TEORIA UMANISTA A PERSONALITATII

MODELUL AUTO-ACTUALIZARII

AL LUI MASLOW

In general, Maslow este considerat a fi fondatorul si parintele spiritual al orientarii umaniste in psihologie. El i-a criticat deopotriva pe behavioristi si pe psihanalisti, indeosebi viziunea lui Freud asupra personalitatii. Umanistii considera ca, preocupandu-se numai de latura negativa a naturii umane - nevrozele si psihozele -, psihologia va ignora toate acele aspecte pozitive ale umanului, precum fericirea, satisfactia, pacea mintii etc. Iata cum isi formula Maslow aceasta critica: "studiind doar indivizii infirmi, retardati, imaturi sau neajutorati, nu vom putea avea altceva decat o psihologie infirma" (Maslow, 1970).

Noi am subestimat natura umana, afirma Maslow, tocmai prin refuzul de a-i investiga pe cei mai valorosi reprezentanti ai sai - pe cei mai creativi, mai sanatosi si mai maturi dintre oameni. In opinia sa, cel mai reprezentativ tip al speciei umane este tipul metamotivat. Maslow avertiza ca, daca dorim sa aflam cat de repede poate alerga omul, trebuie sa studiem, nu alergatorii de rand, ci pe cei mai buni. Doar in acest fel vom putea determina varful potentialului uman.

Caracteristica distinctiva a teoriei lui Maslow asupra personalitatii, rezida in faptul ca aceasta deriva din studiul personalitatilor celor mai sanatoase. Teoria personalitatii, pe care el o promova, poate fi numita o teorie a motivatiei, intrucat, in viziunea sa, motivatia constituie nucleul acestei abordari.

Maslow si-a desfasurat investigatiile pe un esantion relativ restrans de subiecti - figuri istorice sau contemporane -, despre care a presupus ca si-au valorificat superior potentialul. Analizand un volum imens de date biografice, Maslow ajunge la concluzia ca toti indivizii umani se nasc cu un set de trebuinte (nevoi) instinctive, care ii determina sa opteze pentru a creste, a se dezvolta si a-si desavarsi potentialul. Aceste trebuinte sunt organizate ierarhic asemenea unei piramide ce respecta, de la baza spre varf, urmatoarea succesiune: fiziologice, de securitate, de afiliere si atasament, de stima, de autoexprimare (actualizare). Pentru ca o trebuinta sa apara ontogenetic, e necesar ca toate trebuintele situate pe treptele inferioare ei sa fi fost in prealabil satisfacute, cel putin partial.

Teoria lui Maslow a devenit foarte populara prin anii 1960-1970 si continua sa fie aplicata si astazi indeosebi in psihologia industrial - organizationala, unde multi dintre lideri sau manageri considera ca prezenta trebuintelor de actualizare constituie o forta motivationala utila si o sursa potentiala a satisfactiei in munca.

Perspectiva lui Maslow asupra psihologiei

Abraham Maslow considera ca metodele psihologiei contemporane lui impiedicau cunoasterea completa a naturii umane (Maslow, 1966). Teoria si cercetarea nu erau centrate pe cele mai importante arii ale naturii umane, si anume pe acele dimensiuni care ne ridica deasupra animalelor. Desigur, asemeni animalelor, si noi mancam, ne reproducem si invatam. Dar oamenii sunt capabili de a pasi dincolo de aceste procese primitive. Asa cum o teorie a vederii cromatice nu poate descrie/explica ceea ce simtim cand privim o capodopera a lui Picasso, tot asa o teorie redusa la trebuinte bazale nu poate explica cum functioneaza un om sanatos.

Maslow considera ca psihologia ar putea invata de la existentialism datorita accentului pus pe (1) conceptul de "identitate", atat de important in experienta umana, cat si (2) pe cunoasterea experentiala. De fapt, a mers intr-atat de departe, incat a pretins ca existentialismul ar putea "inlocui psihologia, careia ii lipseste fundamentarea filozofica necesara" (Maslow, 1938b). Aceasta ar fi inlocuit pozitivismul logic care, in opinia lui Maslow, a esuat in directionarea corecta a psihologiei spre experientele umane unice, de care se lovesc teoreticienii si clinicienii personalitatii. Psihologia trebuie sa inteleaga esenta profunda a vietii si reala incertitudine a viitorului, sa mearga dincolo de teoriile deterministe ingust e, valabile in behaviorism si psihanaliza. "E nevoie de o a treia forta in psihologie si aceasta nu poate fi decat umanismul" (Maslow, 1938b).

Abordarea stiintifica traditionala este centrata pe metoda. Experientele umane care nu pot fi investigate in maniera traditionala sunt considerate "nestiintifice". Maslow recomanda, in schimb, o abordare centrata pe problema, in care i se acorda o mai mare importanta problemei investigate decat metodei. Si alti umanisti, precum Carl Rogers si Gordon Allport, impartaseau acelasi punct de vedere. Insa, Maslow nu dorea sa elimine metodele stiintifice traditionale. Dimpotriva, el vroia doar sa le completeze cu o cunoastere mai acurata a bazei experientiale a problemelor investigate. Maslow argumenta ca cercetarea trebuia sa porneasca de la fenomenologie, care ofera baza empirica, definind astfel problema care trebuia investigata. Apoi, prin aceasta cunoastere experientiala, metodele empirice de testare a ipotezei puteau fi construite.

Abordarea unilaterala, metodologia fara "suflet" sau cunoasterea experientiala fara validarea stiintifica, este inoportuna. Cele doua abordari, in opinia lui Maslow, nu sunt exclusive. "Emotia nu este intotdeauna inamicul adevarului si obiectivitatii", spunea el (Maslow, 1966, p. 140).

Maslow a depus eforturi deosebite pentru a defini aceasta noua abordare. El si-a descris viziunea ca pe o "Stiinta Taoista", pe care o contrapunea "Stiintei care controleaza" (1966, p.95). Stiinta Taoista este mult mai subiectiva si mult mai cald atasata de problemele subiectului uman. Ea este inter-personala (in spiritul abordarii          "eu-tu" a lui Buber), autentic angajata in interactiunea plina de sens cu obiectul de studiu. Ea evita falsa separatie subiect-observator si poate fi descrisa mai degraba ca o "cunoastere a fuziunii" dintre acestia. Toate aceste notiuni violau tezele traditionale ale metodelor stiintifice, pe care Maslow le considera inadecvate in studiul personalitatii sanatoase.

Un obstacol in dezvoltarea unei astfel de stiinte il reprezinta dezvoltarea limitata a oamenilor de stiinta ca fiinte umane. Stiinta traditionala functioneaza adesea asemeni unui mecanism de aparare, oferind siguranta si predictibilitate. Cand studiaza potentialele umane cele mai inalte, oamenii de stiinta manifesta mai degraba rezistenta la adevar, pentru ca aceste probleme ii provoaca, in timp ce problemele non-umane sau cele clinice nu reusesc acest lucru (Maslow, 1966).

Piramida trebuintelor umane

Maslow a recunoscut ca dezvoltarea umana porneste de la nevoi primare, de baza, care nu sunt in mod semnificativ diferite de motivatia animala. Dar, o data ce indivizii se maturizeaza si nevoile bazale sunt satisfacute, oamenii dezvolta treptat motivatii specific umane. Asadar, motivatia se modifica pe masura ce "urcam" in ierarhia trebuintelor sau a motivelor. Aceasta ierarhie consta din cinci niveluri: patru niveluri ale motivelor de deficit si, in final, cel mai dezvoltat nivel, cel al motivelor de existenta (fiintare) sau al auto-actualizarii.

Primele patru nivele ale ierarhiei trebuintelor pot fi intelese ca motive de a depasi sentimentul unei deficiente. O nevoie primara, daca nu este satisfacuta, conduce la o necesitate si la actiunile necesare pentru a fi satisfacuta. Satisfacerea nevoii confera, in schimb, placere. Experientele subiective de "pofta" si placere nu pot fi operationalizate in baza studiilor pe animale, studii care constituiau baza cercetarii behavioriste. In opinia lui Maslow, oamenii pot si trebuie, sa fie intrebati in legatura cu experientele lor.

Care sunt aceste nevoi primare ? Maslow a listat patru dintre ele si a considerat ca acestea formeaza o ordine particulara (Figura 4.1.). Pentru a trece la o nevoie mai "inalta", individul trebuie sa-si satisfaca mai intai nevoile de pe treptele inferioare acesteia.

Figura 4.1. Piramida trebuintelor umane

O data ce un nivel al trebuintelor a fost satisfacut, persoana va putea face un salt in ierarhia motivelor. Daca nevoile primare nu sunt satisfacute, cresterea, maturizarea individului este stopata. Altfel spus, trebuintele situate pe o treapta superioara a piramidei, se dezvolta doar daca trebuintele aflate pe treptele inferioare lor au fost deja satisfacute, cel putin partial. De exemplu, o persoana infometata si nesigura, lipsita de protectie nu va putea sa dezvolte trebuinte de afiliere si atasament. Ea va fi preocupata acum de modalitatile de a obtine hrana, si mai putin de dragoste.

Un adult nu e ghidat simultan de toate aceste categorii de trebuinte, si ele nici nu au aceeasi forta. La un moment dat, doar o anumita categorie de trebuinte este dominanta; aceasta declanseaza si ghideaza comportamentul, toate celelalte categorii de trebuinte, inferioare acesteia, sunt secundare - in sensul ca sunt satisfacute doar intr-un anumit grad. Maslow atentioneaza aspra faptului ca trebuintele situate pe treptele inferioare ale piramidei sunt mai puternice decat cele situate pe treptele superioare. De asemeni, el ne avertizeaza ca trebuie sa facem distinctie intre puterea unei trebuinte si importanta acesteia:

Puterea sau forta motivationala a unei trebuinte se refera la prioritatea acesteia si la intensitatea comportamentelor de satisfacere care li se asociaza.

Importanta sau valoarea unei trebuinte se refera, in schimb, la gradul in care ea declanseaza si orienteaza comportamentul individului intr-un anumit moment al existentei sale. O trebuinta, o data ce a fost satisfacuta, iese din campul constiintei, pierzandu-si importanta pe care i-o atribuie individul.

Maslow a facut numeroase alte distinctii intre nevoile de ordin inferior si, respectiv, cele superioare pe care, intr-o forma contrasa, le prezentam in cele ce urmeaza:

a)          Trebuintele de ordin superior sunt mult mai recente filogenetic. Toate vietuitoarele au trebuinte fiziologice, doar omul, insa, are trebuinte de stima, de cunoastere si actualizare.

b)          Trebuintele de ordin superior sunt mai recente si din punct de vedere ontogenetic. Astfel, trebuintele fiziologice si cele de securitate apar in copilarie, cele de afiliere si cele de stima apar in adolescenta, iar trebuintele de autoactualizare apar abia la varsta adulta.

c)          Trebuintele de ordin superior sunt mai putin imperative supravietuirii, de aceea, satisfacerea lor poate fi amanata o perioada mai lunga de timp. Nesatisfacerea acestor trebuinte nu produce o reactie imediata de tensiune sau criza, cum se intampla in cazul nesatisfacerii trebuintelor de ordin inferior. Trebuintele de ordin inferior se mai numesc si trebuinte deficitare, deoarece nesatisfacerea lor induce un anumit tip de deficienta in organismul individului.

d)          Desi sunt mai putin imperative pentru supravietuire, trebuintele de ordin superior contribuie la calitatea supravietuirii, satisfacerea lor crescand eficienta biologica a organismului si eficienta activitatilor cognitive. De aceea, trebuintele de ordin superior se mai numesc si trebuinte de crestere sau de optimizare.

e)          Satisfacerea trebuintelor de ordin superior este benefica atat biologic cat si psihologic, deoarece confera o placere mai intensa, o pace a mintii si sentimentul unei impliniri.

f)           Satisfacerea trebuintelor de ordin superior este sensibil dependenta de conditiile extern-sociale, economice si politice, comparativ cu satisfacerea trebuintelor de ordin inferior. Spre exemplu, autoexprimarea reclama mult mai stringent o mai mare libertate de exprimare si un numar sporit de oportunitati referitoare la trebuintele de siguranta si confort.

g)          Nu trebuie cu necesitate ca o categorie de trebuinte sa fie satisfacuta integral, pentru ca cea urmatoare ei sa se dezvolte. Maslow vorbeste despre o satisfacere partiala a trebuintelor si despre o scadere a gradului de satisfacere reclamat, pe masura ce urcam in ierarhia trebuintelor.

Trebuinte fiziologice

La nivelul bazal al ierarhiei se afla nevoile sau trebuintele fiziologice de: hrana, apa, somn si sex. Aceste trebuinte sunt esentiale atat supravietuirii umane, cat si celei animale. Daca nu sunt satisfacute, ele domina sistemul motivational, indiferent daca nevoile superioare sunt sau nu satisfacute. "Pentru omul infometat, nu exista un alt interes decat hrana", considera Maslow (Maslow, 1943, apud Lowry, 1973, p. 156). De acest fapt e convinsa orice persoana care a trait experienta sufocarii sau pe cea a infometarii.

Animalele pot trai numai la acest nivel, dar fiinta umana, in conditii normale de existenta are cu siguranta aceste nevoi satisfacute. Daca aceste nevoi sunt gratificate adecvat, nivelul motivational superior urmeaza cu necesitate. Daca, dupa depasirea nivelului, persoana intalneste o situatie in care nevoile fiziologice inceteaza a mai fi satisfacute, acestea vor redeveni motivatia predominanta.

Maslow sugera faptul ca, pentru un individ, mult mai importanta este istoria satisfacerii nevoilor sale, decat gratificarea nivelului motivational curent. El a lansat ipoteza conform careia "este sigur ca acei indivizi, carora li s-a satisfacut mereu o anumita nevoie, sunt cel mai bine pregatiti sa tolereze o frustare a aceleiasi nevoi in viitor. Pe de alta parte, cei care au fost frustrati in trecut vor reactiona total diferit la satisfaceri curente, in comparatie cu cei care nu au avut niciodata experienta nesatisfacerii unei nevoi" (1943, in Lowry, 1973, p. 157).

Trebuinte de securitate

Acestea includ: nevoia de stabilitate, de protectie, de ordine, de planificare a activitatii, de absenta a anxietatii. Sunt foarte importante in cazul copiilor si al adultilor nevrotici.

La acest nivel, motivatia dominanta este cea de asigurare a unui context protectiv. Familiaritatea este perceputa ca protectoare si, din acest motiv copiii se simt amenintati in situatii noi (zgomote puternice, animale neobisnuite, certuri familiale sau divorturi). Violenta fizica este, de asemenea, o amenintare atat pentru copii, cat si pentru adulti. De cele mai multe ori, intr-o societate organizata, nevoile de securitate ale adultilor sunt satisfacute, dar securitatea poate fi amenintata de situatii de urgenta precum "razboiul, boala, catastrofele naturale, cresterea ratei criminalitatii, dezorganizarile sociale, nevrozele, o leziune cerebrala, o situatie foarte grava"(Maslow, 1943, apud Lowry, 1973, p.160).

Trebuintele de securitate sunt dominante la copii, dovada fiind faptul ca acestia au reactii de frica imediate si usor observabile la amenintari, spre deosebire de adulti care au invatat sa isi inhibe intr-un anumit grad reactiile de frica. De asemenea, copiii prefera rutina, un mediu ordonat si usor predictibil. Copiii au slabe capacitatii de a face predictii si, de aceea, au nevoie de indici externi constanti in acest sens; ei cauta constanta, nu doar in mediul fizic, ci si in conduita parintilor. Maslow considera ca o prea mare libertate - in sensul unui mediu extern complet nestructurat, dezordonat - produce anxietate la copii, prin urmare, libertatea trebuie sa fie acordata copiilor, doar in cadrul limitelor carora acestia pot face fata.

Trebuintele de securitate sunt dominante si in cazul adultilor nevrotici, acestia avand nevoie, de asemenea, de un grad ridicat de planificare si de organizare a mediului extern. Persoanele nevrotice isi duc intreaga existenta pe baza unui set rigid de rutine, respingand experientele noi, neasteptate si isi ordoneaza fiecare aspect al vietii lor, astfel incat totul sa fie complet predictibil.

Si in cazul adultilor normali se constata necesitatea unui anumit grad de securitate. Majoritatea oamenilor prefera cunoscutul necunoscutului, ordinea haosului, fac economii pentru viitor, cumpara polite de asigurare prefera sa isi pastreze o slujba sigura, in loc sa se aventureze intr-o afacere riscanta. Cu toate acestea, nevoia de securitate, in cazul adultilor normali, nu ia niciodata forma compulsiva regasita la nevrotici.

Trebuintele de afectiune si afiliere

Daca nevoile de securitate si cele fiziologice sunt satisfacute, urmatorul nivel ce va deveni predominant este cel al nevoilor de afectiune si afiliere. Acestea implica nevoia de apartenenta la un grup, de relatii interpersonale bazate pe afectivitate. In societatea contemporana, putini sunt cei care-si duc intreaga existenta in acelasi cartier si isi pastreaza aceiasi prieteni pe tot parcursul vietii lor; majoritatea oamenilor isi schimba slujba, scoala, orasul foarte frecvent. Prin urmare, acestia vor cauta sa-si satisfaca trebuintele de afiliere prin diferite strategii - acceptand necritic anumite grupuri, participand la intruniri, implicandu-se in diverse activitati colective etc.

Trebuintele de atasament implica atat nevoia de a da, cat si cea de a primi in plan afectiv. De regula, ele sunt satisfacute printr-o relatie intima cu o alta persoana. Maslow face distinctie intre dragoste si sex; la acest nivel, sexul poate fi, desigur, una din modalitatile de a-ti exprima afectiunea, dar el poate functiona si la un nivel pur fiziologic. Nesatisfacerea trebuintelor de atasament este principala cauza a inadaptabilitatii, in societatea contemporana.

Trebuintele de stima

Acestea includ stima de sine, sub forma sentimentului propriei valori, precum si cea data de altii, sub forma recunoasterii status-ului social. Satisfacerea trebuintelor de stima face ca o persoana sa devina increzatoare in fortele proprii si sa fie mult mai productiva sub toate aspectele existentei sale. Scaderea stimei de sine determina persoana sa se simta inferioara, neajutorata si descurajata, ceea ce va conduce la pierderea increderii in posibilitatile proprii de a face fata la problemele complexe ale existentei.

Este foarte important ca intre cele doua tipuri de trebuinte de stima, respectiv intre pretuirea de sine si pretuirea aratata de altii, sa existe un acord. De asemenea, stima de sine trebuie sa se bazeze pe o cunoastere reala a propriilor competente, abilitati si slabiciuni.

Toate eforturile individului spre realizare pot fi interpretate ca manifestari ale nevoii de stima. Renumitul om de afaceri Donald Trump, de exemplu, era foarte motivat pentru sporirea succesului profesional, intrucat trebuintele lui fiziologice, de securitate si afectiune fusesera satisfacute deja prin siguranta financiara si caldura relatiilor familiale. Conceptia ierarhica a lui Maslow sugereaza, de asemenea, ca oamenii care se simt neiubiti, spre exemplu, cei ce simt respingerea parentala, vor continua sa functioneze la cel de-al treilea nivel al ierarhiei si nu vor fi motivati de nevoi de stima.

Cand aceste nevoi nu sunt satisfacute, traim sentimente de inferioritate. Maslow observa ca Adler, care a scris despre sentimentele de inferioritate, a acordat o mai mare atentie trebuintelor de stima decat Freud. Daca, in schimb, nevoile de stima ne sunt satisfacute, atunci traim sentimente de "incredere, mandrie, putere si capacitate de a fi utili si necesari celorlalti"(Maslow, 1943, apud Lowry, 1973, p. 162).

Motivatia de crestere (optimizare)

O data ce trebuintele de deficit sunt mai mult sau mai putin satisfacute, persoana este motivata la un nivel mai inalt, nivel numit de Maslow motivatia de crestere, opusa motivatiei de deficit. Motivatia de crestere include nevoia de desavarsire a propriei dezvoltari, de obiectivare a propriului potential creativ, cu alte cuvinte, se refera la nevoia de a-si valorifica superior resursele.

Autorealizarea personala nu se refera doar la succesul obtinut in activitatile artistice, ci se poate releva in orice domeniu de activitate pentru care individul dispune de aptitudini corespunzatoare. Cu alte cuvinte, un individ se poate simti autorealizat, indeplinind, la un nivel inalt de creativitate, orice tip de activitate, incepand cu gatitul, construirea unei case si terminand cu compunerea unor versuri sau a unei piese muzicale.

De asemenea, ipotetic vorbind, toti oamenii pot avea trebuinte de autorealizare, indiferent de status-ul lor social, fie ca sunt zilieri, soferi sau avocati, educatori etc.

Daca trebuintele de stima vizau status-urile sociale, trebuintele de autoactualizare vizeaza rolurile sociale; prin urmare, orice rol corespunzator unui status poate fi indeplinit la un nivel inalt de creativitate, ducand la autorelizarea persoanei respective.

Satisfacerea trebuintelor de autoactualizare implica respectarea a trei conditii:

depasirea sau eliminarea restrictiilor impuse, fie din exterior (conventii socio-culturale), fie din interior (preconceptii );

satisfacerea celor patru categorii de trebuinte anterioare, cel putin partial;

autocunoasterea - cunoasterea propriilor abilitati si slabiciuni.

Trebuinte cognitive

Trebuimtele cognitive circumscriu nevoia de a cunoaste, de noutate si nevoia de a intelege. Dupa opinia lui Maslow, trebuintele cognitive nu sunt incluse in piramida celor cinci categorii de trebuinte, descrisa anterior, ci formeaza o piramida separata, in care trebuinta de a sti e inferioara celei de a intelege. Piramida trebuintelor cognitive functioneaza in acelasi fel ca si trebuintele celor cinci categorii de trebuinte - trebuinta inferioara trebuie sa fie partial satisfacuta, pentru ca cea superioara ei sa apara.

Cele doua piramide ale trebuintelor interactioneaza intre ele, trebuintele de autoactualizare aparand doar daca trebuintele cognitive au fost partial satisfacute. Trebuintele cognitive apar inca din copilarie, sub forma unei curiozitati ce se manifesta spontan, desi, prin educatie, adesea se cere copiilor sa-si inhibe aceasta curiozitate. Nesatisfacerea trebuintelor cognitive e la fel de daunatoare ca si nesatisfacerea oricarei alte categorii de trebuinte, putand incetini sau bloca dezvoltarea si buna functionare a personalitatii. Trebuintele cognitive se manifesta sub variate forme: nevoia de analiza, de a descompune obiectele in partile lor componente, nevoia de a experimenta - "sa vad ce se intampla daca fac asta" - , nevoia de a construi un sistem de teorii personale menite sa explice o serie de evenimente autobiografice.

Pentru a sustine caracterul real al existentei trebuintelor cognitive, Maslow aduce urmatoarele argumente:

Studii experimentale efectuate pe animale demonstreaza existenta comportamentului de explorare activa a mediului, fara vreun alt scop decat curiozitatea.

In cursul istoriei, au existat cazuri ale unor personalitati care au cautat sa obtina cunostinte noi, chiar cu riscul vietii, punand astfel trebuintele cognitive inaintea celor de securitate.

Numeroase studii evidentiaza faptul ca adultii sanatosi sunt, in genere, atrasi de ceea ce e necunoscut, misterios, neorganizat si inexplicabil.

In practica sa clinica, Maslow a intalnit oameni sanatosi suferind de plictiseala sau de un dezinteres generalizat. Maslow i-a descris pe acesti subiecti ca fiind oameni inteligenti care duc "o existenta banala, desfasurand o profesie stupida" si a constatat ca starea acestora se imbunatateste semnificativ in cazul in care sunt implicati in activitati intelectuale provocatoare.

Abateri de la piramida trebuintelor

Maslow subliniaza faptul ca, desi piramida trebuintelor descrie structura motivationala a majoritatii oamenilor, exista si cazuri particulare care se abat de la principiile ce guverneaza structura ierarhica a acestor nevoi.

Exista oameni care, dedicandu-se unui ideal sau unei convingeri, ajung sa-si nege trebuintele fiziologice si pe cele de securitate. De exemplu, oameni care postesc pana cand mor, figuri religioase care renunta la bunurile "lumesti" pentru a trai in privatiune, persoane care se sinucid in public pentru o convingere sau un ideal social, artisti care-si pericliteaza sanatatea pentru a-si desavarsi opera etc. Maslow considera ca aceste cazuri particulare sunt expresii ale anumitor tipuri de trebuinte de autorealizare, a caror satisfacere implica renuntarea la nesatisfacerea trebuintelor inferioare. Desigur, asemenea cazuri de negare a trebuintelor primare se regasesc doar la persoanele de varsta adulta si numai dupa ce acestea au parcurs firesc toate nivelele inferioare din piramida trebuintelor.

Maslow semnaleaza si posibilitatea unor inversari neobisnuite in ierarhia trebuintelor: unii indivizi acorda o mai mare importanta trebuintelor de stima de sine care sunt mai puternice decat cele de afiliere si atasament. Ei sunt convinsi de faptul ca isi vor putea satisface trebuintele de atasament abia dupa ce si-au satisfacut nevoia de stima, adica dupa ce isi dobandesc sentimentul propriei valori. Aceasta abatere e tipica persoanelor cu complexe de inferioritate si, indeosebi, celor complexate pe tema aspectului fizic.

Rolul contextului sau al factorilor externi

Maslow precizeaza ca, desi toate trebuintele sunt innascute si, ca atare, puternic inradacinate in personalitate, asupra comportamentelor prin care acestea sunt satisfacute se regasesc totusi efectele variabilelor contextuale. Trebuintele se manifesta in plan comportamental numai in relatie cu factorii externi. Altfel spus, orice comportament rezulta din interactiunea factorilor interni cu factorii externi, respectiv din interactiunea trebuintelor cu mediul. Maslow considera ca impactul contextului asupra comportamentului depinde de modul in care individul percepe acel context; perceptia lui poate fi mai mult sau mai putin obiectiva. In plus, subiectul uman poseda capacitatea de a modifica, intr-o oarecare masura, contextul fizic si social in care activeaza, in functie de nevoile si expectantele sale. Pe scurt, comportamentul nostru este expresia interactiunii dintre nevoi si contextele de satisfacere a acestora.

4.1.6. Nevoia de autorealizare (autoactualizare)

La acest ultim nivel, persoana nu mai este motivata de deficiente, ci de nevoia de a-si "actualiza" sau de a-si implini propriul potential. "Un muzician trebuie sa dea nastere pieselor muzicale, un artist trebuie sa-si picteze panzele, un poet sa-si compuna versurile daca el or ea vor sa fie fericiti. Ceea ce un om poate deveni trebuie sa devina. Pe aceasta trebuinta, Maslow a numit-o nevoia de autorealizare sau de autoactualizare" (Maslow, 1943, apud Lowry, 1973, p. 162). Este dorinta "de a deveni tot ceea ce poti deveni" (Maslow, 1943, apud Lowry, 1973, p. 163). "Fiinta umana devine plictisita, atunci cand nevoile sale de nivel primar au fost satisfacute si tocmai aceasta plictiseala o motiveaza spre autorealizare."

Oamenii sunt foarte diferiti din punctul de vedere al potentialului ce il detin. Prin urmare, comportamentele lor particulare, ce sunt motivate de nevoile de autorealizare, variaza sensibil de la o persoana la alta. Pentru Maslow, "Autorealizarea este, prin excelenta, idiosincretica, intrucat fiecare persoana este diferita" (Maslow, 1968b, p. 33).

Autorealizarea (Self - actualization)

Maslow a preferat denumirea de "autorealizare" in detrimentul celei de "sanatate psihologica". Denumirea lui se refera la deplina dezvoltare a potentialului uman, bazata pe natura noastra biologica. Spre deosebire de termenul de "ajustare", conceptul sau nu semnifica adaptarea (ajustarea) la un anumit context cultural. Maslow sugera ca, in loc sa ne referim la "boala", ar trebui mai degraba, cel putin in psihologie, sa descriem persoanele in termeni de "diminuare sau stopare a dezvoltarii umane". In acest sens, insasi psihoterapia ar avea nevoie de o terminologie specifica (Maslow, 1968b, p. VII). Din perspectiva lui, boala apare doar atunci cand persoana isi neaga potentialul, actionand impotriva propriei naturi.

O data ce nevoile primare ale unei persoane au fost satisfacute, motivatia sa este directionata spre autorealizare. Iata cum o definea Maslow in 1968: "actualizarea continua a potentialelor, capacitatilor si talentelor unui individ, ca expresie a implinirii unei misiuni (ori chemari, destin, vocatii) si ca o deplina cunoastere si acceptare a naturii intrinseci a persoanei si ca o continua miscare catre unitate, integrare ori sinergie intrapersonala" (Maslow, 1968b, p. 25).

Maslow precizeaza ca un numar foarte mic, aproximativ 1% din populatie, atinge nivelul trebuintelor de autoactualizare. Cu toate acestea, el era convins ca psihologia ar trebui sa studieze, in primul rand cele mai sanatoase, mai dezvoltate persoane daca doreste intr-adevar sa cunoasca potentialul uman. Trebuie sa recunoastem, spunea Maslow, ca "persoanele sanatoase sunt atat de diferite de cele modale, incat, indiferent de dorinta noastra, are de-a face cu doua tipuri net distincte de psihologie. Astfel, devine din ce in ce mai clar faptul ca studiul specimenelor infirme, imature si nesanatoase nu pot contura decat o psihologie si o filozofie infirma. Studiul persoanelor autorealizate (pe care Maslow le mai numea si metamotivate) trebuie sa devina baza pentru dezvoltarea unei psihologii universale." (Maslow, 1954, 1987, p. 149).

Dintre figurile publice, Maslow i-a ales pe Abraham Lincoln si Thomas Jefferson ca persoane care, "aproape sigur", au fost autorealizate. Acestora le-a adaugat alte sapte personalitati, "probabil" implinite: Albert Einstein, Eleonor Roosevelt, Jane Addams, William James, Albert Schweitzer, Aldous Huxley si Benedict de Spinoza. Numirea unor indivizi, ca exemple ilustrative de sanatate mentala, este mult mai instructiva pentru cititori, intrucat prototipurile sunt mai usor de reprezentat decat conceptele abstracte. Este, insa, si o strategie riscanta. Spre exemplu, Shostrom (1972), adresandu-se in scrierile sale publicului larg, il considera pe Richard Nixon, care atinse atunci apogeul prestigiului prezidential, un exemplu de autorealizare; foarte curand, insa, scandalul Watergate avea sa-l compromita dureros (Anderson, 1975; Shostrom, 1975). Conceptul de "autoactualizare" este greu de definit cu acuratete. Psihologii pot usor gresi cand eticheteaza oameni de succes ca autorealizati, cu atat mai mult cu cat multi dintre acestia sunt departe de autorealizare. Tocmai din acest motiv, Maslow ne indeamna la prudenta ori de cate ori suntem tentati sa facem asemenea etichetari.

Caracteristicile persoanei autorealizate

Bazandu-se pe rezultatele unor observatii sistematice, Maslow a relevat o serie de caracteristici, cu ajutorul carora am putea "diagnostica" persoanele autoactualizate.

Perceptia eficienta a realitatii

In cazul acestor persoane, perceptia realitatii - atat cea a obiectelor, cat si cea sociala - este mai putin distorsionata de factori subiectivi, precum: temeri, trebuinte, prejudecati. Maslow a numit aceasta perceptie, inalt obiectivizata, cognitie de tip B (B -cognition).

Persoanele autoactualizate au "o abilitate neobisnuita de a detecta falsitatea, fatarnicia si lipsa de onestitate a semenilo,r dar si capacitatea de a judeca corect si eficient oamenii" (Maslow, 1954/1987, p. 128). Ei pot fi mai putin indusi in eroare de propriile lor mecanisme defensive, dorinte, expectante sau stereotipii. Mai mult, asemeni eroilor din basme, ei pot vedea dincolo de aparente. Acuratetea lor provine, probabil, din faptul ca ei nu sunt infricosati de necunoscut si ca focalizarea lor nu este ingustata de trebuinte nesatisfacute (Maslow, 1955).

Acceptare (toleranta)

Acceptarea este atitudinea de acceptare a propriei persoane, a altora si a naturii umane in genere. Aceste persoane isi accepta propria natura cu toate slabiciunile si calitatile ei, fara a incerca sa o falsifice sau distorsioneze, si fara a se rusina sau invinovatii excesiv pentru propriile erori sau imperfectiuni. Ei adopta aceeasi atitudine de acceptare si fata de slabiciunile ori pacatele altora.

Spontaneitate

Comportamentul lor este simplu, deschis, direct si natural, refuzand sa adopte, asemeni majoritatii, mastile inselatoare ale diverselor roluri sociale. Aceste persoane nu isi ascund sentimentele sau emotiile si nu pretind niciodata a fi ceea ce nu sunt. Ei sunt foarte individualisti in ideile si idealurile lor, dar niciodata neconventionali prin comportamentul lor. Reusesc realmente sa fie ei insisi, fara a fi agresivi ori rebeli.

Spontaneitatea le deriva din apropierea de propriile impulsuri si experiente subiective. Ei nu se ascund in spatele unor masti sociale. Studiile au relevat ca, spre deosebire de barbati, la femeile in varsta, autoactualizarea (evaluata prin "Chestionarul Orientarii Personale" - Personal Orientation Inventory) si impulsivitatea sunt pozitiv corelate (Plouffe & Bravelle, 1989).

Centrati pe problema

Persoanele au tendinta de a se focaliza mai degraba pe probleme, decat pe propria persoana. Aceste persoane au simtul datoriei, capacitatea de a se dedica integral unor activitati vocationale, muncind cu sarg si avand mari satisfactii. Ele isi aleg profesia, nu in functie de beneficiile materiale, faima sau puterea pe care le pot dobandi, ci in functie de aptitudinile pe care le au; in acest mod, profesia aleasa le permite satisfacerea metatrebuintelor. De exemplu, un scriitor sau un om de stiinta isi satisface trebuinta de adevar prin profesia aleasa, tot astfel, un artist isi satisface nevoia de frumos, un avocat nevoia de dreptate etc. In ceea ce ei fac nu primeaza niciodata banii, faima sau puterea, ci faptul ca pe aceasta cale isi gratifica metatrebuintele, isi provoaca si, deopotriva, dezvolta abilitatile, ceea ce concura la sporirea potentialului investit, dar si la definirea propriei identitati.

Dedicatia pentru munca, pentru vocatie, ori simtul datoriei, constituie elementul esential al propriei actualizari, considera Maslow. El crede ca este imposibil sa devii o persoana autoactualizata, fara a dovedi mai intai aceasta daruire. Tocmai aceste angajamente ii ajuta pe autoactulaizati sa depuna eforturi uriase in munca lor, dar si sa obtina satisfactii extraordinare de pe urma ei.

Nevoia de intimitate si independenta

Aceste persoane sunt capabile sa traiasca izolate de semenii lor, lungi perioade de timp, fara sa le fie in vreun fel periclitata sanatatea psihica. Pe de alta parte, ei au, prin natura lor, nevoie de mai multa solitudine decat indivizii modali. In activitatile desfasurate isi asuma integral responsabilitatea, neavand nevoie de sprijinul sau de suportul altora. Acest inalt grad de independenta sau de autonomie fata de semeni ii poate face sa para neprietenosi si distanti, desi nu aceasta este intentia sau dorinta lor. Pur si simplu, ei sunt mult mai autonomi decat majoritatea oamenilor si nu au nevoie de ajutor sau suport din partea acestora.

Mai mult decat ceilalti, persoanele autoactualizate se bucura de intimitate. Maslow a formulat ipoteza ca ei ar suporta mai usor decat majoritatea experientele de deprivare senzoriala. Ei sunt capabili de un inalt nivel de concentrare si se decid singuri mai degraba decat ii lasa pe ceilalti sa decida in locul lor.

Prospetimea aprecierilor

Aceste persoane au abilitatea de a percepe si experimenta lumea si lucrurile din preajma lor cu o perpetua prospetime, admiratie si mirare. Cei mai multi dintre noi ne pierdem treptat interesul pentru mai tot ce intra in alcatuirea experientelor noastre cotidiene. Persoanele actualizate, in schimb, sunt in masura sa se bucure de apusul soarelui, de pastelul unei flori sau de ritmul cald al unei simfonii, cu acelasi entuziasm pe care l-au avut cand le-au perceput pentru prima oara. Sentimentul de respect si curiozitatea fata de viata ramane permanent treaz la aceste persoane.

Experiente de varf ("Peak experiences")

Cea mai cunoscuta caracteristica, descrisa de Maslow, ramane capacitatea de a trai experiente mistice, pe care el le-a numit "experiente de varf". Maslow le-a descris ca: "sentimente ale unor orizonturi nelimitate care se deschid viziunii, sentimentul de a fi simultan mai puternic si mai neajutorat decat ai fost vreodata, sentimentul de intens extaz, minune si teama respectuoasa, lipsa coordonarii spatiale si temporale, convingerea ca ceva extrem de important si valoros tocmai s-a intamplat, astfel incat subiectul este supus unor transformari si capata mai multa putere chiar in viata cotidiana, ulterioara acestor experiente." (Maslow, 1954/1987, p. 137).

O serie de evenimente pot declansa astfel de experiente. Ele sunt uneori raspunsul unor impulsuri naturale, alteori, insa, sunt expresia unor experiente religioase. Nu toti oamenii autoactualizati traiesc astfel de experiente. Pe cei ce beneficiaza de asemenea experiente, Maslow i-a numit  "Varfuri" ("Peakers"). Acestia sunt mai poetici, mai muzicali, filozofi si mai religiosi. Non-peaker-ii sunt, in schimb, mai practici, profesand in mediul social, in reforma, politica sau alte domenii. Maslow se pare ca avea mai multa admiratie pentru "peakers", pe care ii numea "transcendentali", spre deosebire de "non-peakers", pe care ii considera "doar sanatosi" (1954/1987, p. 138).

Oamenii, de regula nu-si destainuie experientele lor de varf, intrucat ele sunt foarte personale (Davis, Lockwood & Wright, 1991). Privette (1983, 1985, 1986) observa ca descrierile oamenilor, legate de "experientele de varf", prezinta diferite caracteristici: "bucurie, implinire si sens ultim. si pentru altii semnificatie spirituala; . claritatea procesului marcat de absorbtie, intentie, sentiment de sine, libertate si spontaneitate (Privette, 1986, p. 241). Studentii si artistii, in ciuda diferentelor de varsta si a celor legate de evenimentele declansatoare, relateaza experientele de varf in termeni similari (Yeagle, Privette & Dunham, 1989). Sunt aceste experiente de varf, prin simpla lor traire, un lucru extraordinar? Se pare ca nu. Descrierile pe care subiectii le fac experientelor de varf sunt diferite de cele ale "performantelor de varf" in care ei presteaza excelent (Privette &Bundrick, 1987). Gordon (1985) relata experientele de varf ale subiectilor, care se centrau pe experiente de comunicare interpersonala. Aceste incercari de a cuantifica experienta subiectiva sunt recomandabile, dar nu este clar daca acestea definesc ceea ce numea Maslow experiente de varf si pe care el le considera ca fiind trasatura definitorie a autoactualizarii. Un pattern diferit de experienta, care corespunde mai bine descrierii pe care Maslow o face experientei de varf, poate fi gasit printre cei care practica yoga ashram (S.R. Wilson & Spencer, 1990).

Ipoteza lui Maslow cu privire la raritatea si statutul experientelor de varf, ca reper al inaltei dezvoltari individuale, necesita mai multe dovezi empirice. El nu a pretins ca numai persoanele autorealizate pot beneficia de experiente de varf, dar era convins ca aceste experiente sunt mult mai frecvente la astfel de indivizi (Daniels, 1982; Maslow, 1968b, 1969). Stamatelos pretindea ca aceste experiente de varf pot fi experimentate chiar si de persoane intarziate in cresterea lor. Poate ca aceste cazuri se afla printre exceptiile pe care Maslow le nota cand a remarcat ca nu toate experientele de varf sunt cu adevarat cognitii de optimizare care, afirma el, sunt dovada autorealizarii (Maslow, 1968b, p. 100).

Experientele de varf relatate sunt corelate cu sugestibilitatea hipnotica si dragostea romantica (Mathes, 1982). Cercetari suplimentare asupra starilor alterate de constiinta, pe care Maslow le include in categoria experientelor de varf, in relatie cu sanatatea mentala, ar putea raspunde chestiunilor nerezolvate inca. Aceasta, cu atat mai mult cu cat se pare ca persoanele oprite la un nivel scazut al dezvoltarii sunt prea rigide pentru a experimenta stari alterate de constiinta.

Cu referire la aceleasi experiente de varf, Maslow face adesea trimiteri la ceea ce el numeste "extazul metamotivational". Extazul metamotivational e un moment de traire intensa in care subiectul e cuprins de admiratie profunda, incantare, si care apare in contextul unei anumite activitati. Spre deosebire de extazul mistic, indus prin practici religioase, in cursul caruia are loc pierderea controlabilitatii, transcenderea sinelui, dincolo de perceptibilitate, in extazul metamotivational, subiectul devine extrem de indraznet, hotarat si plin de initiativa. Maslow nota ca "orice apropiere de absolut tinde sa produca subiectului angajat in atingerea acestuia, un extaz metamotivational". Extazul metamotivational poate sa apara in contextul oricarui domeniu de activitate, putand fi trait nu doar de scriitori, artisti sau oameni de stiinta, ci si de educatori, politicieni, oameni de afaceri etc.

De altfel, in functie de cantitatea si calitatea trairilor de extaz metamotivational, Maslow a facut distinctie intre cele doua categorii de persoane autoactualizate: peakers si non-peakers. Peakers,  "oameni ai varfurilor" - traind mai intens si mai frecvent extazul - tind sa fie mai idealisti; in schimb, nonpeakers - cu trairi mai moderate si mai rare ale extazului - tind sa fie mai pragmatici.

De asemenea, Maslow considera ca si persoanele care nu au atins nivelul metamotivational pot trai experiente oarecum similare, insa mult mai rar decat cele metamotivate.

Interesul social

Maslow a imprumutat de la Adler conceptul de interes social pentru a desemna sentimentele de simpatie si empatie pe care aceste persoane le au fata de umanitate, in genere. Desi, adeseori sunt iritate sau deprimate de conduita semenilor, persoanele actualizate manifesta atitudini de prietenie, de intelegere si altruism fata de oameni, in general. Intr-o formula plastica, Maslow prezinta acest interes social ca pe "atitudinea unui frate mai mare fata de semenii sai".

Relatiile interpersonale

Cu toate ca cercul lor de prieteni este foarte restrans, persoanele metamotivate traiesc mult mai intens si mai profund prietenia decat ceilalti. Maslow vorbeste despre doua categorii de relatii de prietenie pe care le intretin aceste persoane:

prietenii cu cei asemeni lor - sunt relatii reciproce;

prietenii cu admiratori sau cu discipoli ai lor - sunt relatii univoce, in sensul ca, de regula, acestia din urma cer mai mult in plan afectiv, decat sunt capabili sa primeasca sau sa ofere.

Persoanele autoactualizate sunt capabile "de mai multa empatie si dragoste, perfecta identificare, mai mare extindere a limitelor eu-lui, comparativ cu ceea ce alti oameni considera limita acestuia"(Maslow, 1954/1987, p. 140). Ei sunt, totusi, discriminativi, cautand alti oameni autoactualizati, astfel incat ei prefera relatii profunde cu un numar mic de oameni, decat relatii numeroase, dar superficiale. Tind, de asemenea, sa atraga admiratori care pot sa devina devotati, chiar discipoli. Cu toate acestea, persoanele autoactualizate nu incurajeaza aceasta reverenta.

Modestie si respect

Persoanele metamotivate sunt tolerante, fara prejudecati rasiale, religioase sau sociale. Sunt persoane deschise si modeste, nu adopta superioritate fata de cei cu o educatie si cu o cultura mai modesta, dimpotriva, sunt gata sa invete de la oricine, chiar si de la cei inferiori lor prin statut sau competente. Ei sunt mai mult democratici decat autoritari si nu insista in a-si mentine un statut superior celorlalti.

Etica si valorile

Persoanele autoactualizate au puternice standarde etice, desi normele lor nu sunt asemeni celor conventionale legate de dihotomia bine - rau. Ei nu sunt preocupati de ceea ce Maslow numea chestiuni etice triviale, ca "jocul de carti, dansul, rochiile scurte, expunerea sau nu a capului (in diferite biserici), consumarea vinului, a unui anumit fel de carne si nu a altuia, ori consumarea lor doar in anumite zile" (Maslow, 1954/1987, p. 147). Valorile lor emerg din acceptarea naturii umane si a propriei naturi, incluzand potentialul lor unic.

Creativitate

Persoanele metamotivate manifesta un inalt nivel de originalitate si creativitate in toate aspectele existentei lor, insa nu e necesar sa-si obiectiveze creativitatea in plan artistic.

Creativitatea este caracteristica pe care Maslow o considera prezenta la toti subiectii autorealizati. El nu folosea termenul de "creativitate" in sensul obisnuit. Aceasta creativitate nu implica cu necesitate un produs creativ, precum o opera de arta sau muzicala care, in interpretarea lui Maslow, era rezultatul "unui talent special", care difera de "creativitatea autoactualizatoare" (Maslow, 1954/1987, p. 160). "Pot exista pantofari creativi sau dulgheri si clerici. Cineva poate vedea creativ comportamentul unui copil" (Maslow, 1954/1987, p. 143). Creativitatea persoanei autoactualizate provine firesc din alte caracteristici: spontaneitate, rezistenta la enculturatie, eficienta perceptiei etc. Ea este o capacitate a tuturor copiilor, dar este pierduta de multi dintre noi, deoarece nevroza si ceea ce psihanalistii numesc procesele secundare dezintegreaza creativitatea timpurie (Maslow, 1958).

Cercetarile confirma predictia lui Maslow, aratand corelatii intre masura autoactualizarii si creativitatii, evaluata in functie de creativitatea productiilor literare, dar si a proiectelor de arta (Buckmaster & Davis, 1985). Maslow ar insista pe o definitie operationala mai larga a creativitatii.

Rezistenta la enculturatie

Sunt persoane independente, autonome, care rezista la presiunile culturale si sociale prin care se impune un anumit mod standardizat de gandire si de conduita. Nu sunt persoane rebele care se opun deliberat normelor culturale sau codurilor sociale, insa in cazul persoanelor metamotivate, ponderea factorilor (motivationali) e mult mai mare decat cea a factorilor externi in determinarea conduitei.

Prin aceasta, Maslow intelegea ca persoanele autoactualizate nu se  "ajusteaza" la societate in dauna propriului caracter, ci mai degraba "mentin o anumita detasare interioara fata de cultura din care provin" (Maslow, 1954/1978, p. 143). Ei sunt conventionali, cand situatia o cere, dar este o adaptare superficiala care lasa loc liber naturii lor autonome.

Persoanele autoactualizate ar trebui sa fie mai putin afectate de presiunile sociale decat ceilalti. Cercetarile au dovedit ca, in cazul studentilor care au obtinut un scor scazut la autorealizare, performanta lor la un test de rationament era sensibil influentata de experientele prin care ei se incredintau ca se vor descurca bine sau slab. In schimb, cei cu un scor inalt la autoactualizare erau mai putin influentati de experientele sociale (Bordages, 1989).

Rezolvarea dihotomiilor

Persoanele autoactualizate nu privesc lucrurile din perspectiva "sau-sau", asa cum majoritatea obisnuiesc sa o faca. Maslow a oferit exemple de dihotomii care pentru persoanele autorealizate nu mai constituiau opozitii. Printre acestea se aflau si dihotomiile ratiune - emotie, egoism - altruism, seriozitate - amuzament, activ - pasiv, masculin - feminin (Maslow, 1954/1987, p. 149). In loc sa considere un conflict intre ceea ce este bun pentru individ si ceea ce serveste celorlalti, cei doi termeni ai dihotomiei opereaza impreuna, cu "sinergie" (Maslow, 1964). Aceasta fuziune a interesului propriu cu cel social poate surveni si la un nivel cultural, conducand la o societate mai buna sau, daca ar fi sa folosim termenul lui Maslow, la "Eupsychia" (Maslow, 1964).

Toate aceste caracteristici enumerate reflecta conceptia lui Maslow conform careia cei metamotivati sunt superiori celorlalti. Totusi, Maslow precizeaza faptul ca, inainte de toate, sunt si ei oameni, prin urmare pot prezenta aceleasi imperfectiuni si slabiciuni ca toti ceilalti. Astfel, si cei metamotivati pot fi uneori nepoliticosi, nemilosi, pot manifesta multa raceala in relatiile interpersonale, pot fi stapaniti de conflicte, pot trai momente de nesiguranta, de teama, de vinovatie, de rusine etc. Maslow sustine, insa, ca asemenea momente de slabiciune sunt, totusi, mult mai putin frecvente si mai putin intense in cazul metamotivatilor decat a celorlalti.

Lista caracteristicilor persoanelor autoactualizate, realizata de Maslow, a servit pentru cei ce l-au urmat drept o descriere a sanatatii mentale, a ceea ce oamenii pot deveni daca isi dezvolta propriul potential. Mittelman (1991) a interpretat aceste caracteristici ca fiind consecinte ale unei personalitati "deschise", in sensul achizitionarii de informatie si experienta in mod nondefensiv. Mittelman a sugerat ca aceasta interpretare arata interconectarea interna a caracteristicilor persoanelor autoactualizate prezentate de Maslow.

Obstacole ale autoactualizarii

Este oare autoactualizarea un potential innascut, de ce nu este universal dezvoltata? Fiintele umane, frecvent, se confrunta cu situatii in care trebuie sa aleaga intre crestere si securitate. Optiunea lor pentru satisfacerea nevoii de securitate este atragatoare, insa numai optiunea dezvoltarii ne indreapta spre autorealizare. Maslow a identificat cateva cauze posibile ale esuarii in autoactualizare.

O prima cauza ar reiesi din pozitia in ierarhie a acestor trebuinte; cu cat o trebuinte se afla pe un nivel mai inalt al piramidei, cu atat ea este mai fragila. Trebuintele de autoactualizare fiind situate in varful piramidei sunt cele mai vulnerabile si, astfel, pot fi foarte usor inhibate de un mediu ostil care face dificila satisfacerea trebuintelor inferioare, cum sunt cele de stima, de atasament sau chiar de securitate sau fiziologice. De asemenea, aparitia metatrebuintelor poate fi usor inhibata printr-o educatie neadecvata. De exemplu, in cultura noastra, baietii sunt incurajati sa-si inhibe trairile afective si sensibilitatea, fapt ce impiedica dezvoltarea integrala a personalitatii lor. De asemenea, in educatie se insista pe dezvoltarea doar a catorva aptitudini si priceperi si se descurajeaza orice incercare a copilului de a-si analiza si dezvolta noi aptitudini pentru care nu dispune de un potential ereditar maximal sau pentru care mediul socio-cultural nu permite obtinerea unor recompense materiale.

O alta cauza a esecului metamotivational ar fi complexul lui Jonah. Explicarea acestui complex se sprijina pe ideea conform careia constientizarea oricarui potential propriu declanseaza deopotriva teama si dorinta de dezvoltare a acelui potential, insa, de regula, reactiile de teama primeaza. Aceasta, intrucat esecul intr-o situatie e mai usor de suportat in cazul in care subiectul e constient de faptul ca nu si-a dezvoltat maximal abilitatile corespunzatoare acelei situatii, decat daca stie ca si-a desavarsit abilitatile respective. De exemplu, un elev accepta mai usor nota 4 la un examen pentru care a invatat superficial sau deloc, decat aceeasi nota la un examen pentru care a invatat la un randament maxim.

A treia cauza a absentei metatrebuintelor e lipsa unei doze de curaj necesar. Autoactualizarea necesita, efort, disciplina, autocontrol, multa munca, uneori epuizanta. E, cu certitudine, mai usor si mai protectiv sa ramai acolo unde esti (in dezvoltarea ta) decat sa cauti schimbarea. Ai nevoie de mult curaj pentru a renunta la siguranta, rutina sau la toate acele comportamente si atitudini indelung exersate. Oferite de motivatia din copilaria timpurie, are un rol decisiv in inhibarea sau activarea ulterioara a metatrebuintelor. Atat o educatie ce acorda o prea mare libertate, cat si una ce impune prea multe restrictii sunt la fel de daunatoare pentru desavarsirea ulterioara a dezvoltarii. In acest sens, Maslow recomanda sa-i oferim copilului o "libertate intre limite".

Focalizandu-se pe scopul procesului evolutiv, teoria lui Maslow neglijeaza cateva aspecte importante. Ea pune accent pe produsul autoactualizarii, dar da o mica atentie procesului evolutiv care duce la acest produs (Olds, 1955). Ca teorie, modelul lui Maslow adopta o metafora biologica care are propriile limite. El tinde, prin acest model, sa micsoreze importanta eului social, ca si cum singurul eu real ar fi cel care emerge biologic (Daniels, 1988; Geller, 1982; S.R. Wilson, 1988).

Glosar

(Scala) Suporturilor directionate - scala a Chestionarului Orientarii intern Personale, care masoara tendinta unei persoane de a obtine auto - suport sau suport de la altii.

"A treia forta" - termenul lui Maslow pentru teorie lui, ce pune accent pe opozitia ei fata de psihanaliza si behaviorism.

"Competenta de timp" - o scala a Chestionarului Orientarii Personale care masoara preocuparea de prezent a unei persoane, mai mult decat de trecut sau viitor.

Auto-actualizare - dezvoltarea si implinirea potentialului si capacitatilor inerente ale unui individ; similar cu actualizarea din teoria lui Rogers. Cel mai inalt nivel din ierarhia nevoilor umane, prin urmare si cea mai dificil de recunoscut si de identificat.

Centrare - pe - metoda - o abordare stiintifica ce accentueaza importanta procedurii fata de continut.

Centrare - pe - problema - o abordare stiintifica ce accentueaza importanta continutului problemei fata de procedura.

Centre de dezvoltare - locuri in care oamenii se intalnesc pentru a trai experienta dezvoltarii complete a potentialului lor (ex: Esalen).

Complexul lui Jonah - evitarea dezvoltarii complete a propriului potential din credinta imposibilitatii realizarii unui lucru foarte important.

Cunoasterea experentiala - cunoasterea izvorata din propria experienta.

Desacralizare - pierderea sentimentului de sacru sau spiritual.

Dragoste - B (dragoste de crestere) - dragoste neposesiva, caracteristica persoanei autoactualizate.

Dragoste - D (dragoste de deficit) - dragoste egoista, caracteristica unei persoane care nu este autoactualizata (implinita).

Eupsychia - o societate utopica, in care nevoile individuale si ale societatii sunt satisfacute si dezvoltarea individului este sustinuta.

Experiente de varf - stari mistice de constiinta, caracteristice marii majoritati (dar nu tuturor) oamenilor autoactualizati; Personale         autorealizarii.

Ierarhie a nevoilor - progresie ordonata a motivelor de la nevoile fizice bazale pana la motivele celor mai dezvoltate fiinte umane.

Instinctoid - slab, instinctiv; motive instinctoide - motive instinctive, slabe, caracteristice oamenilor.

Metamotivat - motivat de nevoile din topul ierarhiei nevoilor.

Miscarea potentialului uman - curent social de sustinere a dezvoltarii completee a individului, reflectata in influentarea centrelor de crestere si in transformarea institutiilor sociale.

Motivatia dezvoltarii - nevoia de dezvoltare si implinire a potentialului intern sanatos al unei persoane, inclusiv

Motivatie de deficit (deficiency motivation) - motivatia de la nivelurile inferioare ale dezvoltarii.

Motivatie de dezvoltare - nivel inalt al motivatiei in care nevoia de autoactualizare predomina.

Nevoi instinctuale - impulsuri instinctuale innascute, dar foarte slabe, care reprezinta esenta naturii umane, dar care sunt usor coplesite de fortele mai puternice ale invatarii si culturii.

Nevoi/ Trebuinte fiziologice - foame, sete, sex, oxigen, eliminare si somn. Nivelul bazal in ierarhia trebuintelor umane.

Nevoia de siguranta - nevoia de a avea un mediu stabil, predictibil si fara anxietate si haos. Al doilea nivel in ierarhia nevoilor umane.

Nevoia de stima si statut - nevoia de a obtine recunoastere si respect din partea altor persoane, si de a atinge nivelul de control al mediului. Al patrulea nivel in ierarhia nevoilor umane.

Nevoie primara - o nevoie de deficit fundamental prepotenta - cea mai puternica, la un moment dat; se spune despre o nevoie ca este prepotenta cand nu este satisfacuta.

Nevoile de apartenenta si iubire - nevoia de relatii de prietenie si de afectiune cu alte persoane. Al treilea nivel in ierarhia nevoilor umane.

Teoria umanista - o teorie a personalitatii care accentueaza aspectele sanatoase si constructive ale naturii umane, si respinge constructe cum sunt modelul structural al lui Freud si natura nociva si depersonalizanta a determinismului.

Dezvoltarea inteligentei emotionale prin programe de educatie ratioanl emotiva si comportamentala (EREC)