ABSENTEISMUL SCOLAR ,  O REALITATE DE NETAGADUIT A ZILELOR NOASTRE

a ) Imaturitate scolara si inadaptare scolara

Conceptual de " inadaptare" este un termen specific psigologiei. Un copil inadaptat este cel al carui comportament, indiferent de cauza, il impiedica sa beneficieze de experientele educa-

tionale si sociale obisnuite, atat in scoala cat si acasa. Orice forma de devianta scolara presupune implicit o forma de inadaptare. Devianta este definita ca fiind ansamblul conduitelor si starilor pe care membrii unui grup le judeca drept neconforme cu asteptarile, normele sau valorile lor si care, in consecinta, risca sa trezeasca din partea lor reprobare si sanctiuni. (M. Cusson, p.461)

Alfred Adler, in "Psihologia scolarului greu educabil" se refera la imaturitate scolara, in urmatorii termeni:

In ceea ce priveste deficitul de inteligenta, in cercul nostru este rara tendinta de a declara prostul copil; atat de rara este aceasta tendinta incat adesea se fac erori in sens contrar, conside-

randu-se   ca un prostanac nu este decat un scolar greu educabil. Iar a declara ca un elev deficitar la capitolul inteligenta este un copil normal nu este decat una din greselile cele mai insignifiante care se fac.

Adler face o distinctie clara intre imaturitate scolara ca deficit de inteligenta (demonstrat fiind ca un copil are o varsta psihica inferioara cu doi ani fata de varsta sa biologica) si imaturita-

tea scolara ca fenomen "normal", in cazul in care copilul si-a fixat un tel care nu concorda cu acel al unui copil aproximativ normal, dar, in concordanta cu telul respectiv, el procedeaza in mod inteligent, cu toate ca o face intr-un fel foarte diferit de modul normal de a proceda, atunci avem de-a face cu un copil inteligent. Anormal este doar stilul sau de viata, pe cand inteligenta este corespunzatoare. Este ceea ce numim " copii - problema".

Experienta pe care am acumulat-o ne arata ca astfel de copii sunt cel mai adesea copii rasfatati, care nu se incumeta sa actioneze din propria initiativa. Cunoastem ca, in mod deosebit, copiii rasfatati sunt cei mai straini de gandirea independenta, daca nu le-a fost exersata in mod special, intr-un fel sau altul. Exista, insa, si un alt tip de copii, care, din cauza anumitor eveni-

mente care au actionat asupra lor timp indelungat, au fost cu totul descurajati tocmai in ceea ce priveste aritmetica. Ei au intampinat greutati inca din start, ramanand in urma la invatatura, fara nici o incurajare la inceputul activitatii scolare. Le lipseste baza necesara si de aici rezulta si descurajarea pe care o traiesc.

Opinia parintilor este destul de semnificativa. De regula, ei sunt primii care observa orice intarziere din punct de vedere intelectual.

Cand se pune problema incurajarii unei fiinte umane, prima grija trebuie sa fie aceea a crearii unei situatii psihice saturate de incredere. Trebuie sa-l aduci la o stare de receptivitate, cu alte cuvinte sa-ti asiguri increderea din partea lui. Sa te comporti fata de el ca fata de un prieten, sa nu-ti manifesti fata de el superioritatea, impovarandu-l pe copil; nu trebuie sa i te opui cu asprime. Daca il brutalizezi, sa nu te miri ca in cele din urma are motive sa dezerteze. Este indispensabil sa-i aduci pe copii la raporturi amicabile cu educatorul, largindu-le cercul oamenilor in care ei sa aiba incredere.

Datorita imaturitatii scolare, elevii pot avea rezultate mai putin bune la invatatura. Dar exista elevi, apti pentru activitatea scolara, dar care inregistreaza esecuri in invatare datorate unor com- portamente deviante.

b ) Insuccesul scolar

Insuccesul scolar reprezinta alternativa negativa, nefavorabila a randamentului scolar fiind denumita si nereusita scolara sau esec scolar.

Insuccesul scolar evidentiaza rezultatele slabe la invatatura si insuficienta a dimensiunilor personalitatii elevilor(studentilor).

Trebuie avut in vedere faptul ca randamentul scolar mediocru reprezentat de notele 5 si 6 obtinute de elevi(studenti) este in fond un rezultat relativ slab desi ofera promovabilitate. De aceea, specialisti in educatie, apreciaza ca notele 5 si 6 obtinute de unii elevi(studenti) inseamna semiesec scolar.

Cauzele insuccesului scolar

Cauzele insuccesului scolar sunt de tripla natura si anume:

a)      Cauze de natura familiala

familii dezorganizate;

lipsa de conditii necesare vietii( hrana, imbracaminte, incaltaminte, spatiu de locuit);

lipsa conditiilor de invatatura;

exigentele exagerate ale unor parinti care cer copiilor rezultate peste posibilitatile reale;

lipsa controlului unor parinti asupra activitatii scolare si a celei extrascolare;

comportarea autoritara a unor parinti fata de copiii lor cu aplicarea de restrictii si sanctiuni exagerate;

lipsa legaturii unor parinti cu scoala, cu profesorii, cu dirigintele.

b)      Cauze de natura fiziopsihosociologica

tulburari fiziologice cum sunt cele senzoriale ( auditive, vizuale), unele boli(maladii) cardiace, biliare, digestive, endocrine etc.;

tulburari psihice de comportament care pot fi de natura nevrotica ,mentala, afectiva si caracteriala;

tulburari psihosociale, care pot fi conflicte cu normele etice si sociale ca urmare a turburarilor relatiilor sociale si interpersonale in cadrul grupului social din care face parte.

c)      Cauze de natura pedagogica

calitatea necorespunzatoare a organizarii scolare;

pregatirea necorespunzatoare a profesorilor;

continutul invatamantului necorespunzator cu exigentele contemporane;

baza tehnico-materiala si didactica necorespunzatoare;

lipsa de cooperare dintre profesori ce poate duce la supraincarcarea elevilor, studentilor;

orientarea scolara si profesionala necorespunzatoare;

evaluarea subiectiva care nedreptateste pe elevi si-i demobilizeaza la invatatura;

metodologia didactica pasiva si neadecvata unei participari active si euristice a elevilor in procesul instructiv-educativ;

insuficienta contributie a mass-mediei si a altor factori educativi in sustinerea rolului scolii.

Strategiile si conditiile favorabile prevenirii si eliminarii insuccesul scolar se stabilesc in functie de cauzele nereusitei scolare(familiale, psihosociofiziologica si pedagogica).

Pentru optimizarea actului didactic, in contextul caruia sa se previna ori sa se elimine esecul scolar, factorul educativ, mai ales profesorul, trebuie sa dovedeasca si sa respecte cateva conditii specifice si anume:

manifestarea unei conceptii optimiste fata de educatie;

dragoste si daruire fata de elevi;

maiestrie pedagogica, tact pedagogic;

constientizarea elevului asupra posibilitatilor sale reale.

Atunci, cand s-au folosit strategiile adecvate si valoroase pentru obtinerea succesului scolar si nu s-a reusit, atunci trebuie procedat in consecinta, in sensul ca elevii care se mentin intr-o situatie de nereusita scolara sa fie indreptati catre acele scoli care corespund posibilitatilor lor de pregatire scolara.

c ) Absenteismul scolar al elevilor cu parinti plecati la munca in strainatate

Mutatiile din societate si din familia contemporana (problemele economice, problemele de relationare intre parinti si copii, timp redus petrecut cu familia, redistribuirea rolurilor, suportul social si emotional redus, supraincarcarea profesionala a parintilor sau munca in strainatate etc.) determina mai multe probleme emotionale la copii decat in trecut.

La acestea se adauga presiunea grupului, riscul consumului de droguri si a altor forme de dependenta, metodele educative slabe, inconstante, supraincarcarea scolara, disfunctiile in evaluare si notare, frica de examene etc. constituindu-se in adevarati stresori pentru elevi, care, din pacate, uneori evita confruntarea cu ,,problema" prin fuga de la ore. Vazut din aceasta perspectiva, absenteismul devine o problema sociala, un semnal tardiv al existentei unor probleme, o conduita care reflecta atitudinea structurata a lipsei de interes, motivatie, incredere in educatia scolara.

Din pacate, absenteismul este in crestere, mai ales la nivel liceal, iar ignorarea sau pedeapsa excesiva pot doar contribui la cronicizarea fenomenului.(NET)

1. DEFINIRE, CARACTERIZARE, FORME, SEMNIFICATII

Ø      problema sociala; conduita evazionista, cronica, care reflecta atitudinea structurata a lipsei de interes, motivatie, incredre in educatia scolara

Ø      fuga de la ore este o problema predominant emotionala (conduita de tip evazionist; evadare fizica si psihologica din situatia perceputa ca traumatizanta)

Ø      forma de manifestare a deviantei scolare (semnal tardiv al existentei unor probleme)

Ø      reducere a atasamentului si a integrarii, identificare scazuta cu obiectivele si aspiratiile grupului (de elevi)

Ø      forme:

absenteism selectiv (fuga de la scoala este frecventa la o singura disciplina sau doar la cateva discipline)

absenteism generalizat (fuga de la scoala este frecventa si generalizata, prefigureaza abandonul scolar)

cautarea singuratatii (reactie la tensiunea puternica intra- sau interpersonala)

dorinta de a fi cu partenerul (la adolescenti)

dorinta de apartenenta la grup (,,ritualuri de initiere'')

atitudine defensiva fata de autoritatea unui sistem

Ø      semnificatiile psihosociale ale fugii de la scoala: functia de separare / individualizare (mai ales la adolescenti)

2. CAUZE

care tin de personalitatea si starea de sanatate a elevului: motivatie scolara scazuta, lipsa de interes, incredere scazuta in educatia scolara, oboseala, anxietate, autoeficacitate scazuta, imagine de sine deteriorata, sentimente de inferioritate, abilitati sociale reduse, pasivitate; refuzul de a adera la o alegere facuta de altii (reactie la presiunea exercitata de dorintele adultilor)

care tin de familie, conditiile socio-economice ale familiei: saracia, stil parental indiferent, neglijent, familii dizarmonice, parinti foarte ocupati sau plecati in strainatate

care tin de contextul scolar specific(inclusiv relatia profesor-elev): presiunea grupului, supraincarcarea scolara, comunicarea defectuasa elev-profesor (ironizarea, umilirea elevului) evaluarea subiectiva, frica de evaluare, conflict cu colegii, practici educative percepute de elevi ca fiind nedrepte, frustrante, incompatibilitate intre aspiratiile, trebuintele de invatare si oferta educationala a scolii; forma de aparare -impotriva disciplinei excesiv de rigida si severa, politici proabsenteiste ale scolii la elevii din clasele terminale (in scolile de, elita'')

foarte importanta este si variabila varsta:

Ø      la elevii mici - fuga de la scoala poate fi o manifestare a ,,fobiei scolare''; cauze: dependenta crescuta de parinti, parinti care valorizeaza excesiv educatia scolara; stiluri parentale supraprotectoare, autoritare sau indiferente; strategie defensiva fata de colegii violenti, esecul scolar, situatii umilitoare

Ø      la elevii mari - fuga de la ore este rezultatul unei optiuni(proces de deliberare, luare a deciziei); cauzele pot fi: frica de evaluare, de esec, fobia / anxietatea sociala (frecventa in perioada adolescentei, manifestata prin anxietate fata de situatia de a fi observat de colegi, teama de a vorbi in public, teama de a interactiona cu persoane de sex opus, teama de critica, stima de sine scazuta); teama de pedeapsa, teama de pierdere a statutului in grup

Ø      riscurile fugii de la scoala: depresia, consum de toxice legale si ilegale, acte delictuale, abandon scolar.(CENTRUL JUDETEAN DE ASISTENTA PSIHOPEDAGOGICA CARAS-SEVERIN )

Dupa plecarea mamei sau a ambilor parinti la munca in strainatate, pe fondul unei privari afective si a lipsei de supraveghere din partea parintilor, copiii se confrunta cu o serie de probleme de mai mare sau mai mica importanta in mediul scolar , in grupul de prieteni sau in comunitate .

Principalele probleme identificate in mediul scolar se refera la modul de relationare cu colegii si in special la modul de indeplinire a cerintelor didactice. Absenteismul si indisciplina, ca forme ale deviantei scolare, ating cote mai ridicate in mediul rural decat in mediul urban. De asemenea, apar rezultatele scolare slabe, conflictele cu colegii si tendinta de marginalizare.

Efectele asupra copilului sunt evidente: pe plan fizic, copiii nu se mai ingrijesc, nu mai sunt atenti cu modul in care se imbraca; pe plan comportamental, devin delasatori, parerea celorlalti nu mai conteaza, nu mai socializeaza cu colegii; pe plan educational se constata o scadere a rezultatelor la invatatura; in plan emotional-afectiv isi creaza propria lume, se autoizoleaza. Reactiile copiilor au caracter repetitiv. Initial se observa aceste schimbari la copil si apoi se afla ca unul dintre parinti a plecat. Daca mama este cea plecata, aceste schimbari sunt mai evidente.

In relatarile copiilor despre aceasta experienta, apar frecvent termeni care caracterizeaza modul in care ei percep plecarea parintelui / parintilor la munca in strainatate: singuratate, dor, libertate, grija, distractie, responsabilitati.

"Eram constienta ca imediat dupa ce parintii mei vor pleca, nimic nu va mai fi la fel, insa stiu ca ei le fac pentru mine. Pastram legatura, zilnic vorbim la telefon "(eleva cls.a VIII-a) (https://old.ieseanul.ro/articol/ziar/iasi/10000-de-copii-sacrificati/10131/

"Viata mea e trista pentru ca simt lipsa mamei, dar din fericire am parte de dragostea bunicilor, care sunt ca niste parinti."( elev cls.a III-a)

"Durere, suferinta, tristete. Nu as vrea sa mai stau singura acasa nici macar o saptamana." ( eleva cls.a V-a).

Fenomenul 'emigrarii' a salvat Romania in ultimii ani: peste 4 miliarde de euro vin, anual, in tara, de la cei plecati la munca in strainatate. Pretul platit nu este vizibil insa in nici o statistica. Aproximativ 2 milioane de romani lucreaza peste hotare, 50% provenind din mediul rural si 21% din micile orase. Plecarea parintilor in strainatate are un impact negativ asupra copilului, pentru ca acesta se simte abandonat. Oricat de saraci ar fi, plecarea nu este o solutie, mai ales ca se intorc si nu investesc in educatia copiilor, ci in pasive: in gresie, faianta, case. Si asa pierd luni, ani, momente importante din viata copiilor..