Normele si normativele de munca

1. Normele de munca: definire, forme de exprimare, clasificare

Norma de munca reprezinta sarcina de munca ce se stabileste unui angajat care are calificarea corespunzatoare si lucreaza in ritm normal si cu intensitate normala pentru efectuarea unor operatii sau lucrari in conditii tehnico-organizatorice precizate.

Norma de munca cuprinde actiunile utile ale executantului, precum si acele intreruperi reglementate, fara de care nu este posibila realizarea sarcinii de munca prescrisa. Munca neproductiva si intreruperile nereglementate nu se includ in structura normei.

Normele de munca se stabilesc pentru toate categoriile de personal si ele servesc ca  factor de organizare a productiei si a muncii, ca instrument de planificare si ca element important p entru construirea unui sistem cit mai corect de salarizare.

Normele de munca sunt si un important element pentru sistemele de salarizare. Astfel, norma de munca cointereseaza pe muncitori la realizari cantitative cit mai ridicate.

Functiile normelor de munca

Stabilesc nivelul productivitatii muncii

Servesc drept masura a cheltuielilor de munca (manopera)

Servesc pentru remunerarea muncii.

Unei norme i se cere sa indeplineasca urmatoarele conditii

Sa respecte conditiile organizarii ergonomice a muncii (principiile economiei miscarii, organizarea rationala a locurilor de munca)

Sa tina cont de conditiile nou introduse, modificari in tehnologie si metode avansate de munca

Sa fie progresiva, adica sa fie proiectata la un nivel superior celui realizat in perioadele precedente, dar apropiata de nivelul realizat de fruntasi

Sa fie accesibila, adica sa ofere perspectiva de a fi realizata de orice muncitor, care a insusit calificarea corespunzatoare

Sa aiba un grad de incordare care sa permita indeplinirea ei cu usoare depasiri. Depasirea masiva a normei este un semn ca noile conditii nu corespund celor in care a fost elaborata norma.

Forma de exprimare a normelor de munca depinde de specificul activitatii respective, de posibilitatea de masurare a consumului de timp de munca si  forma de salarizare utilizata.

Norma de munca poate fi exprimata in felul urmator:

Norma de timp - timpul stabilit unui executant (care are o calificare corespunzatoare si lucreaza cu ritm normal) pentru efectuarea unei unitati de activitate (produs) in conditii tehnice si organizatorice precizate la locul de munca; se exprima in unitati de timp-om pe unitatea naturala de produs. Se foloseste atunci cand sarcina muncitorului se schimba relativ des, durata lucrarilor executate este mare, activitatea este caracterizata de o diversitate mare de lucrari.

Norma de productie - cantitatea de produse sau de lucrari stabilite a se efectua intr-o unitate de timp  (luna, schimb, ora) de catre un executant, care are calificarea corespunzatoare si lucreaza in ritm normal si cu intensitate normala in conditii tehnico-organizatorice precizate la locul de munca; se exprima in unitati de productie naturale pe unitatea de timp. Este indicata in cazurile cand executantul realizeaza lucrari omogene, care se mentin o perioada de timp indelungata. Atat norma de productie, cit si norma de timp sunt marimi inverse una fata de alta, ceea ce inseamna ca norma de productie se mareste in masura in care norma de timp se micsoreaza si invers.

Sfera de atributii - reprezinta ansamblul atributiilor si sarcinilor de munca stabilite unui executant (care are calificare corespunzatoare si lucreaza in ritm normal si intensitate normala) pentru a le indeplini in cadrul proceselor de productie la care participa sau al activitatii pe care o desfasoara in conditiile tehnico-organizatorice precizate la locul de munca. Se aplica atunci cand lucrarile sunt variate si cu durate de executie relativ mici sau atunci cand ordinea in care apar lucrarile si ponderea fiecareia dintre ele se contureaza  abia in timpul desfasurarii lor (lucrari de reparatie), fiind neeficienta din punct de vedere economic stabilirea si expunerea normei de munca sub forma de norma de timp sau de productie, aceasta se exprima sub forma unei sfere de atributii cu precizarea normei (zonei de servire). Ea se stabileste fie pe baza determinarii directe a cantitatii de munca necesare (pentru lucrarile cu volum cunoscut), fie pe baza volumului total de munca al acestor lucrari intr-o perioada mai lunga de timp (acolo unde volumul de munca nu poate fi determinat direct).

Norma de servire - locul de munca, delimitat prin suprafata sau inzestrarea sa in care executantul isi exercita atributiile sau sarcinile de munca.

Norma de personal - numarul de lucratori, meseria (functia) lor si nivelul de calificare necesar pentru realizarea de catre un executant colectiv a unui ansamblu de sarcini normate de munca in conditii tehnice si organizatorice precizate.

Clasificarea normelor de munca:

Dupa sfera de aplicabilitate

Locale - specifice unei singure organizatii

Unificate - pentru aceleasi elemente ale proceselor de productie si pentru conditii de munca identice din mai multe unitati

Dupa complexitatea lor

Norme pe elemente - se refera la efectuarea unei singure operatii sau lucrari

Norme grupate - rezulta din insumarea normelor pe elemente pentru efectuarea unui grup de operatii sau lucrari. Se exprima numai sub forma normelor de timp (manopera).

Dupa stadiul de aplicare

Definitive - cantitatea de munca real necesara pentru efectuarea unei lucrari (operatii) de catre un executant cu calificare corespunzatoare. Aceste norme au parcurs toate etapele experimentale si au fost investite cu putere de aplicare.

De insusire - reflecta timpul de munca necesar pentru efectuarea unei operatii sau lucrari la un moment dat al insusirii lor de catre executant. Aceasta este de 6 luni, putand fi prelungita in cazuri exceptionale pana la 12 luni.

Provizorii  - apar in mod accidental si pot fi aprobate pe termen de cel mult 3 luni pana la aprobarea unor norme definitive.

Dupa numarul de destinatari

Individuala - stabileste sarcina de munca pentru o singura persoana si poate fi exprimata  sub toate formele de norme, cu exceptia normei de personal

Colectiva  - precizeaza sarcina de munca a unei formatii de lucru. Se exprima sub toate formele.

2.Normativele de munca: definire, forme de exprimare, clasificare

Normativul de munca este o indicatie sau o prescriptie obligatorie stabilita de un organ autorizat in scopul simplificarii procesului de elaborare a normelor de munca, specificand elementele componente ale normei la care se refera

Normativele de timp reduc volumul mare de munca pe care il necesita observarile directe, stabilind durate pe miscari sau elemente componente a categoriilor de timp.

Normativele de munca se grupeaza in:

Normativele de timp de munca - reprezinta marimi in functie de factorii de influenta si exprima cantitatea de munca necesara pentru efectuarea elementelor procesului de munca sau care sta la baza calculului acestei cantitati de munca

Normativele de servire - elementul calculat folosit la stabilirea normei de servire, in functie de factorii de influenta, cu specificarea elementului la care se refera

Normativul numarului de personal - elementul calculat folosit la stabilirea, in functie de factorii de influenta, a normelor de personal

Normative de regim tehnologic sunt marimile stabilite pentru precizarea folosirii rationale a utilajelor, a materiei prime si materialelor utilizate in desfasurarea procesului de productie.

Dupa sfera de aplicare: normativele de munca pot fi: locale, departamentale si republicane.

Normativele de munca pot fi prezentate sub forma de tabele sau nomograme. Nomograma este culegerea de normative in care ele sunt prezentate in forma de tabele si contin normative de timp, servire si personal, care cuprind tipul activitatii, caracteristicile utilajelor folosite, valorile principale ale factorilor de influenta, unitatea de masura, coeficientul de corectie (tin seama de factorii care influenteaza accidental asupra duratei de executie a lucrarii).

Pentru elementele componente a normativelor se stabilesc factorii de influenta calitativi sau cantitativi, ce se refera la obiectul muncii, mijloacele de munca, modul de organizare si conditii de mediu. Acestea pot avea valoare fixa sau pot fi exprimate prin intervale.

3. Metode de determinare a normelor de munca

Stabilirea normelor de munca se poate realiza prin urmatoarele metode:

Metoda analitica - se bazeaza pe observarea directa a procesului de munca in timpul elaborarii normei de timp. Consta in descompunerea procesului de munca in elemente componente, analiza acestuia in vederea perfectionarii metodei de munca, efectuarea masurarilor directe asupra activitatii executantilor si regimurilor de lucru.

Metoda normativa - stabilirea normei prin folosirea de normative de timp de munca, iar norma rezulta din insumarea tuturor categoriilor de timp  stabilite pe baza de normative. Avantajele metodei: operativitate la calcul, asigurarea unei precizii satisfacatoare, posibilitatea elaborarii normelor pentru produse si operatiuni tehnologice noi.

Metoda compararii cu norme de munca tip - analiza comparativa a duratei operatiei sau lucrarii respective cu cea a unei operatii sau lucrari asemanatoare pentru care sunt elaborate norme de munca tip. Prin norma de munca tip se intelege norma stabilita pentru elementul reprezentativ al unui grup de obiecte din munca similara, care se realizeaza in cadrul unei tehnologii tip si care difera intre ele ca dimensiune si prin diferiti  parametri tehnico-constructivi.

4. Evaluarea calitatii normelor

Calitatea normelor de munca poate fi evaluata si argumentata prin urmatorii indicatori:

Ponderea locurilor de munca supuse normarii in numarul total de locuri de munca sau ponderea muncitorilor direct productivi carora li s-au stabilit una sau mai multe norme de munca in numarul total de muncitori.

Ponderea normelor fundamentate analitic in numarul total de norme elaborate.

Gradul de indeplinire al normelor de munca.

Intensitatea normelor de munca se calculeaza ca valoarea inversa a gradului de indeplinire a normelor de munca.

Indicatorul integral al calitatii normelor de munca se calculeaza ca produsul dintre ponderea muncitorilor ce lucreaza in baza de norme  si intensitatea normelor de munca.