Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate





Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 




Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
FACTORI IMPLICATI IN DIMINUAREA ABSENTEISMULUI SCOLAR

FACTORI IMPLICATI IN DIMINUAREA ABSENTEISMULUI SCOLAR



Desigur ca numai consilierul / psihologul scolar, neajutat de familie si de institutia scolara, nu poate rezolva toate problemele adolescentului. Dar avem de partea noastra profesori foarte buni consilieri care afirma: " Noi, cu tact si maiestrie pedagogica, trebuie sa le oferim modele si daca nu-i vom ridiculiza si nu-i vom umili, daca nu-i vom nedreptati, daca vom reusi sa-i disciplinam pe elevii turbulenti in loc sa-i dam afara de la ore, daca nu le vom sanctiona prin nota abaterile disciplinare si daca vom folosi cat mai des incurajarea si lauda poate ca vom reusi sa creem o relatie afectiva pozitiva care va determina o scadere a numarului de absente nemotivate din cataloagele scolare".

Noi, consilierii / psihologii scolari, suntem cei care trebuie sa dam dovada de sensibilitate si dragoste pentru copii, de capacitate de anticipare si de cunoastere a elevilor, de empatie si echilibru afectiv. Sa acordam atentie problemelor pe care elevii trebuie sa le clarifice, sa nu minimalizam problemele care ii framanta, sa le acordam respect si, poate asa, vom reusi sa ii readucem in banci pentru a contribui in mod pozitiv la propria lor formare.





a ) Consilierul scolar - sursele si resursele de relationare a acestuia cu elevii ciclului gimnazial


Activitatea consilierului colar, in condi iile unei in elegeri depline a menirii sale i bunei comunicari cu conducerea unita ii de inva amant, poate conferi colii o eficien a externa ridicata i un prestigiu dorit, desigur de intreaga echipa de cadre didactice. Acest lucru se poate atinge treptat, pentru ca direc iile de ac iune ale consilierilor colari sunt coordonate pe deplin cu inten iile parin ilor i copiilor prin asigurarea unei educa ii i formari profesionale de calitate. (M. Jigau, p.74)

Astazi se recunoa te, din ce in ce mai mult ca coala se schimba pentru a oferi elevilor posibilitatea dobandirii unei experien e sociale in rezolvarea problemelor vie ii i care asigura convie uirea intr-o lume pa nica. (Dumitru I., p.37)

Prin activitatea sa, consilierul colar urmare te dezvoltarea la elevi a abilita ilor de a solu iona eventualele conflicte in mod constructiv, de a fi unul pentru celalalt i nu unul impotriva celuilalt.

Consilierea psihologica este de scurta sau de lunga durata si este realizata in scopul prevenirii, remiterii sau asistarii rezolutive a unor probleme personale, de ordin cognitiv si comportamental, cu impact individual, familial si socio-profesional dezorganizator. Ea acopera o paleta larga de problematici specifice, de la cele educationale la cele de reabilitare, recuperare si integrare sociala, de la cele de suport psihoemotional si social, la cel de adaptare si integrare comunitara eficienta.
Consilierea poate fi definita ca liant al problemelor personale, educative, sociale si de orientare, are grade diferite de profunzime si intensitate, solicitand coroborarea eforturilor consi-

lierului cu a altor persoane din viata consiliatului.(Curs "Consiliere si orientare", C.C.D Caras-Severin ).

Primul pas al consilierii este stabilirea unei relatii de incredere si a unei relatii de lucru confidentiala in activitatea fie cu grupurile de elevi, fie in activitatea individuala. Consilierul incearca apoi sa-i ajute pe elevi sa-si analizeze si sa inteleaga propriile sentimente, ganduri, comportamente relationate de invatare si propria dezvoltare, ajutandu-i sa-si rezolve problemele, sa-si dezvolte deprinderile constructive de coping, de a lua decizii.

Relatia psihoterapeutica este o relatie dintre doi parteneri, dintre care unul solicita iar celalalt acorda ajutorul psihologic. Aceasta relatie contine in sine elementele pe care le aduce atat cel care are nevoie de ajutor, cat si cel care il ofera( Coleman;Butcher;Carson,1984, in "Elemente de psihoterapie" ,I.Holdevici,pag.8).

Contributia majora a pacientului consta mai ales in motivatia acestuia .Afirmatia psihologiei umaniste, ca omul poseda in el insusi impulsul interior spre sanatate fizica si mentala, face ca psihoterapia sa devina posibila.

In cadrul relatiei psihoterapeutice, terapeutul vine cu o serie de metode si tehnici foarte precise, care ii ajuta pe pacienti sa se cunoasca mai bine, sa-si priveasca problemele mai obiectiv, dintr-o alta perspectiva.(ibidem ,pag.9).

Toate metodele psihoterapeutice au o secventa de interactiune cu cele de ordin educativ, deoarece:

urmaresc sustinerea moralului, sugestia, reeducarea, chiar psihanaliza;

respectiv cunoasterea, analizarea psihicului intr-un mod sau altul, nu neaparat la nivelul de specializare al metodelor si analizei clasice sau actuale;

se bazeaza pe comunicarea dintre psihoterapeut si bolnav;

urmaresc scopuri asemanatoare si anume formarea, dezvoltarea, implinirea personalitatii si o cat mai buna integrare sociala a subiectului.

Intre scolile psihoterapeutice exista anumite diferente in ceea ce priveste particularitatile dintre terapeut si pacient. Astfel, putem distinge trei tipuri de relatii psihoterapeutice :

a) relatia centrata pe realitate si obiect

* implica o atitudine calma, atenta, interesata, empatica din partea psihoterapeutului care se straduieste sa-i creeze pacientului un mediu bazat pe caldura si intelegere.

b) contractul sau alianta psihoterapeutica

* se considera ca succesul oricarei terapii implica o colaborare intre doua persoane. Aceasta relatie este de natura constienta, rationala si nonagresiva, in care terapeutul face apel la ego-ul de adult al pacientului, pe care-l trateaza ca pe un partener stiintific.

c) relatia de tip transferential

* implica fixatia afectiva a pacientului asupra persoanei terapeutului, pe modelul relatiei parinte-copil .Aceasta tehnica trebuie insa utilizata numai in anumite situatii.

Intr-o psihoterapie de orientare eclitica, cele trei tipuri de relatii terapeutice trebuie sa fie bine conduse de catre terapeut si echilibrate ca pondere(I.Holdevici,op.cit.pag.9).

Conform I.Holdevici, in "Elemente de psihoterapie", in relatia consilier/elev, terapeut/client trebuie respectate anumite principii:

terapeutul trebuie sa arate copilului ca intelege problemele sale dorind sa-l ajute;

este important ca terapeutul sa utilizeze un limbaj pe intelesul copilului ,atat in ceea ce priveste vocabularul cat si nivelul de abstractizare;

in timpul tratamentului , psihoterapeutul trebuie sa se concentreze asupra aspectelor pozitive ale comportamentului copilului si sa nu acorde o atentie excesiva deficientelor si esecurilor;

terapeutul trebuie sa-l asculte cu multa atentie pe copil;

atat terapeutul cat si copilul trebuie sa defineasca scopul si obiectivele intalnirilor lor. Nu intotdeauna aceste obiective se suprapun cu exactitate peste motivele pentru care copilul a fost adus la psihoterapie, dar este necesar ca pacientul sa realizeze faptul ca psihoterapia are un scop precis.

atunci cand are de - aface cu un comportament care este dependent de un anumit tip de interac-tiune sociala, terapeutul trebuie sa modifice respectivul comportament, concentrandu-si atentia asupra respectivei interactiuni. De exemplu, daca dificultatile sunt legate de scoala, tratamentul trebuie centrat in aceasta directie, respectiv pe consultarea si colaborarea cu profesorii.

terapeutul trebuie sa decida incheierea terapiei atunci cand avantajele incheierii ei sunt mai mari decat avantajele continuarii ei (pag.95).

majoritatea copiilor se vor simti mai bine si mai securizati daca stiu precis ce au voie sa faca si ce nu .Pentru multi copii este important sa aiba incredere in terapeut , care are dorinta sincera de a-l ajuta.

Desi copilul trebuie sa-si recunoasca esecurile si inabilitatile, este esential ca el sa fie ajutat sa gaseasca solutii constructive la problemele sale. Este util ca terapeutul sa sugereze, atunci cand este posibil, cai eficiente de rezolvare a respectivelor probleme. Aceasta inseamna ca psihoterapia trebuie combinata cu metode educationale, metode de modificare a mediului si cu tehnici comportamentale (I.Holdevici,op.cit.pag.95)

Cercetarile asupra eficientei psihoterapiei au aratat urmatoarea situatie:

* relatia psihoterapeutica -contribuie cu aproximativ 30% la eficienta psihoterapiei

* tehnicile de interventie psihoterapeutica-15%

* efectul placebo-15% -in aceste conditii, acest efect se refera la speranta ca tratamentul urmat va duce la ameliorarea tabloului clinic , ca rezultat al unei conceptualizari clinice eficiente .

* factorul personal al pacientului, identificat prin psihodiagnostic si evaluare clinica, acopera 40%. Elementele factorului personal include factori psihologici si de educatie, factori economici precum si suportul social pe care-l are pacientul. Un terapeut eficient este acela care poate sa mobilize la maximum acesti factori personali, o pondere mare in cadrul lor avand factorii cognitivi (Daniel David, "Tratat de psihoterapii cognitive si comportamentale", pag.120).

Relatia terapeutica este caracterizata ca o alianta de lucru si este descrisa ca o atitudine colaborativa si de incredere a pacientului/elevului fata de terapeut/consilier scolar. Relatia terapeutica cognitiv-comportamentala se caracterizeaza prin empatie , acceptare neconditionata a pacientului, congruenta si colaborare, factori validati stiintific (Lambert et al.,2002,2003, in "Tratat de psihoterapii cognitive si comportamentale", pag.148, Daniel David).

Empatia se refera la faptul ca terapeutul intelege cele comunicate de pacient ca si cum ar fi in locul acestuia, fara a se identifica insa cu pacientul. Odata intelese comunicate de pacient, ele trebuie recomunicate acestuia intr-o forma empatica:"Din cele ce mi-ai spus inteleg ca.." sau "Din cele ce mi-ai povestit inteleg ca.", urmand mesajul pacientului (D.David,op.cit.pag.148).


Acceptarea neconditionata presupune acceptarea pacientului/elevului cu toate problemele sale , acceptarea lui ca un intreg , ca om , fara ca aceasta sa insemne faptul ca suntem de acord cu ceea ce face sau gandeste . Il acceptam ca persoana care are nevoie de ajutor , nu pentru a fi de acord cu el (ibidem,pag.150).

Congruenta se refera la gradul de suprapunere intre comportamentul manifest al terapeutului si comportamentul interior . Orice discrepanta genereaza indoieli si neincredere din partea pacientului / elevului , cu efecte negative asupra evolutiei terapiei .Congruenta presupune constientizarea de catre terapeut a trairilor emotionale vis-à-vis de pacient/elev , atat a celor pozitive cat si a celor negative,iar apoi comunicarea lor catre acesta (ibidem,pag.151).

Colaborarea reprezinta faptul ca demersul terapeutic este bine structurat si se realizeaza dupa o agenda comuna , negociata si convenita cu pacientul /elevul, iar apoi se verifica daca obiectivele terapeutului si ale pacientului coincid. Bilanturile periodice, feedback-ul oferit si cerut pacientului/elevului sunt activitati frecvente pe parcursul sedintei terapeutice, care intaresc colaborarea (ibidem,pag.152).

In relatia dintre consilier/elev, terapeut/client se pot folosi si procedurile rezolvarii de probleme si a antrenamentului asertiv. Aceste proceduri sunt folosite pentru a modifica si rezolva situatiile problematice exterioare individului, la interfata cu mediul inconjurator (evenimente activatoare de tip situatie externa ).O problema bine formulata este pe jumatate rezolvata, in sensul ca ea ghideaza gasirea solutiilor adecvate (ibidem,pag.192).

Daniel David, in " Tratat de psihoterapii cognitive si comportamentale",prezinta etapele tehnicii rezolvarii de probleme:

identificarea problemei-definirea starii initiale (unde suntem) si a celei finale ( unde vrem sa ajungem) -ea sugereaza locul unde trebuie sa cautam solutiile;

stabilirea scopurilor -cum doresc sa stea lucrurile;

generarea solutiilor alternative -initial, in numar mare, selectandu-se apoi acelea care sunt realiste;



considerarea consecintelor -discutand fiecare solutie,stabilind costurile si beneficiile, implementandu-se tehnici de luare a deciziilor.

decizia pentru cea mai buna alternativa

implementarea

evaluarea -daca solutia nu a functionat, se trece la urmatoarea din ierarhia stabilita (192-193).

Pregatirea persoanei conciliate / elevului pentru viata, formarea atitudinilor sale, dezvoltarea capacitatii de evitare a pericolelor, a situatiilor limita, conduc la o mai buna sanatate mintala, la cresterea echilibrului sau psihic precum si la o mai buna adaptare-integrare a sa .In cadrul relatiei de consiliere se construieste, prin cooperarea consilierului cu clientul/elevul sau, modelul finite valorizate. Relatia dintre aceatia dobandeste semnificatia unui schimb dirijat, a unui transfer, iar rolurile se vor adapta la obiectivele realizarii procesului de consiliere. Aceasta intareste, profesiunii de consilier, caracterul de tehnologie psihologica in unitate indestructibila cu arta de ingrijire a sufletului, dar si cu stiinta de rezolvare a problemelor.


b ) Interactiunile pozitive parinti - copii , conditiile esentiale in realizarea unei bune adaptari scolare


Familia a fost definita de Claude Levi-Strauss ca un grup, avand la baza casatoria alcatuita din sot, sotie si copii, nascuti in acest cadru pe care ii unesc drepturi si obligatii morale, juridice, economice si sociale. Ei au obligatii si aspiratii comune si se ocupa de cresterea copiilor carora le asigura nu numai existenta materiala, ci si un climat favorabil afectiv si moral.

Familia asigura necesitatile fizice, emotionale si spirituale ale membrilor sai, are responsabilitatea ingrijirii copiilor, favorizeaza comunicarea intre membrii sai, dar totodata trebuie sa fie capabila sa asigure si relatii sociale in afara familiei, relatii responsabile cu comunicarea, capacitatea de a ajuta pe sine, dar si de a accepta ajutorul celorlalti, flexibilitatea in distribuirea rolurilor si functiilor, respectul mutual pentru individualitatea fiecarui membru, loialitate, spirit de cooperare in cadrul familiei si in afara ei, flexibilitate si adaptabilitate in situatii de criza. Familia, ca matrice pentru adulti si copii trebuie sa aiba capacitatea de suport (emotional si financiar), sa asigure securitatea membrilor, sa ii poata incuraja in initiativele lor sau in situatii limita. (C.Ciofu, p.104-105)

Ca proces de invatare a standardelor normative ale societatii, socializarea are loc de-a lungul a trei etape de viata, implicand trei forme principale:

a)      Socializarea primara ( de baza), se desfasoara in timpul copilariei timpurii, in cursul careia copilul este supus influentelor formative, exercitate de parinti si pe care le internalizeaza profund in structura personalitatii sale in formare. Invatand sa distinga intre diferite obiecte fizice si relatii familiale, copilul va ajunge ulterior sa-si dezvolte constiinta propriei identitati personale;

b)      Socializarea secundara are loc prin intermediul invatarii normelor care regleaza relatiile copilului cu egalii sai (frati, surori, colegi, prieteni, etc.). Pe de alta parte, socializarea secundara intervine ca element instrumental, care il obliga pe copil sa ia in considerare faptul ca rolurile sociale pe care este chemat sa le indeplineasca nu se desfasoara, intotdeauna, in contexte afective sau protective. Astfel, spre deosebire de familie care socializeaza copilul intr-un climat profund afectiv, scoala si relatiile implicate de ea presupun un tip de socializare definit de instrumentalitate si neutralitate afectiva;

c)      Socializarea continua (a adultului) intervine in tot cursul desfasurarii vietii adultului, pe masura ce acesta asimileaza noi valori, dobandeste noi deprinderi, aptitudini si experiente de viata, se raliaza la diferite opinii si achizitioneaza noi roluri sociale. (Ibidem, p.236-237)

Consecventa in educatie, valorile bazale ale familiei, relatiile bazate pe incredere, respect, siguranta ofera "o orientare in si catre lume, conturand limitele receptivitatii ulterioare a individului". (E. Stanciulescu, p.103)

Socializarea primara deschide, portile valorilor, realizand " personalitatea sociala" (S. Radulescu,p. 237) si inchide relative alte segmente ale comportamentului deviant.

Cadrul cel mai obisnuit in care se desfasoara viata privata a oamenilor, familia, se supune unor reguli psihologice care subsumeaza relatiile dintre membrii ei. Familia se supune si mode- lelor culturale si sociale: ea furnizeaza cunostinte fundamentale pe baza carora se construieste ansamblul relatiilor sociale, transmite valori, idei, moduri de gandire si structuri de baza aflate la temelia societatii. Familia reprezinta o totalitate in care comportamentele de comunicare ale unuia ii influenteaza pe toti ceilalti. (J. Lohisse, p.138)

Cei "sapte ani de acasa" corespund "socializarii primare", care este deosebit de importan-

ta pentru individ (E. Stanciulescu, p.103) in ceea ce priveste comportamentul sau viitor, conform cu normele societatii sau dimpotriva, deviant.

Mi-a fost dat sa asist la o "joaca" intre tata si copilul de trei ani. Aceasta "joaca" era un schimb de pumni si palme, pe un fond de ras, din care copilul "invata" ca face un lucru bun, deoarece primea aprobarea adultului, a "modelului" sau de viata. Acest comportament al copilului, in viziunea tatalui, nu era deloc deviant, dar in contextual normelor scolare, acesta va fi catalogat drept deviant.

In familie, copilul dobandeste normele de conduita pe care le va respecta. Pentru a invata sa-si stapaneasca egoismul natural, sa se subordoneze scopurilor mai inalte si sa-si supuna dorin-tele vointei, circumscriidu-le in limite rezonabile, copilul trebuie sa exercite asupra lui insusi o mare putere de stapanire.(E. Durkhein, p. 48)

Copilul nu poate cunoste datoria decat prin educatorii si parintii sai, neputandu-si forma o idee despre ea decat dupa felul cum acestia i-o infatiseaza, prin limbajul si purtarea lor. Trebuie prin urmare ca ei sa fie pentru copil, datoria intrupata si personificata, ceea ce inseamna ca principala calitate a educatorului (a parintelui) este autoritatea morala, deoarece autoritatea implica incredere, iar copilul nu poate avea incredere in cineva pe care il vede ezitand, stand la indoiala si nevenind asupra hotararilor sale. (idem, p.48)

Intr-un parteneriat real familie - scoala functia educativa a scolii se implineste concret cu functia si indatoririle scolii, ambele institutii completandu -se reciproc in educarea si cresterea armonioasa a elevului. Parintii toarna temelia marelui edificiu, supravegheaza nu doar primii pasi ai copilului, ci si pe urmatorii. Noi, dascalii, revarsam din cupa intelepciunii si a pasiunii, punem in balanta tolerant cu exigent si astfel, impreuna, contribuim la modelarea fiintei umane, avand in minte vorbele lui Plutarh "considera elevul o faclie pe care sa o aprinzi astfel incat mai tarziu sa lumineze cu o lumina proprie".

Educatia incepe in familie, prima colectivitate umana, microgrupul in care incepe socializarea individului si care trebuie sa asigure modelul unui comportament adecvat. Copilul se va umaniza in functie de relatiile socio - afective si de formele de cultura si munca pe care i le prezinta mediul familial. Climatul afectiv al familiei conditioneaza calitatea dialogului emotional si raspunsurile comportamentale ale copiilor. In familie se gaseste dragostea, educatia si disciplina. Rolul familiei este covarsitor. Parintii sunt primii educatori, ei formeaza cele dintai comportamente, incepand cu notiunile de igiena personala si colectiva, regimul de viata, de odihna si de munca. De la cea mai mica varsta se monitorizeaza dezvoltarea proceselor psihice: atentia, memoria, gandirea, imaginatia si deprinderile de comunicare. Familia asigura copiilor sentimentul sigurantei si ii ajuta sa depaseasca obstacolele inerente vietii, educandu-i sa devina persoane responsabile, adaptate timpului in care traiesc.

Cultura familiei-mediul in care traie te i se dezvolta copilul, nivelul de educa ie al parin ilor, valorile morale care sunt transmise noilor genera ii i i pun amprenta asupra rela iilor de familie. In general, in familiile cultivate exista o atitudine mai liberala privind independen a i ini iativa copilului, controlul activita ilor acestora, respectul mutual pentru drepturile fiecarui membru. Parin ii aduc cu ei comportamentul sau stilul de rela ie cu copilul cu care au fost confrunta i in propria copilarie. Intr-o familie de intelectuali, copilului ii vor fi transmise respectul pentru inva atura, performan e academice, etc.

Rolul mamei este prestat la parametri superiori daca aceasta combina, in atitudinea sa fa a de copil, ceea ce a inva at i observat din interac iunea cu propria ei mama i achizi ia unor cunostinte tiin ifice despre dezvoltarea copilului i modul cum acesta trebuie stimulat. Exista o situa ie conflictuala permanenta intre situa ia ei de mama i situa ia ei de membru al societa ii, de femeie. Cererile sau disponibilita ile de afec iune fa a de copil trebuie impar ite cu sentimentele ei fa a de so , cu nevoia de a placea si de a avea succes social. Fiecare ac iune a mamei ascunde o dubla inten ie i anume aceea de a ine copilul cat mai aproape de ea in timp ce, de fapt, il pregateste sa fie apt de independen a i sa se separe de ea. Se poate spune ca mamele capabile sa aiba aceasta dubla disponibilitate au reu it in rolul lor.

Rolul tatalui in familie nu ine de masculitatea lui sau de modul stoic in care este capabil sa traverseze starile emo ionale, ci de felul cum conduce i gestioneaza via a familiei, de capa-

citatea lui de a lua decizii i consecin ele acestor decizii, de felul cum reu e te sa asigure suport emo ional mamei i copiilor. Tatal trebuie sa fie prietenul i profesorul copiilor, model de com-

portament social, etic, rol protector. Tatal nu poate iubi cu adevarat copilul daca nu s-a implicat in toate etapele de dezvoltare ale acestuia, incepand de la na tere. (C. Ciofu, p.106)

Nu numai na terea unui copil, dar i schimbarile intervenite in via a acestuia au tendin a sa modifice echilibrul familiei deja statornicit. Pentru a face o noua exemplificare a influen ei fiecarui membru asupra sistemului, sa urmarim care sunt reac iile adaptive ale familiei, atunci cand copilul trebuie sa mearga la coala. Aparent, parin ii sunt implica i numai indirect in aceasta schimbare de activitate i program ale copilului. Intreaga familie se reorganizeaza in legatura cu schimbarea orei de sculare a copilului, pregatirea micului dejun, asigurarea transportului copilului la coala, pregatirea sosirii lui de la coala, asigurarea unui loc special pentru pregatirea lec iilor, controlul lec iilor, ore de recreere pentru copilul colar, legatura activa cu coala. Copilul colar incepe sa aiba propriile lui rela ii, care depa esc cadrul strict familial de pana atunci; casa incepe sa fie frecventata de colegul de banca sau de cel mai bun prieten. Prin mecanismul informa ional de feed-back, familia se reorganizeaza corespunzator noi situa ii i are in vedere crearea unor condi ii adecvate care sa favorizeze pregatirea academica a copilului.



Familia este un sistem complex, cu atat mai complex, cu cat este alcatuit din mai mul i membrii.Interac iunea dintre parin i - fizica sau verbala - este modificata calitativ i cantitativ in prezen a copilului (prin ac iune directa sau indirecta).Intr-o familie echilibrata, eficien a comunicarii dintre mem-

brii sai nu sufera grave perturbari.

Familiile dezorganizate au, in mod caracteristic, afectat tiparul de comunicare, iar echilibrul

familiei este sever tulburat de existen a conflictelor. Alian ele, coali iile dintre membrii familiei, ca i ostilitatea lor au un rol deosebit in direc ionarea comunicarii. Se cunosc diferite motive din care survin nein elegeri, repro uri, tensiuni intre so i. In aceste condi ii interac iunile parin i-copii au mult de suferit.

S-a observat insa ca afectarea emo ionala a copiilor este selectiva, conflictul familial aduce suferin a numai unuia dintre copii, cel mai vulnerabil la stres, al carui temperament este mai intolerant la frustrare. Nevoia de suport emo ional (nevoia de dragoste) se dovede te a fi factorul cel mai insemnat pentru pastrarea sanata ii mintale. Nevoia de apreciere i recunoa tere a meritelor este proprie fiecarui individ, dar fiecare pretinde aceste drepturi, urmand un tipar propriu . Atat nevoile suflete ti, cat i vulnerabilitatea sunt variabile de la un copil la altul.

Pentru o buna armonizare a rela iilor intrafamiliale (greu de realizat) se vor avea in vedere previzibile diferen e de temperament intre parin i i copii, modul de a reac iona al copilului, stilul parental de impunere a autorita ii i disciplinei, valorile acceptate i transmise copilului.

Copilul necesita dragoste, disciplinare i ob inerea treptata a unui grad de independen a. El nu este vinovat daca nu corespunde expectan elor parin ilor, daca copilul real nu are calita ile copilului ideal. Copilul are dreptul la interac iuni care sa-i asigure siguran a i dezvoltarea fizica, comunicarea, educarea trasaturilor pozitive, in elegere i toleran a.

Mama are o misiune importanta, anume aceea de a dirija in a a fel dezvoltarea copilului, incat acesta sa poata raspunde mai tarziu, in mod corect, exigen elor vie ii. La obar ia sentimentului de comuniune se afla mamele, iar datoria lor in aceasta privin a trebuie sa fie sacra. (A.Adler, p.20)

Nevoile de baza ale copilului sunt cele legate de:

dragoste i securitate

experien e noi, de stimulare

a fi apreciat i de a-i fi recunoscute calita ile i capacita ile

responsabilita i

In educarea copilului, parin ii trebuie sa aiba numeroase abilita i parentale (I.- D. Dorin Dolean)

● Abilitatea parin ilor de a da prioritate satisfacerii nevoilor de baza ale copilului

● Abilitatea de a oferi copilului experien e noi, de a-l stimula cognitiv i afectiv

● Abilitatea de a avea o rela ie empatica cu copilul sau

● Abilitatea de a- i infrana propriile dureri i porniri agresive fara a le rasfrange in rela ia cu copilul

● Capacitatea de a avea a teptari realiste fa a de copil

● Capacitatea de a percepe copilul in mod realist

● Abilitatea de a rasplati, valoriza copilul

Pentru a se bucura de o buna adaptare colara, copilul trebuie sa aiba o sanatate mentala i esen iala buna, dobandind in familie stima de sine;

Stima de sine se refera la modul in care ne evaluam pe noi in ine, cat de buni ne consideram comparativ cu propriile expectan e sau cu ale altora;

Experien ele din copilarie care dezvolta o imagine de sine echilibrata la copil:

este incurajat, laudat;

este ascultat;

i se vorbe te cu respect;

i se acorda aten ie i este imbra i at;

are prieteni de incredere;

are performan e bune in activita ile extra colare.

Pentru a nu i se dezvolta o imagine de sine negativa, copilul nu trebuie sa fie des criticat, ignorat, ridiculizat, comparat frecvent cu ceilal i, sa nu i se vorbeasca pe un ton ridicat, sa nu fie considerat perfect .

Cei '7 ani de-acasa' mai nou '6', sunt hotaratori pentru dezvoltarea ulterioara a existen ei lui. Familia este factorul educativ care ine sub indrumare individul uman pe cea mai lunga dura-



ta din via a lui.  Conflict familial si cariera la adolescenti"(curs C.C.D. Caraș-Severin).


c ) Educa ia contemporana și rolul ei socioterapeutic


Astazi se recunoa te din ce in ce mai mult ca coala trebuie sa se schimbe radical astfel incat sa ofere elevilor posibilitatea dobandirii unei experien e sociale constructive bazata pe cooperare i colaborare in rezolvarea problemelor vie ii i care asigura convie uirea intr-o lume pa nica. (Dumitru I., p.37)

Prin educa ie, elevii inva a sa fie toleran i i uni i, sa fie unul pentru altul i nu unul impotriva celuilalt. Rolul socioterapeutic consta in dezvoltarea abilita ilor de a solu iona conflictele in mod constructiv i nu distructiv. Acest obiectiv se poate realiza prin promovarea, in coli a inva arii bazata pe cooperare.

Desfa urarea procesului de predare- inva are-evaluare a procesului instructiv - formator are consecin e aupra formarii personalita ii elevului. (Dumitru I., p.51). In cazul conceperii cuno tin elor ca fiind construc ii personale, subiective, predarea inseamna organizarea optima a situa iilor de inva are (realizata de profesor, impreuna cu elevii), inva area presupune construirea, prin implicarea personala a sensului unor cuno tin e, iar evaluarea este predominant calitativa. Astfel, elevul inva a sa aiba ini iativa i spirit intreprinzator, sa- i asume anumite riscuri i raspunderi. El gande te liber i independent, in mod creativ, critic i constructiv.

coala reprezinta un import factor educativ, care faciliteaza inva area i interiorizarea de catre tineri a normelor i regulilor de conduita recunoscute in societate. (S. Radulescu, p.21) Locul parintelui este luat de educator. Socializarea morala poate fi i un proces de induc ie (idem 25) pozitiva a unor deprinderii i trasaturi morale, care fie completeaza, fie incearca sa anuleze pe cele asimilate in grupul familial, mai ales cand acestea intra in contradic ie cu modelul de conduita cerut de organiza ia colara.

Integrarea sociala asigura participarea responsabila a tinerilor la cerin ele implicate de regulile unei convie uiri sociale adecvate. Esen a acestui proces consta in capacitatea de adaptare la exigen ele impersonale ale vie ii organizaționale i in participarea motivata, in deplina cuno tința de cauza, la realizarea scopurilor, organiza iei respective. (S. Radulescu, p.25)

Profesorul trebuie sa aiba in multe privin e, capacita ile i virtu ile unui psihoterapeut, tocmai prin marea sfera de influen are, atat ca numar de persoane cat i ca durata. Fiecare persoana este unica i reac ioneaza in mod unic. Prin educa ie trebuie sa se promoveze sanatatea mental - emo ionala a elevilor. Din punct de vedere psihologic, educa ia este procesul de formare a omului ca personalitate in plan cognitiv, afectiv - emo ional, volitiv, aptitudinal i individual. Profesorul trebuie sa descopere ce anume pre uiesc tinerii, ce ii face ferici i i ce-i intristeaza, ce ii ingrijoreaza, cum fac fa a dificulta ilor, cum iau decizii, cum ini iaza, desfa oara i sfar esc rela iil, ce simt in legatura cu coala. Pentru a- i 'construi' in elegerea, profesorii trebuie, in primul rand, sa-i asculte pe elevi, sa-i incurajeze sa vorbeasca liber i

sa-i in eleaga.

Educa ia contemporana promoveaza un sistem al valorilor, dand posibilitatea imitarii lor con tiente dar i a crearii de valori. Prin parteneriatele pe care le are cu parin ii, institu ia de inva amant are drept scop con tientizarea parin ilor asupra importan ei pe care o are educa ia in formarea omului. Prin programele pe care le desfa oara i la care participa i parin ii se realizeaza o motivare comportamentala a acestora, o implicare sociala in nevoile copilului.

Cand se pune problema incurajarii unei fiin e umane, prima grija trebuie sa fie aceea a crearii unei situa ii psihice saturata de incredere. Trebuie sa-l duci la o stare de receptivitate, cu alte cuvinte sa- i asiguri increderea din partea lui. Sa te compor i fa a de el ca fa a de un prieten, sa nu- i manife ti fa a de el superioritatea, impovarandu-l pe copil; nu trebuie sa i te opui cu asprime. Daca il brutalizezi, sa nu te miri ca in cele din urma are motive sa dezerteze. Este indispensabil sa-i aduci pe copii la raporturi amicale cu educatorul, largindu-le cercul oamenilor in care ei sa aiba incredere. Acest proces de ca tigare a increderii trebuie sa preceada toate celelalte masuri.

Mediul social al copilului este dragostea sub dublul ei aspect: dragostea parin ilor pentru copii i dragostea parin ilor intre ei. Daca ea nu exista, via a afectiva a copilului nu se va dezvolta normal, afectivitatea sa va fi ranita i consecin ele dizarmoniei se vor vedea curand. (C. Bagdasar, p.83-84)