Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate





Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 




Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
Lucrare de diploma medicina - Apendicita acuta

Scoala Postliceala Sanitara

"Cristiana" - Slobozia












Lucrare de diploma

Apendicita acuta









Motto:



"Frumusetea e un izvor nesecat de bucurie. Ea iese din mainile care  modeleaza, care cioplesc marmura, care spinteca si repara carnea omeneasca. O putem gasi in arta sangeroasa a marilor chirurgi ca si in aceea a pictorilor, a muzicienilor, a poetilor.

Si inca si mai puternica frumusetea se afla in inexprimabila armonie a creierului uman, in sufletul omului care se sacrifica nestiut de nimeni pentru mantuirea celorlalti. In oricare din formele ei, ea ramane oaspetele necunoscut al substantei cerebrale a infatisarii universului."




Alexis Carrel (1873-1943)

Premiul Nobel pt. medicina







"Acolo unde exista dragoste de om exista si dragoste de meserie."


Motivatia lucrarii



A ajuta persoanele bolnave sau sanatoase sa-si mentina sau sa-si recastige sanatatea, sau a le ajuta in ultimele clipe ale vietii prin indeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi efectuat singure daca ar fi avut vointa, forta necesara, cunostintele necesare, fara dubii tradeaza asistenta medicala.

Am luat contact cu destui pacienti cu apendicita acuta si am fost impresionata de rolul foarte important pe care il are si asistenta medicala pe langa medic in procesul de insanatosire al pacientului.

In acele momente grele asistenta medicala este ca un parinte pentru pacient simtind momentele dificile ale sale cand are nevoie de calm in jurul sau, de incredere, sfatuieste familia si rudele neinformate linistindu-le facand tot posibilul ca insanatosirea pacientului sa se faca in cat mai scurt timp si in bune conditii.


Cuprins


Cap. I: Educatie pentru sanatate

Cap. II: Anatomia si fiziologia aparatului digestiv

Cap. III: Abdomenul acut chirurgical - prezentare generala

Cap. IV: Apendicita acuta:

4.1. Definitie

4.2. Etiopatogenie

4.3. Anatomie patologica

4.4. Tablou clinic

4.5. Forme clinice

4.6. Diagnostic pozitiv

4.7. Diagnostic diferential

4.8. Tratament

Cap. V: Colaborarea asistentei medicale la acte medicale

5.1. Pregatirea preoperatorie

5.2. Ingrijiri postoperatorii

Cap. VI: Fise tehnice

6.1. Reguli de administrare a medicamentelor

6.2. Masurarea si notarea temperaturii

6.3. Masurarea si notarea respiratiei

6.4. Masurarea si notarea pulsului

6.5. Masurarea si notarea tensiunii arteriale

6.6. Efectuarea injectiei intramusculara

6.7. Efectuarea injectiei intravenoase

6.8. Efectuarea clismei

6.9. Observarea, masurarea si notarea diurezei

6.10. Observarea si notarea scaunului

Cap. VII: Studiu de caz

Cap. VIII: Bibliografie




















Capitolul I

Educatia pentru sanatate


Educatia pentru sanatate


Educatia sanitara trebuie sa ajunga la formarea unui stil de viata si comportare igienica.

Adoptarea unei conceptii igienice profilactice, integrarea acestuia si modul de viata al individului sau al adectivitatii, conceperea sanatatii ca un mod de existenta si prosperitate, presupune o modificare favorabila a comportamentului, ceea ce reprezinta scopul final al educatiei sanitare.


Obiectivele educatiei pentru sanatate

a) Profilaxia primara: urmareste impiedicarea aparitiei bolii. La masurile profilactice statale, la actiunile medico-sociale se adauga constientizarea populatiei da factori de risc ai mediului ambiant si importanta comportamentului igienic pentru eliminarea acestor factori de risc sau pentru atenuarea efectelor lor nocive. Astfel, se poate realiza ocrotirea sanatatii individuale si colective.

b) Profilaxia secundara: consta in a surprinde boala in formele ei initiale, subclinice, maladia putand fi limitata prin aplicarea unui tratament cu maxima eficienta.

c) Profilaxia tertiara: domenii cu extindere mereu mai mare in ultimul timp datorita modificarilor specifice epocii contemporane (boli cronice, accidente, etc.) avand adesea drept consecinta sechele sau tulburari indelungate organice sau functionale, care expun frecvent o schimbare a modului de viata.


Educatie pentru sanatate a bolnavilor internati

Educatie sanitara a bolnavilor internati presupune o munca continua, serioasa si uneori dificila din partea personalului sanitar mediu, in scopul obtinerii colaborarii pacientilor, pentru vindecarea lor mai rapida.

Succesul educatiei sanitare depinde in foarte mare masura de educatia anterioara a pacientului, de gradul sau de cultura, precum si de calitatea asistentei medicale, de competenta ei profesionala, de interesul pe care il arata pacientul privind ingrijirile si tot ceea ce intreprinde pentru vindecarea acestuia.

Asistenta trebuie sa urmareasca o serie de obiective, in realizarea instruirii pacientului.

1. Respectarea de catre bolnav a igienei personale: asistenta va instrui bolnavul cum sa foloseasca lenjeria de corp, de pat, obiectele personale de toaleta, wc, urinarul, plosca, etc.

2. Respectarea de catre bolnav a circuitelor unitatii: se va explica bolnavului cum si de ce se aplica un anumit circuit al bolnavului in unitate, nu paraseste sectia, salonul decat la indicatia sau cu avizul asistentei medicale sau a medicului; nu intra in contact cu bolnavii altor sectii, cu persoane straine, cu obiectele altora, cu personalul medico-sanitar si de ingrijire, decat in limitele impuse de regulament, asistenta va veghea continuu ca bolnavul sa respecte intocmai cele transmise, asistenta se straduieste ca bolnavul sa respecte in mod constient aceste reguli, explicand cu rabdare tot ceea ce bolnavul nu a inteles in situatia ce se impune.

3. Respectarea de catre bolnav a tratamentului prescris de medic: explica bolnavului importanta fiecarui medicament, orarul de administrare si efectele lui, instruieste bolnavul despre doza ce i se administreaza, explicand riscul nerespectarii acesteia; explica pericolul transmiterii medicamentelor de la un bolnav la altul, sau a acelora introduse in mod fraudulos de apartinatori; colaboreaza cu bolnavul pentru a cunoaste efectul medicamentelor administrate.

4. Respectarea de catre bolnav a regimului alimentar: informeaza bolnavul despre regimul alimentar pe care trebuie sa il urmeze; informeaza bolnavul de ce trebuie sa respecte regimul prescris, care sunt alimentele admise si interzise, riscul consumarii alimentelor interzise precum si riscul contaminarii bolnavului, a apartinatorilor, a personalului medical daca nu se respecta circuitul alimentar si al veselei.

5. Colaborarea bolnavului pentru recoltarea produselor biologice, patologice si efectuarea diferitelor investigatii de laborator: informeaza bolnavul despre investigatiile care trebuiesc efectuate, importanta lor, si cauta sa inlature frica bolnavului; explica riscul contaminarii personalului medico-sanitar in timpul recoltarilor sau a diferitelor investigatii, in cazul lipsei de colaborare a bolnavului cu echipa sanitara si cum trebuie respectat circuitul unor produse patologice, eliminate de bolnav.

6. Colaborarea cu bolnavul privind aprecierea evolutiei sale clinice: explica bolnavului despre importanta informarii de catre acesta, asupra modificarilor care apar, in intensitate, simptomelor bolii, pentru care a fost internat; educa bolnavul spre a nu dezinforma privitor la evolutia sa clinica; verifica datele transmise de bolnav.

7. Intelegerea de catre bolnav a masurilor de profilaxie pe care trebuie sa le respecte pentru prevenirea recidivelor sau a complicatiilor. Asistenta se va adapta la nivelul de intelegere a bolnavului pana va putea obtine participarea constienta a sa.










Capitolul II

Anatomia si fiziologia aparatului digestiv


Anatomia si fiziologia aparatului digestiv


Tubul digestiv este alcatuit din urmatoarele segmente:

- gura;

- faringe;

- esofag;

- stomac;

- intestinul subtire

- intestinul gros

1. GURA - este portiunea initiala a aparatului digestiv. Superior este limitata de bolta palatina, inferior de planseul bucal, lateral de obraji, anterior de buze si posterior se continua cu faringele. Cavitatea bucala este captusita de mucoasa bucala.

In cavitatea bucala se afla cele doua arcade dentare, superioara si inferioara, situate pe maxilar si, respectiv, pe mandibula.

Dintii sunt in numar 32: 8 incisivi, 4 canini, 8 premolari, si 12 molari.

Limba, organul muscular situat posterior, prezinta pe fata superioara niste formatiuni numite papile: filiforme, fungiforme si circumvalate sau gustative, ultimele fiind situate spre radacina limbii formand "V"-ul lingual.

Functiile pe care le indeplineste gura sunt: functia de masticatie, pentru formarea bolului alimentar, inceputul digestiei glucidelor sub actiunea ptialinei salivare, functia de fonatie, functia receptoare, functia de aparare si functia fizionomica.

2. FARINGELE

Este un organ care apartine atat aparatului digestiv, cat si aparatului respirator. El se afla situat in partea posterioara a cavitatii bucale si se continua cu esofagul. Captusit cu o mucoasa, este bogat in tesut limfoid. In faringe se gasesc amigdalele palatine, amigdala faringiana pe peretele posterior si amigdala linguala la radacina limbii, legate intre ele prin numeroase vase limfatice si formand inelul limfatic Waldeyer.

Functiile faringelui sunt: functia de conducere a bolului alimentar catre esofag si functia de aparare impotriva infectiilor, care pot patrunde pe cale digestiva sau pe cale respiratorie.

3. ESOFAGUL

Esofagul este un organ musculo-membranos, tubular, care face legatura intre faringe si stomac. El incepe la nivelul vertebrei a 7-a cervicala (C7) in dreptul cartilajului cricoid, si se termina in dreptul vertebrei a 11-a toracale la cardia; este lung si 25-32 centimetri si are un calibru care variaza intre 10 si 22 mm.

Are trei stramtori fiziologice: stramtoarea cricoidiana, stramtoarea de la nivelul incrucisarii cu artera aorta si cea de la nivelul cardiei.

Fiziologic, esofagul reprezinta un organ menit sa faca legatura dintre faringe si stomac.

Prin reflexul de deglutitie, bolul alimentar trece prin faringe in esofag; prin coordonare nervoasa, musculatura formeaza unde contractile care imping bolul spre cardia; sfincterul cardiei se desface, impiedicand si refluarea continutului gastric in esofag.

4. STOMACUL

Stomacul, organ cavitar musculo-glandular este segmentul tubului digestiv situat intre esofag si intestinul subtire.

Forma lui este asemanatoare cu a unei pere, cu varful usor indoit si indreptat in sus: la examenul radiologic apar ca litera "S" sau ca un carlig. Forma lui este variabila in functie de: continut, tonicitatea musculaturii proprii, tonicitatea peretelui abdominal, pozitia individului si volumul organelor vecine.

Stomacul incepe de la cardia, care face legatura intre esofag si stomac; portiunea situata deasupra cardiei si care este adaptata cupolei diafragmatice, se numeste marea tuberozitate (fornix sau fundus); segmentul vertical este corpul stomacului, care se continua cu mica tuberozitate si apoi cu antrul piloric si se termina cu orificiul piloric. Intre cardia si pilor se afla doua margini: marginea externa sau marea curba si marginea interna sau mica curba.

Structural, stomacul este alcatuit din patru paturi: la interior se afla mucoasa, apoi submucoasa, musculoasa, iar la exterior este invelit de seroasa peritoneala.

Mucoasa este alcatuita dintr-un epiteliu cilindric, care secreta mucus, si din glandele stomacului: glandele fundice, secretoare de acid clorhidric si pepsina, glandele pilorice si celulele mucipare, ambele secretoare de mucus.

Musculoasa este formata dintr-un strat intern cu fibre dispuse oblic, un strat intermediar cu fibre circulare si un strat cu fibre longitudinale.

Stratul circular, la nivelul pilorului, este foarte puternic, constituind sfincterul piloric.

Din punct de vedere fiziologic, stomacul primeste alimentele si, datorita functiei sale motorii le framanta, le amesteca cu sucul gastric si apoi le evacueaza in duoden.

Prin functia secretoare, stomacul intervine in digerarea tesutului conjunctiv si a proteinelor cu ajutorul acidului clorhidric si a pepsinei. Mucusul gastric are un rol protector de prim-ordin, aparand mucoasa de actiunea sucului gastric.

Secretia gastrica este declansata mai intai printr-un mecanism reflex-nervos, apoi prin mecanisme neuro-chimice cu puncte de plecare in mucoasa gastrica (faza gastrica, cu secretie de gastrina) si intestinul subtiere (faza intestinala).

5. INTESTINUL SUBTIRE

Intestinul subtire incepe la pilor si se termina la nivelul valvei ileo-cecale. El are trei segmente:

- duoden;

- jejun;

- ileon.

5.1. DUODENUL

Duodenul are forma unei potcoave.

I se descriu patru portiuni:

- prima portiune, bulbul duodenal, urmeaza imediat dupa pilor si este usor mobila;

- portiunea a doua, descendenta este situata in dreapta coloanei vertebrale si in ea se varsa secretia biliara si cea pancreatica;

- portiunea a treia este orizontala;

- portiunea a patra este ascendenta si se continua cu jejunul, formand unghiul duodeno-jejunal.

Fiziologic, duodenul are doua functii principale: motorie si secretorie. Motilitatea duodenala impinge chimul alimentar foarte repede in jejun ( in cateva secunde).

Secretia duodenala elaboreaza secretina (cu rol in stimularea pancreasului si a intestinului), enterokinaza (care transforma tripsinogenul in tripsina) si mucus.

La nivelul duodenului incepe sa se amestece chimul alimentar sosit din stomac cu sucul duodenal, bila si sucul pancreatic.

5.2. Jejuno-ileanul are un calibru mai mic si umple cea mai mare parte a cavitatii paritoneale.

Are o lungime de 6-8 m din care cauza este cutat, formand ausele intestinale.

Prezinta doua portiuni:

- jejunul, care continua duodenul;

- ileanul, care se continua cu intestinul gros.

Diferentierea intre aceste doua portiuni se face dupa aspectul mucoasei.

La o distanta de 80-90 cm de capatul terminal al ileonului, se afla un diverticul, ca un deget de manusa, numit diverticulul Meckel, care se poate inflama, dand diverticulita, sau poate provoca ocluzii intestinale prin rasucirea sa in jurul auselor.

6. INTESTINUL GROS

Intestinul gros este segmentul terminal al tubului digestiv; el incepe de la valva ileo-cecala si se termina cu anusul.

Se distinge de intestinul subtire prin volumul lui mult mai mare si prin cele trei benzi musculare longitudinale (taenia coli).

Lungimea lui variaza intre 1,3 si 3 metri.

Intestinul gros este impartit in urmatoarele segmente:

- cecul

- colonul ascendent

- colonul transvers

- colonul descendent

- colonul sigmoid

- rectul

6.1. Cecul este situat in fosa iliaca dreapta; legatura dintre ileon si cec se realizeaza prin sfincterul ileo-cecal (formatiune musculara).

Pe partea interna a cecului se afla apendicele, a carei portiune  este variabila.

Cecul are un grad de mobilitate.

Cecul, sau segmentul initial, este ca un fund de sac, situat in fosa iliaca dreapta, se intinde pe o lungime de 5-7 cm, pana la valvula ileocecala, la nivelul careia se formeaza un aparat vavular (Bauhin). Pe baza sa inferioara, la unirea celor trei tenii, prezinta o prelungire vermiforma: apendicele vermicular. Acesta are o lungime variabila (5-15 cm), iar ca situatie si pozitie genereaza dificultati  in extirparea lui in cazuri de apendicita.

Mai frecvent el este situat in jos, apoi la stanga (medial), la dreapta (lateral) sau in sus, in raport cu cadranul unui ceasornic.

Este un organ limfoid (amigdala intestinului) care se inflameaza foarte usor.

6.2. Colonul ascendent este situat in flancul drept si continua cecul, urcand vertical pana la fata inferioara a ficatului, unde, prin unghiul hepatic (unghiul drept), se continua cu colonul transvers.

Este fixat de peretele posterior al abdomenului prin peritaneu.

6.3. Colonul transvers se intinde de le unghiul hepatic pana la unghiul splenic (unghiul stang) si este situat orizontal.

6.4. Colonul descendent este situat in flancul stang si se intinde de la unghiul splenic pana la nivelul crestei iliace, unde se continua prin colonul sigmoid.

6.5. Colonul sigmoid, in continuarea precedentului, situat in fosa iliaca stanga si in pelvis, are forma unui "S" si se intinde pana la unghiul recto-sigmoidian.

6.6. Rectul este portiunea terminala: se intinde de la unghiul recto-sigmoidian la anus si este situat in pelvis.

Rectul comunica la exterior prin canalul anal, care continua ampula rectala.

Structural, intestinul gros este alcatuit din patru straturi: mucoasa, submucoasa, musculara si seroasa.

Mucoasa este foarte bogata in celule mucipare: musculoasa se caracterizeaza prin cele trei benzi musculare longitudinale si prin benzile transversale, care alcatuiesc naustrele intestinului gros.

Fiziologic, intestinul gros are functii de motricitate, secretie si absorbtie.

Motricitatea asigura progresia bolului fecal prin contractii peristaltice, segmentare si prin sigmoid, trecerea materiilor fecale in rect duce la expulzarea lor prin actul fiziologic al defecatiei.

Secretia intestinului gros se rezuma la mucus.

Functia de absorbtie este mai redusa si se exercita, mai ales, la nivelul cecului si al ascendentului, se absorb apa, sarurile, vitaminele, glucoza.

La nivelul rectului se pot absorbi substantele medicamentoase si apa, acestea ajungand in vena cava inferioara.

Un rol extrem de important in fiziologie si patologie il joaca flora intestinala.











Capitolul III

Abdomenul acut chirurgical

Prezentare generala


Abdomenul acut chirurgical

Definitie. Sindrom caracterizat prin durere abdominala intensa si de durata, cu debut brusc, insotita de tulburari locale si generale.

Clasificare: Abdomenul acut chirurgical

1. Apendicita acuta

2. Ulcerul gastro-duodenal perforat

3. Colecistita acuta

4. Ocluzia intestinala

5. Pancreatita acuta

6. Peritonita acuta


1. APENDICITA ACUTA


Caracterizata prin:

- durere in fosa iliaca dreapta spontana si provocata (prin manevre diverse: Blumberg), sau localizata atipic (retrocecal, subhepatic, pelvin), insotita de aparare musculara (semn de iritatie peritoneala);

- greturi si varsaturi;

- febra moderata sau absenta;

- hiperleucocitoza 8.000-10.000 globule albe /mm3.

Complicatii: peritonita localizata (plastronul si abcesul apendicular - impastarea peretelui abdominal) sau generalizata (contractura abdominala poate lipsi in formele hidertoxice, la obezi si batrani).

Tratament: este exclusiv chirurgical, cu exceptia plastronului apendicular, in care, initial, tratamentul consta in administrarea de antibiotice si punga cu gheata.


6. Peritonita acuta


Cea mai frecventa cauza a peritonitei acute este perforatia unui organ abdominal (stomac, duoden, vezicula biliara, apendice, intestin, diverticul Meckel, anexe), pneumonia pneumococica la tineri s.a.

Caracterizata prin:

- durere abdominala intensa, accentuata la decompresiunea brusca a peretelui abdominal (semnul Blumberg);

- contractura abdominala localizata in jurul organului afectat, apoi generalizata;

- facies peritoneal (paloare caracteristica si exoftalmie);

- stare toxico-septica;

- hiperleucocitoza cu polinucleoza.

Tratament: interventie chirurgicala de urgenta si antibioterapie masiva.










Capitolul V

Colaborare asistentei medicale   la acte medicale

Pregatirea preoperatorie a bolnavului


1. Pregatirea fizica si psihica a pacientului

2. Pregatirea generala:     A. Bilant clinic

B. Bilant paraclinic

3. Pregatirea pentru operatie (sau ingrijirii preoperatorii)




Scop:

- Pregatirea pacientului inaintea interventiei chirurgicale este un element major de prevenire a infectiilor postoperatorii. De ea depinde reusita operatiei si evolutia post operatorie.

- Neutralizarea surselor de suprainfectie, care au originea: la nivelul pielii (incizie); la distanta (naso-farigian si vezica urinara).

- Reducerea posibilitatilor de contaminare a pielii, prin utilizarea de antiseptice.

- Depistarea si semnarea unor leziuni cutanate, infectii ORL sau urinare recente sau vindecate, paraziti externi, posibilitati de alergie.


1. Pregatirea fizica si psihica


Ajunsi in sectia de chirurgie, pacientilor trebuie sa li se asigure confort fizic si psihic.

Pacientii internati sunt agitati, speriati, inhibati de teama interventiei chirurgicale, de diagnosticul imprevizibil, de anestezice, de durere, de moarte.

Asistenta medicala are obligatia, ca prin comportamentul si atitudinea ei sa inlature starea de anxietate in care se gaseste pacientul inainte de operatie:

- sa-l ajute pe bolnav sa-si exprime gandurile, grijile, teama;

- sa-i insufle incredere in echipa operatorie;

- sa-i explice ce se va intampla cu el in timpul transportului in sala de preanestezie; cum va fi asezat pe masa de operatie, cand va parasi patul; cand va primi vizite, etc.;

- sa-l asigure ca va fi insotit si ajutor.

Asistenta medicala si toata echipa de ingrijire trebuie sa fie pregatita pentru un raspuns sigur si incurajator la intrebarea inevitabila "ce credeti, mai ma fac bine?"

Uneori de acest raspuns va depinde starea lui de liniste ulterioara.

Starile de tensiune din cadrul echipei de ingrijire trebuie sa fie disimulate fata de pacient.

Asistenta medicala trebuie sa raspunda cu amabilitate, profesionalism, siguranta si promptitudine la solicitarile tuturor pacientilor, incat acestia sa capete incredere in serviciul in care a fost internat.

Prin atitudinea ei, nici distanta, dar nici familiara, nici dura dar nici cu slabiciune, binevoitoare, dar si autoritara, va reusi, cu siguranta, sa inspire pacientilor incredere.

Daca:

- ea nu va dovedi: rabdare, pricepere in conducerea unei discutii de inceput, menita sa incurajeze bolnavul;

- obisnuinta si rutina manifestate prin scepticism si insensibilitate nu sunt combatute;

- aspectul exterior nu va arata sobrietate si deminitate;

- limbajul folosit nu va fi adecvat, pe intelesul celui cu care sta de vorba, increderea pacientului va scadea si starea lui psihica va fi defavorabila.


2. PREGATIRE GENERALA


A. BILANT CLINIC

1. Bilant clinic general

Asistenta medicala printr-o observatie clinica justa si sustinuta asupra pacientului are obligatia:

- sa observe si sa consemneze aspectul general al pacientului, inaltimea si greutatea sa (obezitatea si casexia), varsta aparenta si reala, aspectul pielii (ne ajuta sa cunoastem starea de hidratare sau deshidratare a organismului), tinuta, faciesul, mersul, starea psihica;

- sa urmareasca, atent si sistematic, necesitatile pacientului si manifestarile de dependenta generate de nesatisfacerea nevoilor, ca sa poata stabili obiectivele evaluabile pentru o ingrijire pertinenta si de calitate;

- sa ia cunostinta de situatia globala in care se afla pacientul si intr-o maniera selectiva, sa remarce detaliile importante, schimbarile care apar in evolutia lui si utile pentru explorarea preoperatorie;

- sa culeaga date din diverse surse: foaia de observatie, foaia de temperatura, familia pacientului, celorlalti membri ai echipei de ingrijire, insa principala sursa ramane pacientul. Culegerea datelor sa se faca cu mare atentie si minutiozitate, pentru a nu scapa problemele importante si pentru a se face o evaluare corecta a lor;

- toate datele privind starea generala a pacientului si evolutia bolii acestuia se noteaza permanent in F.O. si planul de ingrijire, pentru a obtine un tablou clinic exact, care va fi valorificat de echipa de ingrijire si va fi baza unui nursing de calitate.

2. Culegerea de date privind antecedentele pacientului

a) familiale:

- daca in familie au fost bolnavi cu: neoplasme, diabet, H.T.A., cardiopatii, tuberculoza, etc.

b) chirurgicale:

- daca a mai suferit alte interventii;

- daca au avut evolutie buna;

- daca au fost complicatii.

c) patologice:

- se vor nota bolile care au influenta asupra anesteziei si interventiei;

- daca a avut afectiuni pulmonare si daca este fumator;

- afectiuni cardiace;

- stari cronice: diabet, etilism, etc.

- epilepsie.

3. Urmarirea si masurarea functiilor vitale si vegetative

Se va urmari, masura si nota:

- tensiunea arteriala;

- pulsul;

- respiratia;

- temperatura;

- diureza;

- scaunul.

4. Examenul clinic pe aparate

Este facut de medic prin:

- inspectie;

- palpare;

- percutie;

- anscultatie.


B. BILANT PARACLINIC

- completeaza examenul clinic

- permite o apreciere exacta a starii viitorului operat

- rezultatele examenelor paraclinice depind de profesionalismul si corectitudinea cu care asistentele medicale au facut recoltarea produselor biologice si patologice sau au pregatit bolnavul pentru investigatie.

Pentru o mai buna intelegere a pregatirii preoperatorii, putem clasa examenele paraclinice in:

1. Examene de rutina

- sunt examene de laborator, obligatorii inaintea tuturor interventiilor chirurgicale, indiferent de timpul avut la dispozitie pentru pregatire si indiferent de starea generala a pacientului:

- timp de sangerare si de coagulare

- determinarea grupei sanguine

- hematocrit

- glicemia

- uree sanguina

Examene complete

- hemoleucograma completa

- V.S.H.

- E.A.B. (echilibru acido-bazic)

- coagulagrama completa

- proba de disproteinemie

- proteinemie

- transaminaze

- examen de urina

- radiografie abdominala pe gol


3. PREGATIREA PENTRU OPERATIE


Se face in functie de timpul avut la dispozitie si de starea generala a pacientului.

A. TIMP SUFICIENT, PACIENT INDEPENDENT

In ziua precedenta

a) Repaus

b) Regim alimentar usor digerabil, consum de lichide

In seara zilei precedente

a) Pregatirea pielii:

- baie generala, la dus, inclusiv spalatul parului

- se verifica regiunea inghinala, ombilicul, axilele, unghiile, picioarele

- ras: cat mai aproape de momentul interventiei, pentru a evita proliferarea germenilor la nivelul escoriatiilor cutanale

b) Pregatirea tubului digestiv:

- clisma evacuatoare

- nu se dau purgative

- alimentatie lejera formata din: supe de legume, bauturi dulci

In ziua interventiei

a) In salon:

- se indeparteaza bijuteriile

- se indeparteaza proteza dentara

- se rebadijoneaza, cu un antiseptic regiunea rasa

- se imbraca pacientul cu lenjeria curata

- se pregatesc documentele: F.O., analize, radiografii, care vor insoti pacientul

b) Transportul pacientului in sala de operatie

- se face numai insotit de asistenta medicala, care are obligatia sa predea pacientul asistentei de anestezie, impreuna cu toata documentatia si alte observatii survenite ulterior

- se face cu brancard, pat rulant, carucior

- pacientul trebuie sa fie asezat confortabil si acoperit

c) In sala de preanestezie:

- se verifica regiunea rasa si se noteaza eventualele escoriatii

- se verifica starea de curatenie: regiunea inghinala, ombilicul, axilele, spatiile interdigitale, unghiile

- se verifica daca s-a indepartat proteza dentara

- se pregatesc zonele pentru perfuzie prin badijonare cu antiseptice colorate

- se goleste vezica urinara

d) In sala de operatie:

- se instaleaza si fixeaza pacientul pe masa de operatie

- monitorizeaza functiile vitale

- obtinerea unui abord venos

- pregatirea campului operator

- badijonarea cu alcool pentru degresarea si curatirea pielii de antisepticul anterior

- bajidonarea cu tinctura de iod (sau alt antiseptic colorat), se face incepand cu linia de incizie, se la centru catre periferie si se termina cu zonele septice

- ajuta la instalarea campului steril textil


B. PREGATIREA PACIENTULUI IN URGENTE CHIRURGICALE

- dat fiind timpul foarte scurt avut la dispozitie, pregatirea pacientului se face in acelasi timp cu pregatirea salii si a chirurgilor

- pregatirea consta in:

- spalarea cu apa calda si sapun numai a zonelor cu risc

- raderea cu atentie pentru a nu provoca escoliatii

- badijonarea zonei cu antiseptic colorat

- eventualele plagi prezente se vor pansa si se vor proteja foarte atent

- in rest pregatirea preoperatorie este aceeasi ca pentru pacientul independent


INGRIJIRILE POSTOPERATORII ALE BOLNAVILOR

Ingrijirile postoperatorii incep imediat dupa interventia chirurgicala si dureaza pana la vindecarea completa a bolnavului.

Ingrijirile postoperatorii se acorda in functie de felul anesteziei, de natura interventiei, de complicatiile care au survenit intraoperator, si starea generala a bolnavului.

SCOP: ingrijirile postoperatorii se acorda pentru restabilirea functiilor organismului, asigurarea cicatrizarii normale a plagii si prevenirea complicatiilor.

Dupa interventia chirurgicala bolnavul poate fi transferat la: serviciul de terapie intensiva, sala de trezire sau patul.


I. INGRIJIRILE BOLNAVILOR OPERATI CU ANESTEZIE GENERALA


A. INGRIJIRILE ACORDATE PANA LA INSTALAREA       BOLNAVULUI LA PAT


ETAPELE SI TIMPII EXECUTIEI

1. Pregatirea camerei

1.1. Se aeriseste camera

1.2. Se schimba patul cu lenjerie curata

1.3. Se protejeaza patul cu musama si aleza

1.4. Temperatura camerei sa fie de 18-20­­ 0C

2. Pregatirea materialelor in vederea reanimarii postoperatorii

2.1. Se pregatesc materialele pentru perfuzii: seringi, ace, garou, solutii de perfuzat

2.2. Se verifica sursa de oxigen

2.3. Se pregatesc aspiratorul si sondele

3. Pregatirea materialului pentru supravegherea bolnavului

3.1. Se pregatesc: termometrul, ceas cu secundar, tensiometru

4. Transportul bolnavului operat

4.1. Bolnavul este transportat la salon cu brancardul, asezat in pozitie de decubit dorsal cu capul intr-o parte

4.2. Se acopera bolnavul

4.3. Se supravegheaza bolnavul, perfuzia, drenurile

5. Instalarea bolnavului la pat


B. SUPRAVEGHEREA IN INGRIJIRILE IMEDIATE

Bolnavul operat sub anestezie generala trebuie supravegheat cu toata atentia pana la aparitia reflexelor (de deglutitie, de tuse, faringian, cornean), pana la revenirea completa a starii de constiinta, cat si in orele ce urmeaza.


ETAPELE SI TIMPII EXECUTIEI

1. Supravegherea faciesului

1.1. La supravegherea faciesului, aparitia palorii insotita de transpiratii reci si racirea extremitatilor indica starea de soc

1.2 Aparitia cianozei, chiar redusa indica insuficienta respiratorie sau circulatorie; se administreaza oxigen

2. Supravegherea comportamentului

2.1. Se supravegheaza comportamentul deoarece operatul poate sa prezinte la trezire o stare de agitatie; atentie ca operatul sa nu-si smulga pansamentul, drenurile, perfuzia, sa nu se ridice din pat. Va fi imobilizat daca este nevoie

3. Supravegherea respiratiei

3.1. Respiratia trebuie sa fie ritmica, de amplitudine normala

3.2. Daca apare jena respiratorie ea poate trada: incarcarea bronsica cu mucozitati (fiind necesara o aspiratie faringiana); caderea limbii (este prevenita prin mentinerea pipei Gueddel pana la trezirea completa a bolnavului); inundarea cailor respiratorii cu vomismente (se previne prin pozitia bolnavului, aspiratie, eventual intubatie traheala)

4. Supravegherea pulsului

4.1. Pulsul trebuie sa fie bine batul, regulat, putin accelerat. Pulsul filiform este semn de hemoragie sau alta stare critica

5. Supravegherea tensiunii arteriale

6. Supravegherea pansamentului

6.1. Pansamentul trebuie sa fie uscat, sa nu se imbibe cu sange sau serozitate

7. Schimbarea pozitiei bolnavului

7.1. Dupa trezire bolnavul va fi asezat in pozitie semisezut

8. Ingrijirea mucoasei bucale

8.1. Se umezesc buzele cu ceai, apa

9. Evacuarea vezicii

10. Asigurarea scaunului

C. SUPRAVEGHEREA SI INGRIJIRILE ACORDATE IN PRIMELE DOUA ZILE DUPA INTERVENTIA CHIRURGICALA


ETAPELE SI TIMPII EXECUTIEI

1. Supravegherea functiilor vitale si vegetative

1.1. Temperatura se masoara dimineata si seara

1.2. Se urmaresc pulsul, T.A.

1.3. Se urmareste diureza si se stabileste bilantul hidric

2. Ingrijiri igienice

2.1. Va fi efectuata toaleta bolnavului in fiecare zi; este ajutat daca nu poate singur

3. Mobilizarea bolnavului

3.1. Mobilizarea bolnavului incepe din prima zi dupa operatie cu cativa pasi in jurul patului

4. Clisma cu apa cu sare

4.1. Se efectueaza dimineata in a doua zi de la interventia chirurgicala pentru a mari peristaltismul intestinal si pentru reluarea tranzitului

5. Alimentatia

5.1. In prima zi operatul va tine un regim hidric cu ceai neindulcit, apa

5.2. Dupa evaluarea spontana a gazelor, semn de reluare a tranzitului intestinal bolnavul va primi ceaiuri indulcite, sucuri de fructe, supe de legume, lapte


D. SUPRAVEGHEREA SI INGRIJIRILE ACORDATE DIN ZIUA A TREIA


ETAPELE SI TIMPII EXECUTIEI

1. Supravegherea temperaturii

2. Supravegherea pulsului

3. Supravegherea respiratiei

4. Supravegherea tranzitului intestinal

4.1. Supravegherea aparitiei primului scaun (aproximativ in ziua a patra)

4.2. Intarzierea aparitiei primului scaun va fi comunicata medicului

5. Igiena bolnavului

6. Alimentatia bolnavului

6.1. Dupa reluarea tranzitului intestinal si evacuarea gazelor, bolnavul poate fi alimentat cu piureuri, iaurt incepand din ziua a treia

6.2. Dupa aparitia primului scaun, in alimentatie se pot introduce compoturile, carnea alba

6.3. Incepand cu ziua a sasea sau a saptea poate fi reluata alimentatia normala cu carne, legume, paine

7. Scoaterea firelor

7.1. In ziua a sasea sau a saptea se vor scoate firele


II. INGRIJIRI SPECIALE DUPA RAMIANESTEZIE

ETAPELE SI TIMPII EXECUTIEI

1. Transportul

1.1. Se efectueaza in pozitie orizontala

2. Instalarea operatului in pat

2.1. Bolnavul va fi instalat in pozitie orizontala, cel putin 24 h fara perna (pana la restabilirea nivelului L.C.R.)

3. Supravegherea functiilor vitale si vegetative

3.1. Pulsul poate fi usor bradicardic

3.2. T.A. poate fi usor scazuta datorita vasodilatatiei periferice prin paralizia nervilor motori

4. Revenirea sensibilitatii

4.1. Sensibilitatea la membrele inferioare reapare treptat de la radacina catre extremitati

4.2. Se noteaza ora aparitiei sensibilitatii in haluce












CAPITOLUL VI

FISE TEHNICE


MASURAREA SI NOTAREA TEMPERATURII


TEMPERATURA: rezultatul proceselor oxidante din organism generatoare de caldura prin dezintegrarea alimentelor energetice.

Temperatura corpului se mentine constanta datorita echilibrului dintre termogeneza si termoliza. Mentinerea echilibrului este asigurata de functionarea centrilor termoreglatori, situata in hipotalamus.

In producerea de caldura - termogeneza - intervin procesele biochimice, caldura fiind rezultatul proceselor oxidate din organism, mai ales prin activitatea musculara si glandulara.

In pierderea de caldura - termoliza - intervin mecanismele fizice, caldura pierzandu-se prin piele, plamani, rinichi.

Scop: evaluarea functiei de termoreglare si termogeneza.

Locuri de masurare: axila, plica inghinala, cavitatea bucala, rect, vagin.

Materiale necesare: termometru maximal, casoleta cu tampoane de vata si comprese sterile, recipient cu solutie dezinfectanta, tava medicala, lubrifiant, alcool medicinal, ceas.

Interventiile asistentei:

- pregatirea materialelor langa pacient

- pregatirea psihica a pacientului

- spalarea pe maini

- se scoate termometru din solutia dezinfectanta, se clateste si se sterge cu o compresa, se scutura

- se verifica daca este in rezervor mercurul

1. Masurarea in axila

- se aseaza pacientul in pozitie de decubit dorsal sau in pozitia sezand

- se ridica bratul pacientului

- se sterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului

- se aseaza termometrul cu rezervorul de mercur in centrul axilei, paralel cu toracele

- se apropie bratul de trunchi, cu antebratul flectat pe suprafata anterioara a toracelui

- daca pacientul este slabit, agitat, precum si la copii, bratul va fi mentinut in aceasta pozitie de catre asistenta

- termometrul se mentine timp de 10 minute

2. Masurarea in cavitatea bucala

- se introduce termometrul in cavitatea bucala sub limba sau pe latura externa a arcadei dentare

- pacientul este rugat sa inchida gura si sa respire pe nas

- se mentine termometrul timp de 5 minute

3. Masurarea rectala

- se lubrifiaza termometrul

- se aseaza pacientul in decubit lateral, cu membrele inferioare si semiflexie, asigurandu-i intimitatea

- se introduce bulbul termometrului in rect, prin miscari de rotatie si inainte

- termometrul va fi tinut cu mana tot timpul masurarii

- se mentine termometru 3 minute

- dupa terminarea timpului de mentinere a termometrului, acesta se scoate, se sterge cu o compresa

- se citeste gradatia la care a ajuns mercurul termometrului

- se spala termometrul, se scutura

- se introduce in recipientul cu solutie dezinfectanta (sol. cloramina 1%)

- se noteaza valoarea obtinuta, pe foaia de temperatura

- notarea unui punct pe verticala corespunde datei si timpului zilei, socotind, pentru fiecare linie orizontala a foii, doua diviziuni de grad

- se uneste valoarea prezentata cu cea anterioara, pentru obtinerea curbei termice

- interpretarea curbei termice.


MASURAREA SI NOTAREA RESPIRATIEI


Definitie: A respira reprezinta nevoia fiintei umane de a capta oxigenul din mediul inconjurator, necesar proceselor de oxidare din organism, si de a elimina bioxidul de carbon rezultat din arderile celulare.

Scop: evaluarea functiei respiratorie a pacientului fiind un indiciu al evolutiei bolii, al aparitiei unor complicatii si al pronosticului.

Elemente de apreciat:

- tipul respiratiei



- amplitudinea miscarilor respiratorii

- ritmul

- frecventa

Materiale necesare:

- ceas cu secundar

- creion de culoare verde

- foaia de temperatura

Interventiile asistentei:

- asezarea pacientului in decubit dorsal, fara a explica tehnica ce urmeaza a fi efectuata

- plasarea manii cu fata palmara pe suprafata toracelui

- numararea respiratiilor timp de un minut

- consemnarea valorii obtinute printr-un punct pe foaia de temperatura (fiecare linie orizontala a foii reprezinta doua respiratii)

- unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioara pentru obtinerea curbei

- aprecierea celorlalte elemente ale functiei respiratorii se face prin simpla observare a miscarilor respiratorii.


MASURAREA SI NOTAREA PULSULUI


Definitie. Pulsul reprezinta expansiunea ritmica a arterelor, care se comprima pe un plan osos si este sincrona cu sistola ventriculara.

Pulsul ia nastere din conflictul dintre sangele existent in sistemul arterial si cel impins in timpul sistolei. Acest conflict se exteriorizeaza prin destinderea ritmica a arterei.

Scop: Evaluarea functiei cardiovasculare.

Elemente de apreciat: ritmicitatea, frecventa, celeritatea, amplitudinea

Locuri de masurare: orice artera accesibila palparii si care poate fi comprimata pe un plan osos: artera radiala, femurala, humerala, carotida, temporala, superficiala, pedioasa.

Materiale necesare: ceas cu secundar, creion rosu

Interventiile asistentei:

- pregatirea psihica a pacientului

- asigurarea repausului fizic si psihic 10-15 minute

- spalarea pe maini

- reperarea arterei

- fixarea degetelor palpatoare se traiectul corterei

- exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu varful degetelor

- numararea pulsatiilor timp de 1 minut

- consemnarea valorii obtinute printr-un punct pe foaia de temperatura, tinand cont de fiecare linie orizontala a foii reprezinta patru pulsatii

- unirea valorii prezente cu cea anterioara cu o linie, pentru obtinerea curbei

- consemnarea in alte documente medicale a valorii obtinute si a caracteristicilor pulsului



MASURAREA SI NOTAREA TENSIUNII ARTERIALE


Definitie. Tensiunea arteriala reprezinta presiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor arteriali.

Factorii care determina tensiunea arteriala:

- debitul cardiac

- forta de contractie a inimii

- elasticitatea si calibru vaselor

- vascozitatea sangelui

Tensiunea scade de la centru spre periferie.

Scop: evaluarea functiei cardiovasculare (forta de contractie a inimii, rezistenta determinata de elasticitatea si calibru vaselor)

Elemente de evaluat:

- tensiunea arterial sistolica (maxima)

- tensiunea arteriala diastolica (minima)

Materiale necesare:

- aparat pentru masurarea tensiunii arteriale format din: stetoscop, manseta, manometru, para de cauciuc

- tampon de vata

- alcool

- creion rosu

metode de determinate: palpatorie si auscultatorie.

Interventiile asistentei:

1. Metoda auscultatorie:

- pregatirea psihica a pacientului

- asigurarea repausului fizic si psihic timp de 15 minute

- spalarea pe maini

- se aplica manseta pneumatica pe bratul pacientului, sprijinit in extensie

- se fixeaza membrana stetoscopului pe artera humerala, sub marginea inferioara a mansetei

- se introduce olivele stetoscopului in urechi

- se pompeaza aer in manseta pneumatica, cu ajutorul perei de cauciuc

- pana la disparitia zgomotelor pulsatile

- se decomprima progresiv aerul din manseta prin deschiderea supapei, pana cand se percepe primul zgomot arterial (care reprezinta valoarea tensiunii arteriale maxime)

- se retine valoare indicata de coloana de mercur sau acul manometrului, pentru a fi consemnata

- se continua decomprimarea, zgomotele arterial devenind tot mai puternice

- se retine valoare indicata de coloana de mercur sau de acul manometrului, in momentul in care zgomotele dispar, aceasta reprezentand tensiunea arteriala minima

- se noteaza pe foaia de temperatura valorile obtinute cu o linie orizontala de culoare rosie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloana de mercur

- se unesc liniile orizontale cu linii verticale si se hasureaza spatiu rezultate

- in alte documente medicale se inregistreaza cifric

- se dezinfecteaza olivele stetoscopului si membrana cu alcool

2. Metoda palpatorie

- determinarea se face prin palparea arterei radiale

- nu se foloseste stetoscopul biauricular

- etapele sunt identice metodei auscultatorii

- are dezavantajul obtinerii unor valori mai mici decat realitatea, palparea pulsului periferic fiind posibila numai dupa reducerea accentuata a compresiunii exterioare.


Efectuarea injectiei intramusculare

Injectia consta in introducerea substantelor medicamentoase lichide in organism, prin intermediul unor ace care traverseaza tesuturile, acul fiind adaptat la seringa.

Scop: introducerea in organism a unor substante medicamentoase.

Locuri de electie: muschi voluminosi, lipsiti de trunchiuri mari de vase si nervi:

- regiunea superioara a fesei

- fata externa a coapsei, in treimea mijlocie

- fata externa a bratului, in muschiul deltiod.

Solutii administrate: solutii izotonice, solutii uleioase, solutii coloidale, cu densitate mare.

Resorbtia incepe imediat dupa administrare, se termina in 3-5 minute, este mai lenta pentru solutii uleioase.

Pregatirea injectiei

Materiale necesare:

- seringi sterile

- ace sterile

- solutii dezinfectante (alcool)

- tampoane din vata si tifon sterile

- tavita renala

- medicamentul de injectat

Pregatirea pacientului:

- se informeaza

- se recomanda sa relaxeze musculatura

- se ajuta sa se aseze comod in pozitie decubit ventral, decubit lateral, ortostatism, sezand (pacienti dispneici)

- se dezbraca regiunea

Executarea:

- asistenta isi spala mainile

- dezinfecteaza locul injectiei

- se intinde pielea intre indexul si policele mainii stangi si se inteapa perpendicular pielea cu rapiditate si siguranta cu acul montat la seringa

- se verifica pozitia acului prin aspirare

- se injecteaza lent solutia

- se retrage brusc acul cu seringa si se dezinfecteaza locul

- se maseaza usor locul injectiei pentru a activa circulatia favorizand resorbtia

Ingrijirea ulterioara a pacientului:

- se aseaza in pozitie comoda, ramanand in repaos fizic 5-10 minute

Incidente si accidente:

- durere vie, prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale

- paralizia prin lezarea nervului sciatic

- hematom prin lezarea unui vas

- ruperea acului

- supuratie aseptica

- embolie, prin injectarea accidentala intr-un vas a solutiilor uleioase.


EFECTUAREA INJECTIEI INTRAVENOASE

Injectia intravenoasa: introducerea unei solutii medicamentoase in circulatia venoasa.

Solutii administrate: izotonice si hipertonice

Locuri de electie: venele de la plica cotului, venele antebratului, venele de pe fata dorsala a manii, venele maleolare interne, venele epicraniene.

Scop:

- explorator: se administreaza substante de contrast radiologic

- terapeutic: administrarea unor medicamente

Materiale necesare:

- de protectie: perna elastica pentru sprijinirea bratului, musama aleza

- instrumentar si materiale sterile: ace de 25-30 mm, diametru 6/10, 7/10, 10/10 mm (in functie de scop), seringi, pense, manusi chirurgicale, tampoane

- alte materiale: garou, fiole cu solutii medicamentoase, tavita renala, alcool.

Pregatirea pacientului:

Pregatirea psihica - se informeaza asupra injectiei

Pregatirea fizica:

- se aseaza intr-o pozitie confortabila atat pentru pacient cat si pentru persoana care efectueaza injectia (decubit dorsal)

- se examineaza calitatea si starea venelor in abductie si extensie maxima

- se dezinfecteaza tegumentele

- se aplica garoul la o distanta de 7-8 cm deasupra locului punctiei, strangandu-l astfel incat sa opreasca circulatia venoasa fara a comprima artera

- se recomanda pacientului sa stranga pumnul, venele devenind astfel turgescente.

Executia injectiei:

- asistenta isi imbraca manusile sterile

- se fixeaza vena cu policele mainii stangi, la 4-5 mm sub locul injectiei, exercitand o usoara compresiune si tractiune in jos asupra tesuturilor vecine

- se fixeaza seringa, gradatiile fiind in sus, acul asezat cu bizoul in sus, in mana dreapta, intre policele si restul degetelor

- se patrunde cu acul traversand in ordine, tegumentul - in directia oblica, apoi peretele venos - invingandu-se o rezistenta elastica, pana cand acul inainteaza in gol

- se controleaza patrunderea acului in vena prin aspiratie cu seringa

- se indeparteaza staza venoasa prin desfacerea garoului

- se injecteaza lent, tinand seringa in mana stanga, iar cu policele mainii drepte se apasa pe piston

- se verifica periodic daca acul este in vena

se retrage brusc acul, cand injectarea s-a terminat; la locul injectiei se aplica tamponul imbibat in alcool, compresiv.

Ingrijirea ulterioara a pacientului:

- se mentine compresiunea la locul injectiei cateva minute

- se supravegheaza in continuare starea generala

Incidente si accidente:

- injectarea solutiei in tesutul perivenos, manifesta prin tumefierea tesuturilor, durere

- flebatgia produsa prin injectarea rapida a solutiei sau a unor substante iritante

- hematom prin strapungerea venei

- ameteli, lipotimie, colaps.


Reguli de administrare a medicamentelor


Asistenta:

1. Respecta medicamentul prescris de medic.

2. Identifica medicamentul prescris dupa eticheta, forma de prezentare, culoare, miros, consistenta.

3. Verifica calitatea medicamentelor, observand integritatea, culoarea medicamentelor solide; sedimentarea, tulburarea, opalescente medicamentelor sub forma de solutie.

4. Respecta caile de administrare prescrise de medic.

5. Respecta orarul si ritmul de administrare a medicamentelor pentru a se mentine concentratia constanta in sange, avand in vedere timpul si caile de eliminare a medicamentelor.

6. Respecta doza de medicament - doza unica si doza /24 ore.

7. Respecta somnul fiziologic al pacientului - organizeaza administrarea in afara orelor de somn (se trezeste pacientul in cazul administrarii antibioticelor, chimioterapicelor cu ore fixe de administrare).

8. Evita incompatibilitatile medicamentoase datorate asocierilor unor solutii medicamentoase in aceeasi seringa, in acelasi pahar.

9. Serveste pacientul cu doza unica de medicament pentru admninistrarea pe cale orala.

10. Respecta urmatoarea succesiune in administrarea medicamentelor: pe cale orala, solide, lichide, apoi injectii, dupa care administreaza ovule vaginale, supozitoarele.

11. Informeaza pacientul asupra medicamentelor precise in ceea ce priveste efectul urmarit si afectele secundare

12. Anunta imediat medicul privind greselile produse in administrarea medicamentelor legate de doza / calea si tehnica de administrare.

13. Administreaza imediat solutiile injectabile aspiratedin foile, flacoane

14. Respecta masurile de asepsie, de igienta, pentru a preveni infectiile intraspitalicesti.


EFECTUAREA CLISMEI


Clisma este o forma speciala a tubajului, prin care se introduc diferite lichide in intestinul gros (prin anus, in rect si colon).

Scop: - evacuator: evacuarea continutului intestinului gros, pregatirea pacientului pt. examinari (rectoscopie, irigoscopie), interventii chirurgicale asupra rectului.

- terapeutic: introducerea de medicamente, alimentarea sau hidratarea pacientului.

Clasificare dupa efect:

- clisme evacuatoare: simple inalte, prin sifonaj, uleioase, purgative

- clisme terapeutice - medicamentoase cu efect local, anestezice

- clisme alimentare - hidratante

- clisme baritate - cu scop explorator.


CLISMA EVACUATOARE SIMPLA


ETAPE SI TIMPII EXECUTIEI

Pregatirea materialelor:

- de protectie: paravan, musama, aleza

- sterile: canula rectala, casoleta cu comprese;

- nesterile: stativ pentru irigator, irigatorul si tubul de cauciuc de 1,5-2 m. lungime si 10 mm diametru, tavita renala, bazinet, bazinet, apa calda la 35-370C (500-1000 ml pentru adulti, 250 mp pentru adolescenti, 150 ml pt. copii, 50-60 ml pt. sugari), sare (1 lingurita la un litru de apa), ulei (4 linguri la 1 litru de apa) sau glicerina (40 g. la 500 ml apa), sapun (1 lingurita rasa la 1 litru de apa)

- substanta lubrifianta (vaselina)

Pregatirea pacientului

Pregatirea psihica:

- se anunta si e se explica tehnica

- se respecta pudoarea

Pregatirea fizica:

- se izoleaza patul cu paravan si se protejeaza cu musama si aleza

- se aseaza pacientul in functie de starea generala in pozitie de decubit dorsal, cu membrele inferioare usor flectate; decubit lateral stang cu membrul inferior stand intins si dreptul flectat; genupectorala

- se aseaza bazinetul sub regiunea sacrala si se inveleste pacientul cu invelitoarea.

Executie:

- se fixeaza canula la tubul irigatorului si se inchide robinetul

- se verifica temperatura apei sau a solutiei medicamentoase

- se umple irigatorul

- se evacueaza aerul si prima coloana de apa

- se lubrifiaza canula cu compresa de tifon

- se fixeaza irigatorul pe stativ

- asistenta se spala de maini

- indeparteaza fesele pacientului cu mana stanga

- introduce canula prin anus in rect (cu mana dreapta) perpendicular pe suprafata subiacenta, cu varful indreptat inainte in directia vezicii urinare

- dupa ce varful canulei a trecut prin sfincter se ridica extremitatea externa si se indreapta varful in axa ampulei rectale

- se introduce canula 10-12 cm

- se deschide robinet sau pensa si se regleaza viteza de scurgere a apei prin ridicarea irigatorului la aproximativ 50 cm deasupra patului pacientului

- pacientul este rugat sa respire adanc, sa-si relaxeze musculatura abdominala, sa retina solutia 10-15 minute

- se inchide robinetul inainte ca nivelul apei sa se aproprie de nivelul tubului de scurgere

- se indeparteaza canula si se aseaza in tavita renala

- pacientul este adus in pozitie de decubit lateral, apoi decubit dorsal pentru a usura patrunderea apei la o adancime mare

- se capteaza scaunul la pat sau la toaleta


OBSERVAREA, MASURAREA SI NOTAREA DIUREZEI


DIUREZA: procesul de formare si eliminare a urinei din organism timp de 24 de ore.

URINA: lichidul format de rinichi prin filtrarea sangelui in care sunt eliminate substantele rezultate din metabolismul intermediar proteic, inutile si toxice pentru organism, si secretat de aparatul renal. Tulburarile metabolismului intermediar influenteaza cantitatea si calitatea (compozitia) urinei eliminate.

MICTIUNE: actul fiziologic constient de eliminare a urinei.

SCOP: obtinerea de informatii privind starea morfofunctionalitatii aparatului urinar si a intregului organism, cantitatea si calitatea urinei furnizand date importante pentru stabilitatea diagnosticului, prognosticului, urmarirea evolutiei bolilor precum si in stabilirea bilantului nutritiv in bolile metabolice.

MATERIALE NECESARE: vase cilindrice gradate, cu gat larg sau borcane de 2-4 l gradate pe benzi de leucoplast cu creion dermatograf, foaie de temperatura, creion sau pix cu pasta albastra.

ETAPELE SI TIMPII EXECUTIEI

A. OBSERVAREA DIUREZEI

1. Se va observa ritmul mictiunilor

a) normal = 5-6 /24 h la barbat

4-5/24 h la femeie

- de trei mai mic noaptea

b) patologie: ritm crescut (polakiurie); mai mult noaptea (nicturie)

2. Se vor observa tulburarile de mictiune

a) polakiurie - mictiuni frecvente cu cantitati mici

b) ischiurie sau retentie de urina - imposibilitatea de a urina

c) disurie - eliminarea urinei cu dificultate si durere

d) enurezis - pierdere involuntara de urina in timpul noptii (mai frecvent la copii cu tulburari nevrotice dupa varsta de 3 ani)

e) nicturie - egalarea sau inversarea raportului dintre numarul mictiunilor si cantitatea de urina emisa noaptea fata de cea emisa in cursul zilei.


B. MASURAREA DIUREZEI

1. Pregatirea materialelor:

- se curata riguros vasele cilindrice, gradate, se clatesc cu apa distilata pentru a nu se modifica compozitia urinei, se acopera

- recipientele vor fi etichetate, purtand numele bolnavului, numarul salonului si al patului

2. Pregatirea bolnavului:

- se instruieste bolnavul sa urineze numai in urinar si sa nu arunce urina

- se invita bolnavul imobilizat la pat ca inainte de defecare sa urineze

3. Efectuarea tehnicii:

- spalarea mainii cu apa si sapun

- se colecteaza in vase gradate toate urinele emise de la ora 8 dimineata pana la doua zi la ora 8 dimineata

- se citeste gradatia care indica urina emisa in 24 de ore

- spalarea pe maini cu apa si sapun.

Interpretarea rezultatelor:

- valori fiziologice ale volumului de urina

femeie = 1000-1400 ml / 24 l

barbati = 1200-1800 ml / 24 l

- valori patologice:

poliurie = peste 3000 ml /24 l

oligurie = sub 1000 ml / 24 l

anurie = absenta urnei in vezica

Se va observa calitatea urinei:

a) culoare - normala - galben deschis,

brun inchis - urina concentrata

- patologic - brun inchisa (cu spuma) in icter; rosie deschisa pana la rosie bruna - urina cu sange (hematurie)

b) miros: amoniacal in fermentatia alcalina intravezicala, aromatic de fructe in diabet

c) aspect: normal = clar transparent

patologic = tulbure (puroi, caleuli)


Observarea si notarea scaunului


SCAUN - resturile alimentare supuse procesului de digestie, eliminate din organism din actul defecatiei.

Scop = explorator:

- depistarea unor germeni patogeni responsabili de imbolnavirea tubului digestiv

- depistarea unor purtatori sanatosi de germeni

Urmarirea tranzitului intestinal se face prin observarea caracterelor scaunului si notarea lui in foaia de temperatura.

Elemente de

observatie

Valori normale

Valori patologice

1. Frecventa

1-2 scaune / zi

a) scaun la 2-4 zile = constipatie

b) suprimarea completa a eliminarii materiilor fecale si a gazelor = ileus

c) 3-6 scaune / zi = enterocolita

2. Orarul

ritmic la aceeasi ora a zilei, dimineata

Pierderea orarului obisnuit al evaluarii, constipatie sau diaree sau diaree

3. Cantitate

150-200 gr zilnic

- marita in afectiunile colonului

4. Culoare

Bruna



- galben aurie in diaree, albicioasa in icter mecanic, brun inchis in icter hemolitic


Notarea scaunului:

- scaun normal    

- scaun moale      /

- scaun diareic     -

- scaun mucos     x

- scaun cu puroi  P

- scaun cu sange  S (in creion rosu)

- scaun grunjos    Z

- scaun melenic (in creion rosu)


CAPITOLUL VII

STUDII DE CAZ


STUDIUL DE CAZ NR. 1

Ingrijiri acordare pacientilor cu apendicectomie


1. Date stabile:

1.1. Informatii generale

Nume: Grigore

Prenume: Ioana

Sex: F

Domiciliu: Slobozia, jud. Ialomita

Varsta: 42 ani

Stare civila: casatorita

Ocupatia: muncitoare SC Korin SA

Regilie: ortodoxa

Surse de sustinere: familia, venitul salarial

1.2. Antecedente medicale:

Bolile copilariei: rujeola

Vaccinari: BCG, DTPR, VPOTAHB

Spitalizari: Da

Interventii chirurgicale: Cezariana

Alergii medicamentoase / alte alergii: Nu

Utilizarea tratamentelor empirice: Nu

1.3. Antecedente familiale: Nu

1.4. Mod de viata

Utilizarea de tutun, cafea: Da

Utilizarea de alcool, droguri: Nu

Obiceiuri de munca: - treburi gospodaresti

- serviciul in ture

Somn: fara utilizarea de medicamente

Alimentatie: mixta, hipercalorica

1.5. Mediul ambiant:

Factori de risc: zgomote, trepidatii

Securitate fizica: Da

1.6. Profil psiho-social si cultural:

Limba vorbita : romana

1.7. Probleme generale in raport cu familia, anturajul:

Pacienta sustinuta moral, financiar de familie, colege de serviciu.

Familia preocupata de starea de sanatate a pacientei, de modul de recuperare, timp, metode.

2. Date variabile

2.1. Probleme de sanatate actuala:

Aparitia simptomelor in urma infectiei

Natura - durere, impotenta functionala

Caracteristici - durere la nivelul iliace drepte.

Factori declansatori: mobilizarea

Masuri luate: - repaus fizic

- administrarea de antialgice - cu efect favorabil

Cunostinte despre sanatate - minime

2.2. Motivul prezentarii

Pacienta se prezinta la spital cu diagnosticul medical "suspiciune apendicita acuta"

2.3. Examenul fizic:

- subiectiv:

- durere in regiunea iliaca dreapta

- obiectiv:

- impotenta functionala a membrului inferior drept

- dificultate in ortostatism.

2.4. Investigatii radiologice:

Radiografie abdominala pe gol

2.5. Examene de laborator

Valori normale

Valori patologice

Hb=3,7 - 4,9 mil/mm3

HLG

L = 4000-8000 /mm3

VSH = 6-13 mm/h

Ur = 20-50 mg%

Ca = 9-11 mg%

Cr = 0,5-1,2 mg%

Gl = 80-140 mg%

Hb=2,9 mil/mm3

HLG

L = 10.000 /mm3

VSH = 18 mm/h

Ur = 58 mg%

Ca = 8 mg%

Cr = 1,7 mg%

Gl = 70 mg%


2.6. Functii vitale

Valori normale

Valori patologice

T.A. = 115/75 - 140/90 mm Hg

P. = 60-80 p/min

T.0 = 37-380C

R. = 16-18 r/min

T.A. = 150/70 mm Hg

P. = 95 p/min

T.0 = 38,90C

R. = 20 r/min


Plan de ingrijire


Nevoia

Diagnostic de nursing

Obiective

Interventii

Evaluare

1. Nevoia de evita pericolele

Vulnerabilitatea fata de pericole datorita afectarii fizice

Pacientul sa beneficieze de un mediu de siguranta fata de accidente si infectii in timp de 6 ore

Cu rol propriu:

- asigurarea conditiilor de mediu adecvate pentru a evita pericolele prin accidentare;

- amplasez pacientul in salon in functie de starea sa, afectiune si receptivitatea sa;

- iau masuri de evitare a transmiterii infectiilor prin respectarea circuitelor

Pacientul beneficiaza de toate conditiile pentru a evita pericolele dupa 6 ore

2. Nevoia de a se alimenta si hidrata

Alimentatie neadecvata prin deficit datorita greturilor si varsaturilor manifestat prin inapetenta

Pacientul sa prezinta o stare de bine fara greturi si varsaturi in termen de 4 ore

Cu rol propriu:

- asez pacientul in pozitie semiseznd sau decubit dorsal cu capul intr-o parte

- protejez lenjeria cu musamaua si aleza

- in timpul varsaturilor ajut pacientul sprijinindu-i fruntea cu mana stanga si sustinandu-i tavita cu mana dreapta

- invit pacientul sa inspire profund pe gura

Cu rol delegat administrez:

- eventual 1+b/zi

Pacientul nu mai prezinta greturi si varsaturi dupa 4 ore

3. Nevoia de a elimina

Eliminare urinara inadecvata datorita dezechilibrului hidro-electrolitic manifestata prin oligurie

Pacientul sa fie echilibrat hidro-electrolitic si acidobazic in termen de 4 ore

Cu rol propriu:

- fac bilantul hidric, masurand ingestia si excretia

- cantarea pacientului

- servesc pacientul cu urinar la pat

- schimb lenjeria de pat si de corp ori de cate ori este nevoie

Cu rol delegat:

- perfuzie cu NaCl 250 ml/zi si glucoza 500 ml/zi i.v.

Pacientul prezinta eliminari in limite fiziologice dupa 4 ore


STUDIU DE CAZ NR. 2

1. Date stabile:

1.1. Informatii generale:

Nume: Popescu

Prenume: Cristian

Sex: M

Domiciliu: Slobozia, jud. Ialomita

Varsta: 12 ani

Stare civila: necasatorit

Ocupatia: elev

Religie: ortodoxa

Surse de sustinere: familia, venitul salarial

1.2. Antecedente medicale

Bolile copilariei: rujeola

Vaccinari: BCG, DTPR

Spitalizari: Nu

Interventii chirurgicale: Nu

Alergii medicamente / alte alergii: Nu

Utilizarea tratamentelor empirice: Nu

1.3. Antecedente familiale: Nu

1.4. Mod de viata

Utilizare de tutun, cafea: Nu

Utilizare de alcool, droguri: Nu

Somn: fara utilizarea de medicamente

Alimentatie: mixta

1.5. Mediul ambiant:

Factori de risc: zgomote, trepidatii

Securitate fizica: Da

1.6. Profil psiho-social si cultural:

Limba vorbita : romana

1.7. Probleme generale in raport cu familia, anturajul:

Pacientul este sustinut moral, financiar de familie, profesori, colegi de scoala.

Familia preocupata de starea de sanatate a pacientului, de modul de recuperare, timp, metode.

2. Date variabile

2.1. Probleme de sanatate actuala:

Aparitia simptomelor in urma infectiei

Natura - durere, impotenta functionala

Caracteristici - durere la nivelul iliace drepte.

Factori declansatori: mobilizarea

Masuri luate: - repaus fizic

- administrarea de antialgice, cu efect favorabil

Cunostinte despre sanatate: minime

2.2. Motivul prezentarii

Pacientul se prezinta la spital cu diagnosticul medical "suspiciune apendicita acuta"

2.3. Examenul fizic:

- subiectiv:

- durere in regiunea iliaca dreapta

- obiectiv:

- impotenta functionala a membrului inferior drept

- dificultate in ortostatism.

2.4. Investigatii radiologice:

Radiografie abdominala pe gol

2.5. Examene de laborator

Valori normale

Valori patologice

Hb=4,2 - 5,6 mil/mm3

HLG

L = 4000-10.000 /mm3

VSH = 3-10 mm/h

Ur = 20-50 mg%

Ca = 9-11 mg%

Cr = 0,5-1,2 mg%

Gl = 80-140 mg%

Hb=3,9 mil/mm3

HLG

L = 11.000 /mm3

VSH = 25 mm/h

Ur = 60 mg%

Ca = 9 mg%

Cr = 1,5 mg%

Gl = 90 mg%


2.6. Functii vitale

Valori normale

Valori patologice

T.A. = 115/75 - 140/90 mm Hg

P. = 60-80 p/min

T.0 = 37-380C

R. = 16-18 r/min

T.A. = 150/80 mm Hg

P. = 90 p/min

T.0 = 39,20C

R. = 21 r/min


Plan de ingrijire


Nevoia

Diagnostic de nursing

Obiective

Interventii

Evaluare

1. Nevoia de evita pericolele

Vulnerabilitatea fata de pericole datorita afectarii fizice

Pacientul sa beneficieze de un mediu de siguranta fata de accidente si infectii in timp de 6 ore

Cu rol propriu:

- asigurarea conditiilor de mediu adecvate pentru a evita pericolele prin accidentare;

- amplasez pacientul in salon in functie de starea sa, afectiune si receptivitatea sa;

- iau masuri de evitare a transmiterii infectiilor prin respectarea circuitelor

Pacientul beneficiaza de toate conditiile pentru a evita pericolele dupa 6 ore

2. Nevoia de a se alimenta si hidrata

Alimentatie neadecvata prin deficit datorita greturilor si varsaturilor manifestat prin inapetenta

Pacientul sa prezinta o stare de bine fara greturi si varsaturi in termen de 4 ore

Cu rol propriu:

- asez pacientul in pozitie semiseznd sau decubit dorsal cu capul intr-o parte

- protejez lenjeria cu musamaua si aleza

- in timpul varsaturilor ajut pacientul sprijinindu-i fruntea cu mana stanga si sustinandu-i tavita cu mana dreapta

- invit pacientul sa inspire profund pe gura

Cu rol delegat administrez:

- eventual 1+b/zi

Pacientul nu mai prezinta greturi si varsaturi dupa 4 ore

3. Nevoia de a elimina

Eliminare urinara inadecvata datorita dezechilibrului hidro-electrolitic manifestata prin oligurie

Pacientul sa fie echilibrat hidro-electrolitic si acidobazic in termen de 4 ore

Cu rol propriu:

- fac bilantul hidric, masurand ingestia si excretia

- cantarea pacientului

- servesc pacientul cu urinar la pat

- schimb lenjeria de pat si de corp ori de cate ori este nevoie

Cu rol delegat:

- perfuzie cu NaCl 250 ml/zi si glucoza 500 ml/zi i.v.

Pacientul prezinta eliminari in limite fiziologice dupa 4 ore