ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

INTRODUCERE :

Administrarea medicamentelor este una dintre cele mai mari responsabilitati ale asistentului medical. Pentru a asigura pacientului o terapie medicamentoasa eficienta si corecta, asistentul trebuie sa fie familiarizat cu indicatiile, dozarile si efectele medicamentului prescris. De asemenea pacientul trebuie interogat inaintea fiec arei administari despre eventualele reactii alergice din trecut la substanta respectiva. Asistentul trebuie sa aiba cunostintele si abilitatile de a minimiza anxietatea pacientului si de maximize eficienta medicamentului (cunoscand modalitatea de administare, timpul etc.)

Caile de administare a medicamentelor:

Medicamentele pot fi administrate pe diverse cai:

 calea de administare mucodermica: administrare oculara, vaginala, nazala, auriculara, transdermala (prin absorbtie), orofaringelal (inhalatii)

 calea de administare enterala: absorbtia medicamentelor prin tractul gastrointestinal

 calea de administrare parenterala: injectii sau perfuzii intradermale, subcutanate, intramusculare, intraevenoase, intrarectale, intraosoase, intraartriale

 cale de administrate endotraheala administarea medicamentelor in sistemul respirator cu ajutorul sondei endotraheale

 cale de administare epidurala: administare de medicamente (anestezic sau analgezice opioide) printr-un cateter introdus peridural

 calea de administare intrapleurala injectarea de medicamente in spatiul pleural

Calea de administare a medicamentului determina efectele acestuia. De exemplu, medicamentele administrate intravenos actioneaza instant deoarece intra imediat in circulatia sangvina. De aceea antibioticele se fac de obicei intravenos pentru a determina un raspuns imediat si costant.

Prevenirea erorilor in administrarea medicatiei

Inaintea administrarii oricarei medicatii aceasta trebuie comparata cu medicatia prescrisa de medic din foaia de observatie. Se va verifica mental regula celor cinci "P":

 pacientul potrivit

 medicamentul potrivit

 doza potrivita

 calea de administare potrivita

 timpul (ora) de administare potrivit

Intodeauna se va verifica si data expirarii fiecarui medicament pe care il vom administra.

Totodata, inaintea oricarei administrari medicamentoase se vor avea in vedere drepturile pacientului:

- dreptul de a sti de ce i se administreaza un anumit medicament si la ce efecte adverse sa se astepte

- dreptul de a refuza medicatia prescrisa

Au aparut multe facilitati care sa previna erorile de administrare a medicamentelor, in special pentru cele a caror administrare prezinta risc crescut:

 amiodarone

 anticoagulante

 benzodiazepine

 chimioterapice

 dopamine

 dobutamne

 insulina

 lidocaina

 opioide (morfina)

 trombolitice

Diferitele strategii de prevenire a erorilor de administare a medicamentelor cu risc crescut constau in prepararea acestora astfel incat ele sa poata fii imediat perfuzate, asa-numitele "premixed infusion". Inainte de administarea lor trebuie verificate de catre doi asistenti medicali (dozajul si rata perfuziei).

Efectele medicamentelor si interactiunile dintre ele:

Urmarirea raspunsului la administrarea unui anume medicament necesita o buna cunoastere a starii pacientului si a efectelor asteptate de la medicamentul administrat. De exemplu, daca un pacient primind un antiaritmic continua sa prezinte contractii ventriculare premature, trebuie anuntat medicul ca medicamentul administrat nu produce efectul scontat.

In cadrul monitorizarii eficientei unei anume terapii medicamentuoase, trebuie luate in calcul si rezultatele testelor de laborator, care pot indica un efect terapeutic, un efect advers sau un nivel toxic. De exemplu, timpii de protrombina ajuta la evaluarea efectului administarii de heparina, sau nivelul scazut al potasiului poate fi un semn al efectelor adverse ale unui diuretic. Unele medicamente insa pot afecta rezultatul testelor de laborator, cauzand asa-zisele rezultate "fals pozitive". De exemplu, codeina poate creste presiunea intracraniana.

Se va monitoriza cu atentie starea pacientului. Anumite modificari ca scaderea sau cresterea in greutate pot afecta actiunea anumitor medicamente. Alti factori ca varsta pacientului, constitutia fizica, sexul, statusul emotional pot afecta, de asemenea, raspunsul pacientului la administrarea medicamentelor.

Deoarece majoritatea pacientilor primesc mai mult de un medicament, trebuie, de asemenea, avute in vedere interactiunile dintre acestea. Interactiunea intre medicamente inseamna o schimbare in absorbtia, distributia, metabolismul si excretia acestuia, care poate aparea la administrarea altui medicament sau imediat dupa aceea. O interactiune de dorit folosita

ca baza in terapiile medicamentuoase combinate, este potentarea efectului unui medicament, ajutarea mentinerii unui anumit nivel sangvin sau minimalizarea efectelor adverse, cu ajutorul altui medicament. Pe de alta parte, anumite interactiuni pot avea rezultate nedorite ca diminuarea efectului unui medicament, sau, din contra, maximizarea sa pana la efect toxic. De exemplu, pacientii fumatori necesita doze mai mari de teofilina (medicament administrat cu precadere in astm bronsic si care se metabolizeaza in ficat) decat pacientii nefumatori, deoarece la fumatori se activeaza enzimele oxidative din ficat care cresc metabolizarea teofilinei.

Urmarirea efectelor adverse

La administrarea unu medicament este necesara recunoasterea si identificarea efectelor adverse, reactiilor toxice si alergiilor medicamentoase. Unele efecte adverse sunt trecatoare si de intensitate redusa, pacientul dezvoltand o toleranta fata de medicament. Altele necesita o schimbare a terapiei medicamentoase.

O reactie toxica la un medicament poate fii acuta, datorata dozelor excesive, sau cronica, datorata acumularii progresive a medicamentului in corp. De aemenea, reactiile toxice pot aparea ca rezultat al modificarii metabolismului sau excretiei care determina astfel cresterea nivelului medicamentului in sange.

O reactie alergica la un medicament este rezultatul unei reactii antigen-anticorp. Reactia poate fii de la o urticarie banala pana la soc anafilactic. De aceea inaintea administarii medicamentelor se verifica eventualele reacti alergice. In principiu, testul alergic se face inaintea administrarii primei doze dintr-un medicament. De asemenea trebuie avut in vedere ca un istoric alergenic negativ la un anume medicament nu exclude posibilitatea aparitiei reactiei alergice in prezent sau viitor.

Alte efecte adverse ale medicamentelor pot fii dependenta si reactiile idiosincrazice (care apar la persoane cu anumite deficite genetice).

Orice administrare de medicament, calea de administrare, dozajul, refuzul pacientului, aparitia efectelor adverse, trebuie notificate corect si eligibil in planul de ingrijire cu semnatura asistentei.