TEMA SOCIALA TRATATA IN OPERA INTERBELICA

DESCRIERE GENERALA

Anii interbelici se caracterizeaza in literatura romana printr-o remarcabila dezvoltare a romanului care in scurt timp atinge nivelul valoric european.

Pana la Liviu Rebreanu precursorii romanului modern sunt Nicolae Filimon,Ioan Slavici, Ion Creanga,Ion Agarbiceanu, Barbu Stefanescu Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, Mihail Sadoveanu (pana la 1820).Romanul romanesc isi largeste tematica, cuprinzand medii sociale diferite si problematici mai bogate si mai complexe.

Sursa principala de inspiratie este realitatea surprinsa in mod obiectiv,iar aceasta realitate r eprezentand interesul pentru aspectele sociale ale vremii,pt moravurile unei epoci si pt modul in care spatiul transforma omul.

Tema sociala fiind prezenta in romanele:" Ion","Rascoala'',''Padurea spanzuratilor'' de Liviu Rebreanu,"Ciocoii vechi si noi" de Nicolae Filimon, "Romanul comanestilor" de Duiliu Zamfirescu, "Mara" de Ion Slavici , "Neamul soimarestilor" de Mihail Sadoveanu,etc

Aparitia lui Liviu Rebreanu este anticipata prin temele desprinse din viata satului la Ion Creanga,Duiliu Zamfirescu, prin tipul avarului sau arivistului la Slavici in opera Mara reprezentat de Ghita, la Delavrancea in Hagi Tudose reprezentat de Hagi si la Nicolae Filimon in Ciocoii vechi si noi reprezentat de Dinu Paturica. Mai este anticipat si prin tipul demagogului prezent in Ciocoii vechi si noi,dar si in schitele lui Caragiale si prin boierul de neam Dinu Murgulet din Viata la tara si Tanase Scatiu Taranul asuprit este prezentat in urmatoarele romane: In vremuri de bejenie, Arendasul roman, Socoteala, intelectualul in Arhanghelii si in Budulea Taichii si la Slavici reprezentati prin Trica si Hutu, la Liviu Rebreanu prin Titu Herdelea.

Este anticipat si prin formula artistica prin viziunea monografica asupra satului la Creanga prezenta apoi la Rebreanu in Ion si Rascoala. Prin analiza sociala la I.L Caragiale in "1907 din primavara pana in toamna". Caracterizarea prin fizionomie la N. Filimon prin Dinu Paturica la Rebreanu este continuata prin caracterizarea prin stari fiziologice. Mai este anticipat si prin titlul sugestiv al capitolelor din Ciocoii vechi si noi.Principalele elemente ale modernitatii sunt: mediul citadin, personajul intelectual, analiza psihologica, introspectia-sondarea propriei constiinte, retrospectiva prin memoria afectiva, abolirea cronologiei, monologul interior, perspectivismul, suprapunere de voci, subconstientul alaturi de planul rational si afectiv, elemente eseistice.

« Ion » este insa primul roman romanesc comparabil cu capodoperele universale prin impresia coplesitoare de viata pe care o degaja.
In romanul interbelic se continua inspiratia rurala prin operele lui Sadoveanu, si Rebreanu, dar pe trepte valorice superioare si cu modalitati specifice

Ca reprezentant de seama a prozei interbelice, Liviu Rebreanu este considerat intemeietor al romanului romanesc obiectiv prin publicarea romanului "Ion" ,data publicarii fiind considerata o data istorica "in procesul de obiectivare a literaturii noastre epice"(Eugen Lovinecsu).
Prin "Ion", Rebreanu deschide calea romanului romanesc modern dand o capodopera in maniera realismului dur afirmat in literatura universala prin romanele lui Balzac, Stendhal sau Zolac.

Liviu Rebreanu creeaza romanul romanesc modern pe cand Mihail Sadoveanu desavarseste povestirea romaneasca.Sadoveanu, "Stefan cel Mare al literaturii romane" cum i-a spus G.Calinescu, are o opera monumentala a carei maretie consta in densitatea epica si grandoarea compozitionala

Romanul Mara ,de Ioan Slavici este un roman social deoarece autorul realizeaza o adevarata fresca sociala a satului si targului transilvanean;de analiza psihologica pentru ca accentul este pus pe conflictul interior si este in acelasi timp un bildungsroman deoarece este urmarita formarea copiilor Marei.

Tema romanului o constituie fresca sociala a lumii ardelenesti, cu moravurile ei specifice, intr-un spatiu real asezat la interferenta satului cu orasul,
intr-un targ ardelenesc, Radna, situat langa Lipova si aproape de sfarsitul secolului al XIX-lea si cu o anumita psihologie, proprii burgheziei aflate in ascensiune.

Actiunea romanului debuteaza cu portretul personajului principal si a mediului in care se vor desfasura intamplarile.Mara este o vaduva care avea doi copii si muncea din greu pentru a le asigura un viitor mai bun si un statut social mai inalt.

Deasemenea regasim tema sociala si in romanul .. Padurea spanzuratilor',' tema razboiului, prin bogatul ei material de viata, cu nesfarsitele implicatii de ordin sufletesc si social, prin ceea ce reprezinta ca dramatica inclestare de forte.

Geneza romanului se poate reconstitui cu precizie dupa destainuirile directe ale scriitorului, reluate si de alti membri ai familiei, intre care de catre sotia sa Fanny Rebreanu. Un prim strat genetic il constituie impresia profunda lasata asupra scriitorului de ororile razboiului pe diferite campuri de lupta si mai ales de uciderea in masa prin spanzuratoare a unor ostasi cehi, scena inregistrata pe o fotografie care i-a cazut in mana. Manuscrisele sale pastreaza cateva schite, inclusiv planul acestei intai faze, in care eroul reprezentativ se numea Virgil Bologa. Cel de-al doilea strat formativ l-a constituit vestea executiei fratelui sau Emil de catre austro-ungari si dezvaluirea pana in amanunt, prin cercetari la fata locului, a felului in care s-a intamplat tragicul eveniment.

Al treilea strat formativ l-a constituit incercarile de viata prin care a trecut scriitorul in timpul razboiului si carora le-a dat expresie directa, poate prea directa, in paginile nuvelei Calvarul.

Cat despre modelele artistice care au luminat efortul sau creator, sugerandu-i tehnica si procedeele de investigatie psihologica, fundamental este Dostoevski din care Rebreanu a si tradus.

Romanul Padurea Spanzuratilor prezinta drama romanului transilvanean inrolat in armata imperiului austro-ungar, asemanatoare cu drama altor nationalitati subjugate in aceea odioasa 'inchisoare a popoarelor'.

Aceasta drama, prezentata mai intai in nuvela Catastrofa, a fost reluata in romanul Padurea spanzuratilor, publicat in 1922.

Mijlocul prin care se accentua, drama era razboiul imperialist, in care au fost atrasi sau obligati sa participe ofiteri si soldati din diferite nationalitati.

LIVIU    REBREANU "Ion" si "Rascoala"

DATE DESPRE AUTOR

Liviu Rebreanu s-a nascut pe 27 noiembrie 1885, in satul Tirlisiua, judetul Bistrita-Nasaud. Este primul dintre cei treisprezece copii ai invatatorului Vasile Rebreanu si al Ludovicai, ambii descendenti ai unor familii de tarani liberi ("graniceri") de pe Valea Somesului.

Isi face studiile gimnaziale in Nasaud si Bistrita, apoi scoala militara in Sopron. In 1898 indragostit in clasa a IV-a de liceu, scrie "intiia si ultima poezie". In 1906 absolva Academia Militara "Ludoviceum" din Budapesta si activeaza ca ofiter la Gyula. In 1908 demisioneaza, iar in 1909 trece clandestin muntii, spre Bucuresti.

Debutul literar al scriitorului este nuvelistic. Il consemneaza revista "Luceafarul", din Sibiu, condusa de Octavian Goga si Octavian Taslauanu, catre sfarsitul anului 1908, apoi, in anul urmator, revista "Convorbiri critice", la Bucuresti, unde tanarul prozator se stabilise, incercand sa se afirme in viata literara romaneasca. In anul 1910 este secretar de redactie la "Falanga literara si artistica", condusa de Mihail Dragomirescu, functie ce o va detine si la "Convorbiri critice". In 1911 este numit secretar al Teatrului National din Craiova, mai apoi devenind colaborator de baza al lui Emil Garleanu, la acea data director al institutiei.

Pana la aparitia primului sau roman, "Ion"(1920), a publicat cateva volume de nuvele ("Framintari", 1912; "Golanii", 1916; "Marturisire", 1916; "Rafuiala", 1919). In decembrie 1928 este numit director al Teatrului National din Bucuresti, functie pe care o va detine vreme de un an. In anul 1932 tipareste, la Bucuresti, revista "Romania literara", care apare pana la 6 ianuarie 1934.

Moare la 1 septembrie 1944 la Valea Mare, la varsta de 59 de ani. Peste citeva luni va fi deshumat si reinhumat la cimitirul Bellu din Bucuresti.

« Autorul romanului "Ion" izbuteste practic,gratie unor creatii epice obiective, neegalate,sa strabata o intreaga etapa evolutiva.Daca Sadoveanu e rapsodul literaturii romane moderne, Rebreanu e romancierul ei. »(George Calinescu)

Aparitia lui Rebreanu in literatura, il situeaza intre traditie si inovatie. Liviu Rebreanu incheie epoca literaturii semanatoriste si poporaniste dominata de idilism si compasiune, si deschide un drum nou, in care scriitorul a asimilat si s-a integrat viziunii europene dominante a timpului.

De dimensiuni restranse, cu oameni blajini, timizi, dar cu explozii de manie sau de brutalitate, in conflictele dramatice preponderent-taranesti, specifice satului transilvanean, primele nuvele au fost remarcate cu destula reticenta de opinia critica a vremii. Perseverent, cu proiecte literare mari, prozatorul face gazetarie, colaboreaza la "Flacara", "Rampa" si "Universul literar", scoate, pentru cateva luni, impreuna cu Mihail Sorbul, la Craiova, revista "Scena" si, un timp, semneaza cronica teatrala la "Sburatorul" lui Eugen Lovinescu.

Predilectia analitica a scriitorului incepe sa se contureze, pe spatii epice mai intinse, in nuvele care vorbesc despre efectele umane tragice, pricinuite de primul razboi mondial ("Catastrofa", "Itic Strul- Dezertor", "Calvarul").

In cadrul evolutiei romanului romanesc, se poate vorbi de "momentul Rebreanu". Prozatorul continua si adanceste cercetarea societatii romanesti, in traditia lui Nicolaie Filimon, Duiliu Zamfirescu si Ioan Slavici, printr-o vasta documentare si compozitie, printr-un studiu atent de analiza psihologica.

Ne aflam in fata unui scriitor obiectiv, care uimeste prin puterea de a prezenta viata in complexitatea ei sociala si psihologica, prin personaje surprinse in "umila si precara lor realitate sociala"(Tudor Vianu).

Romanul Ion este primul mare succes al lui Rebreanu. Cartea, deosebit de apreciata, primeste Premiul Academiei Romane. Reputatia prozatorului se consolideaza, doi ani mai tarziu , cand scoate romanul « Padurea spanzuratilor » in care reia motivul din nuvela « Catastrofa », dar inspirat de sfarsitul tragic al fratelui scriitorului, Emil Rebreanu, sublocotenent in armata austro-ungara, executat pentru incercarea de a trece de partea romanilor, in primul razboi mondial.

Alte romane, "Adam si Eva", " Ciuleandra", "Craisorul", reprezinta preocupari, in parte izbutite, de largire a investigatiei scriitoricesti. Deosebit este insa romanul « Rascoala"(1932), eposul rascoalelor taranesti din 1907 si cronica a vietii social-economice si politice a Romaniei din preajma rascoalei.

Scrierile care au aparut dupa acel roman prezinta mai putina importanta, remarcabile sunt insa incercarile dramatice ale scriitorului ("Cadrilul si Apostolii" - comedii cu putina substanta dramatica - si "Plicul", satira mai viguroasa impotriva coruptiei administrative a unui oras de provincie) si articole si interventiile sale in periodicele literare interbelice, reunite in volumul "Amalgam"(1943). A fost director al Teatrului National din Bucuresti, presedinte al Societatii Scriitorilor Romani (din 1925) si membru al Academiei Romane din 1934 (discursul de receptie - Lauda taranului roman).

L.Rebreanu se distinge in literatura noastra prin realismul viziunii, prin caracterul social al prozei sale, prin arhitectura riguroasa, desavarsita, in marele sale creatii, prin "darul masiv de a crea viata". (Mihail Sebastian)

George Calinescu, privindu-l pe Liviu Rebreanu din perspectiva romanului "Ion", il considera pe acesta ca fiind: "poet al omului teluric". Acelasi critic apreciaza ca intentia autorului a fost aceea de a crea o fresca a satului transilvanean din care insusi autorul s-a ridicat, iar in ceea ce priveste personajele acestui roman "nu sunt indivizi cu viata unica, ci exponenti ai clasei si generatiei".

Liviu Rebreanu, din acest punct de vedere nu face decat sa-si dezvaluie rolul sau de autor realist. Astfel, el isi propune sa reflecteze lumea in toata complexitatea sa. Personajul central este simbolic, reprezentand dragostea pentru pamant a tuturor taranilor; prin intermediul acestui reprezentant al satului, autorul reuseste sa infatiseze aceasta lume in totalitate, atat in planul continutului cat si al formei. Naratorul este obiectiv si omniscient, are acces la toate mecanismele vietii sociale, precum si la intimitatea vietii afective. "Pornind de la acelasi material taranesc, "Ion" reprezinta o revolutie si fata de lirismul semanatorist sau de atitudinea poporanista si fata de eticismul ardelean, constituind o data istorica in procesul de obiectivare a literaturii noastre epice." (E. Lovinescu) "M-am sfiit intotdeauna sa scriu pentru tipar la persoana I", marturisea Liviu Rebreanu, intrucat amestecul eului ar diminua veridicitatea subiectului.

Cititorul romanului realist este introdus intr-un univers care ii este sau ii devine familiar. Detaliul in acest tip de roman este elementul esential, pentru ca prin ansamblul acestora, opera creaza iluzia realului. Prin lectura romanului, cititorul va fi informat si "documentat", astfel incat el va putea avea senzatia ca participa in mod direct la actiune. Diferenta de data acesta este insa faptul ca cititorul se identifica adesea cu naratorul omniscient si mai putin cu personajul principal. Criteriul sau de apreciere fiind chiar intensitatea iluziei realiste. Ctitorul concret al romanului "Ion" este un argument prin care se demonstreaza inca o data ca aceasta opera apartine curentului realist. Lectura romanului te face sa te simti ca o parte integranta in satul transilvanean, te face sa te regasesti in fiecare secventa de parca ai fi chiar tu in locul autorului, prezent la fiecare conversatie sau chiar traire interioara.

O mare importanta in realizarea unui roman realist o are si descrierea. Felul in care este expusa realitarea il poate face pe cititor sa se implice intr-o mai mare masura, astfel crescand si valoarea operei. In cazul romanului "Ion", acest element este asigurat chiar de autorul sau, de Liviu Rebreanu. El foloseste descrierea pentru prezentarea cadrului actiunii (spatiu si timp): "Duminica. Satul e la hora. Si hora e pe ulita din dos, la Todosia, vaduva lui Maxim Oprea."; pentru crearea atmosferei si crearea impresiei de verosimilitate a lumii fictionale: "Hora e in toi. Locul geme de oameni. Nucii batrani de langa sura tin umbra. [.] De trpotele jucatorilor se hurduca pamantul. Zecile de perechi bat Somesana cu atata pasiune, ca potcoavele flacailor scapara scantei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se invaltoreste."; o alta functie a descrierii, pe care o folosesti si Rebreanu, este includerea unui element cu valoare simbolica si de anticipare: "Tocmai atunci se tareste pe poarta, printre picioarele oamenilor, Savista, oloaga satului.".

In ceea ce priveste tehnica compozitionala a romanului, aceasta este circulara, deoarece incepe cu descrierea drumului spre satul Pripas si cu imaginea satului adunat la hora si se termina cu imaginea satului adunat la sarbatoarea hramului noii biserici si descrierea drumului dinspre satul Pripas.

"Opera este monumentala", spunea E. Lovinescu. Rebreanu imbina cu maiestrie procedeele narative, el reusind astfel sa realizeze un roman de exceptie. Printre aceste procedee regasim si caracterul simetric. La realizarea structurii simetrice a romanului "Ion", contribuie mai multe elemente de compozitie:

titlurile celor doua parti ale romanului, Glasul pamantului si Glasui iubirii. Fiecare dintre cele doua titluri numeste o dominanta sufleteasca a personajului principal, o porunca mai puternica decat el insusi. In scurta existenta a lui Ion, cele doua "glasuri" se impletesc, cel dintai fiind mereu prezent; aparenta lui tacere in partea ultima a romanului isi vadeste inconsistenta in scena mortii personajului cand "ii paru rau ca toate au fost degeaba si ca pamanturile lui au sa ramaie ale nimanui."

titlurile de capitol (primul fiind Inceputul, iar ultimul Sfarsitul) care contribuie la impresia de sfericitate a operei.

imaginile initiale si finale ale romanului. "Ion" incepe si se incheie cu imaginea drumului spre Pripas. Daca in prima parte, soseaua vine sugerand astfel o introducere in actiune, in ultima se pierde odata cu plecarea invatatorului Herdelea, lasand loc altei generatii. Aceste doua imagini ale drumului constitue incipitul si finalul operei. Rebreanu foloseste ca model de incipit pe cel al descrierii de mediu (drumul). Astfel, el creaza o formula de inceput care se tine minte si are consecinte in desfasurarea ulterioara a operei: "Din soseaua ce vine de la Carlibaba, intovarasind Somesul cand in dreapta, cand in stanga, pana la Cluj si chiar mai departe, se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, trece raul peste podul batran de lemn, acoperit de sindrila mucegaita, spinteca satul Jidovita.". Finalul foloseste ca strategie descrierea care reia datele din incipit: "drumul trece prin Jidovita, pe podul de lemn, acoperit, de peste Somes, si pe urma se pierde in soseaua cea mare si fara inceput.". In cele doua fragmente, drumul devine un adevarat "personaj" cu valoare simbolica: el sugereaza "drumul" vietii lui Ion, cu toate meandrele lui, pierdut apoi in final, si integrat in destinul anonim al "Celor multi umili!" carora autorul le inchina cartea.

hora este un alt element de compozitie care deschide si inchide romanul avand -de fiecare data- o alta semnificatie: in primul capitol, la acest moment din viata satului iau parte mai toate personajele antrenate in actiune (prin aceasta scena de inceput se realizeaza si expozitiunea romanului); in final, ni se sugereaza ca, daca unii s-au stins, altii le-au luat locul, iar Timpul nepasator acopera totul: "ograda gemea de oameni . Batranii, cu primarul Florea Tancu in frunte, stateau in poarta deschisa si, privind cum joaca tineretul, vorbeau despre biserica, despre cules si despre darile grele.".

Prin ultimele doua elemente, drumul si hora, se poate observa ca Rebreanu asigura atat circularitatea, structura simetrica, cat si inceputul si finalul operei. Se poate spune deci ca au un rol esential, care, de ce nu, redau o parte a originalitatii romanului.

"ION"

Liviu Rebreanu este considerat de catre istorici si critici un intemeietor al romanului romanesc si modern..Romanul "Ion" a fost publicat in anul 1920, fiind primul roman al lui Liviu Rebreanu, o capodopera care infatiseaza universul rural in mod realist.

Opera literara "Ion" de Liviu Rebreanu este un roman de tip obiectiv apartinand prozei interbelice. De aseamenea este un roman realist, social, cu teamatica rurala.

Tema romanului este problema pamantului devenita actuala in perioada interbelica cand se punea problema impartirii Romaniei in cele trei provincii romanesti. Vechiul regat, Ardealul, propunea aceasta tema ca fiind existentiala, sociala si politica, deoarece Transilvania este atribuita pana la 1918 Imperiului Austro-Ungar.

Subiectul romanului este linear, simplu, derulandu-se pe doua planuri: Ion, baiat sarac, iubeste o fata de aceeasi conditie, pe Florica, dar se simte atras de Ana doar pentru ca este bogata si casatorindu-se cu ea ar obtine pamanturile tatalui ei, Vasile Baciu. Virtualul socru nu se arata deloc incantat de relatia Anei cu Ion, iar tanarul pentru al determina sa accepte casatoria se foloseste de mijloace lipsite de scrupule, neortodoxe seduncand-o pe aceasta. Odata nunta facuta, Ion se indeparteaza de Ana si se intoarce la prima sa iubire. Florica, devenita acum sotia lui George Buluc, care ii va cauza moartea lui Ion. Celalalt plan al romanului urmareste situatia familiilor Herdelea si Belciug, ambii invatator si preot, facand parte din clasa intelectuala a vremii.

In expozitiune sunt prezentate personajele principale, timpul si spatiul. In centrul adunarii este grupul jucatorilor. Naratorul descrie jocul traditional, somesana, prin portul popular, pasii specifici , vigoarea dansului si navala cantecului sustinut de catre lautari. Cercul horei reprezinta centrul lumii satului, unde toata lumea se distreaza si se destine cantand si dansand.

Modul in care privitorii sunt asezati reflecta relatiile sociale. Cele doua grupuri ale barbatilor reprezinta stratificarea economica. Fruntasii satului, primarul si chiaburii, discuta separat de taranii mijlocasi, asezati pe prispa. Pe atunci, lipsa pamantului ,care era insasi averea lor, era echivalenta cu lipsa demnitatii umane, dandune seama din spusele lui Alexandru Glanetasu.

Fetele ramase nepoftite privesc la hora, iar mamele si babele, mai retrase, vorbesc despre gospodarie. Copiii se amesteca in joaca printre adulti. La hora este prezenta si Savista, oloaga satului, piaza rea, colpoltoare a vestilor rele in sat, infatisata ca un portret grotesc.

Intelectualii satului, preotul Belciug si familia invatatorului Herdelea, vin sa priveasca "petrecerea poporului" fara a se amesteca in joc.

Prin aceasta traditie, cea a horei, tinerii ajung sa se cunoasca mai bine, ajungand sa-si aleaga viitorul sot sau sotie, deci, intemeierea unei familii dar respectand principiul economic. De aceea la hora, participa numai flacai si fete.

Personajul Ion este unul de referinta literara romana, concentrand tragica istorie a taranului ardelean din primele decenii ale acestui secol.

Inca de la inceputul romanului, la hora satului se evidenteaza dintre jucatori, feciorul lui Alexandru Pop Glanetasu, Ion , urmarind-o pe Ana cu o privire stranie, ''parca nedumerire si un viclesug neprefacut'', apoi o vede pe Florica ''mai frumoasa ca oricand (.) fata vaduvei lui Maxim Oprea''. Desi ii era draga Florica, Ion este constient ca ''Ana avea locuri si case si vite multe''. Conflictul interior care marca destinul flacaului este vizibil inca de la inceputul romanului. ''Iute si harnic ca ma-sa'', chipes, voinic dar sarac, Ion simte dureros prapastia dintre el si ''bocotanii'' satului ca Vasile Baciu. Cand acesta ii zice ''fleandura, sarantoc, hot si talhar'', Ion se simte biciuit, nu suporta ocara si reactioneaza violent. De la inceput Ion este sfasiat de doua forte, glasul pamantului si glasul iubirii, cazand victima acestor doua patimi.

Patima pentru pamant il macina pentru ca ''pamantul ii e drag ca ochii din cap''. Toata fiinta lui este mistuita de ''dorul de a avea pamant mult, cat mai mult'', deaoarece ''iubirea pamantului l-a stapanit de mic copil (.) de pe atunci pamantul i-a fost mai drag ca o mama''. Fiind dominat de dorinta de a fi respectat in sat, stapanit de o dorinta navalnica, un temperament controlat de instincte primare, hotarat si perseverent in atingerea scopului, dar si viclean, Ion isi urzeste cu meticulozitate si pricepere planul seducerii Anei. Asadar, setea de pamant este trasatura dominanta a personalitatii sale, facand din el un personaj memorabil prin aceea ca intreaga sa energie este canalizata indeplinirii scopului de a avea pamant: ''glasul pamantului patrundea navalnic in sufletul flacaului ca o chemare, coplesindu-l. Se simtea mic si slab cat un vierme pe care-l calci in picioare.

Dupa ce planul ii reuseste datorita ''inteligentei ascutite, vicleniei procedurale si mai ales vointei imense'', Ion, intr-un gest de adorare, saruta pamantul, iar fata ii zambea cu o placere ''nesfarsita''. Este a doua ipostaza a lui Ion, cand se vede ''mare si puternic ca un urias din basme care a biruit in lupte grele o ceata de balauri ingrozitori''.

Dupa Ana ramane insarcinata, atitudinea lui Ion este rece, distanta, cinica, refuza sa vorbeasca cu ea si-i spune sa-l trimita pe tata sa discute cu el. Cand trateaza problema zestrei cu Vasile Baciu, Ion este ''semet si cu nasul in vant'', sfidator, constient ca detine controlul absolute asupra situatiei si ca-l poate sili sa-i dea pamantul la care atata ravnise, astfel in urma comportamentului sau, Ion fiind caracterizat indirect. Cand s-a insurat cu Ana , Ion s-a insurat, de fapt, cu pamanturile ei, sotia devenind o povara jalnica si incomoda.

In capitolul ''Nunta'' il surprinde pe Ion intre cele doua glasuri, devenite voci interioare, mai intai ''ce-ar fi oare daca as lua pe Florica si am fugi amandoi in lume sa scap de uratenia asta'', ca apoi, in clipa imediata urmatoare sa gandeasca in sine cu dispret ''si sa raman tot calic pentru o muiere.''.

Trairile lui Ion in lupta pentru a intra in posesia pamanturilor lui Vasile Baciu sunt cele mai diverse: de la brutalitate, violenta, la prefacatorie si incantare, astfel el fiind caracterizat indirect.

Odata satisfacuta patima pentru pamant, celalalt glas ce mistuie sufletul lui Ion, iubirea patimasa pentru Florica, duce fara dubiu la destinul tragic al eroului. Ion este omorat de catre George, care ii prinde pe cei doi in flagrant. Astfel personajul este drastic pedepsit de autor, intrucat el se face vinovat de dezintegrare morala, raspunzator de viata Anei si al copilului lor, tulburand lunistea unui camin, a unei intregi colectivitati.

Intreaga existenta a Anei este guvernata de iubire si blandete ,virtuti care intregesc un portret moral superior .Ea este harnica ,supusa,rusinoasa ,prototipul femeii de la tara .Din punct de vedre fizic,Ana este insignifianta ;pentru Ion ea este o fata "slabuta" si "uritica",mai ales in comparatie cu Florica ai carei "obraji fragezi ca piersica" si " ochii albastri ca cerul de primavara "ii tulburase sufletul flacaului .Lui George Bulbuc ,flacaul bogat pe care Baciu il voia ginere "Ana ii placea",lui nu i se parea urata ,insa nu ii zicea ca-i "cine stie ce frumoasa".

Firava si fara personalitate ,asa cum pare la inceput ,covarsita de vointa lui Ion ,imbatate de cuvintele si gesturile lui dragostoase ,Ana va deveni o victima usoara a flacaului interesat numai de zestrea sa.In ciuda acestei firi slabe care se anunta din primul capitol ,Ana va dovedi pe parcursul actiunii o vointa si o putere de a rabda uluitoare.nu numai Ion e un revoltat ,incalcand normele colectivitatii;Ana insasi traieste aceeasi conditie ,intrucat nesocoteste obiceiul tipic lumii rurale de a accepta casatoria planuita de parinti ,in care latura sentimentala nu are importanta .

Autorul comenteaza"Ana lui Vasile Baciu ii era fagaduita lui George Bulbuc de nevasta .Ea ,fata cu stare ,el fecior de botocon, se potriveau ."

Rascoala"

Mersul ascendent al creatiei lui Rebreanu culmineaza cu romanul Rascoala aparut la sfarsitul anului 1932. El apare intr-un moment in care problematica social-politica romaneasca este dominata de urmarile grave ale crizei economice din 1929 si, ca o consecinta directa a acestor urmari, de intensificarea tot mai viguroasa a protestelor populare, care aveau sa duca in final la luptele greviste de mare amploare din 1933.
Perioada de zamislire si elaborare a romanului a fost indelungata. Primul gand de a infatisa tema miscarilor taranesti din 1907, i-a venit lui Rebreanu in 1909, indata dupa sosirea lui la Bucuresti, cand ecoul rascoalei taranesti, atat de crunt inabusita era foarte viu pretutindeni. Scriitorul oscileaza intre abordarea dramatica (Taranii, apoi Rascoala) si cea epica (ciclu de nuvele Rascoala) a temei, apoi se opreste la roman.

Romanul « Rascoala » aparut in anul 1932 reprezinta creatia de maturitate a scriitorului, dupa doua romane care il impusesera ca prozator de exceptie:Ion si Padurea Spanzuratilor.

Tema rascoalei din 1907 fusese tratata in literature noastra si mai inainte in diferite nuvele,romane,in poezii si schite.

Un exercitiu in vederea constructiei epice care e "Rascoala", l-a reprezentat "Craisorul Horia" reconstituire a rascoalei din 1784 a romanilor din Transilvania.

Titlul este simbolic si el sugereaza acele intamplari marunte,motivatii,framantari sau nemultumiri care s-au acumulat in sufletele taranilor si au izbucnit intr-o miscare ampla,sociala,rascoala.

Primul volum al romanului,"Se misca tara!"incepe cu sosirea lui Titu Herdelea in casa boierului bucurestean Grigore Iuga, a carui sotie Nadina,era ruda indepartata cu sotul Laurei Herdelea.

Invitat de Grigore Iuga la conacul parintesc de la mosia Amara, Titu ia cunostinta cu "problema taraneasca" si devine martorul unor fenomene catastrofale.

Fapte marunte fac sa creasca spiritul de revolta printre tarani.Arendasul Cozma Buruiana inventeaza un furt si la ordinele boierului Miron Iuga, jandarmii ii bat pe tarani cu brutalitate.Nadina vrea sa-si vanda mosia, tarnii vor s-o cumpere si s-o parceleze, dar Miron Iuga le face concurenta vrand s-o cumpere el pentru a reface domeniul initial al familiei:in preajma sarbatorilor de iarna, oamenii n-au lemne sa-si incalzeasca locuinta si nici malai pentru mamaliga.

O serie de intamplari, aparent marunte,sporesc indignarea taranilor.Nemultumire celor multi o exprima mai intai invatatorul Dragos, arestat din porunca lui Miron Iuga.In sat se zvoneste ca niste calareti pe cai albi aduc porunca lui voda de a se imparti pamanturile celor ce muncesc.

Scanteia rascoalei se aprinde brusc.Taranii inarmati rudimentar cu coase,topoare aprind conacele,sparg hambarele si ii pedepsesc pe cei care i-au oprimat.

Primul ucis este Miron Iuga, boierul autoritar si inflexibil,Aristide Platamonu este pedepsit chiar de catre tatal fetei care fusese necinstita,plutonierul Boiangiu este batut de Serafim Mogos,Trifon Guju si altii: colonelul Stefanescu este numai izgonit din sat, dar i se da voie sa plece cu trasura pentru ca era batran si avea trei fete de maritat.

Scriitorul descrie magistral psihologia multimii, caracterul spontan al revoltei, faramitarea actiuniii in actiuni concrete, individuale. Taranii incendiaza conacele, taie firele de telegraf, isi disputa intre ei jafurile.

Ultimile doua capitole ale romanului descriu represiunea rascoalei. In fruntea unui batalion de razboi se afla maiorul Tanasescu si prefectul Baloleanu.Ei vor sa restabileasca stapanirea boierilor pe mosiile Amara,Ruginoasa,Barlogu,Babaroaga,Gliganu, toate din judetul Arges.

Taranii sunt condusi de Petre, venit din armata.Obsedat de ideea ca ar putea fi omorat, Tanasescu le comanda soldatilor foc in plin.Represiunea continua individual cu judecarea fiecarui rasculat si pedepsirea lor imediata: Trifon Guju si Toader Strambu sunt executati pentru Miron Iuga si pentru Nadina; Luca Talaba, Lupu Chiritoiu si Ignat Cercel sunt batuti; Niculina, fiica preotului Nicodim, este lovita cu cravasa chiar de catre maiorul Tanasescu, pentru ca indraznise sa ridica cadavrul tatalui ei ucis de catre un glonte ratacit.

Prezent la aceste atrocitati,Titu Herdelea , ziaristul venit de la Bucuresti,isi exprima revolta, dar nu poate impiedica nedreptatile.

Subiectul evolueaza pe doua planuri, care prezinta doua clase sociale aflate in conflict: taranimea asuprita si marii latifundiari.