SOCIETATILE TRANSNATIONALE SI INVESTITIILE STRAINE DIRECTE - PRINCIPALII VECTORI AI GLOBALIZARII

Abstract

Transnational corporations, which operate in more than one country or nation at a time, have

become some of the most powerful economic and political entities in the world today. The United Nations has justly described these corporations as "the productive core of the globalizing world economy

Foreign direct investment (FDI) is defined as 'investment made to acquire lasting interest in enterprises operating outside of the economy of the investor.' The FDI relationship, consists of a parent enterprise and a foreign affiliate which together form a transnational corporation (TNC). In order to qualify as FDI the investment must afford the parent enterprise control over its foreign affiliate. The UN defines control in this case as owning 10% or more of the ordinary shares or voting power of an incorporated firm or its equivalent for an unincorporated firm.

O societate transnationala reprezinta o corporatie d e mari dimensiuni a carei activitate

se desfasoara in acelasi timp in mai multe tari, sediul sau central, societatea mama, este intr-o singura tara, dar ea actioneaza in mai multe tari prin filialele sale, societatile fiica. Domeniile sale de activitate sunt variate, deseori integrate intr-o retea unica de productie, cercetare, comercializare, bancar - financiara si de asigurare.

Noile realitati astfel conturate in sfera relatiilor economice internationale, ne determina

sa afirmam ca omenirea se indreapta spre un nou model de globalizare, indus de noile forte care actioneaza in aceasta directie: noile tehnologii din domeniul informaticii si al telecomunicatiilor, pietele financiare, comertul cu servicii si strategiile marilor corporatii transnationale bazate pe operarea retelelor de servicii. Se contureaza astfel o economie globala bazata pe retele, pe masura ce are loc tranzitia de la un sistem de interdependente,

bazat cu precadere spre comert, catre un sistem de interconectari, bazat cu precadere pe retele.

Profesorul japonez Noriake Kabazashi, decanul Scolii de afaceri din cadrul universitatii Keio, care a urmarit, in cadrul unui program de cercetare, incercarile corporatiilor japoneze de a se "globaliza" incepand cu anul 1978, a identificat cinci stadii in drumul acestora spre globalizare:

1. exportul din tara de origine;

2. productia in tara - gazda;

3. integrarea in activitatile economice ale tarii/regiunii-gazda;

4. coordonarea activitatilor regionale;

5. dezvoltarea logisticii pentru realizarea unor activitati globale.

In opinia cercetatorului japonez, firmele japoneze cele mai puternice, nu au reusit sa ajunga decat in stadiul al treilea, in timp ce in Europa si America de Nord exista deja corporatii aflate deja in stadiul 5. Si la nivel regional avem indicii ca se contureaza un sistem global mai puternic axat pe relatii de interconectare prin retele mai mult decat pe relatii de interdependente gravitand in jurul comertului. Se poate spune ca obiectivele crearii unei piete unice in cadrul UE, nu presupun doar crearea unei simple piete comune axate pe comert, intrucat ele vizeaza libera circulatie nu numai a bunurilor materiale, ci si a persoanelor, capitalurilor si serviciilor, anticipand astfel noi dimensiuni ale relatiilor dintre tarile membre, care pot fi puse in legatura cu noile concepte legate de "interconectare" si respectiv "retele". Aceeasi amploare a acestui fenomen poate fi observata si in cadrul Acordului de Comert Liber Nord - American(N.A.F.T.A) sau a celorlalte acorduri regionale incheiate in ultimii ani.

Se poate afirma ca internationalizarea productiei reprezinta, pe de alta parte, si forta motrice care alimenteaza crearea acordurilor regionale de comert liber. Pe masura ce sistemele de productie se extind in mod frecvent dincolo de granitele regionale, pentru a cuprinde si tari invecinate nu ar trebui sa mire faptul ca se accentueaza presiunile pentru eliminarea impedimentelor in calea fluxului neingradit de resurse si informatii intre facilitatile

de productie localizate in asemenea tari invecinate.

Dezvoltarea productiei internationale este determinata in primul rand de dezvoltarea societatilor transnationale. Procesul aparitiei si dezvoltarii societatilor transnationale a fost mai rapid decat interpretarea lor teoretica.

Societatile transnationale au aparut si s-au dezvoltat pe fondul urmatorilor factori:

 liberalizarea politicilor economice: deschiderea granitelor nationale, liberalizarea fluxurilor de investitii straine directe si de portofoliu sau de alte acorduri de cooperare si

investitionale;

 accentuarea progresului tehnologic, care duce la cresterea costurilor si a riscurilor la care sunt expuse companiile, impune abordarea diferitelor piete mondiale, prin delocalizarea internationala a productiei, pentru a diversifica aceste riscuri. Pe de alta parte, reducerea costurilor de transport si de comunicare au facilitat integrarea mai eficienta a operatiunilor la nivel global, precum si transportul componentelor sau a produselor finite in cautarea eficientei economice, a avantajelor comparative date. Acestea conduc la cresterea ponderii investitiilor straine directe motivate de cresterea eficientei, cu importante implicatii asupra cresterii competitivitatii exporturilor tarilor recipiente si, implicit, asupra cresterii economice;

 cresterea concurentei, care este rezultatul interactiunii primilor doi factori, impune exploatarea unor noi piete de catre companii, atat pentru a reduce costurile de productie, cat si pentru valorificarea mai eficienta a rezultatului final, dar impune si abordarea unor noi forme

de productie internationala, de proprietate si de aranjamente contractuale, care sa potenteze forta lor pe piata, cum ar fi de exemplu fuziunile, achizitiile, participarea minoritara sau majoritara, oferta public de schimb .

Este bine stiut faptul ca societatile transnationale s-au dezvoltat foarte puternic in anii

'70, dezvoltare determinata in mare masura de tehnologia si de capitalul detinute. Firmele

care produceau produse de mare competitivitate aveau si in trecut o sfera larga de activitate internationala, dar sub forma de comercializare.

In prezent putem distinge foarte bine urmatorii factori si forte de dezvoltare a societatilor transnationale:

a) Investitia externa, tehnologia de varf si cercetarea stiintifica, care ocupa in prezent primul loc in activitatea acestor firme. Pentru a apropia aceste activitati de zonele in care are loc cererea sau oferta, de locurile de consum, de utilizare sau de sursele de aprovizionare, un factor important l-a reprezentat si il reprezinta reducerea costurilor de transport, mai ales in conditiile unei serii mari de fabricatie. Progresul rapid al tehnicii si al stiintei s-a materializat in sporirea complexitatii tehnice a produselor care necesita costuri mari, serii mari de fabricatie si o piata diversificata de desfacere.

b) Progresul tehnic rapid se concretizeaza in reducerea ciclului de viata al produselor

ca urmare a frecventelor inovatii tehnice si tehnologice. Pana la realizarea de noi produse, superioare, firmele se lupta pentru prelungirea ciclului de viata al produsului deja existent pe piata, prin extinderea la scara internationala a fazelor ciclului de viata.

c) Criza energetica si de materii prime determina deplasarea productiei de produse

intermediare sau chiar finite, dar energo si materialo-intensive, in tari bogate in asemenea

resurse, care au si costuri mai reduse ca urmare a prelucrarii lor pe plan local, fara a mai necesita cheltuieli de transport.

d) Criza ecologica a impus aparitia unor restrictii in unele tari dezvoltate pentru organizarea industriei poluante, firmele fiind nevoite sa inceteze productia sau sa utilizeze tehnologii noi, nepoluante, dar mai costisitoare. Apare posibilitatea deplasarii fabricarii unor asemenea produse in tarile cu o legislatie mai putin exigenta in domeniul protectiei mediului.

e) Procesul de schimbare a raportului intre cerere si oferta, care apare in perioada postbelica, prin care oferta devine astfel mult mai mare decat cererea la cele mai multe produse, cere adaptarea rapida si flexibila a ofertei de bunuri si servicii la conditiile cererii, adaptare mai usor de realizat daca productia are loc pe plan local, promovandu-se astfel o politica complexa de marketing international.

f) Costurile salariale, cu forta de munca sunt inegale in lume, ceea ce stimuleaza deplasarea productiei si a altor activitati in tarile in care exista o forta de munca calificata, disciplinata, dar mult mai eficienta din punct de vedere al costurilor, respectiv mai ieftina.

g) Costurile de transport si viteza transporturilor faciliteaza distribuirea pe scara

larga, in cele mai indepartate tari, nu numai a actului de comercializare, dar si a productiei.

h) Reducerea taxelor vamale, acestea fiind inlocuite cu obstacole netarifare care restrang posibilitatile de patrundere a marfurilor pe o piata sau alta, declansandu-se un proces,

si anume crearea de facilitati pentru atragerea capitalului strain la crearea de intreprinderi in diferite tari, bazate pe capital si tehnologie straine.

i) Criza datoriilor externe si posibilitatea convertirii acestor datorii in investitii straine, prin cumpararea de catre investitorii straini a acestor datorii, cu sumele disponibilizate

de acestia, urmand sa cumpere intreprinderi locale pe care sa le modernizeze, sa le retehnologizeze si sa le utilizeze profitabil. Patrunderea societatilor transnationale in economia altor tari este facilitata de superioritatea tehnologica a lor, de competitivitatea lor manageriala ridicata, de existenta unei retele complete de servicii, marketing, consulting, distributie, publicitate, servicii.

Liderii politici ai corporatiilor, precum si cea mai mare parte a literaturii de specialitate prefera utilizarea termenului de societate multinationala, dar in cadrul ONU este consacrat termenul de societate transnationala. Totusi din punct de vedere economic, atat conceptul de societate transnationala, cat si cel de societate multinationala se caracterizeaza prin aceleasi trasaturi:

 capitalul societatii este de valoare mare, de dimensiuni mari, alcatuit din varsaminte

ale unei mari firme, dar si din contributii la capital din partea unor societati din tara de provenienta sau din alte tari;

 activitatea de investitii, productie si comercializare a societatii se desfasoara prin filiale aflate intr-un numar mare de tari (cel putin 6);

 cifra de afaceri a societatii este deosebit de mare, de regula de peste 1 mld. de dolari, dar cele mai multe societati au cifre de afaceri de peste 50-70 mld. de dolari (cea mai mare cifra de afaceri fiind de 100 mld. dolari); unele societati transnationale au cifre de afaceri mai mici de 1mld. de dolari, dar activeaza in domenii de varf, avand, de cele mai multe ori, un monopol deosebit;

 societatea cuprinde in sfera sa de activitate operatiuni economice integrate intr-o societate transnationala, dispersata dupa ratiuni economice strategice in mai multe filiale (operatiuni de productie, bancare, de cercetare, de dezvoltare, de comercializare, de asigurari).

 forma principala de realizare a activitatilor societatilor transnationale o reprezinta investitiile straine directe, prin care se asigura detinerea pachetului de control si monopol asupra deciziei.

Structura societatilor transnationale, precum si raporturile dintre centru si filiale cunosc forme variate, care pot fi grupate in trei tipuri de organizare:

a) societatile transnationale acorda autonomie totala filialelor lor, astfel incat filialele respective se manifesta ca o forma complexa, cu un grad ridicat de integrare a functiilor unei firme, ceea ce ii permite sa aiba independenta fata de centru si sa detina o influenta semnificativa pe pietele internationale;

b) acordarea unei independente relativ totale a filialelor, insa mai putin in domeniul cercetarii si al ideilor noi, care sunt concentrate la centru. In acest fel, societatea mama isi exercita rolul de control si coordonare in materie tehnologica;

c) un sistem de relatii prin care filialele detin o libertate redusa. Astfel, filialele au independenta in sistemul de comercializare si marketing, data fiind aproprierea lor de piata de desfacere. In domeniul productiei filialele produc subansamble si componente ale unui produs finit complex care urmeaza sa fie asamblate, fie la societatea mama, fie la una din filiale. De asemenea, filialele presteaza si activitati de comercializare si servicii.

In procesul de transnationalizare se observa unele tendinte noi, care demonstreaza trecerea pe trepte superioare atat a procesului de transnationalizare, cat si a activitatii corporatiilor transnationale. Asistam la aparitia unor raporturi noi intre guvernele statelor gazda si societatile transnationale, acestea manifestand o atentie sporita fata de cerintele reale

ale economiilor tarilor gazda, dar si la o crestere a pluralismului investitorilor internationali. Astfel, in randul tarilor dezvoltate s-au creat trei poli de mari investitori, si anume: SUA,

Uniunea Europeana si Japonia, dar au inceput sa patrunda in randul societatilor transnationale

si firme dintr-o serie de tari in curs de dezvoltare, cum sunt firme din Coreea de Sud, care ocupa locul 7 in randul tarilor dupa cifra de afaceri :Venezuela, Mexic, Brazilia.

Au aparut unele schimbari in randul investitorilor internationali. Astfel SUA a ramas principalul investitor mondial, dar si principalul beneficiar al investitiilor internationale catre care se indreapta principalele fonduri din Uniunea Europeana si Japonia. De asemenea, principalii beneficiari ai activitatii societatilor transnationale si a investitiilor straine, dintre tarile in curs de dezvoltare, au devenit China, Coreea de Sud, Venezuela, Mexic, Turcia, Argentina si Brazilia. O dezvoltare deosebita a cunoscut procesul de transnationalizare a activitatii bancare prin mondializarea pietelor financiare, dezvoltarea pietei internationale de valori mobiliare, dezvoltarea pietelor creditelor consortionale si cresterea numarului si a cifrei

de afaceri ale bancilor transnationale care au lansat pe piata financiara noi produse.

O importanta tot mai mare o cunoaste transnationalizarea activitatilor in domeniul serviciilor, cum ar fi: serviciile bancare, comerciale, de asigurari, de transporturi, de turism, publicitate, telecomunicatii. Investitiile straine directe sunt orientate in proportie de peste 50%

in sectorul tertiar, iar societatile transnationale prestatoare de servicii nu numai ca au cifre de afaceri foarte mari, dar au devenit si cele mai profitabile.

Investitia externa "este actul achizitiei de active straine in afara tarii de origine".

Principala forma de activitate o reprezinta investitia straina directa, precum si sfera de comercializare. Stocul investitiilor straine directe in anul 1998 era de peste 3233 mld.$, ceea

ce reprezinta circa 10,7% din PIB-ul mondial si circa 52% din formarea bruta a capitalului.

Tabelul nr.1. Indicatorii investitiilor straine directe (ISD) si ai activitatii societatilor transnationale

Sursa: Constantin Moisuc, Economie internationala, editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2001, pag.185

Concluzii interesante rezulta si din compararea activitatii filialelor societatilor transnationale, filiale create atat prin investitii straine directe, cat si prin fuziuni si noi achizitii

de capital. Astfel, vanzarile totale ale filialelor straine reprezentau in 1998 circa 6412 mld. dolari, din care peste 50% reprezinta exporturile. De aici rezulta ca ponderea exporturilor filialelor in comertul mondial cu marfuri si servicii este de peste 60%.

Bibliografie

1. Bari, I., 2003, Probleme globale contemporane, Ed. Economica , Bucuresti.

2. Bari, I., 2003, Globalizare si probleme globale, Ed. Economica , Bucuresti.

3. Marin, G., (coordonator), 1996 -"Economia mondiala. Trecut - prezent - viitor", Editura

Independenta Economica, Bucuresti.

4. Moisuc, C., 2001, Economie internationala, Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti.

5. Postelnicu, Ghe., 2000, Globalizarea economiei, Ed. Economica, Bucuresti.

6. www.unctad.org