PROIECT CAV

Digital Video Disc

Cuprins

Sinteza lucrarii 2

Introducere..3

1.1 Ce este DVD-ul?..3

1.2 Generalitati/ evolutie

Codare MPEG-2

2.1 Istorie

2.2 Bazele video 

2.3 Intra-cadru de codificare DCT 

2.4 Codec structura

2.5 Codarea  intre cadre si in cadre. Cadrele I, P si B

2.6 Profiluri si nivele

2.7 Mpeg-2 for DVD video

3. Blue Ray / HD DVD / DVD VMD

4. DVD 9 vs DVD5 . Conversie

4.1 Stuctura configuratiei

4.2 Softuri pentru realizarea conversiei DVD9-DVD5

4.2.1 Avantaje si dezavantaje pentru softurile prezentate

Compresia DVD9 la DVD5 utilizand AOA DVD Copy

DVD Authoring

Ce este DVD authoring

Evolutie

Adobe Encore CS3

Caracteristici

Tipuri de fisiere compatibile pentru import

Specificatii

Tutorial Adobe CS3

Concluzii

Termeni

Bibliografie

Introducere

Ce este DVD-ul?

La inceput, modul de dezvoltare a suporturilor optice de date a fost imbunatatirea CD- urilor. Mai multe companii si organizatii au efectuat experimente in acest domeniu. Prima propunere de 'CD de mare densitate' a luat fiinta in anul 1993: Optical Disc Corporation (ODC) a scos pe piata CD-ul de mare densitate (HDCD), iar in anul 1994 a urmat CD-ul cu densitate dubla de la Nimbus Technology and Engineering. Acest produs nu s-a bucurat insa de o buna primire pe piata. Aceste experimente au avut ca rezultat aparitia a doua formate aflate in competitie. Sony si Philips se numarau printre cei mai infocati sustinatori ai formatului MMCD; formatul SD era sustinut in principal de Toshiba, Matsushita si Time Warner. Dar IBM si un grup de organizatii IT au insistat pe crearea unui singur format DVD standard si combinat DVD care a fost anuntat pe piata in

septembrie 1995.

Capacitatea sporita a DVD-urilor a fost posibila prin aparitia mai multor lasere moderne cu lungime de unda mai scazuta (635 - 650 nm, interval infrarosu), care s-au dovedit adecvate pentru crearea canturilor mai mici. Datorita acestui lucru benzile sunt mai dese in sectorul de date, track pitch masurand 0,74 microni. Astfel, in anul 1997 a aparut in cele din urma primul disc digital video cu protectia adecvata. Scopul original a fost stocarea unei cantitati mari de material filmat; de aici vine si numele de DVD. In urma unor alte imbunatatiri aduse, s-a dovedit ca acest aparat este perfect adecvat stocarii unor alte cantitati semnificative de date in plus fata de date video. Prin urmare, s-a cautat o noua denumire, dar care sa nu difere si sa nu renunte in totalitate de acronimul DVD. Astfel denumirea a fost schimbata in Digital Versatile Disc. In ceea ce priveste CD-urile, anumite erori mai trebuiau inca remediate care limitau capacitatea discului prin folosirea bitilor. DVD-ul aplica deja un cod mai eficient de remediere a erorilor (ECC), care creeaza spatiu pentru mai multe informatii 'utile'. Sincronizarea ii permite utilizatorului

sa beneficieze simultan de imaginea si sunetul DVD-ului.

Ca urmare a capacitatii sporite, aparitia DVD-ului a reprezentat un pas inainte in directia rezistentei, dar si a calitatii: calitate excelenta a imaginii filmelor video, sunet (surround) multi-canal digital, dar si optiuni suplimentare (de exemplu optiuni de subtitrare in diferite limbi si selectarea anumitor scene in cazul filmelor) de care puteti beneficia cu aceste discuri cu o durata de viata de 50 ani. Datorita tuturor acestor caracteristici, in martie 2002, produsul cu o vechime de aproape 3 ani a devenit cel mai de succes produs electronic de divertisment de pana acum.

Cresterea vanzarilor de DVD-uri a rezultat in raspandirea diverselor desktop DVD players si a celor instalate in computerele personale. Datorita schimbarilor tehnologice rapide in domeniul optic, pretul DVD players a cunoscut o scadere rapida. In prezent, aceste aparate se numara printre cele mai ieftine echipamente de telecomunicatii existente pe piata. Pe piata au aparut intre timp aparatele de inregistrat DVD-uri, mai precis la finele anului 1999 in Japonia, iar la sfarsitul anului 2000 a inceput distributia acestora si in restul lumii. Pretul lor a scazut semnificativ de atunci si mai devreme sau mai tarziu pretul lor va fi la fel cu cel al aparatelor de inregistrat video.

2.Codare MPEG-2

2.1 INTRODUCTION Istorie

MPEG-2 este o extensie a MPEG-1 standard international pentru compresie digitala de semnale audio si video.MPEG-1 was designed to code progressively scanned video at bit rates up to about 1.5 Mbit/s for applications such as CD-i (compact disc interactive). MPEG-1 a fost proiectat pentru a coda progresiv secvente video la rate de biti pana la aproximativ 1,5 Mbit / s pentru aplicatii cum ar fi CD-ul(compact disc interactiv).Recent progress in digital technology has made the widespread use of compressed digital video signals practical.Recente progrese in tehnologia digitala au facut utilizarea generalizata a semnalelor video digitale comprimate,practica. Standardisation has been very important in the development of common compression methods to be used in the new services and products that are now possible. Standardizarea a fost foarte importanta in dezvoltarea de metode comune de compresie pentru a fi folosite in produse si servicii noi care sunt acum posibile. This allows the new services to interoperate with each other and encourages the investment needed in integrated circuits to make the technology cheap. Aceasta permite noi servicii pentru a interactiona cu fiecare din celelalte si incurajeaza investitiile necesare in circuite integrate pentru a face ca tehnologia sa fie mai ieftina.

MPEG (Moving Picture Experts Group) was started in 1988 as a working group within ISO/IEC with the aim of defining standards for digital compression of audio-visual signals.MPEG (Moving Picture Experts Group) a fost inceput in 1988 de un grup de lucru in cadrul ISO / IEC, cu scopul de a defini standarde pentru compresie digitala de semnale audio-vizuale. MPEG's first project, MPEG-1, was published in 1993 as ISO/IEC 11172 [1]. Primul proiect MPEG, MPEG-1, a fost publicat in 1993 ca ISO / IEC 11172 . It is a three-part standard defining audio and video compression coding methods and a multiplexing system for interleaving audio and video data so that they can be played back together. Este o parte de trei standarde de definire de compresie audio-video si de metode de codificare si un sistem de multiplexare pentru interleaving(intretesare) audio-video si de date, astfel incat ele pot fi redate impreuna. MPEG-1 principally supports video coding up to about 1.5 Mbit/s giving quality similar to VHS and stereo audio at 192 bit/s. MPEG-1 in principal accepta codificare video de pana la aproximativ 1,5 Mbit / s dand calitate similara cu SHV si audio stereo de la 192 biti / s. It is used in the CD-i and Video-CD systems for storing video and audio on CD-ROM. Este utilizat in unitatea CD si Video-CD, sisteme de stocare pentru video si audio de pe CD-ROM. During 1990, MPEG recognised the need for a second, related standard for coding video for broadcast formats at higher data rates. In perioada 1990, MPEG a recunoscut nevoia de a avea un al doilea standard de codificare video pentru formatele de emisiune, dar la rate mai mari de date. The MPEG-2 standard [2] is capable of coding standard-definition television at bit rates from about 3-15 Mbit/s and high-definition television at 15-30 Mbit/s. MPEG-2 este capabil de codificare standard de televiziune la rate de biti de aproximativ 3-15 Mbit / s si de televiziune de inalta definitie, la 15-30 Mbit / s. MPEG-2 extends the stereo audio capabilities of MPEG-1 to multi-channel surround sound coding. MPEG-2 decoders will also decode MPEG-1 bitstreams. MPEG-2 Decodor de asemenea, va decoda MPEG-1 bitstreams.

Drafts of the audio, video and systems specifications were completed in November 1993 and the ISO/IEC approval process was completed in November 1994. Proiectele de audio, video si sisteme de specificatii s-au incheiat in noiembrie 1993, iar procesul de aprobare a fost finalizat in noiembrie 1994. The final text was published in 1995. MPEG-2 este deja standard industrial pentru video DVD si o parte pentru sistemele de broadcast pentru satelitii de televiziune.

MPEG-2 aims to be a generic video coding system supporting a diverse range of applications.MPEG-2 are scopul de a fi un sistem de codificare video care sprijina o gama variata de aplicatii. Different algorithmic 'tools', developed for many applications, have been integrated into the full standard. Diferiti algoritmi 'Instrumente'(Tools), dezvoltati pentru multe aplicatii, au fost integrati in standard. To implement all the features of the standard in all decoders is unnecessarily complex and a waste of bandwidth, so a small number of subsets of the full standard, known as profiles and levels , have been defined. Pentru a pune in aplicare toate caracteristicile standard in toti decodorii este inutil de complex si o risipa de banda, astfel incat a fost definit un numar mic de subseturi ale standardului complet, cunoscut ca profiluri si niveluri. A profile is a subset of algorithmic tools and a level identifies a set of constraints on parameter values (such as picture size and bit rate). Un profil este un subset de instrumente ,iar un nivel identifica un set de constrangeri pe valori parametru (cum ar fi marimea imaginii si rata de biti).

A decoder which supports a particular profile and level is only required to support the corresponding subset of the full standard and set of parameter constraints.

This paper introduces the principles used in MPEG-2 video compression systems, outlines the general structure of a coder and decoder, and describes the profiles and levels defined to date2.2 Bazele video

Serviciile de televiziune in Europa folosesc in prezent 625 linii/cadru cu o frecventa de 25 HZ. Each frame consists of two interlaced fields, giving a field rate of 50 Hz. Fiecare cadru consta din doua campuri intercalate, oferind o rata de 50 Hz. The first field of each frame contains only the odd numbered lines of the frame (numbering the top frame line as line 1).In video systems other than television, non-interlaced video is commonplace (for example, most computers output non-interlaced video). In video, altele decat sistemele de televiziune,faptul ca nu sunt campuri intercalate este un lucru obisnuit (de exemplu, cele mai multe computere non-intercalate de iesire video). In non-interlaced video, all the lines of a frame are sampled at the same instant in time. In sistemele video non-intercalate, toate liniile de pe un cadru sunt prelevate in acelasi timp. Non-interlaced video is also termed 'progressively scanned' or 'sequentially scanned' video. Sistemele video non-intercalate sunt, de asemenea, denumite 'progresiv scanate' sau "secvential scanate". The red, green and blue (RGB) signals coming from a colour television camera can be equivalently expressed as luminance (Y) and chrominance (UV) components. The terms 4:2:2 and 4:2:0 are often used to describe the sampling structure of the digital picture. Termenii de 4:2:2 si 4:2:0 sunt adesea folositi pentru a descrie structura de prelevare de probe digitale de imagine. 4:2:2 means the chrominance is horizontally subsampled by a factor of two relative to the luminance; 4:2:0 means the chrominance is horizontally and vertically subsampled by a factor of two relative to the luminance. In cazul 4:2:2, luminanta Y este esantionata pentru fiecare pixel, in timp ce crominantele U si V sunt esantionate fiecare la alt pixel orizontal, resultand o imbunatatire cu 33%. In cazul 4:2:0, U si V sunt sub-esantionate cu factorul 2 pe orizontala si pe verticala, rezultand o imbunatatire cu 50%.

The active region of a digital television frame, sampled according to CCIR recommendation 601, is 720 pixels by 576 lines for a frame rate of 25 Hz. Regiunea activa a unui cadru de televiziune digitala, prelevat in functie de recomandarea 601 CCIR, este de 720 de pixeli de 576 de linii pentru un interval de 25 Hz/cadru. Using 8 bits for each Y, U or V pixel, the uncompressed bit rates for 4:2:2 and 4:2:0 signals are therefore: Ratele de biti pentru 4:2:2 ,respectiv 4:2:0 sunt:

4:2:2: 720 x 576 x 25 x 8 + 360 x 576 x 25 x ( 8 + 8 ) = 166 Mbit/s 4:2:2: 720 x 576 x 25 x 8 + 360 x 576 x 25 x (8 + 8) = 166 Mbit / s
4:2:0: 720 x 576 x 25 x 8 + 360 x 288 x 25 x ( 8 + 8 ) = 124 Mbit/s 4:2:0: 720 x 576 x 25 x 8 + 360 x 288 x 25 x (8 + 8) = 124 Mbit / s

MPEG-2 is capable of compressing the bit rate of standard-definition 4:2:0 video down to about 3-15 Mbit/s.MPEG-2 este capabil de a comprima in standardul 4:2:0 cu o rata de biti de aproximativ 3-15 Mbit / s. At the lower bit rates in this range, the impairments introduced by the MPEG-2 coding and decoding process become increasingly objectionable. La rate de biti mai mici, in acest interval, sunt introduse afectiuni de MPEG-2 de codificare si procesul de decodificare devine din ce in ce mai neplacut. For digital terrestrial television broadcasting of standard-definition video, a bit rate of around 6 Mbit/s is thought to be a good compromise between picture quality and transmission bandwidth efficiency. Pentru difuzarea programelor de televiziune digitala terestra de definitie standard-video, o rata de biti de circa 6 Mbit / s-a crezut un bun compromis intre calitatea imaginii si latimea de banda de transmisie.

2.3 Intra-cadru de codificare DCT

Compresia actuala a fiecarei imagini este bazata pe constituirea de macroblocuri, fiecare continand n8 8 blocuri de date. Pentru esantionare 4 : 2: 0, aceste n8 8 blocuri includ 2m blocuri de luminanta si m blocuri de crominanta, unde n=3m. Aceste blocuri de 8 8 sunt compresate individual folosind DCT, cuantizarea si codarea entropica. Majoritatea energiei este stocata in mare parte intr-un bloc de imagine 8 8 prin coeficientii DCT de frecventa joasa, blocul fiind localizat in coltul din stanga sus, cum se observa in fig. 1.

Fig 1 Transformata cosinus discreta

Coeficientii cuantizati 8 8 DCT sunt cititi in zig-zag, astfel incat secventa rezultata contine siruri lungi de zerouri, siruri care pot fi compresate eficient folosind codarea run-length si scheme de codare entropica.

Cuantizarea: Rolul codorului este de a transmite blocul DCT decodorului cu o rata a bitilor eficienta pentru a se putea reface imaginea initiala. Cuantizarea este utilizata pentru a reduce numarul valorilor posibil a fi transmise.Gradul de cuantizare aplicat fiecarui coeficient este in functie de vizibilitatea zgomotului de cuantizare de catre un observator uman.

Codarea: Blocul este scanat in diagonala in forma de zigzag incepand cu coeficientul DC pentru a realiza o lista de valori ale coeficientilor cuantificati ordonat in functie de modelul de scanare.

Aceasta lista de valori este codata folosind o variabila a lungimii codului (VLC). Fiecare cuvant de cod VLC denota un sir de zerouri urmate de un coeficient nenul al unui nivel particular. VLC-ul aloca cuvinte de cod cu lungimi diferite in functie de probabilitatea de aparitie

2.4 Codec structura

In general vorbind, secventele video contin amanunte semnificative redundante spatial si temporal in interiorul unui singur cadru si intre cadre consecutive.

Fig 2 Reduntanta spatiala si temporala

MPEG este un standard de comunicatie video dezvoltat de Moving Picture Experts Group, care reduce rata de bit prin explorarea ambelor redundante spatiala si temporala prin tehnici de codare intra- si inter-cadre. Scopul final al standardului MPEG este de a optimiza calitatea imaginii si video pentru rate de biti specificate folosind criterii de optimizare "obiectiva" sau "subiectiva" . Fig. 3 ilustreaza diagrama bloc a procesului de codare MPEG-2, unde predictia compensata a miscarii este urmata de transformarea codarii informatiei spatiale ramase; coeficientii transformatei sunt apoi cuantizati si codati entropic.

Fig 3 (a ) DCT codor (b) DCT decodor

In decodor, coeficientii DCT cuantizati sunt reconstituiti si transformati invers pentru a produce eroarea de prezicere.Aceasta este adaugata prezicerii miscarii compensate a miscarii generate de imaginile anterior decodate, pentru realizarea iesirii

Fig 4 Structura de biti a MPEG-2

2.5Codarea intre cadre si in cadre. Cadrele I, P si B

Compresia MPEG-2 defineste 3 tipuri de cadre de imagine pentru codare, respectiv cadrul I, cadrul P si cadrul B. Cadrele I sunt codate ca imagini independente. Cadrul este spart in macroblocuri, fiecare fiind compresat utilizand transformarea DCT, urmand apoi cuantizarea si codarea entropica. Cadrul P este codat utilizand metoda anterioara de predictie a miscarii. Diferenta dintre imaginea de intrare curenta si ultimul cadru I/P este compresata utilizand DCT; coficientii DCT cuantizati si vectorii de miscare sunt codati entropic si transmisi. Cadrul B este codat pe baza predictiei bidirectionale a miscarii (inainte si inapoi), unde ultimul cadru I /P si urmatorul cadru I/P sunt folosite ca referinta pentru estimarea si compensarea miscarii. Utilizand cadre P sau B va creste puternic nivelul compresiei; totusi ele pot aduce unele inconveniente pentru afisarea si accesul arbitrar al secventei video. De vreme ce cadrele B sunt codate si transmise intr-o ordine diferita de cea initiala, este nevoie de reordonarea lor, cum se observa in fig. 5.

Fig 5 (a) Dispunerea originala a cadrelor (b) Codarea si transmiterea ordonata a cadrelor

Mai mult cadrele P presupun decodarea a cel putin 2 cadre incluzand cadrul de referinta I si pe cel propriu, iar decodarea cadrelor B presupune decodarea a cel putin 3 cadre, incluzand 2 cadre de referinta si pe cel propriu. Aplicattile care necesita acces la oricare din partile unei secvente video au rezultate arbitrare in ceea ce priveste complexitatea calculelor, si din acest motiv, se mareste timpul de asteptare. Daca dorim sa decodam un sir de biti intr-un punct arbitrar, este necesar sa folosim un anumit numar de cadre I codate independent din secventa video.

2.6 Profiluri si niveluri

Standardul MPEG-2 este mai complex decat MPEG-1, utilizand toate facilitatile acestuia si adaugand totodata altele noi. Standardul MPEG-2 este totodata compatibil cu MPEG-1 unidirectional, in sensul ca un decodor MPEG-2 poate decoda toate secventele elementare MPEG-1 comune, dar nu si invers.

Acest standard defineste o grila de debite maxime in functie de doi parametrii numiti LEVELS (niveluri) si PROFILES (profiluri). Cele 4 niveluri definesc formatul de intrare al imaginilor, de la formatul sfert de imagine pana la formatul HDTV (High Definition Television). In general, fiecare profil defineste un set nou de algoritmi aditionali la algoritmii din profilul inferior. Un nivel specifica marimea parametrilor, precum dimensiune, frecventa cadrelor, rata de bit.

Tab1.Niveluri

Descrierea celor cinci profile, asociate cu fiecare nivel este urmatoarea:

profilul simplu (SP - Simple Profile) este definit pentru a simplifica codorul si decodorul in cazul unui debit ridicat, prin aceasta neutilizandu-se o predictie bidirectionala (imaginile de tip B);

profilul principal (MP - Main Profile) reprezinta la acest moment cel mai bun compromis intre rata de compresie si cost, el utilizand toate cele trei tipuri de imagine (I, P, B), dar conducand la codare si decodare ceva mai complicate;

profilele scalabile SNR si spatial (SNR and Spatially Scalable Profiles) sunt realizate printr-o codare ierarhica si sunt definite in scopul unor utilizari ulterioare. Aceste profile permit transmiterea unei calitati de baza a imaginii (base layer) in termeni de rezolutie spatiala (Spatially Scalable Profile) sau de acuratete a digitizarii (SNR Scalable Profile), precum si a unei informatii suplimentare (enhanced layer) permitand posibilitatea modificarii caracteristicilor imaginii. Aceasta poate fi utilizata, de exemplu, pentru a transmite intr-o forma compatibila aceleasi programe, intr-o rezolutie de baza pentru decodoare standard si intr-o rezolutie superioara pentru decodoare HD speciale sau, in mod alternativ, pentru a permite receptia unei calitati de baza in conditii de receptie dificile si schimbarea calitatii, in conditii de receptie favorabile (TV terestrial).

profilul inalt (High Profile) este specific pentru aplicatiile de difuzare HDTV in formatele 4:2:0 si 4:2:2.

Exista o compatibilitate ascendenta intre profilele prezentate, aceasta insemnand ca un decodor realizat pentru un profil dat va fi capabil sa realizeze decodarea tuturor profilelor inferioare celui caruia ii este destinat.

Cea mai importanta combinatie, utilizata atat in aplicatiile de difuziune in standardele Europene cat si in cele Americane, este cunoscuta sub denumirea Profilul principal al nivelului principal MP@ML (Main Profile at Main Level) Acesta corespunde codarii video MPEG-2 cu explorare intretesuta in formatul 4:2:0, cu o rezolutie de 720 480 pixeli, la frecventa cadrelor de 30 Hz sau cu rezolutia de 720 576 pixeli, la frecventa cadrelor de 25 Hz, incluzand codarea tuturor tipurilor de cadre I, P sau B. In mod dependent de compromisul dintre debitul binar si calitatea imaginii, debitul va fi in general cuprins intre 4 Mb/s (determinand o calitate comparabila cu cea furnizata de sistemele analogice PAL, SECAM sau NTSC) si 9 Mb/s (aproape de calitatea de studio definita prin Recomandarea 601 CCIR).

2.7 MPEG-2 for DVD video

Cel mai cunoscut mod de utilizare al MPEG-2 este in scrierea DVD-urilor, fiind o aplicatie unde este absolut necesara o compresie. MPEG-2 pentru DVD foloseste subseturi mai restranse ale MPEG-2, mai precis un subset pentru NTSC si altul pentru PAL. DVD-ul poate furniza cea mai mare calitate fata de oricare alt format video de definitie standard uzual. DVD-ul furnizeaza o rata maxima de 9.8Mbps pentru video . In practica, expertii recomanda folosirea unei rate maxime de 9.6Mbps pentru discurile fabricate in masa si sub 8Mbps pentru formatele replicate ca DVD-R. DVD suporta de asemenea si VBR (Variable Bit Rate), iar discurile high-end folosesc aproape intotdeauna VBR cu dubla trecere pentru a produce calitatea optima posibila pentru spatiul disponibil.

MPEG-2 a fost la inceput planuit pentru rezolutie SD, desi specificatiile permiteau rezolutii absurd de mari cu mult peste maximul teoretic de 4096x4096 pentru MPEG-1. Totusi, la inceput nu a fost clar cat de bine putea dimensiona MPEG-2, asa ca planul era sa se produca MPEG-3 care sa trateze HD. Extinzand MPEG-2 pentru a suporta HD s-a dovedit ca este foarte usor, asa ca s-a renuntat la MPEG-3. Asa ca HD a devenit inca un profil al MPEG-2. Acest profil mai poate aparea si cu initialele "HL" de la High Level (nivel ridicat).

Deoarece banda larga a DVD-urilor este mai mult decat adecvata pentru a livra calitate superioara cu MPEG-2, nu exista o presiune reala pentru a se efectua o trecere catre MPEG-4 sau un alt standard SD mai eficient. DVD-urile vor ramane in esenta ceea ce sunt azi, pana la lansarea unui viitor sistem HD, care se presupune ca va folosi MPEG-4 .

Standardele MPEG pentru DVD presupun o rezolutie de 720x480 la un framerate de 29.97fps pentru NTSC, respective 720x576 cu 25fps petru PAL.

Calitatea asteptata de la un DVD e destul de mare, in special in comparatie cu alte aplicatii MPEG-2.

4.DVD5 vs DVD9

4.1Structura configuratiei

Exista mai multe tipuri de DVD-uri, cele mai populare fiind DVD5 si DVD9.

Principala diferenta intre cele doua tipuri de DVD-uri este cantitatea de date sau informatii care poate fi continuta pe fiecare. A DVD-5 can hold up to 4.7 GB (Gigabytes) of data as compared to a DVD-9, which can hold up to 8.4GB.

Un DVD5 poate stoca pana la 4.7 GB de date, comparativ cu un DVD9, care poate stoca pana la 8.4GB. This roughly translates into 2 hours and 4 hours of video respectively. Acest lucru se traduce in aproximativ 2 ore si respective 4 ore de video.

The second difference between the two is the physical makeup of the disc.Cea de-a doua diferenta intre cele doua este de implementare fizica pe disc.

Astfel, datele pot fi stocate pe un DVD pe unul sau mai multe straturi. Discurile cu doua straturi contin seturi de date pe ambele straturi de policarbonat.

DVD playerele pot citi datele dintr-o parte astfel incat stratul 'superior' este semipermeabil, iar stratul inferior' este retro reflectant, astfel laserul putandu-se concentra pe ambele straturi.

DVD5 este pe un singur strat de disc (un strat de date), fata de DVD9, care este un disc cu dublu strat.

Citirea unui DVD5 incepe intotdeauna din interior sper exterior. Pentru DVD9 exista doua posibilitati de citire a datelor existente pe disc: PTPsauOTP

In modul OTP(opposite track path) citirea se realizeaza din exterior sper interior pentru nivelu 1 (stratul de jos). Cand citirea stratului de jos este terminata laserul se readapteaza pentru a citi statul 2 (denumit strat pauza).

Configuratia PTP (parallel track path) inseamna ca ambele track-uri merg in paralel. Prima metoda este de preferat pentru ca redarea datelor nu presupene intreruperi.

Deoarece este posibil ca la schimbarea straturilor imaginea sa 'inghete' un moment (depinde si de player), se recomanda stabilirea locului de schimbare a startului intr-un punct in care aceasta intrerupere sa poate trece neremarcata.

DVD9 este un disc cu un cost mai ridicat fata de DVD5, cantitatea de informatie e mult mai mare si de aceea si timpul de descarcare a datelelor este mai lung, iar calitatea este net superioara lui DVD5.

In tabelul de mai jos sunt redate diferente intre tipuri de DVD-uri:

Tabelul 1. Caracteristici DVD-uri

4.2 Softuri pentru realizarea conversiei DVD9-DVD5

1. DVD to DVD Copy este un soft rapid de calitate buna

Super Clone DVD este foarte rapid (15 - 40 min) si este Free ;

3. DVD2ONE - este foarte rapid (15 - 30 min) ;

4. AOA DVD Copy - este un soft rapid (20-40 min) ofera o calitate foarte buna si are

avantajul ca poate fi folosit si la scrierea DVD-urilor ;

5. Santa - soft de inalta calitate cu o multitudine de optimizari ;

6. Magic DVD Ripper - soft puternic de mare viteza

4.2.1 Avantaje si dezavantaje pentru softurile prezentate mai sus:

DVD9 - DVD5 utilizand DVD to DVD Copy:

+ calitate buna

+ rapid;

+ usor de folosit ;

- nu poate decripta dvd-uri ;

DVD9 - DVD5 utilizand Super Clone DVD:

rapid;

- nu poate decripta dvd-uri;

DVD9 - DVD5 utilizand DVD2ONE:

+ foarte rapid ;

- nu poate decripta dvd-uri ;

- nu poate inscriptiona dvd-uri ;

DVD9 - DVD5 utilizand AOA DVD Copy:

+ poate inscriptiona dvd+uri

+ rapid

+ permite suport CSS ;

- nu poate decripta dvd-uri ;

DVD9 - DVD5 utilizand Santa:

+ poate inscriptiona dvd+uri

+ rapid

nu poate copia discuri criptate ;

DVD9 - DVD5 utilizand Magic DVD Ripper:

+ rapid

- nu poate decripta dvd+uri

- nu poate inscriptiona dvd-uri

4.3 Compresia DVD9 la DVD5 utilizand AOA DVD Copy

Folosind acest soft pentru realizarea compresiei vom pierde din calitate.

Pasul1. Instalati AOA DVD Copy pe calculatorul dumneavoastra.

Pasul 2. Start AOA DVD Copy:

Pasul3. Apasati pe butonul de import.

Pasul4. Selectati+va DVD-ROM.

Pasul 5. Pastrati sursa de la pasul anterior si apasati pe export.

Pasul 6. Selectati DVD Write.

Pasul 7. Apasati butonul de setari de iesire.

Pasul 8. Alegeti 4.7G de la Target Disc/Ouput Size din lista derulanta. Pentru a obtine o calitate mai buna debifati subtitrarile de care nu aveti nevoie si apoi apasati pe OK.

Pasul 9. Apasati pe Start si asteptati.

Pasul 10. Asta e tot.

5. DVD Authoring

Ce este DVD authoring

DVD authoring descrie procesul crearii unui video DVD care poate fi redat pe un DVD player. Softul trebuie sa fie conform specificatiilor stabilite de Forum Group in 1995. Specificatiile sunt complexe datorita numarului mare de companii implicate in crearea lor.

DVD authoring este un proces separat de codarea MPEG dar cele mai multe softuri moderne au un codor incorporat (cu toate ca sunt folosite codoare separate atunci cand e nevoie de calitate mai buna sau control mai precis in setarile compresiei).

Cele mai multe aplicatii authoring sunt pentru DVD-uri video ele nesuportand crearea de DVD-uri audio.

Evolutie

Sunt numeroase aplicatii DVD authoring disponibile pentru a ajuta crearea de discuri video digitale. Multe aplicatii high-end authoring sunt scrise in-house de companii ca si Matsushita, Philips, Sony si Toshiba. Acestea nu sunt pentru vanzare in afara companiilor, si sunt folosite doar intern de laboratoarele companiei sau de studiourile partenere pentru a produce DVD-uri pentru clienti.

Un pachet software aparte high-end DVD este Scenarist, disponibil pentru vanzare de la Daikin, o foarte mare companie japoneza de aer conditionat si refrigerare, care s-a aliat cu Sonic Solutions pentru dezvoltarea pietei in America. Softul a fost tradus in engleza si a fost prin alte locuri pana sa devina standardul pentru productiile de la Hollywood. Ca si alte sisteme high-end, se conformeaza specificatiilor DVD mai mult decat oricare soft. In 2001, Sonic Solutions capata afacerea DVD authoring, incluzand ReelDVD si Scenarist, de la Daikin.

Sonic, o corporatie americana, este de asemenea un important player in vanzarea instrumentelor DVD authoring. Mai intai au fabricat calculatoare bazate pe inregistrarea audio. In curand au realizat ca la un anumit moment DVD recorders vor deveni la fel de raspandite ca si CD recorders. Atunci toate aplicatiile DVD authoring costau multe mii de dolari.

Sonic a dezvoltat DVDit, o aplicatie care a inceput de la $500. Utiliza doar o mica parte din toate specificatiile DVD si au prezentat-o intr-o forma care nu necesita vreo cunostinta de structura interna a DVD-ului. Aceasta forma a devenit mai tarziu temelia multor aplicatii simplificate pentru clienti. Concesionarul OEM a permis firmei Sonic ca in cel mai scurt timp sa devina cel mai utilizat player.

Pentru o scurta perioada de timp in jurul lui 2000, Spruce Technologies a devenit alt player important pe piata. Ei au creat DVD Maestro, un sistem software si hardware la acelasi pret ca si sistemul Scenarist dar cu o interfata mult mai prietenoasa. Cu Scenarist puteai avea nevoie de luni de invatare si training, spre deosebire de Maestro care putea fi invatat intr-o perioada mult mai scurta. DVD Maestro a implementat aproape toate specificatiile DVD ca si la Scenarist. A aparut o competitie mare pe piata intre Sonic si Spruce, insa piata nu era destul de mare. O surprinzatoare rezolvare a conflictului a aparut din partea companiei Apple Computer care a cumparat Spruce Technologies pentru o suma secreta. Apple vindea in acel timp propriile sisteme DVD authoring dupa acapararea softului german Astarte, dar s-a decis in mod indraznet sa dezvolte DVD Studio Pro cu cei de la Spruce.

De atunci, multe alte companii au dezvoltat instrumente de authoring, incluzand Adobe Systems, Mediachance si Ulead.

Adobe Encore CS3

5.3.1 Caracteristici

Editorul pentru prezentari

Adaugati setul de imagini dorit in proiect (File - Import as Asset).Definiti prezentarile ca fiind de genul celor in care se poate naviga sau de tip "autoplay", adaugand optional vocea naratorului sau fond muzical. Stabiliti durata fiecarui slide, adaugati efecte de tranzitie, precum si efecte "pan-and-zoom".

Fig.1 Slideshow

Flowchart

In cadrul proiectelor complexe, este de mare ajutor un asemenea mod de vizualizare a punctelor si a legaturilor. Cand este activat acest mod, se pot edita sau redenumi legaturile catre capitole sau alte meniuri, submeniuri etc.

fig. 2 Flowchart

Integrarea cu Adobe Photoshop

Se pot crea meniuri in formatul fisierelor .psd, utilizand tehnologia Photoshop integrata in Adobe Encore DVD 2.0. Editati meniurile in Photoshop CS2/CS3 si vedeti instantaneu modificarile in proiectul DVD corespunzator.

Adobe Bridge

Navigati, organizati si previzualizati continutul fisierelor si apoi utilizati binecunoscuta actiune "drag-and-drop" direct din Adobe Bridge, de oricate ori aveti nevoie de ceva. Efectuati cautari sau editati metadata XMP in functie de cuvinte cheie, limbaj si format.

Meniuri automatizate pentru capitole

Creati automat, in proiectul dvs., meniuri pe mai multe pagini, direct din capitole sau prezentari de tip slideshow.

Template-uri si elemente artistice de tip "royalty-free"

Utilizand template-uri de tip "royalty-free", meniuri cu miscare si alte fisiere cu elemente artistice incluse, puteti trece direct din start la crearea de meniuri pentru DVD-uri.

Codare in fundal integrata

Lasati Adobe Encore DVD 2.0 sa converteasca automat fisierele sursa in format video MPEG-2 si Dolby Digital Audio sau modificati manual setarile pentru a optimiza compresia DVD-ului.

Crearea meniurilor animate

Combinati puternicele instrumente de editare oferite de Photoshop CS2/CS3 cu instrumentele de compozitie video pentru a realiza meniuri in miscare unice.

Instrumente profesionale de "mastering"

Creati DVD masters utilizand banda DLT si incorporati o protectie DVD-standard impotriva copierii, precum si codarea regiunilor si controale de tip "playback".

Tipuri de fisiere compatibile pentru import

Fisierele video trebuie sa indeplineasca urmatoarele caracteristici (frame-rate si dimensiune), depinzand de standardul TV caruia i se adreseaza aplicatia.

*Este transcodat la import pentru a fi de 29.97

5.3.3 Specificatii

Pentru a realiza o aplicatie DVD (software sau hardware), in primul rand trebuie licentiata cartea specificatiior DVD la DVD Format/Logo Licensing Corporation, aceasta fiind o corporatie japoneza. Formatele diferite de DVD-uri au carti diferite; fiecare carte carte contine sute de pagini si costa aproximativ $5000. Dupa obtinerea acestei licente, producatorul devine concesionarul care cere onorariu aditional. Fara a deveni concesionar, cartea poate fi folosita doar ca referinta, nu pentru crearea aplicatiilor DVD.

Specificatiile DVD au fost scrise in japoneza si traduse in engleza pentru a fi utilizate in America cu un text care deseori concureaza complexitatea documentelor legale. Multe companii interpreteaza diferit diverse fragmente din acestea.

Tutorial

Crearea unui proiect nou

Interfata de lucru este usor de manevrat, panourile pot fi mutate sau inchise, se pot adauga altele noi, dupa necesitate. Modul de lucru pentru un proiect se seteaza inca de la inceput, in conformitate cu standardul PAL (european) sau NTSC (american). Importurile video acceptate pentru prelucrare sunt cele care se incadreaza in unul din aceste doua formate. Se poate forta deschiderea in Adobe Premiere si reformatarea dupa standarde. Dezavantajul e ca se poate pierde destul de mult din calitatea video.

Crearea unui meniu

In mod normal, Adobe Encore vine cu un pachet integrat de meniuri si butoane cu o paleta destul de larga. Pentru introducerea uneia dintre variante, din meniul Files exista optiunea Import as → Menu, caz in care alegem din fisierul dorit din fereastra de dialog. Pe de alta parte, panoul Library poate contine acele forme predefinite.

Odata incarcat, formatul .psd mai poate fi modificat, fie direct in editorul Photoshop, fie intr-un mod mai limitat, utilizand Encore, prin selectia butoanelor in fereastra de previzualizare. Editarea se realizeaza in panoul alaturat, Properties: nume, numar de ordine, tip, legatura etc.

Crearea unui timeline

Timeline-ul este foarte util pentru plasarea marcajelor de delimitare a capitolelor, pentru mixarea mai multor piste audio, respectiv video. Se pot plasa mai multe clipuri video pe aceeasi pista de timp, fara sa fie nevoie de prelucrare ulterioara. Plasate unul langa celalalt, pot rula ca un singur flux video. Este mai usor de lucrat cu aceste bucati decat cu un film intreg de exemplu, pentru marcarea inceputurilor de capitole. In meniul de pe bara de sus selectam Timeline, New Timeline.

Importarea de fisiere

Din meniul Files, optiunea Import As → Asset deschide o fereastra de dialog ce permite incarcarea fisierelor audio, video, imagine etc. Acestea se vor regasi pe panoul Project, plasat de obicei in stanga sus. De aici, plasarea lor pe timeline se face cu drag-and-drop.

Crearea unui playlist

Timeline → New Chapter Timeline

De asemenea, pentru optiunea Ruleaza tot (Play All) este suficient sa cream un playlist care sa contina toate clipurile aranjate in ordinea dorita. Se leaga (butonul de link) de playlist-ul respectiv si se alege apoi o actiune de oprire, de obicei, revenirea in meniul general. Clipurile pot fi folosite in continuare independent pentru vizualizare singulara, la sfarsitul fiecaruia mentionandu-se actiunea de returnare in meniul de alegere a capitolelor.

Crearea de capitole

Este destul de intuitiva. Imediat ce pozitionam cursorul pe timeline in locul dorit, se poate accesa meniul ascuns cu un clic dreapta si se selecteaza un Chapter point. Clic pe nou formatul marker de capitol va duce la activarea unui nou tablou de proprietati. Realizarea unei legaturi intre locul unde se editeaza link-ul si destinatie (actiunea la oprire) se obtine prin trasarea cu mausul, avand butonul din dreapta apasat.

Unul din meniuri trebuie sa fie cel care se va rula in mod logic prima data cand se deschide dvd-ul. Pentru aceasta, se seteaza optiunea First Play meniului corespunzator.

Crearea unei galerii de imagini

Files → New → Slideshow va deschide un nou tab alaturi de timeline. Imaginile importate in prealabil in workspace pot fi mutate in slideshow cu drag-and-drop, aceeasi procedura fiind valabila pentru sunet. Aici se pot aplica efectele pan and zoom, din fereastra Properties, tab-ul Effects. Tranzitiile se selecteaza din tab-ul alaturat, Transitions.

Verificarea proiectului

Files → Render Project ajuta la calcule preliminare inainte de verificarea propriu-zisa; creeaza proiectul pe baza datelor salvate.

Din meniul Files se alege Check Project. Butonul de Start demareaza verificarea proiectului pentru optiunile bifate. Este important ca la sfarsitul verificarii sa nu avem meniuri/timeline-uri orfane sau care nu sunt integrate in proiect. De asemenea, marimea proiectului nu trebuie sa depaseasca per total capacitatea discului. Se mai verifica actiunile de sfarsit, suprascrierile de comenzi etc.

Salvarea si crearea DVD-ului

Tot din meniul Files, dupa verificarea si terminarea proiectului, optiunea Build cu variantele Disc/Image/Flash/Folder/DVD Master pentru a da o finalitate lucrarii realizate.

Disc - scriere direct pe disc

Image - creare fisier .iso

Flash - creare fisier .swf

Folder - salvare intr-un folder pentru o scriere ulterioara

Bibliografie

https://www.romsym.ro/detalii.php?ctg=999

https://www.graphicmania.net/?p=11

https://www.adobe.com/products/encore/newfeatures.html#nf7

https://en.wikipedia.org/wiki/DVD_authoring

https://www.aoadvdcopy.com

https://www.dvdxcopy-software.com/dvd-santa

https://dvdcreation.digitalmedianet.com

https://www.bbc.co.uk