 | |
 | |
  |
| Politica de confidentialitate |
|
|
 | |
| • domnisoara hus • legume • istoria unui galban • metanol • recapitulare • profitul • caract • comentariu liric • radiolocatia • praslea cel voinic si merele da aur | |
| |
CHESTIONARUL SOCIOLOGIC
Tipuri de chestionare:
1. Chestionare cu intrebari inchise (sau precodificate) nu permit decat alegerea raspunsurilor dinainte fixate in chestionare. Gradul de libertate al subiectului este redus; raspunsul trebuie sa se incadreze intr-una din categoriile propuse de cercetator. Acest lucru presupune din partea subiectului existenta unor opinii si cunostinte bine cristalizate, iar din partea cercetatorului o buna cunoastere a realitatii.
Cercetarea de teren a aratat ca oamenii au tendinta de a evita raspunsurile extreme (de exemplu, "foarte multumit" sau "foarte nemultumit"), inclinand sa aleaga intotdeauna raspunsuri moderate, daca nu chiar neutre (de exemplu, varianta "nici multumit, nici nemultumit"). Pornind de la aceasta constatare, unii cercetatori inclina chiar sa elimine dintre raspunsuri variantele neutre, recomandand scalele cu valori pereche ale intensitatilor - in cazul nostru: foarte multumit, multumit, nemultumit, foarte nemultumit. In plus, unii specialisti apreciaza ca intrebarile care prevad mai mult de patru variante de raspuns produc erori sistematice. Se recomanda folosirea unui "aide-memoire" (check-list: o foaie de hartie pe care sunt scrise citet variantele de raspuns date celui anchetat; persoanele anchetate urmaresc pe lista variantele de raspuns, in timp ce operatorul de ancheta le citeste din chestionar), iar daca evantaiul raspunsurilor depasesete noua itemi este mai bine ca intrebarea sa ramana deschisa. Chestionarele cu raspunsuri precodificate trebuie sa acorde acelasi numar de alternative pentru opiniile "pro" si "contra". De asemenea, trebuie tinut cont de faptu l ca ordinea de prezentare a alternativelor influenteaza raspunsurile, intrucat s-a demonstrat ca primele si ultimele variante de raspuns se retin mai usor, deci sunt alese cel mai des.
2. Chestionare cu intrebari deschise (libere, postcodificate) - lasa persoanelor anchetate libertatea unei exprimari individualizate a raspunsurilor. Intrebarile deschise permit culegerea unor informatii bogate asupra tuturor temelor, fara riscul sugestibilitatii. Un dezavantaj ar fi totusi acela ca, in lipsa unor opinii insuficient cristalizate, chestionarele cu intrebari deschise dau un procent mai ridicat de intrebari "nu stiu", intrucat se adreseaza memoriei "de reproducere", spre deosebire de intrebarile inchise, care se adreseaza memoriei "de recunoastere" (s-a demonstrat ca recunoasterea este un proces mai facil decat reproducerea).
Se apreciaza ca "inchiderea intrebarilor" duce la sporirea numarului raspunsurilor (pana la dublarea numarului lor) si la reducerea nonraspunsurilor. In schimb, testarea cunostintelor se recomanda a fi facuta prin intrebari deschise. Astfel de intrebari pun in evidenta ceea ce este stabil, puternic consolidat, nu numai in planul cunoasterii, dar si in cel al comportamentului. In plus, intrebarile deschise dau posibilitatea exprimarii adevaratelor probleme care ii ingrijoreaza pe respondenti. De exemplu, cand americanii au fost intrebati la inceputul anilor '80 care este, dupa opinia lor, "cea mai importanta problema a S.U.A.", 22 % au spus: "penuria de energie" - ceea ce corespundea situatiei reale. Aplicandu-se insa, experimental, un chestionar cu intrebari inchise, 99% au ales una din cele 5 variante de raspuns prestabilite: somajul, criminalitatea, inflatia, calitatea conducerii, criza morala si religioasa, "uitand" de "penuria de energie".
In structura chestionarelor, dupa functia lor, pot fi puse in evidenta intrebari: introductive, de contact sau de "spart gheata"; intrebari de trecere sau tampon; intrebari filtru; bifurcate; "de ce "; de control; intrebari de identificare.
Intrebarile introductive au rolul de a incalzi atmosfera, de a da subiectului sentimentul de incredere in anchetator si in el insusi. Prima intrebare nu se va referi la date personale, nici la lucruri foarte complicate. Multi practicieni ai anchetelor subliniaza faptul ca prima intrebare este bine sa fie inchisa (raspuns de tipul Da-Nu); sa permita persoanelor sa raspunda fara mari eforturi. De exemplu, intr-o ancheta privind raporturile individ-stat-societate s-au imaginat astfel de intrebari de contact (Noelle, 1963):
"Credeti ca ar fi mai bine sa traim fara a trebui sa muncim?"
Da 1
Nu 2
Nedecis 3
"Se spune frecvent ca noi traim intr-o lume grabita. Cum apreciati situatia: apartineti acelor oameni care au prea putin timp?"
Mult prea putin timp 1
Nu prea putin timp 2
Alt raspuns 3
Ambele intrebari de contact vizeaza probleme asupra carora in mod curent oamenii isi pun intrebari: necesitatea muncii, lipsa timpului liber, dar nu abordeaza problemele esentiale ale anchetei, astfel ca persoanele intervievate devin interesate de continutul in continuare al chestionarului.
Intrebarile de trecere au drept scop de a marca in structura chestionarului aparitia unei noi grupe de intrebari referitoare la o alta problema. Prin aceste intrebari se stabileste cadrul de referinta pentru raspunsuri si se incearca a se motiva aceste raspunsuri.
Exista posibilitatea ca intrebarile de trecere sau tampon intre grupele de intrebari vizand problemele distincte sa fie inlocuite de o adecvata punere in pagina: se distanteaza grupele de intrebari, se introduc desene, elemente grafice (linii, chenare).
Intrebarile de trecere reprezinta momente de destindere in cadrul chestionarului si duc la concentrarea atentiei subiectului asupra problemelor ce urmeaza a fi discutate, facilitandu-i abordarea succesiva a intrebarilor.
Intrebarile filtru au o functie contrara intrebarilor de trecere: ele opresc trecerea unor categorii de subiecti la intrebarile succesive, reprezentand in acelasi timp un control al calitatii raspunsurilor. De exemplu:
|
13. "Informatia Bucurestiului" a publicat anul acesta vreun material despre unitatea in care lucrati? Da..........1 Nu..........2 Nu stiu.........3 (Pentru cei care dau raspunsul 1 urmeaza intrebarile 14, 15, si 16. Pentru cei care dau raspunsurile 2 si 3 se trece direct la intrebarea 17). 14. Le-ati citit? Da..........1 Nu..........2 15. Ati fost de acord cu felul cum erau puse problemele? Da..........1 Cu unele rezerve......2 Nu..........3 16. Credeti ca acest(e) material(e) a (u) avut vreo contributie la imbunatatirea activitatii in unitatea in care lucrati? Da...........1 Nu...........2 Nu stiu..........3 17. Ati putea indica titlul unui material din ziarul "Informatia Bucurestiului"? |
Intrebarile bifurcate separa raspunsurile "pro" si "contra" din raspunsurile subiectilor, dar, spre deosebire de intrebarile filtru, nu opresc subiectul de a urma succesiunea intrebarilor si nici nu califica raspunsurile date. Exemplu
|
12. In mod obisnuit, dv. aplicati copilului dv. pedepse corporale? Da............1 Nu............2 (Daca raspunsul este "Da", urmeaza intrebarea nr.13; daca raspunsul este "Nu", urmeaza intrebarea nr.14). 13. De ce obisnuiti sa aplicati copilului dv. pedepse corporale? 14. De ce refuzati sa aplicati copilului dv. pedepse corporale? |
Intrebarile "de ce?" au functia de a provoca explicatii in raport cu diferitele opinii exprimate. Desi nelipsite din chestionar, intrebarile "de ce?" constituie un bun exemplu de intrebari imprecise. "De ce tragi sfoara?"- "De capatul ei" sau "Pentru ca este imposibil sa o imping" sau "D-aia". Raspunsurile sunt hazlii, dar ele au fost provocate de intrebarea "de ce?", la care insa se astepta un raspuns de justificare a actiunii. La aceasta intrebare fiecare justifica decizia luata, opinia exprimata. Foarte adesea justificarea este data de primul argument ce-i vine omului in minte, evantaiul acestor argumente fiind foarte larg. Valoarea informativa a intrebarilor "de ce?" pare a fi foarte scazuta. Credem chiar ca valoarea unui chestionar este invers proportionala cu numarul intrebarilor "de ce?" existente in structura lui. Medicul nu te intreaba niciodata de ce te doare capul sau in regiunea pectorala. Mai mult, iti spune el "de ce!". Este nefiresc, in aceasta ordine de idei, sa intrebam persoanele din esantion "de ce" savarsesc abateri de la normele morale de conduita, "de ce" merg la biserica sau la cinematograf. Pe de alta parte, intrebarea "de ce" poate provoca raspunsuri gresite, raspunsuri ce nu contin informatia dorita. Intreband, in studiul pietei: "De ce folositi pasta de dinti Aquafresh?", raspunsurile pot sa oscileze intre a prezenta calitatile produsului si obisnuinta de a folosi acest produs. Intrebarea corecta ar fi trebuit sa fie formulata astfel: "Ce avantaje prezinta pasta de dinti Aquafresh?".
Intrebarile de control nu aduc informatii noi, ci verifica fidelitatea, consistenta opiniei exprimate. De exemplu, intr-o cercetare realizata de Septimiu Chelcea privind tineretul si viitorul, apare urmatoarea intrebare:
|
15. Peste 50 de ani, rolul scolii in formarea generala a oamenilor va fi: 1) mult mai mare 2) mai mare 3) ca si astazi 4) mai mic 5) mult mai mic 6) nu stiu |
In cazul in care opinia exprimata acorda scolii in viitor un rol mult mai insemnat, ceea ce se intampla de regula la pretestare, fidelitatea fata de aceasta opinie era probata de intrebarea de control nr. 16:
|
16. Credeti ca peste 50 de ani scoala va juca un rol mult mai insemnat in formarea generala a oamenilor? 1) Da 2) Nu 3) Nu stiu |
Intrebarile de control dau asigurari si asupra faptului daca subiectii au inteles sau nu exact sensul intrebarilor.
Intrebarile de clasificare (sau de identificare) servesc la analiza raspunsurilor din chestionar. Este bine ca aceste intrebari privind: sexul, varsta, nivelul de scolarizare, situatia profesionala etc. sa incheie chestionarul, pentru a nu da subiectului impresia ca se afla la interogatoriu.
Lungimea chestionarului constituie o problema atat de metodologie, cat si de tehnica a cercetarii. Pentru a nu avea un cost foarte ridicat al cercetarii este indicat sa nu avem un chestionar foarte lung, iar pentru aceasta, este necesar sa nu fie retinuti toti indicatorii, ci doar cei esentiali. Dar lungimea chestionarului nu trebuie masurata numai prin numarul de intrebari, ci si prin timpul necesar completarii raspunsurilor. Pentru a fi interesant pentru subiect, chestionarul trebuie sa fie cat mai scurt. In mod obisnuit, 25-50 de intrebari (sau de itemi) nu obosesc nici pe anchetator, nici pe cel anchetat. Dar, bineinteles, depinde si de forma intrebarilor (inchise, deschise), de locul si timpul de desfasurare a anchetei, precum si de modaliatea de aplicare: chestionarele autoadministrate vor fi mai scurte decat cele administrate prin operatori de ancheta; cele postale mai scurte decat cele aplicate prin tehnica extemporalului.
Multa vreme s-a considerat ca un chestionar nu trebuie sa necesite mai mult de 30 de minute pentru a fi completat. Astazi, limita este impinsa pana la 1-1h30', dar niciodata nu trebuie sa se abuzeze de timpul si amabilitatea celor anchetati. In plus, s-a constatat ca numai prin eforturi sustinute oamenii isi pot mentine atentia intr-o anumita directie mai mult de 40 de minute. De aceea, se recomanda limitarea chestionarului, ca timp, la circa 3/4de ora.
O prima regula este aceea ca trebuie evitate interogatiile ce reunesc sub un singur semn de intrebare mai multe aspecte, procese sau fenomene ale vietii sociale. Fiecare subiect ar putea fi de acord doar cu un singur aspect, insa raspunsul lui - DA sau NU - va fi considerat valabil pentru intreaga intrebare.
Formularea intrebarilor trebuie sa fie simpla, clara, fara inflorituri stilistice, gramatical corecta, respectand topica frazei sau a propozitiei. Toate acestea conduc la concluzia ca intrebarile din chestionar vor fi cat mai scurte posibil. De asemenea, in formularea intrebarilor se vor evita negatiile (de exemplu: "Nu sunteti de acord cu." sau "Nu considerati ca."), deoarece o formulare este mai bine inteleasa daca este pozitiva. In plus, o astfel de formulare mai are si dezavantajul ca poate fi sugestiva.
Totdeauna este necesara cunoasterea efectelor psihologice ale intrebarilor, precum si factorii psihosociali care influenteaza conduita indivizilor. De exemplu, teama de schimbare poate fi estompata sau exacerbata prin formularea intrebarilor, generand astfel raspunsuri diferite. De asemenea, tendinta de fatada, de a raspunde in conformitate cu ceea ce se considera a fi socialmente dezirabil, este generata de subordonarea fata de normele colectivitatii. Aceasta tendinta se traduce fie prin minimalizarea opiniilor proprii, fie prin simularea defensiva sau prin refugiul in stereotipurile socio-culturale. Pentru a inlatura acest efect, vom pune mai multe intrebari (inclusiv de control) pentru a afla adevarul.
Reactia de prestigiu poate fi evitata prin punerea adecvata a intrebarilor. De exemplu, pentru a afla nivelul veniturilor subiectilor cuprinsi in ancheta, in locul intrebarii: "Ce salariu aveti?" este de preferat sa utilizam formularea:
"Salariul dv. este:
pana la 500 lei
intre 500 - 1.000 lei
intre 1.000- 1.500 lei
s.a.m.d."
In plus, amorul propriu al persoanelor interogate trebuie menajat prin intrebuintarea optativului. Vom intreba: "Ati dori sa cititi romanul Pentru cine bat clopotele?". Cei care au citit romanul lui Hamingway vor declara spontan: "L-am citit deja". De asemenea, se mai poate utiliza "tehnica persoanei a treia", constand in interogarea in legatura cu altii, nu cu persoana subiectului. Daca o atitudine sau un comportament sunt social neacceptate, trebuie facuta aluzia ca exista, totusi, persoane care le manifesta. De exemplu, vom intreba: "Multi oameni s-au gandit uneori la sinucidere; dumneavoastra v-ati gandit vreodata sa va sinucideti?" Tot pentru menajarea amorului propriu, este indicat a se utiliza eufemismele: a lua - in loc de a fura, a aplica pedepse corporale - in loc de a bate etc.
Pe cat posibil, subiectului nu i se va da senzatia ca a gresit si va fi scutit sa declare ca nu stie, nu poate etc. Acest deziderat se realizeaza prin formularea unor intrebari concrete, cu precizarea timpului si a locului. Ajutam subiectul sa raspunda exact, daca vom cere: "Indicati titlul filmelor pe care le-ati vizionat la cinematograf in cursul acestei luni", in loc sa intrebam: "De obicei, cate filme vizionati pe luna?". Este gresit a se intreba in general.
|
|
