Organizarea ergonomica a locurilor de munca

1.Obiectul de studiu al organizarii ergonomice a locurilor de munca

Ergonomia muncii se formeaza ca stiinta aparte in anii `50 si prezinta o treapta superioara a organizarii stiintifice a muncii. Fondatorul este F.Taylor, care a studiat principiile organizarii locurilor de munca din punct de vedere stiintific. Notiunea de ergonomie se traduce din limba greaca ca "erg os" - munca  si "nomos" - legea naturala.

Ergonomia studiaza problemele organizarii locurilor de munca, evidentiind factorul psiho-social, punand pe prim plan muncitorul cu complexul solicitarilor la locul de munca in cadrul procesului de productie. Obiectul de studiu al disciplinei este sistemul om-solicitari din care fac parte motivatia muncii, conditiile de munca si de mediu, relatiile in colectiv, preocupari personale, etc.

Ergonomia este legata de mai multe stiinte cum ar fi: psihologie, sociologie, medicina muncii, protectia muncii, igiena muncii, antropometria, fiziologie, stiintele tehnice si economice. Primatul ergonomiei fata de stiintele participante la constituirea acesteia nu se rezuma la faptul ca ea s-ar ocupa de un ansamblu format mecanic din parti dispersate si independente, ci la viziunea unitara si integratoare, organic structurata asupra problematicii omului in contextul activitatii sale.

Organizarea ergonomica urmareste scopul asigurarii conditiilor necesare in organizarea procesului de productie in cadrul fiecarui loc de munca in asa fel ca sa se obtina o productivitate maxima a muncii, respectand principiile economiei miscarii si scutind muncitorul de oboseala inutila.

2. Locul de munca: notiune si clasificare

Ergonomia locului de munca are, in principal, rolul de a armoniza intr-un tot unitar elementele locului de munca (mijloacele de munca, obiectele muncii si forta de munca) in vederea asigurarii conditiilor, care sa permita executantului desfasurarea unei activitati bune cu consum minim de energie si cu senzatia de buna stare fiziologica.

Organizarea locului de munca sta la baza organizarii atelierelor, sectiilor si intreprinderii, intrucat de aceasta depinde in cea mai mare masura consumul de timp de munca pe fiecare operatie sau produs, marimea acestuia avand un rol determinant asupra elementelor necesare organizarii in timp si spatiu a proceselor de productie.

Prin loc de munca se intelege suprafata sau spatiul in care muncitorul sau o echipa de muncitori actioneaza cu ajutorul uneltelor de munca asupra obiectelor muncii in vederea extragerii sau transformarii lor potrivit scopului urmarit

Dupa tipul de organizare a productiei, locurile de munca se clasifica in:

Locuri de munca pentru productia de unicate si de serie mica

Locuri de munca pentru productia de serie mijlocie

Locuri de munca pentru productia de serie mare si de masa

Dupa gradul de mecanizare si de automatizare a productiei, ele sunt:

Locuri de munca cu procese manuale

Locuri de munca cu procese manual-mecanizate

Locuri de munca cu procese mecanizate

Dupa numarul muncitorilor ele sunt: locuri de munca individuale si colective.

Dupa natura activitatii locurile de munca se pot clasifica in: locuri de munca unde se desfasoara activitati de baza si locuri de munca cu activitatea de servire.

Dupa pozitia lor in spatiu locurile de munca pot fi: fixe si mobile.

3. Etapele si principiile organizarii ergonomice a locurilor de munca
 in intreprinderi

Organizarea ergonomica a locului de munca impune parcurgerea unor etape succesive:

Documentarea si inregistrarea datelor necesare proiectarii unui nou loc de munca sau alegerea locului de munca, care se justifica a fi analizat.

Inregistrarea datelor necesare studiului consta in obtinerea de informatii privind organizarea locului de munca (suprafata, mijloacele de munca, forta de munca, obiectul muncii si conditiile de mediu).

Examinarea critica a situatiei existente se face cu ajutorul metodei interogative. Se urmareste eliminarea deficientelor constatate si stabilirea solutiilor imbunatatite.

Proiectarea organizarii ergonomice a locului de munca consta in proiectarea unor noi variante pe principii si reguli ergonomice, dintre care se alege varianta ce prezinta cele mai multe avantaje. In cazul acestei etape se disting urmatoarele faze: proiectarea variantelor de organizare a locului de munca, calculul eficientei economice si alegerea variantei optime.

Elaborarea normativelor sau normelor de munca, etapa care are drept scop stabilirea consumului de munca pentru realizarea elementelor procesului de munca.

In vederea adaptarii factorului uman la activitatea sa in proiectarea ergonomica a locului de munca se va tine seama de dimensiunile antropometrice, dimensiuni care variaza de la individ la individ in functie de sex, zona geografica, regimul de viata, practicarea unor sporturi. In ce priveste corpul omenesc in proiectarea locurilor de munca este necesar de asigurat: pozitia comoda a capului, stabilirea pozitiei corecte de munca, inaltimea de lucru.

Principiile de organizare ergonomica a locurilor de munca sunt urmatoarele:

Economia miscarii ce permite scutirea angajatului de efort inutil, de indepartarea in timp a senzatiei de oboseala si mentinerea la un nivel satisfacator a disponibilitatii de lucru.

Executarea concomitenta  a activitatilor de supraveghere pasiva a functionarii utilajelor (desfasurarii proceselor) si activitatii manuale.

Executarea concomitenta a activitatii manuale cu ambele maini.

Deplasarile pot fi reduse prin planificarea corecta a locului de munca, alegerea adecvata a amplasarii utilajelor va permite micsorarea traiectoriei de deplasare.

Folosirea gravitatiei.

4. Directiile de perfectionare a organizarii ergonomice a locurilor de munca

Directiile de perfectionare a organizarii locurilor de munca sunt urmatoarele:

1. Dotarea tehnica si organizatorica a locurilor de munca. Prin dotare tehnica intelegem asigurarea locului de munca cu utilaj de performanta. Dotarea organizatorica presupune asigurarea cu mobilier de productie, mijloace de schimb informational, signalizare si control, etc.
2. Intretinerea si asistenta tehnica a echipamentului. Mentenanta preventiva a echipamentului se efectueaza in corespundere cu planul de reparatii stabilit. Despre gradul si nivelul de intretinere al echipamentului se poate face concluzie prin estimarea ponderii timpului de functionare utila.
3. Aprovizionarea locurilor de munca se va face ritmic, iar modul de aprovizionare centralizat sau descentralizat va depinde de procesul de productie, tipul productiei, locul de munca.
4. Planificarea locurilor de munca consta in amplasarea rationala a echipamentului in asa fel ca deplasarile in cadrul locului de munca sa fie de o durata si distanta cit mai mica. Astfel se va respecta principiul economiei miscarilor.
5. Optimizarea conditiilor de munca si de mediu (vezi tema urmatoare).
6. Modul de organizare al echipelor individual sau colectiv. Specializarea si cooperarea activitatilor in echipa.
7. Regimul de munca si odihna. Se estimeaza normativul de timp pentru odihna prin repartizarea acestuia sub forma de micropauze pe parcursul schimbului. In asa fel, se poate mentine la un nivel suficient productivitatea si disponibilitatea de lucru a executantului.

Sfaturi practice in perfectionarea organizarii locurilor de munca:

Pe suprafata de lucru sa se mentina numai materialele si dispozitivele care se utilizeaza in ziua respectiva.

Sa existe un loc definit si permanent pentru toate materialele.

Materialele si instrumentele utilizate mai des se vor amplasa mai aproape, mai rar - mai departe de punctul de utilizare.

Cutiile si containerele de alimentare prin gravitatie sa ofere materialele aproape de punctul de utilizare.

Sa se asigure conditii pentru perceperea vizuala satisfacatoare, folosind iluminatul local.

Inaltimea locului de munca si a scaunului sa permita alterarea pozitiilor in picioare si sezand.

Sa fie redus la minim numarul si varietatea echipamentelor si instrumentelor folosite.

Sa se asigure fiecarui muncitor mobilierul necesar proiectat din punct de vedere ergonomic.

5. Metode de evaluare a organizarii locurilor de munca

Aprecierea situatiei organizarii ergonomice a locurilor de munca in intreprindere se efectueaza in cadrul atestarii locurilor de munca sau oricand apare necesitatea evaluarii. Atestarile se petrec anual sau cel putin odata in 3 ani.

Locurile de munca se evalueaza conform metodologiei alese de conducerea intreprinderii, nivelul organizatoric si calitatea normelor. Se estimeaza eficienta utilizarii fortei de munca, corespunderea conditiilor existente cerintelor organizarii ergonomice. Se completeaza un formular sub forma de certificat sau cartela de atestare a locurilor de munca.

Compartimentele de evaluare in cadrul atestarii:

Dotarea si deservirea locului de munca (dotarea tehnica si organizatorica, aprovizionare, etc.).

Planificarea locului de munca si conditiile de munca si mediu (regimul de munca si odihna, conditii de mediu, etc.).

Specializarea si cooperarea muncii (perfectionarea activitatii de servire, activitatea prin cumul, forma de organizare a muncii colectiva sau individuala, servirea mai multor utilaje).

Normarea muncii (metode de stabilire a normelor, periodicitatea examinarii normelor, intensitatea normelor, coeficientul integral al calitatii normelor de munca).

In caz de neatestare a locului de munca se elaboreaza un set de masuri, care vor contribui la perfectionarea organizarii locului de munca in cauza, se numeste responsabilul si termenul de executare. Dupa o anumita perioada de timp locul de munca iarasi este supus atestarii.