CONTEXTUL ISTORIC INTERBELIC

In perioada interbelica - 1918-1938 - Romania a traversat mai multe etape: a) 1919-1922 - etapa caracterizata prin resimtirea distrugerilor provocate de Primul Razboi Mondial; b) 1922-1928 - perioada dezvoltarii relative, cand Romania isi reface potentialul economic, productia industriala si agrara creste treptat si se incheie procesul de unificare in plan politic si economic; c) 1929-1933 - marea criza economica caracterizata prin inflatie, somaj, pauperizare; d) 1934-1938 - perioada relansarii economice a Romaniei datorita politicii protectioniste si a interventiei statului in economie. In 1938 Romania a atins punctul maxim al evolutiei sale.
Romania a fost in perioada interbelica o tara mediu dezvoltata, o tara in care ramura de baza era agricultura iar industria era in ascensiune. Societatea romaneasca a fost si acum o societate a contrastelor, existand o mare diferenta intre mediul urban unde locuiau cam 18% din totalul locuitori si cel rural.
Prefacerile, avantul, progresele Romaniei in perioada interbelica s-au datorat desavarsirii statului national Romania Mare, ceea ce a sporit potentialul uman si material al tarii.
Realizarea unirii celei mari la 1 decembrie 1918 a facut din Romania una din marile tari ale Europei. Suprafata ei a crescut de la 137.000 kmp la 295.049 kmp, fiind a noua tara ca suprafata in Europa. Populatia tarii a ajuns la aproximativ 18 mil. locuitori, din care circa 72% erau romani, iar 28% minoritati : maghiari, germani, evrei, urcrainieni, sarbi, croati, tigani, etc. Minoritatilor li s-au asigurat drepturi egale cu ale populatiei majoritare, drepturi consfiintite prin decretele-lege din 1918, 1919, prin Constitutia din 1923, Legea Invatamantului 1924 si 1928 si prin Legea Electorala 1926. Pentru integrarea si solutionarea problemei minoritatilor nationale, imediat dupa Primul Razboi Mondial in Romania s-a infiintat un subsecretariat de stat pentru minoritati. De asemenea, Romania a acceptat tratatul minoritatilor incheiat la Paris in timpul Conferintei de Pace. In solutionarea problemelor minoritatilor, guvernele Romaniei din perioada interbelica a avut drept model principiile consemnate in acest domeniu de Rezolutia Unirii de la Alba-Iulia, 1918. Minoritatilor li s-a permis o reprezenta re parlamentara si dreptul de a-si constitui partide proprii, ca de exemplu : Partidul Maghiar - 1922, Partidul German - 1929, Partidul Evreiesc - 1931.
In perioada interbelica nu se produc modificari esentiale in structura populatiei Romaniei. Taranimea ramane principala clasa sociala (ocupa cam 80% din populatia tarii). In cadrul ei se produce o crestere a categoriei de mijloc, rezultat al reformei agrare din 1921, prin care 1,4 milioane de familii de tarani au fost improprietarite.
In urma acestei reforme, prin care au fost expropriate 6 mil. ha pamant, marii proprietari funciari primesc o grea lovitura in plan economic, care, corelata in plan politic cu cea electorala din 1926, determina disparitia acestei clase.
Se consolideaza burghezia, rezultat al dezvoltatii industriale. Predomina burghezia mica, mijlocie, cea comerciala, iar dupa 1934 apare burghezia financiara si industriala.
Consecinta a dezvoltatii industriale este si consolidarea clasei muncitoare romanesti. Muncitorimea se concentreaza in marile zone si orase industriale : Valea Prahovei, Valea Jiului, Bucuresti, Brasov.
Tot acum se afirma categoria functionarilor si mai ales intelectualitatea, care se angajeaza plenar in evolutia societatii romanesti.
Unirea de la 1 decembrie a necesitat masuri legislative, economice si politice de realizare a unificarii depline, a integrarii in noile provincii in statul roman. A existat o perioada de tranzitie, 1918 - 1920, cand organsime special creeate cum au fost : Sfatul Tarii, Parlamentul si Consilul Dirigent din Transilvania, Comitetele Unirii din Basarabia si Bucovina au asigurat integrarea pasnica a acestor teritorii romanesti in statul national. In 1920, prin decrete lege, aceste organsime regionale de tranzitie au fost desfiintate. In plan economic unificarea s-a realizat prin stampilarea coroanelor si rublelor (1919) si prin Legea Impozitului din 1921 prin care s-a fixat un impozit unic,pentru toti cetatenii, in functie de avere. In acelasi timp s-a introdus legea Bugetului de stat, valabila si pentru teritoriile nou integrate. In plan politic, inca din 1918, s-a introdus in Romania votul universal, egal, direct si secret pentru toti cetatenii de la 21 de ani. Erau exceptati de la dreptul de vot militarii, magistratii si femeile.
Constitutia din 1866 nu mai corespundea noilor realitati romanesti de dupa unire, de aceea, in 1923, 29 martie s-a adoptat o noua constitutie, care stabilea caracterul unitar, indivizibil si inalienabil al teritoriului romanesc. Prin constitutie sunt garantate drepturile minoriatilor de reprezentare parlamentara si in toate institutiile si organele statului. In acelasi timp constitutia garanta libertatea constiintei si deplina egalitate tuturor confesiunilor. Legea electorala din 1926 introducea principiul primei electorale, partidul care obtinea la alegerile parlamentare cel putin 40 % din locurile parlamentului primea o prima electorala care sa-i poate permite sa obtina majoritatea. Aceasta masura a asigurat o stabilitate a guvernelor in perioada interbelica.
Unificarea administrativa a statului roman s-a realizat prin legea administrativa din 1925, care impartea tara in judete, in plase, in orase, comune si sate. Judetele erau conduse de un prefect numit de Guvern, plasele de catre un pretor, iar orasele si comunele de catre un primar ales de consiliile locale. Aceasta lege punea in aplicare si principiul descentralizarii - transferarea unor prerogative ale organelor centrale - Guvern, autoritatilor locale.
In 1924 s-a elaborat Legea Invatamantului care stipula gratuitatea si obligativitatea invatamantului elementar - 7 ani.
Prin Constitutia de la 1923, Romania era o monarhie constiturionale, seful statului fiind regele, dar spre deosebire de ceea ce se prevedea in 1866, prerogativele regelui slabesc, crescand acum rolul parlamentului. Regele continua sa fie si in perioada interbelica arbitrul vietii politice romanesti, el, impreuna cu guvernul reprezentand puterea executiva in stat. El pierde dreptul de veto absolut. Dat fiind aportul monarhiei, in special al regelui Ferdinand in Realizarea Unirii de la 1 decembrie, prestigiul Romaniei creste si se intareste, in perioada imediata unirii. Ca realizator al unirii, Ferdinand, impreuna cu regina Maria se incoroneaza in 15 octombrie 1922 la Alba-Iulia, ca regi ai Romaniei Mari, la Catedrala Reintregirii.
Monarhia romana trece insa in deceniul al treilea printr-o criza datorata faptului ca principele mosteniror Carol, datorita vietii sale particulare renunta in 1925 la drepturile sale de urmas la tron. In 1926, la 4 ianuarie, parlamentul voteaza legile prin care Carol este inlaturat de la succesiune. Este desemnat ca succesor, fiul sau Mihai, care, minor fiind a necesitat constituirea unei regente care sa conduca pana la majoratul lui Mihai. Regenta si-a intrat in atributiuni in anul 1927, cand, regele Ferdinand moare. In 8 iunie 1930, principele Carol revine in tara si, cu acordul Guvernului taranist devine rege al Romaniei, prin incalcarea legii din 1926. Carol al II-lea (1930-40) si-a manifestat dorinta de a instaura un regim personal, de autoritate, toate actiunile, masurile sale din acesta perioada, in urma instaurarii dictaturii personale erau subordonate acestui scop.
Parlamentul a avut atributii sporite fata de perioada anterioara, conferite de constitutia din 1923. Institutia parlamentara era tot puterea legiuitoare, structurat pe 2 camere : deputatii si senatul. El controla guvernul.
Perioada interbelica romaneasca se caracterizeaza printr-un sistem politic pluripartidist, fata de cea anterioara cand era bipartid. Acum, cel mai puternic partid este PNL, reprezentantul burgheziei, adeptul unei politici de dezvoltare prin efort propriu, a dezvoltarii industriale. PNL, prin fuziunea cu Partidul Unirii din Bucovina a devenit primul partid cu adepti in intreaga Romanie. El s-a aflat la guvernare in perioada 1922-1926 si in perioada 1932-37 cand a luat masurile politice si economice de desavarsire a unificarii Romaniei si de redresare, relansare economica dupa criza dintre 1922-33. Forta acestui partid a fost data si de liderii sai I.I.C. Bratianu, Vintila Bratianu, I.G. Duca, Constantin Dinu si Gheorghe Tatarascu, precum si teoreticienii Stefan Zeletin, Vintila Bratianu, Mihail Manoilescu.
Al doilea mare partid din perioada interbelica este PNT, fondat la 10 ianuarie 1926 prin fuziunea PNR din Transilvania si PT condus de Ion Mihalache. PT se formase in 1918 din initiativa unui grup de tarani, invatatori, care era primul partid ce exprima initial interesele taranimii. Baza sociala a PNT era taranimea, mica burghezie, intelectualitatea. Acest partid a urmarit in activitatea sa completarea constitutiei din 1923, aplicarea principiului descentralizarii. A urmarit apararea interesul taranimii, a intelectualilor, punand pe prim plan dezvoltarea agriculturii. Era adeptul sprijinului capitalului extern, prin doctrina 'portilor deschise'. Doctrinarii sai au fost Gheorghe Zane, Virgil Madgearu, iar conducatori: Iuliu Maniu (fost conducator al PNR) si Ion Mihalache. PNT s-a aflat la guvernarea tarii intre 1928-31 in plina criza economica si 1932-33.
In perioada interbelica pe scena politica romaneasca au functionat si partide de centru, intre care, cel mai important a fost Liga Poporului fondat in aprilie 1918 de catre generalul Alexandru Averescu, partid care in 1920 si-a Aluat numele de Partidul Poporului. Prestigiul sau a fost sporit de personalitatea conducatorului sau, care si-a castigat o mare popularitate in timpul Primului Razboi Mondial. Partidul s-a aflat la guvernare intre 1920-21.
Intre 1918-1938 in politica romaneasca s-au afirmat si extremele politice : extrema stanga si cea dreapta.
Extrema stanga a fost reprezentata de PCR, constituit la 8 mai 1921 avand ca ideologie marxismul. A functionat de la inceput ca o sectie a Cominternului, internationala a treia comunista, cu sediul la Moscova, popularizand ideile acestuia. Datorita ideilor promovate, aceea a autodeterminarii nationale in 1924 a fost scos in afara legii, urmand sa lucreze in ilegalitate pana in 1944.
Bazele extremei drepte in Romania au fost puse de Liga Apararii National Crestine, organizatie infiintata in 1923 de profesorul A.C. Cuza. Aceasta organizatie era ani-democratica, anti-semita, promovand idei nationaliste. In 1927 din LANC s-a desprins o grupare condusa de Corneliu Zelea Codreanu intitulata Legiunea Arhanghelului Mihail. In 1930 LAM isi ia numele de Garda de Fier si, datorita politicii, ideilor si mai ales a asasinarii in 1933 a prim-ministrului I.Gh. Duca Garda de Fier este declarata ilegala. In 1935 Garda de Fier se legitimeaza politic prin partidul ' Totul pentru tara '.
Confruntarea intre democratie si tendintele autoritariste ale unor partide sau personalitati politice reprezinta o alta caracteristica a vietii politice interbelice. Aceasta a fost dominata, dupa cum am subliniat, de PNT si PNL, ambele partide optau pentru democratia parlamentara, garantata de un monarh constitutional.
Liberalismul (neoliberalismul) doctrina PNL isi propunea faurirea unei economii capitaliste, prospere, in care rolul principal revenea burgheziei. In conceptia liberala acest lucru era posibil numai prin realizarea unei economii eficiente, unei industrii puternice. Aceasta urma sa se dezvolte prin utilizarea capitalului autohton, prin utilizarea bogatiilor tarii, prin limitarea influentei capitalului strain si dezvoltarea pietii interne si a protejarii economiei de catre stat.
PNT promova o politica de intarire a statului taranesc, fiind adeptii statului agrar. taranistii erau adeptii patrunderii masive a capitalului strain.
In perioada interbelica s-a manifestat in viata politica si teoria socialista, reprezentata de partidul social democrat, refacut in 1927 sub Constantin Titel Petrescu. Aceasta teorie milita pentru reformarea societatii romanesti prin preluarea puterii politice de catre clasa muncitoare, fapt ce trebuia realizat in cadrul democratiei parlamentare, in urma unor alegeri libere. La polul opus existau gruparile politice de dreapta, reprezentat de legionari, adeptii unui sistem totalitar. Ei militau pentru realizarea unui stat national legionar de tip fascist. Doctrina totalitara era reprezentata si de PCR, reprezentantul totalitarismului de stanga.
In perioada interbelica se remarca doua tendinte, doua optiuni. Curentul europenist si curentul traditionalist. Societatea parcurge un proces de modernizare in perioada interbelica, de integrare in valorile civilizatiei europene, iar in plan politic drumul de la democratie la autoritarism, deceniul al IV-lea marcand amurgul democratiei romanesti.

Am ales aceasta tema deoarece am fost fascinat de lucrurile care s-au intamplat in Romania in acea perioada, mi-am amintit care au fost regii Romaniei si totodata primele partide romane.

Literatura romana interbelica

1.) Reviste si tendinte in evolutia literaturii

Perioada interbelica cuprinde anii 1918-1944. Aceasta perioada se caracterizeaza pe plan european prin infrangerea Germaniei in timpul primului razboi mondial, prabusirea imperiului Austro-Ungar si revolutia din Rusia. Pe plan national se realizeaza unitatea nationala si integrarea in ritmul european de modernizare.

In literatura tendintelor umaniste democratice care domina in epoca li se opune forme de ideologie rasiste. Fasciste, reactionare. De aceea viata literatura cunoaste conflicte si polemici violente. In acest contest se impun personalitati ca Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mateiu Caragiale, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, ion Barbu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu.

2.) Reviste si curente

Dupa primul razboi mondial ziare cu pagina literara si reviste literare sporesc la numar. Asa avem "Viata romaneasca . Apare la 6 martie 1906 la Iasi sub conducerea lui Constantin Stere, si Paul Bujor, director stiintific devine profesorul dr. Ion Cantacuzino, iar proprietarii revistei sunt Constantin Stere, Ion Botez, Garabet Ibraileanu. Din 1915 directorul unic al revistei ramane Garabet Ibraileanu. In timpul primului razboi mondial revista isi inceteaza aparitia pana in 1920 cand reapare sub conducerea lui Ibraileanu. Din 1930 revista se muta la Bucuresti, conducerea fiind preluata de Mihail Relea si George Calinescu. Din 1948 va apare seria care continua si azitazi.

In "Viata romaneasca" accentul se pune pe

n      autenticitate si specificul national inteles ca dimensiune sociala, important fiind poporul si rasa

n      europenizarea ca asimilare a spiritului national

n      repudierea decadentismului si simpatia pentru taranime.

In jurul acestei reviste se dezvolta curentul literal cunoscut sub numele poporanism. Dintre scriitori de la "Viata romaneasca" amintim pe Spiridan Popescu, Calistrat Hogas, Jean Bart, Patascanu, Mironescu, Sadoveanu, Topirceanu, Ionel Teodoreanu si altii.

In perioada interbelica disputele literare duc in jurul modernismului si al traditionalismului.

Modernismul denumeste tendinta inovatoare intr-o anumita etapa a unei literaturi. Modernismul apare in literatura secolului al XX.-lea opunandu-se traditionalismului proclamand noi principii creatiei. Tendinta modernista sustine:

n      europenizarea (sincronizarea) literaturii nationale cu literatura Europei

n      promovarea scriitorilor tineri

n      teoria imitatiei

n      eliminarea decalajului in cultura

n      trecerea de la o literatura cu tematica rurala la una de inspiratie urbana

n      cultivarea prozei obiective

n      evolutia poeziei de la epic la liric si a prozei de la liric la epic.

In literatura romana Eugen Lovinescu teoretizeaza asupra modernismului in revista "Sburatorul si in cenaclul cu acelasi titlu. Revista "Sburatorul" apare la Bucuresti intre anii 1919-1922 si apoi intre 1926-1927. Il are ca si conducator pe Eugen Lovinescu. Cenaclul "Sburatorul" are o existenta mai indelungata intre 1919-1947.        Obiectivele gruparii erau:

n      promovarea tinerilor scriitori

n      imprimarea unei tendinte moderniste in evolutia literaturii romane.

Primul obiectiv s-a realizat prin lansarea unor nume ca Ion Barbu, Camil Petrescu, Ilarie Voronca, George Calinescu, Pompiliu Constantinescu.

Al doilea obiectiv a cunoscut un proces mai indelungat de constituire. Eugen Lovinescu isi dezvolta conceptiile sale moderniste in lucrarile Istoria civilizatiei romane moderne si Istoria literaturii romane contemporane. In aceste lucrari modernismul lovinescian porneste de la ideea ca exista

n      un spirit al veacului explicat prin factori materiali si morali, care imprima un proces de o modernizare a civilizatiilor de integrare intr-un ritm de dezvoltare sincronica

n      teoria imitatiei care explica viata sociala prin interactiunea reactiilor sufletesti

n      principiul sincronismului care in literatura inseamna acceptarea schimbului de valori a elementelor care confera noutate si modernitate fenomenului literar.

Dintre colaboratorii la revista "Sburatorul" amintim Ion Barbu, Ilarie Vorunca, Tristan Tara si altii.

Prin traditionalism se intelege continuarea vechilor curente traditionale preluandu-se ideea ca istoria si folclorul sunt domeniile relevante ale specificului unui popor. La aceste conceptii se adauga de catre Nechifor Crainic factorul spiritual, credinta religioasa ortodoxa care ar fi elementul esential de structura a sufletului taranesc. Consecinta acestei teze era ca opera de cultura cu adevarat romaneasca trebuia sa includa in substanta ei ideea de religiozitate.

Revista traditionalista este "Gandirea" care apare la Cluj in 1921 sub conducerea lui Cezar Petrescu si Cucu. In 1922 revista se muta la Bucuresti si trece sub conducerea lui Nechifor Crainic. Va continua sa apara pana in 1944. Scriitorii traditionalisti au cautat sa surprinda in operele lor particularitatile sufletului national prin valorificarea miturilor autohtone a situatiilor si credintelor stravechi.

Dintre scriitorii traditionalisti amintim Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, iar dintre prozatori Cezar Petrescu, Mateiu Caragiale si dintre dramaturgi Adrian Maniu si Lucian Blaga.

Aici intra "Revista fundatiilor regale care apare lunar la Bucuresti in doua senii. Prima intre 1934-1945 si a doua intre 1945-1947. Revista isi propune sa fie o publicatie cu radacini in toate terenurile activitatii nationale. Primul redactor sef al revistei este Paul Zaripol, care orienteaza revista pe directia maioresciana. Dupa 1934 conducerea revistei o ia Camil Petrescu si apoi Dumitru Caracostea. Seria noua apare sub conducerea lui Al. Rosetti.

Dintre colaboratori ai revistei amintim pe Tudor Arghezi, Gala Galaction, Ion Barbu, Hontensia Papadat Bengescu.

In aceasta perioada apar publicatii de avangarda. Avangardismul european are ca punct de plecare curentul nou conformist numit dadaism. Acesta a fost initial la Zürich de Tristan Tara. Dadaistii isi exprimau dispretul fata de o lume incapabila sa opreasca barbaria si crima. Ei cultivau antiliteratura, antimuzica, antipictura, ajungand in domeniul absurdului. Din acest curent decurg curentele de avangarda: constructivismul si suprarealismul.

Constructivismul romanesc s-a grupat in jurul revistei "Contemporanul" condusa de Ion Vinea. Constructivistii subliniau necesitatea unei corespondente intre arta si spiritul contemporan al tehnicii moderne care inventeaza forme noi, conturand natura, Ion Vinea a solicitat ca si colaboratorii ai revistei pe scriitorii Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu, dar si pictori si sculptori dintre care Constantin Brancusi. Sunt si alte reviste constructiviste ca "Integral" si "Punct".

Suprarealismul a fost teoretizat si practicat la revistele "Alge" si "Urmuz". Suprarealismul urmarea prin programul sau patrunderea artei in planul inconstientului, al visului, al delirului in care spatiile umane scapa controlul constientei. Dintre reprezentatii suprarealismului amintim pe plan European: Louis Aragon, dintre pictori Picasso, iar dintre scriitorii romanii Aurel Baranga, Sasa Pana si chiar Tudor Arghezi.

3.) Proza din perioada interbelica

Anii interbelici se caracterizeaza in literatura romana printr-o remarcabila dezvoltare a romanului care in scurt timp atinge nivelul valoric european.

Romanul romanesc isi largeste tematica, el cuprinzand medii sociale diferite si problematici mai bogate si mai complexe. Un an de referinta pentru romanul romanesc este 1920, cand apare "Ion" a lui Liviu Rebreanu. Pana la aparitia acestui roman au aparut si alte romane cum sunt "Ciocoii vechi si noi" a lui Nicolae Filimon, "Romanul comanestilor" a lui Duliu Zamfirescu, "Mara" de Ion Slavici si "Neamul soimarestilor" de Mihail Sadoveanu. "Ion" este insa primul roman romanesc comparabil cu capodoperele universale prin impresia coplesitoare de viata pe care o degaja

In romanul interbelic se continua inspiratia rurala prin operele lui Sadoveanu, si Rebreanu, dar pe trepte valorice superioare si cu modalitati specifice. Acum apar romanele citadine in care cadrul de desfasurare al actiunii este orasul modern. Asa avem creatiile lui Camil Petrescu, Calinescu, Hontensia Papadat Bengescu. Legat de mediul citadin se dezvolta si problema intelectualului stralucit ilustrata de romanele lui Camil Petrescu.

In perioada interbelica se intensifica dezbaterile cu caracter teoretic in legatura cu romanul. Astfel Garabet Ibraileanu in studiul "Creatie si analiza" constata existenta a doua principale tipuri de roman:

n      romanul de creatii, care prezinta personajele in deosebi prin comportamentul lor

n      romanul de analiza care este interesat de viata interioara de psihic.

Mare importanta o are in acest domeniu teoretic conferinta lui Camil Petrescu "Noua structura si opera lui Marcellu Prust. Din acest studiu se deprinde o noua viziune a supraposibilitatilor de cunoastere a fiintei umane in acord cu evolutia filozofiei si stiintelor.

In perioada interbelica romancierii experimenteaza tehnici multiple al e romanului modern. Astfel avem tendinta de revenire la modelele traditionale precum cel balzacian pe care George Calinescu il foloseste in "Enigma Otiliei". El considera absolut necesar dezvoltarea romanului romanesc pe linia studiului caracterului.

Romanul interbelic cunoaste si alte orientari cum este cea lirica in opera lui Ionel Teodoreanu, estetizanta si simbolica la Mateiu Caragiale, memorialista la Constantin Stere si fantastica la Mircea Eliade.

Pe langa roman in proza interbelica se dezvolta: nuvela la Gib Mihaiescu, reportaj literar la Seo Bogza si proza originala a lui Urmuz deschizatoare de drumuri pentru literatura deceniilor urmatoare.

Ca reprezentanti de seama a prozei interbelice amintim pe Mihail Sadoveanu.

Toata epoca interbelica se caracterizeara printr-un climat social de instebilitate si tensiune. Intreaga Europa il cunoaste si el devine din ce in ce mai amenintator dupa 1930. Este o perioada de efervescenta spirituala nemaiintalnita in cultura noastra. Viata culturala cunoaste infaptuiri stralucite, multe din ele cu ecou mondial, dar si degradari dezolante in anii fascismului. Niciodata literature romana nu a avut atatia reprezentanti ilustri (Sadoveanu, Rebreanu, E. Lovinescu, H. Papadat-Bengescu, Camil Petrescu), niciodata n-a trait si o mai aprinsa dispozitie la contestarea valorilor. Tabloul activitatii scriitoricesti prezinta, prin urmare, o mare varietate si complexitate, intregindu-se dintr-o tesatutra deasa de lumini si umbre puternice.

Romanul romanesc in perioada interbelica

Anii interbelici se caracterizeaza in literatura romana printr-o remarcabila dezvoltare a romanului care in scurt timp atinge nivelul valoric european.

Romanul romanesc isi largeste tematica, el cuprinzand medii sociale diferite si problematici mai bogate si mai complexe. Un an de referinta pentru romanul romanesc este 1920, cand apare "Ion" a lui Liviu Rebreanu. Pana la aparitia acestui roman au aparut si alte romane cum sunt "Ciocoii vechi si noi" a lui Nicolae Filimon, "Romanul comanestilor" a lui Duliu Zamfirescu, "Mara" de Ion Slavici si "Neamul soimarestilor" de Mihail Sadoveanu. "Ion" este insa primul roman romanesc comparabil cu capodoperele universale prin impresia coplesitoare de viata pe care o degaja

In romanul interbelic se continua inspiratia rurala prin operele lui Sadoveanu, si Rebreanu, dar pe trepte valorice superioare si cu modalitati specifice. Acum apar romanele citadine in care cadrul de desfasurare al actiunii este orasul modern. Asa avem creatiile lui                 Camil Petrescu, Calinescu, Hontensia Papadat Bengescu. Legat de mediul citadin se dezvolta si problema intelectualului stralucit ilustrata de romanele lui Camil Petrescu.

In perioada interbelica se intensifica dezbaterile cu caracter teoretic in legatura cu romanul. Astfel Garabet Ibraileanu in studiul "Creatie si analiza" constata existenta a doua principale tipuri de roman: romanul de creatii, care prezinta personajele in deosebi prin comportamentul lor si romanul de analiza care este interesat de viata interioara de psihic.

In perioada interbelica romancierii experimenteaza tehnici multiple ale romanului modern. Astfel avem tendinta de revenire la modelele traditionale precum cel balzacian pe care George Calinescu il foloseste in "Enigma Otiliei". El considera absolut necesar dezvoltarea romanului romanesc pe linia studiului caracterului.

Ca reprezentant de seama a prozei interbelice, Liviu Rebreanu este considerat intemeietor al romanului romanesc obiectiv prin publicarea romanului "Ion" ,data publicarii fiind considerata o data istorica "in procesul de obiectivare a literaturii noastre epice"(Eugen Lovinecsu).

Prin "Ion" Rebreanu deschide calea romanului romanesc modern dand o capodopera in maniera realismului dur afirmat in literatura universala prin romanele lui Balzac, Stendhal sau Zolac.

Romanul "Ion" este o monografie a satului roman din Transilvania de la inceputul secolului al XX-lea in centrul caruia sta imaginea tarnului roman care lupta pentru pamant.Din punct de vedere compozitional, romanul a fost impartit in doua volume "Glasul pamantului" si "Glasul iubirii" ,titlul acestora sintetizand esenta continutului.

Conflictul romanului este generat de lupta apriga pentru pamant.Intr-o lume in care conditia omului este stabilita in functie de pamantul pe care-l poseda, este firesc faptul ca mandria lui Ion sa-l duca spre patima devoratoare pentru pamant.Solutia lui Rebreanu este aceea ca Ion se va casatori cu o fata bogata, Ana, desi nu o iubeste, Florica se va casatori cu George pentru ca are pamant, iar Laura ,fiica invatatorului Herdelea il va lua pe Pintea nu din dragoste, ci pentru ca nu cere zestre.

Actiunea romanului este dispusa pe doua planuri care uneori merg paralel, alteori se intersecteaza, constituind de fapt imagini ale aceleiasi lumi.Cele doua planuri, cel al taranilor avandu-l pe Ion in centru si cel al intelectualitatii rurale avand in centru familia invatatorului Herdelea, sunt adunate la un loc de catre autor in prima secventa care infatiseaza viata satului si anume hora, in care personajele sunt asezate dupa pozitia sociala fiind surprise in atitudini semnificative.

Pentru ca in sat domina mentalitatea ca oamenii sunt respectati daca au oarecare agoniseala relatiile sociale sunt tensionate intre "sarantoci" si "bocotani" iar destinele oamenilor sunt determinate de aceasta mentalitate, de faptul ca familiile nu se intemeiaza pe sentimente, ci pe interese economice. "In societatea taranesca, femeia reprezinta doua brate de lucru, o zestre si o producatoare de copii.Odata criza erotica trecuta, ea inceteza de a mai insemna ceva pentru feminitate.Sorta Anei e mai rea, dar deosebita cu mult de a orcarei femei,nu."(G. Calinescu).Batuta de tata si de sot,Ana, ramasa fara sprijin moral, dezorientata si respinsa de toti, se spanzura.Florica, parasita de Ion, se casatoreste cu George si se bucura de norocul pe care-l are, desi il iubea pe Ion.

Desi asezat la casa lui, Ion, din cauza firii lui patimase, nu se poate multumi cu averea pe care o dobandise si ravneste la Florica.Sfarsitul lui Ion este naprasnic, este omorat de George Bulbuc, care-l prinde iubindu-se cu nevasta lui.

Finalul romanului surprinde satul adunat la sarbatoarea sfintirii noii biserici, descrie drumul care iese din satul Pripas, viata urmaridu-si cursul.

Calinescu afirma ca "in planul creatiei Ion e o bruta.A batjocorit o fata, i-a luat averea, a impins-o la spanzuratoare si-a ramas in cele din urma cu pamantul".Insusindu-si pamantul pe cai necinstite, tulburand linistea unui camin (cel al lui George Bulbuc) in numele glasului iubirii, Ion nu putea supravietui iar sfarsitul sau nu putea fi altul, fiind perfect motivat din punct de vedere moral si estetic.

Rebreanu este primul nostru mare romancier al stihei sociale dar si al celei psihologice reprezentata de "Padurea spanzuratilor", primul roman de analiza psihologica,obiectiv si realist din literatura romana.

Tema romanului o constituie evocarea realista si obiectiva a primului razboi mondial, in care accentul cade pe conditia tragica a intelectualului ardelean care este silit sa lupte sub steag strain impotriva propiului neam."Padurea spanzuratilor" este "monografia incertitudinii chinuitoare"(G. Calinescu).

Structural, romanul este alcatuit din patru carti, fiecare cate 18 capitole, cu exceptia ultimului, care are doar 8 capitole, fapt ce a fost interpretat de critica literara prin aceea ca viata tanarului Bologa s-a sfarsit prea curand si intra-un mod nefiresc.Romanul are doua planuri distincte, care evolueaza paralel, dar se interconditioneaza, unul al tragediei razboiului, altul al dramei psihologice a personajului.

Atmosfera dezolanta a peisajului de toamna mohorata, cu cer rece, in care campia este neagra, arborii sunt desfrunziti, iar ploaia, vantul, intunericul, cimitirul, precum si sarma ghimpata constituie manifestari ale naturii aflate in concordanta cu starile sufletesti ale personajelor.

Apostol Bologa, protagonistul romanului, ca membru al Curtii Martiale, a fcaut parte din completul de judecata care a condamnat la moarte prin spazuratoare pe sublocotenentul ceh Svoboda, pentru ca incercase sa treaca frontul la inamic.Convins ca si-a facut datoria fata de stat, Apostol Bologa supravegheaza cu severitate executia ,care i se pare un act de dreapta justitie.Momentul crucial care va avea puternice influente in constiinta eroului si care va declansa conflictul psihologic al personajului este privirea obsedanta a ochilor lui Svoboda, "simiti limpede flacara din ochii condamnatului i se prelingea in inima ca o imputare dureroasa.ochii omului osandit parca il fascineaza cu privirea lor dispretuitoare de moarte si infrumusetata de o dragoste uriasa".Este acum o prima manifestare a crizei de constiinta, care, treptat, va domina mintea si sufetul lui Apostol.

Intreaga sa fiinta este dominata de aspiratia spre libertate si constiinta apartenentei etnice.De aceea,cand afla ca regimentul sau trece in Ardeal , incearca sa obtina aprobarea de a nu participa la aceste lupte ce se vor purta impotriva neamului romanesc, insa nici dupa ce va distruge reflectorul rusesc, generalul sau nu va accepta.Incercand sa dezrteze, este ranit si se intorce la Parva in covalescenta.Va rupe logodna cu Marta pentru ca, revenit pe front sa se indragostesca de Ilona, fiica groparului Vidor,de care era gazduit.

Dupa ce este pus in situatia de a condamna la moarte 12 romani, Bologa dezerteza din nou fiind prins de cel mai vigilent dusmnan al sau, locotenentul ungur Varga;refuza cu incapatanare sa fie aparat si este condamnat la moarte prin spanzuratoare.

Apostol Bologa moare ca un erou,intruchipand puterea de scrificiu pentru cauza nobila a neamului sau, pentru libertate si iubire de adevar, "cu ochii insetati de lumina rasaritului", cu privirile indreptate "spre stralucirea cereasca".

Liviu Rebreanu creeaza romanul romanesc modern pe cand Mihail Sadoveanu desavarseste povestirea romaneasca.Sadoveanu, "Stefan cel Mare al literaturii romane" cum i-a spus G.Calinescu, are o opera monumentala a carei maretie consta in densitatea epica si grandoarea compozitionala.

Cele trei secole ilustrate de proza istorica sadoveniana marcheaza zbuciumata istorie a Moldovei, capodopera acestui gen creator constituindu-l romanul "Fratii Jderi",care evoca epoca de glorie a Moldovei in secolul al XV-lea.

Tema prezinta istoria Moldovei in timpul lui Stefan cel Mare, construita ca o ampla cronica a vietii sociale din perioada de maturitate a domniei, epoca de inflorire a tarii, de progres si libertate nationala.Actiunea are doua planuri: unul istoric care ilustreaza evenimentele politice si militare ale epocii si unul social, avand in centru familia Jderilor si devotamentul "oamenilor Mariei Sale".

Romanul se compune din trei volume, fiecare purtand un titlu semnificativ pentru esenta subiectului:

"Ucenicia lui Ionut"(1935)-prezinta formarea lui Ionut Jder, fiul cel mai mic al lui Manole Par-Negru,ucenicia in slujba lui Alexandrel-Voda, dorind sa-si implinesca visul de a ajunge la Curtea domneasca la Suceava.Cei doi tineri sunt crescuti aspru, in spiritul barbatiei si al demnitatii, devin frati de cruce,isi impartasesc grijile si necazurile,impreuna ies din situatii grele datorita inteligentei,curajului si priceperii manuirii armelor.

Ionut Jder afla de un complot impotriva domitorului si salveaza vitejeste pe Alexandrel si, in aceeasi noapte Manole Par-Negru impiedica furtul armasarului Catalan,care fusese pus la cale de boierul Mihu, un roman pribeag in Polonia.

Nasta,iubita lui Ionut, este rapita de tatari si dusa intr-o tabara turceasca pe malul Dunarii.Ionut pleca in cautarea ei,trece prin multe peripetii riscandu-si viata dar este salvat de fratii si tatal sau, dupa care afla ca Nasta s-a sinucis.Episodul se incheie cu uciderea hanului tatar de Gheorghe Botezatu, slujitorul credincios al lui Ionut,iar el revine la Curtea domneasca devenind ostean adevarat.

"Izvorul Alb" este un poem al iubirii.Simion Jder se indragosteste de Marusca, fiica lui Iatco Hudici,care este rapita si dusa in Tara Leseasca.Jder merge in Polonia si isi aduce iubita inapoi,apoi are loc primirea viitoarei doamne a voievodului,Maria de Mangop si nunta lor.

"Oamenii Mariei Sale" prezinta evenimentele istorice petrecute intre 1471-1475.O pagina impresionanata o constituie lupta de la Vaslui dar turcii pregatesc un nou atac asupra Moldovei.

Ionut este trimis de Voda sa aduca vesti din Grecia si de la muntele Athos.Este insotit de Gheorghe Botezatu, iar drumul este un prilej de a prezenta, in contrast, imaginea Moldovei si Imparartia Otomana.

Romanul se incheie cu lupta de la Vaslui, unde Stefan a obtinut o victorie stralucita impotriva puhoiului tucesc condus de sultanul Mehmed El Fatih.Stefan ii plange pe eroii care au pierit in lupta ,intre care se numara si batranul comis Manole Par-Negru, Simion Jder, Caliman si fiul sau,Samoila.

Timpul in care se petrec intamplarile, faptele din intreaga proza sadoveniana, este un timp mitic, un timp al credintelor stramoseseti, intr-o lume arhaica, primitiva, foarte puternic legata de natura inconjuratoare,un timp care se masoara dupa semnele vremii, dupa superstitii, dupa legi stramosesti nescrise, dar pastrate cu sfintenie de generatii si transmise cu credinta urmasilor, "Baltagul" fiind un adevarat "poem al naturii si al sufletului omului simplu, o "Miorita" in dimensiuni mari".Scris in numai 17 zile este considerat suprema sinteza sadoveniana.

Romanul ilustreaza lumea arhaica a satului romanesc, sufletul taranului moldovean ca pastrator al traditiilor si al specificului national,cu un mod propiu de a gandi, a simti, si a reactiona in fata problemelor cruciale ale vietii.

Romanul este structurat evidentiindu-se doua componenete: una simbolica-mitica si cealalta epica-realista, care se interfereaza pe parcursul intregului roman.Romanul debuteaza cu legenda pe care Nechifor Lipan o povestea la nunti si botezuri, in care e evidentiata viata aspra a locuitorilor de la munte care isi castigau painea cu toporul, foarte priceputi in im mestesugul oieritului.Structurat in 16 capitole, romanu evidentiaza trei idei esentiale.

Primele 6 capitole cuprind asteptarea femeii dominata de neliniste si speranta, de semne rau prevestitoare, se prezinta gospodaria Lipanilor, oamenii si obiceiurile locului.

Vitoria devine ingrijorata pentru ca Nechifor plecase la Dorna sa cumpere o turma de oi si nu se intorsese cum ar fi trebuit si nici nu daduse vreo stire.Nelinistita, Vitoria cere sfatul preotului, dar merge si la baba Maranda, vrajitoarea, hotarandu-se de a porni in cautarea lui Nechifor, intru-cat o multime de semne prevestitoare o indeamna la drum: il viseaza pe Nechifor intors cu spatele trecand o apa neagra, tine post negru, cocosul canta cu ciocul spre poarta, "semn de plecare".

Capitolele 7-13 ilustreaza cautarile Vitoriei pe drumul parcurs de Nechifor, in care sunt trimiteri la obiceiuri si traditii precum si descrierea locurilor abrupte ale muntilor.

Impreuna cu Gheoghita, fiul ei, pleaca in cautarea sotului ei.Intreaba peste tot de "barbatul cu caciula brumarie si cal negru tintat" si afla ca la Vatra Dornei a cumparat 300 de oi.Impreuna cu el se mai gaseau inca doi munteni care il rugasera sa la vanda 100 de capete.Vitoria urmaeza drumul spre Paltinis, Brosteni apoi Borca, loc in care turma a parasit apa Bistritei, ajungand la Sabasa.Trece puntile Stanisoarei, poposind la Suha unde constata cu uimire ca ajusesera numai doi ciobani si I se pare limpede ca intre aceste localitati s-a petrecut omorul.Se intorce la Sabasa si gaseste in ograda unui gospodar cainele barbatului ei,Lupu.

Ultima parte (cap 14-16) evidentiaza gasirea ramasitelor pamantesti ale lui Nechifor, ritualul inmormantarii, demascarea criminalilor, infaptuirea actului justitiar.

Calauzita de Lupu, Vitoria gaseste osemintele lui Lipan in prapastie,cu o luciditate si stapanire de sine extraordinare, implineste datinile necesare pentru mort, cheama autoritatile sa constate crima, iar gandul ei se indreapta spre infaptuirea dreptatii, demascarea si pedepsira ucigasilor.

La inmormantare,pe fondul unei puternice stari de tensiune pe care o creeaza, ea pune intrebari viclene si iscusite, apoi afirma ca stie cum s-au petrecut lucrurile, relatand cu uimitoare pecizie crima celor doi.Dupa ce Bogza se repede la Gheorghita,dar cade palit de baltagul flacaului,faptasii marturisesc crima si sunt luati de autoritati.

Vitoria Lipan se poate intoarce la ale sale, se gandeste ca are o fata de maritat si-si planifica implinirea in timp a celor cuvenite pentru memoria lui Nechifor Lipan, dupa care viata isi va relua cursul "si le-om lua de coada toate cate le-am lasat".

Aria tematica a romanului interbelic se largeste substantial, dupa ce Rebreanu fundamentase stilul obiectiv, romanul-fresca prin "Ion", intemeindu-se romanul de evocare istorica prin Mihail Sadoveanu, trecand din lumea satului, in cea a orasului. Formele epice traditionale coexista cu tehnici artistice moderne (Marcel Proust); se abordeaza si se afirma romanul de analiza psihologica - Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, romanul evoluand astfel de la formula obiectiva spre cea subiectivista

Primul autor remarcabil de proza subiectiva, promotor in dramaturgie al conflictelor de idei, eseist percutant, ganditor modern este Camil Petrescu.Autenticitatea este esenta noului in creatia literara a autorului,a carui inspiratie catre autenticitate confera "momente autentice de simtire" in roman.Inscriindu-se in modernismul lovinescian al epocii, ale carui noi directii isi propuneau sincronizarea literaturii romane cu literatura europeana C. Petrescu se va inspira din mediul citadin si va crea eroul intelectual lucid, analitc si intorspectiv.

Tema romanului "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" surprinde drama intelectualului lucid, insetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini, care se salveaza prin constientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii ce traieste tragismul unui razboi absurd, vazut ca iminenta a mortii.

Romanul este alcatuit din doua carti aparent distincte. Prima carte cuprinde monografia analitica a sentimentului geloziei, ca element psihic dominant in viata sufleteasca a lui Stefan Gheorghidiu. Nu este o analiza de psihologie generala, ci analiza sentimentului trait de personaj in conditii date, cele ale unei societati cuprinse de febra afacerilor prilejuite de pregatirea intrarii in razboi si de participarea la razboi. A doua carte este propriu-zis jurnalul de campanie al autorului imprumutat eroului din roman. Integrarea acestui jurnal in roman i-a schimbat caracterul de notari zilnice, documentare, iar arta scriitorului i-a dat autenticitatea unei experiente dramatice, in care eroul a dobandit intelesurile profunde ale vietii si solutiile juste ale chinurilor din constiinta lui stapanita de gelozie.

Cele doua carti se imbina intr-o unitate de compozitie de larga viziune structurala; ele sunt doua parti care se alatura cronologic, sudura lor nu este o juxtapunere, ci o sudura organica in care problema primei parti se rezolva prin experienta din a doua carte, ca un triumf moral al personajului principal.

Daca prima carte este o fictiune,deoarece prozatorul nu era casatorit si nici nu traise o drama de iubire pana la scrierea romanului, cartea a doua este insa o experienta traita, scriitorul fiind ofiter sl armatei romane, in timpul primului razboi mondial.

Ideea literara este adoptata de Camil Petrescu de la scriitorul francez Marcel Proust.O apropiere vizibila este si inte eroii lui Stendhal si ai lui C. Petrescu, in special in inzestrarea lor cu energie, forta interioara si loialitate.La ambii scriitori eroii sfarsesc tragic, fiind invinsi de propria pasiune, de propriul ideal.Insa personajele lui Camil Petrescu dobandesc energii uriase declansate de pasiuni devoratoare, fiind impresionante prin capacitatea lor de trai idei.

"Enigma Otiliei" (1938) constituie o revenire la formula obiectiva de roman, la metoda balzaciana. Romanul lui Calinescu devine astfel unul polemic, replica literara la cultivarea asidua in epoca a formulei proustiene, dar si o ilustrare a conceptiei sale despre curente literare.

Un prim-plan al romanului prezinta cele doua familii - Costache Giurgiuveanu - Otilia si Tulea. Mobilul principal al tuturor actiunilor care se desfasoara este mostenirea este averea lui Costache Giurgiuveanu, pe care o vaneaza clanul Tulea.

Alt plan al romanului prezinta destinul tanarului Felix Sima, ramas orfan, venit sa studieze medicina in Bucuresti si dornic de a face cariera, care traieste prima experienta erotica. Aceasta constituie fondul liric al romanului: iubirea romantica, adolescentina a lui Felix pentru Otilia, pe care o cunostea din corespondenta intretinuta

Otilia este un personaj tipic de feminitate enigmatica pentru toate personajele romanului.Amestecul teribilelor copilarii, al placerilor de a alerga prin desculta prin iarba cu seriozitatea si ratiunea rece cu care judeca si explica imposibilitatea mariajului dintre ea si Felix nedumireste si fascineza.Este intelegatoare si plina de tact in comportamentul ei fata de mos Costache, dar aparent imuna la rautatile celor din clanul Tulea.

Aceasta "enigma a Otiliei" se naste mai ales in mintea lui Felix, care nu poate da explicatii plauzibile pentru comportamentul fetei, ce ramene pana la sfarsitul romanului o tulburatoare intruchipare a naturii contradictorii a sufletului feminin.

Indragostit total de Otilia, Pascalopol o admira si o intelege, dar nici el nu poate descifra in profunzime reactiile si gandurile fetei, confirmandu-i lui Felix in finalul romanuli:"A fost o fata delicioasa, dar ciudata.Pentru mine e o enigma".

Romanul "Enigna Otiliei" intruneste spiritul clasic balzacian, cu elemente de factura romantica si cu trasaturi puternice ale romanului modern, realist si obiectiv prin introspectia si luciditatea analiziei psihologice a personajelor, din care se desprind psihologii derutante (Otilia), degradari psihice ca alienarea, senilitatea (Simion), consecintele ereditatii, constituindu-se intr-o creatie fundamentala a literaturii romane.

Perioada interbelica a romanului romanesc e o perioada de efervescenta spirituala nemaiantalnita in cultura noastra.Viata culturala cunoaste infaptuiri stralucite, multe din ele cu ecou mondial (nume ca Iorga, Enescu, Brancusi trec de hotarele tarii) dar si de degradari dezolante in anii fascismului.Niciodata literatura romana n-a avut intr-o singura perioada atatia reprezentanti ilustri (Sadoveanu, Arghezi, Rebreanu, Balga, H. Papadat-Bengescu, G.Calinescu, Camil Petrescu.), niciodata n-a trait si o mai aprinsa dispozitie la contestarea valorilor.Tabloul activitatii scriitoricesti prezinta, prin urmare, o mare varietate si complexitate, inregistrandu-se dintr-o tesatura deasa de lumini si umbre puternice.

TIPURI DE ROMANE IN PERIOADA INTERBELICA

Perioada dintre cele doua razboaie mondiale (1918-l947) reprezinta un moment de referinta in evolutia prozei romanesti, atat prin dirsificarea modalitatilor narati, cat mai ales prin largirea ariei tematice si prin coexistenta lirismului sadonian cu un realism dur, obiectiv in romanele lui Liviu Rebreanu si cu explorarea in cele mai adanci zone ale psihicului uman. O trasatura importanta a literaturii interbelice o constituie dezvoltarea romanului, marcata de aparitia, in 1920, a creatiei lui Liviu Rebreanu, 'Ion', abila cu capodoperele unirsale ale genului, prin impresia coplesitoare 'de oameni si de viata'.In 1925, Ion Vinea felicita Franta pentru cei 6.000 de romancieri, fata de cei. 6 ai Romaniei, unde abia din anul 1930 se constata o victorie decisiva a romanului atat in ceea ce priste interesul public, cat si din punct de dere al formulei artistice moderne. Pana la aceasta data, toate romanele lui Rebreanu avusesera un succes nesperat, iar publicarea, in 1930, a romanului 'Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi' scris de Camil Petrescu starneste reactii fulminante atat in randul criticilor literari, cat si al cititorilor. Garabet Ibraileanu sesizeaza existenta a doua tipuri de roman care au aparut in perioada interbelica: romanul 'de creatie'
si romanul 'de analiza'.
Eugen Lovinescu, initiatorul modernismului romanesc, polemizeaza cu samanatoristii si poporanistii privind tematica promovata de operele literare. in revista si cenaclul 'Sburatorul, Lovinescu pledeaza pentru sincronizare cu literatura europeana prin modernizarea creatiilor romanesti, iar pentru afirmarea romanului sustine necesitatea schimbarii tematicii rurale cu cea citadina si inlopuirea protagonistului taran cu intelectualul, care are o structura psihologica mult mai complexa si aspiratii superioare.
Anul 1933 a excelat in tiparituri romanesti, prin aparitii extrem de valoroase pentru literatura nationala: 'Patul lui Procust' de Camil Petrescu, 'Maitreyi' de Mircea Eliade, 'sectiunea nuntii' de George Calinescu', 'Creanga de aur' de Mihail Sadoanu, 'Maidanul cu dragoste' de George Mihail Zamfirescu, 'Europolis' de Jean Bart, 'Femei' de Mihail Sebastian, 'Rusoaica'.' de Gib Mihaescu etc.
Camil Petrescu opineaza, in articolul intitulat sugestiv 'De ce nu am roman?' (1927), ca aceasta specie epica este dependenta de fluxul constiintei eroilor, de autentidtiate, relativizarea si subiectivizarea perspectii narati, idei argumentate in conferinta 'Noua structura si opera lui Marcel Proust' (1930), pe care o publica apoi in volumul eseistic 'Teze si antiteze' (1936). Influenta capodoperei franceze 'in cautarea timpului pierdut' de Marcel Proust (1871-l923) s-a extins si asupra altor scriitori interbelici, idei, modalitati artistice sau conceptii epice se reflecta in romanele Hortensiei Papadat-Bengescu, ale lui Anton Holban si Mihail Sebastian. Pe de alta parte, romancierii interbelici se afla sub inraurirea lui Andra Gide (1869-l951) si a lui Stendhal, scriitori francezi novatori in tehnica romanesca atat in ceea ce priste constructia subiectului sub forma jurnalului, cat si a relativizarii si autenticitatii epice, procedee si conceptii literare intalnite in creatiile lui Mircea Eliade, Garabet Ibraileanu, Anton Holban etc.
Traditionalismul este promovat, in principal, de revista 'Gandirea', un sustinator fernt fiind Nichifor Crainic si sustinut nu numai in poezie, ci si in proza romanesca interbelica, in principal, prin Mihail Sadoanu.
Avangardismul este un curent literar epatant, cu O paleta de dirsificare uimitoare, despre care Lovinescu afirma ca este un modernism dus la extrem. in Romania, avangardismul s-a manifestat mai mult in poezie, Urmuz fiind singurul creator al unui ' roman in patru parti', care are insa doar cateva ini si care se intituleaza 'Palnia si Stamate'.
I. Principalele romane interbelice se pot clasifica in functie de perspectiva narativa si de relatia autorului cu cititorul:
* Romanul obiectiv, realist si modern - reflecta realitatea complexa a vietii, firul epic respecta principiul cauzalitatii, cronologia faptelor, fara sa excluda analiza psihologica; naratorul obiectiv si omniscient introduce cititorul intr-un unirs care-i devine cunoscut, dandu-i iluzia realului; perspectiva narativa se defineste prin naratiunea la persoana a IH-a si focalizarea 'dindarat'.
* Romanul subiectiv, realist si modern - naratorul-personaj 'absoarbe' realitatea in propria constiinta in mod subiectiv, conferind operei dimensiuni metafizice si diminuand astfel epica romanului; se manifesta perspectiva relativizarii, autenticitatii si absolutizarii prin natura confesionala si naratiunea la persoana I, focalizarea 'impreuna cu'.
* Antiromanul - ignora conceptul de arta si traditia epica, penduleaza intre fictiv si non-fictiv, ignorand orice fel de conntii ale romanului.
II. Un alt unghi din care poate fi conturata varietatea romanului interbelic il constituie compozitia epica si constructia subiectului:
- Romanul de analiza psihologica - una dintre directiile modernismului lovinescian- constituie o contributie esentiala la sincronizarea literaturii romane cu cea europeana prin teme noi cum ar fi conditia intelectualului, viciile morale si tarele psihologice ale noii clase citadine, burghezia, stapanita de snobism', complexitatea fiintei umane prin idealul cunoasterii si trairi profunde determinate de experienta razboiului sau aspiratia erotica. Remarcabila este varietatea perspectii narati, obiectiva prin naratiunea la persoana a IH-a sau subiectiva, prin naratiunea la persoana I: 'Padurea spanzuratilor', 'Ciuleandra' de Liviu Rebreanu, 'Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi', 'Patul lui Procust' de Camil Petrescu, ciclul 'Hallipilor' de Hortensia Papadat-Bengescu, 'Adela' de Garabet Ibraileanu, 'Ioana' de Anton Holban, 'Rusoaica' de Gib Mihaescu, 'Orasul cu salcami' de Mihail Sebastian.
- Romanul experientei - se particularizeaza prin caracterul de confesiune, constructia subiectului fiind sustinuta de jurnal intim, caiete de insemnari, scrisori, articole de ziar, care definesc autenticitatea si relativismul compozitional: 'Maitreyi', 'Nunta in cer' de Mircea Eliade, 'intamplari in irealitatea imediata' de Max Blecher.
- Romanul balzacian, de care a fost atras George Calinescu, un critic literar care s-a incumetat sa-si asume si statutul de scriitor prin preluarea modelelor tipologice si de mediu din romanele balzaciene, pe care le-a exemplificat in 'Enigma Otiliei'. Romanul a atras atitudinea critica a lui Nicolae Manolescu ('Arca lui Noe'), care considera ca balzacianismul lui Calinescu este imperfect, de o eruditie fastidioasa (plicticoasa) si un scrupul denit excesiv, ca scriitorul nu creeaza viata, ci o comenteaza.

* Romanul mitic, initiatic apartine traditionalismului, intrucat esentializeaza mitul ca istorie sacra, paraseste realitatea concreta si amplifica fictiunea, distantandu-se de conflicte sociale ignorand rosimilul; scriitorul poseda eruditie mitologica si spirit ludic, perspectiva narativa fiind, de cele mai multe ori, reprezentata de naratiunea la persoana a IH-a heterodiegetica sau homodiegetica: 'Baltagul', 'Creanga de aur', 'Noptile de Sanziene', 'Divanul persian' de Mihail
Sadoanu.
* Romanul istoric valorifica enimentele si domnitorii care au marcat istoria involburata a neamului romanesc, reprezentat, in principal, prin creatiile lui Mihail Sadoanu: 'Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda', 'Fratii Jderi', 'Nunta domnitei Ruxandra'.
* Romanul avangardist, cu arie restransa in literatura romana, este reprezentat de scriitorul Urmuz, cu cele doua creatii de cateva ini, intitulate de el 'roman': 'Palnia si Stamate (roman in patru parti)' si 'Ismail si Turnavitu'.
III. Din punct de dere al temelor, romanul interbelic ar mai putea fi considerat printr-o alta optica: tema rurala, tema citadina,
tema erotica etc.
Concluzia fireasca si evidenta este aceea ca perioada interbelica se particularizeaza prin bogatia romanesca exploziva si prin varietatea curentelor, temelor si constructiei epice, tehnicilor de realizare stilistica si de compozitie, care semnifica o eferscenta culturalağ fara precedent, apropiind astfel literatura romana de cea occidentala si impunand romanul romanesc in unirsalitate