RISCUL IN ACTIVITATEA AGENTULUI ECONOMIC

1.1. Riscul - concept si trasaturi specifice

Cresterea complexitatii relatiilor structurale ale intregului sistem economico-social, la care se adauga dezvoltarea stiintei si tehnologiei, au creat mutatii importante in modul de abordare a aspectelor teoretice si practice ale notiunilor de risc si incertitudine la nivel de firma. Pe prim plan, s-au impus aspectele privind continutul si semnificatia practica a conceptelor de risc si incertitudine in general, opiniile diferitilor specialisti in acest domeniu fiind extrem de diverse.

Astfel, riscul poate fi privit ca reprezentand incapacitatea unei firme de a se adapta la timp si cu cel mai mic cost la modificarile de mediu. Privit din acest punct de vedere, riscul care afecteaza activitatea unei firme are ca principala sursa instabilitatea climatului de afaceri (element exogen firmei) si incapacitatea agentului economic de a contracara la timp si fara costuri ridicate efectele generate de aceasta evolutie continua a mediului in care actioneaza. In acest sens, o activitate rentabila in prezent poate deveni nerentabila in viitor ca urmare a modificarii nefavorabile a conditiilor de mediu. Rezulta, astfel, ca riscul este o caracteristica permanenta a activitatii unei firme, aceasta trebuind sa implementeze mecanisme adecvate de gestionare a riscului, care sa evidentieze rapid modificarile aparute si masurile de interventie.

Din punct de vedere probabilistic, riscul reprezinta variabilitatea profitului fata de media profitabilitatii din ultimii ani. Aceasta acceptiune este foarte importanta in realizarea previziunilor, in care "riscul se estimeaza ca variabilitate a profitului in raport cu speranta de rentabilitate". In acest caz, drept criteriu de definire s-au ales oscilatiile profitului fata de o medie, considerandu-se ca realizarea unor profituri viitoare mai mici decat nivelul mediu, considerat ca nivel de referinta, poate sa conduca la aparitia unor situatii de criza si sa afecteze negativ activitatea economica.

In definitia data de OCDE, se apreciaza ca "riscul este constituit din posibilitatea ca un fapt cu consecinte nedorite sa se produca". Aceasta definitie are la baza eventualitatea ca un eveniment (anticipat cu o anumita probabilitate sau neprevazut de decident) sa se materializeze si sa afecteze negativ anumite aspecte ale activitatii economice.

Alaturi de acestea, mai exista si alte definitii ale riscului, prin care se incearca gasirea de noi semnificatii ale acestuia:

o gama larga de incertitudini privind activitatea viitoare a agentului economic;

probabilitatea survenirii unui eveniment nedorit;

variabilitatea probabila a rentabilitatii viitoare a activului;

variabilitatea rezultatului sub presiunea mediului;

posibilitatea ca veniturile viitoare sa fie diferite fata de cele estimate a se obtine. Altfel spus, riscul reprezinta variabilitatea veniturilor sub influenta mediului, implicand eventualitatea producerii unui eveniment nefavorabil;

riscul se traduce prin variabilitatea rezultatului, afectand rentabilitatea activelor si, in consecinta, a capitalului investit;

un element de incertitudine care poate afecta activitatea unui agent sau derularea unei operatiuni economice;

gradul de incertitudine al aparitiei unei pierderi din cauze fortuite, accidentale sau imprejurari neasteptate;

probabilitatea unui eveniment nefavorabil sa aiba loc, probabilitatea succesului sau a esecului, in care succesul inseamna obtinerea de profit si esecul presupune suferirea unei pierderi de bani dintr-o investitie.

Standardele Internationale de Contabilitate considera ca riscul reprezinta varietatea rezultatelor obtinute. Ajustarea in functie de risc poate implica cresterea valorii la care este estimata o datorie. In evaluarea rezultatelor si cheltuielilor afectate de conditii de incertitudine, trebuie aplicat principiul prudentei, pentru a nu supraevalua activele si a subevalua datoriile. Totusi, elementele de incertitudine nu justifica constituirea unor provizioane excesive sau subevaluarea obligatiilor.

Analizand toate aceste definitii, se pot desprinde principalele caracteristici ale riscului:

a)      riscul deriva din incertitudine; adoptarea deciziei are loc in prezent, iar punerea in practica si rezultatele se vor produce in viitor. Incertitudinea provine din necunoasterea cu privire la care eveniment din cele identificate se va produce si la ce moment, care vor fi efectele reale si amplitudinea producerii acestora;

b)      riscul implica ideea de pierdere potentiala, indiferent de natura, generata de evolutia unui factor in sens contrar asteptarilor decidentului;

c)      efectele riscului, odata produse, nu mai pot fi inlaturate;

d)      riscul apare atat in procesul activitatii economice, sociale, cat si in afara acestuia, ca urmare a raporturilor dintre om si natura;

e)      asumarea riscului presupune o remunerare corespunzatoare a capitalului investit;

f)        riscul reprezinta o incapacitate de adaptare a firmei la conditiile de mediu;

g)      riscul este o masura a vulnerabilitatii firmei, a probabilitatii de aparitie a succesului sau esecului.

Cunoscand aceste trasaturi specifice notiunii de risc, se poate actiona in directia elaborarii unor politici moderne de prevenire a riscului, de ocrotire impotriva riscului si de inlaturare a efectelor sale.

Analizand lucrarile stiintifice scrise in ultimele decenii referitoare la problematica riscului, se evidentiaza o evolutie in aprecierea notiunilor de risc si incertitudine, precum si manifestarea a trei tendinte principale in acest domeniu:

cresterea intr-un ritm fara pr ecedent a situatiilor de risc si incertitudine, cauzate de extinderea fenomenului de internationalizare a activitatilor, de externalizare a unei parti a acestora, de diversificare a instrumentelor financiare, crizele economice care capata o amploare tot mai mare, cresterea competitiei etc.;

extinderea preocuparilor economistilor de a dezvolta cunostintele stiintifice in acest domeniu, prin apelarea la un numar mare de ramuri ale stiintei (management, marketing, finante, statistica etc.) si prin identificarea, testarea si implementarea de noi instrumente de evaluare, prevenire si protectie impotriva riscului;

amplificarea si diversificarea consecintelor pe care implementarea instrumentelor si tehnicilor de prevenire si protectie impotriva riscului le genereaza asupra mediului economic, social, natural.

Cele trei tendinte mentionate sunt interdependente, iar problematica riscului si a incertitudinii la nivelul unui agent economic devine tot mai complexa, imbogatindu-se cu noi sensuri. In permanenta, managerii trebuie sa cunoasca nivelul riscului fiecarui proiect de afaceri, precum si daca el este mai mare decat castigul potential. In acelasi timp, in conditiile economice si sociale ale tranzitiei la economia de piata, stabilitatea si siguranta agentului economic nu mai sunt dictate numai de actiunile proprii, ci de toti participantii la viata economica. In acest sistem complex al interdependentelor se inscriu:

intreprinderea, care actioneaza pentru obtinerea unor rezultate care sa permita acoperirea cheltuielilor efectuate si inregistrarea de profit;

sistemul financiar, care, in cazul aparitiei riscului si a instabilitatii, aloca, in anumite conditii, fonduri banesti pentru asigurarea continuitatii procesului de productie;

statul, prin intermediul subventiilor acordate, dar si al impozitelor si taxelor percepute;

consumatorii, care reprezinta clientii firmei.

Actiunile constiente si inconstiente efectuate de toti acesti participanti la realizarea activitatii firmei pot determina aparitia unor efecte directe asteptate, corespunzatoare obiectivelor fixate, dar si manifestarea unor efecte intamplatoare, nedorite, pe care literatura de specialitate le defineste ca fiind riscuri.

1.2. Riscul si incertitudinea

Fundamentele teoriei clasice, bazate pe supozitia certitudinii, nu mai corespund situatiilor reale actuale si cerintelor de cunoastere completa si corecta a tuturor cauzelor, conditiilor, factorilor de influenta si efectelor producerii unui fenomen sau proces economic. In prezent, in fundamentarea deciziilor nu se mai opereaza cu certitudini absolute, cu previziuni exacte ale evolutiei unui anumit element, ci decidentii recurg, tot mai des, la estimari probabile, incerte, la notiuni de risc si incertitudine. Cele mai multe decizii se adopta in conditii de risc si/sau incertitudine, cunoasterea incompleta sau incorecta a uneia sau mai multor variabile fiind o trasatura definitorie a activitatii economice in conditiile actuale si o cauza care explica intr-o masura tot mai mare diferentele intre rentabilitatile diferitelor activitati sau proiecte de afaceri.

Problema raportului dintre incertitudine si risc, ca, de altfel, si aceea dintre certitudine si incertitudine, nu are doar importanta teoretica, ci si una practica deosebita. Aceasta din urma este pusa in evidenta mai ales in procesul de adoptare a deciziilor, deoarece fenomenele si procesele care influenteaza activitatea unei firme se pot afla in diferite situatii de incertitudine sau de risc, ceea ce poate afecta rezultatele obtinute. Din acest motiv, se impune cunoasterea diferentierilor dintre incertitudine si risc, astfel incat agentii economici sa-si defineasca comportamentul fata de acestea.

In conditii de certitudine, intreprinderea nu este supusa nici unui risc, fiind cunoscute evenimentele posibile si efectele lor asupra activitatii viitoare. Incertitudinea si riscul, odata introduse in mecanismul decizional, afecteaza calitatea si acuratetea estimarilor cu privire la evolutiile si rezultatele viitoare ale firmei.

Desi termenii "risc" si "incertitudine" sunt folositi, de multe ori, pentru a exprima unul si acelasi lucru, exista o diferenta clara intre ei. Astfel, incertitudinea reprezinta faptul de a nu sti ceea ce urmeaza sa se intample in viitor, iar riscul este modul in care se caracterizeaza cat de multa incertitudine exista. Cu cat exista mai multa incertitudine, cu atat riscul va fi mai pronuntat si invers. Riscul reprezinta, deci, o caracterizare a gradului de incertitudine.

Riscul apare in situatiile in care decidentul poate sa identifice evenimentele posibile si evolutiile acestora si chiar probabilitatea producerii lor, dar fara a fi in masura sa precizeze cu exactitate care dintre aceste evenimente se va produce efectiv. Se poate spune, deci, ca riscul provine din imposibilitatea de a preciza cu acuratete care este evenimentul care se va materializa efectiv din multitudinea de evenimente identificate de decident. Chiar daca probabilitatea estimata pentru materializarea efectiva a unui anumit eveniment este ridicata, decidentul nu poate fi sigur ca acel eveniment este cel care se va produce cu certitudine, fiind posibil sa se produca un fenomen a carui probabilitate era apreciata la un nivel redus sau chiar un eveniment neprevazut.

Esenta riscului este data de incapacitatea firmei de a prevedea cu exactitate evolutia viitoare a activitatii desfasurate. Riscul reprezinta, astfel, acel factor de probabilitate ce poate fi asociat unui posibil rezultat atunci cand factorul de decizie cunoaste toate efectele viitoare posibile ale deciziei luate.

Incertitudinea este situatia in care decidentul nu poate identifica toate sau chiar nici unul din evenimentele posibile a se produce si nu poate estima probabilitatea producerii lor. Incertitudinea presupune anticiparea foarte vaga a unor elemente, astfel incat nu se poate face nici o previziune cu privire la ceea ce se va intampla. O situatie este incerta atunci cand nu se cunosc suficient sau deloc evolutia ulterioara a evenimentelor si probabilitatile de aparitie a acestora, ceea ce afecteaza procesul de adoptare a deciziei. In privinta riscului, se pot face estimari ale evenimentelor ce se pot produce si se pot determina probabilitatile aparitiei lor.

Gradul de incertitudine al unei afaceri este dat de acele riscuri care nu pot fi identificate de o firma la un moment dat, in timp ce gradul de risc este dat de riscurile identificate. Cu cat ponderea riscurilor neidentificate intr-o anumita situatie este mai mare, cu atat evolutia activitatii analizate este mai incerta. Chiar daca decidentul cunoaste cea mai mare parte a riscurilor implicate in actiunile sale, este posibil ca incertitudinea sa nu dispara in totalitate.

Incertitudinea poate avea un caracter subiectiv sau obiectiv. Caracterul subiectiv al incertitudinii provine din faptul ca estimarile cu privire la aparitia unui anumit eveniment se bazeaza pe aprecierile si perceptiile decidentului, in functie de informatiile de care acesta dispune in momentul respectiv si de experienta dobandita in domeniul analizat. Incertitudinea obiectiva apare in situatia in care evenimentele identificate si probabilitatile de aparitie sunt determinate pe baza unor date reale, referitoare la evolutiile anterioare, existand un consens in aceasta privinta in randul majoritatii persoanelor implicate in procesul decizional.

In prezent, majoritatea evaluarilor efectuate de manageri referitoare la conditiile viitoare de desfasurare a unei afaceri au un caracter preponderent subiectiv. In vederea fundamentarii cat mai riguroase a deciziei si reducerii numarului de necunoscute cu care se opereaza, se impune o imbunatatire a cantitatii si calitatii informatiilor, pentru a se transforma, pe cat posibil, situatiile de incertitudine in situatii de risc.

Cu toate ca firmele se expun in permanenta la anumite riscuri, nu in toate cazurile in care acestea se materializeaza ajung in stare de vulnerabilitate sau de insolvabilitate. Gestiunea financiara adecvata, implementarea unor politici corespunzatoare in domeniul riscului, obtinerea de profit din alte activitati pot face ca firma sa poata suporta financiar pierderile provocate, ceea ce previne aparitia falimentului. Cu cat o firma este mai mare, cu atat poate suporta mai bine pierderile financiare provocate de evolutia nefavorabila a conditiilor economice. Totusi, vulnerabilitatea si factorii de risc trebuie analizati impreuna cand se stabilesc dimensiunea si gradul de diversificare a activitatii unei firme.

Riscul trebuie privit si prin prisma consecintelor sale, ceea ce necesita asumarea responsabilitatii pentru materializarea sa. Astfel, riscul are efecte diverse, atat asupra unitatii economice, cat si asupra tertilor.

Riscul asumat la nivelul managementului firmei are o dimensiune economica si una sociala.

Dimensiunea economica se refera la pierderile financiare provocate intreprinderii de actiunea unor evenimente nefavorabile, atat din interiorul firmei, cat si din exteriorul sau. Acest tip de efecte are drept caracteristica definitorie paguba financiara pe care o suporta firma, fiind usor de evaluat de catre manageri.

Componenta sociala prezinta un interes tot mai mare in prezent, deoarece analiza si evaluarea riscurilor se fac si pentru a cunoaste prejudiciile potentiale pe care le pot avea pentru personalul firmei. Un grad ridicat de risc al unei unitati economice, insotit si de o vulnerabilitate ridicata la evolutia mediului ambiant al acesteia, determina o stare de neliniste si insatisfactie pentru angajatii sai, care afecteaza negativ stabilitatea personalului, productivitatea muncii, calitatea productiei obtinute, rezultatele intreprinderii si buna desfasurare a activitatii in intreaga firma. In cazul in care riscul se situeaza la un nivel rezonabil, si nivelul incertitudinii resimtite de catre personal se micsoreaza. Iar pe masura ce angajatii se simt mai putin amenintati de situatiile incerte si necunoscute, satisfactia oferita de locul de munca este mai mare, ca si performantele obtinute.

Acest lucru este valabil si pentru treptele ierarhice superioare din cadrul firmei,  activitatea managerilor si atitudinea acestora fata de risc fiind influentate de succesul masurilor implementate pentru reducerea acestuia. Cu cat politicile si instrumentele de evaluare a riscului utilizate reusesc sa transforme o parte tot mai mare din situatiile de incertitudine in situatii de risc, cu atat va creste increderea managerilor in existenta unor solutii adecvate pentru a mentine riscul in limite rezonabile si in succesul activitatilor prezente si in cele viitoare. Toate acestea vor conduce la asumarea unor noi riscuri in viitor, astfel incat actiunile menite sa reduca nivelul incertitudinii si riscului vor contribui la cresterea predispozitiei pentru asumarea de noi riscuri.

Efectele riscului nu se manifesta, insa, numai pe plan intern, ci depasesc perimetrul firmei si pot afecta si clientii sau furnizorii acesteia. Pentru clienti, pierderile cele mai mari provin din calitatea necorespunzatoare a produselor achizitionate si din nerespectarea termenelor de livrare, care le pot afecta grav desfasurarea activitatii si, mai departe, respectarea contractelor cu clientii lor. Pentru furnizori, riscurile provin din neincasarea la timp a creantelor sau din intrarea firmei debitoare in starea de incetare a platilor, precum si din rezilierea contractului din diverse motive. Aceste efecte asupra tertilor pot avea, mai departe, alte consecinte pentru intreprinderea in cauza, si anume pierderi de imagine, care, spre deosebire de o pierdere financiara, sunt mai greu recuperat si de comensurat.

Riscul este un concept complex, dificil de evaluat, si cunoaste o serie de forme de manifestare. Indiferent de metodele folosite, el nu va putea fi eliminat in totalitate din activitatea unei firme, importanta fiind determinarea nivelului riscului pe care intreprinderea este dispusa sa-l accepte. Nivelul acceptabil al riscului se refera la riscul maxim pe care un agent economic este dispus sa si-l asume, el fiind diferit in functie de conditiile concrete ale fiecarei activitati economice si de atitudinea fata de risc a decidentului.

1.3. Tipologia riscului activitatii agentului economic

Economia de piata implica, prin legile dupa care se conduce, aparitia unor riscuri si incertitudini specifice, care, coroborate cu caracteristicile activitatii fiecarui agent economic, pot determina aparitia unor situatii si stari conjuncturale nefavorabile. Necunoasterea riscurilor ce pot aparea, a factorilor de cauzalitate si a masurilor de interventie in cazul materializarii poate avea consecinte negative pentru firma in cauza, putand determina chiar falimentul ei. Din acest motiv, se impune clasificarea riscurilor, in scopul cunoasterii mecanismului de actiune al fiecaruia si al implementarii unor instrumente adecvate de protectie.

In literatura de specialitate consacrata problematicii riscului ce afecteaza activitatea agentului economic, exista o multitudine de variante referitoare la clasificarea riscurilor.

Dupa nivelul la care este localizat, riscul poate fi:

a)      risc macroeconomic - este rezultatul evolutiei intr-un anumit sens a conditiilor mediului de afaceri. Acesta este generat de actiunea conjugata a unui numar variat de factori de natura economica, politica sau sociala, a caror evolutie in timp trebuie luata in considerare de catre managementul firmei. Acest tip de riscuri poate fi cauzat de greve, convulsii sociale, razboaie civile, schimbari de guverne, modificari de politica, recesiune economica, restrictii de convertibilitate a monedei nationale in valuta, de transfer al fondurilor in strainatate, inflatie, evolutia nefavorabila a ratei dobanzii pe piata, sistemul juridic etc. Riscurile macroeconomice pot fi clasificate in riscuri de tara, de transfer, suveran, financiar, de inflatie, operational, de implantare si juridic.

b)      risc sectorial - este dat de caracteristicile sectorului in care firma isi desfasoara activitatea, fiind, mai departe, dependent de sistemul politic, de infrastructura, legislatie, cultura, concurenta etc.;

c)      risc microeconomic (specific firmei) - este determinat de factori endogeni, specifici fiecarei intreprinderi in parte. Acesta se poate clasifica, mai departe, dupa diverse criterii.

Riscul se poate caracteriza prin asocierea unei legi de probabilitate pentru aparitia fiecarui rezultat scontat. Probabilitatea arata in ce masura este posibila producerea unui anumit eveniment in conditii determinate. Deci, pentru fiecare eveniment exista o probabilitate de aparitie. Atat probabilitatea, cat si riscul pot fi apreciate subiectiv si obiectiv.

Probabilitatea subiectiva apare cand aprecierea riscului se face de catre un singur individ si reflecta mentalitatile si gradul de documentare ale persoanei respective. Probabilitatea obiectiva intervine cand aprecierea riscului se face de catre mai multi indivizi, pe baza evidentei istorice a datelor statistice.

Astfel, dupa posibilitatea de interpretare a legii de probabilitate, riscurile se pot clasifica in:

a)      riscuri subiective - depind de aprecierile subiective ale fiecarui individ, de informatia sa;

b)      riscuri obiective - inerente oricarei activitati caracterizate printr-o anumita probabilitate de variatie a rezultatelor si sunt independente de individ.

In functie de posibilitatea de previziune, riscurile pot fi:

a)      riscuri previzibile - sunt provocate de factori ce pot fi prevazuti inainte de desfasurarea unei operatiuni sau activitati. Printre cauzele care provoaca acest tip de riscuri se numara decesele, maternitatea, batranetea, modificarea brusca a temperaturii prin schimbarea anotimpurilor, fluctuatiile valutare in conditiile unei crize economice mondiale etc. Efectele acestor categorii de riscuri pot fi eliminate sau reduse prin adoptarea din timp a unor masuri corespunzatoare.

b)      riscuri imprevizibile - sunt provocate de factori imprevizibili, intamplatori, ce nu pot fi prevazuti inainte de inceperea derularii unei operatiuni. Ele pot fi provocate de seceta, inundatii si alte calamitati naturale aparute in cadrul raporturilor dintre om si natura, precum si de evenimente fortuite in cadrul raporturilor dintre oameni, cum sunt  razboaie, greve, nationalizari, restrictii valutare impuse de stat etc. In cazul acestor riscuri, se manifesta o tendinta de crestere a ponderii a lor, precum si de majorare a costurilor pentru eliminarea sau reducerea pagubelor provocate.

Dupa originea factorului care le genereaza, riscurile pot fi:

a)      riscuri interne - sunt generate de factori care actioneaza in interiorul unei intreprinderi si se refera la defectiuni ce pot aparea in functionarea mijloacelor fixe, fraude provocate de angajati, greve ale personalului, accidente de munca provocate de nerespectarea normelor de protectie a muncii, penalitati platite partenerilor de afaceri ca urmare a nerespectarii contractelor din motive subiective etc.;

b)      riscuri externe - sunt determinate de cauze localizate in afara intreprinderii si care afecteaza activitatea firmei in cauza. Se refera la majorarea impozitelor de catre stat, oscilatii ale cursului valutar, modificari nefavorabile ale dobanzii bancare, calamitati naturale, pierderi financiare provocate de partenerii de afaceri.

Din punctul de vedere al masurilor pe care intreprinderea le poate adopta pentru a se proteja impotriva acestor riscuri, cele mai importante sunt riscurile interne, pentru acestea firma avand posibilitati mai mare de interventie. In privinta riscurilor externe, agentul economic dispune de cai reduse de actiune, mai important pentru el fiind identificarea acestor riscuri pentru a incerca reducerea consecintelor in cazul materializarii lor.

Dupa natura lor, riscurile se mai pot gupa astfel:

a)      riscuri sociale - sunt provocate de evenimente sociale previzibile sau imprevizibile, precum boala, decesul, invaliditatea, reducerea nivelului de trai, somajul, maternitatea etc. Protectia impotriva acestor riscuri depinde, in mare masura, de politica statului in domeniu, de nivelul de dezvoltare a economiei nationale, calitatea sistemului educational. In general, se poate afirma ca statele moderne acorda o importanta primordiala ocrotirii individului impotriva riscurilor sociale, scopul fundamental al oricarui regim modern fiind acela de a proteja interesele indivizilor la nivel national, in conditii de echitate si dreptate sociala.

b)      riscuri naturale - provocate de calamitati naturale.

c)      riscuri politice - sunt determinate de evenimente politice majore, precum razboaie, greve, embargo, nationalizare, restrictii de export.

Acoperirea riscurilor politice este greu de realizat sau chiar imposibila, avand in vedere consecintele grave ale acestor tipuri de riscuri, declansate de interesele majore ale statului, care, in asemenea situatii, se opun intereselor individului sau intreprinderilor. Riscul politic este inerent activitatii unui agent economic, indiferent de tara unde actioneaza; el nu poate fi evitat, poate fi doar luat in considerare si estimat. Posibilitatile de atenuare sau de compensare a pagubelor in acest caz depind exclusiv de pozitia si atitudinea autoritatilor statale.

d)      riscuri economice - sunt cele mai numeroase si se pot clasifica, la randul lor, dupa o multitudine de alte criterii. Data fiind varietatea acestor tipuri de riscuri, si formele de prevenire sau atenuare a prejudiciilor provocate sunt numeroase.

Riscurile care afecteaza activitatea unui agent economic se pot clasifica si dupa alte criterii. O intreprindere se confrunta cu toate aceste categorii de riscuri, insa cel mai frecvent intalnite sunt riscurile economice. Acestea sunt cele mai importante pentru o companie si prin prisma faptului ca un manager are posibilitati mai multe de interventie pentru prevenirea sau eliminarea lor. Din acest motiv, se impune acordarea unei atentii sporite acestei categorii de riscuri, astfel incat managementul unei firme sa le identifice mai usor si sa adopte masuri care sa contracareze efectele evenimentelor nedorite.

Dupa natura lui, riscul economic poate fi:

risc pur, accidental, asigurabil. Impotriva acestui risc, agentii economici se pot asigura, cu un anumit cost.

risc speculativ, in care agentii economici au atat posibilitatea de a pierde, cat si de a castiga.

In functie de profilul, dimensiunile si aria de activitate, insasi structura organizatorica a firmei poate fi sursa de risc pentru aceasta. Prin analiza functiilor fiecarei componente a structurii organizatorice, se poate stabili coeficientul de risc aferent, natura riscurilor si modul de interventie.

In scopul cunoasterii riscurilor provocate de propria structura organizatorica, activitatea firmei se poate diviza pe urmatoarele faze: cercetare-dezvoltare, aprovizionare, productie si vanzare. In faza de cercetare-dezvoltare, riscurile speculative pot fi determinate de protectia gresita a unui brevet, efectuarea de investitii neproductive sau obtinerea de produse fara cerere asigurata pe piata; in etapa de aprovizionare, surse de risc pot fi conditiile de achizitie si cursul valutar al monedei nationale, in faza de productie prezenta unor rebuturi, functionarea necorespunzatoare a mijloacelor fixe, intreruperi nejustificate ale fluxului tehnologic, iar in faza de vanzare obtinerea unor preturi de vanzare sub nivelul pietei sau rezilierea unor contracte de vanzare.

Si in cazul riscurilor pure se pot identifica unele surse interne care pot afecta grav desfasurarea activitatii unei firme, precum incendiile, exploziile, scurgeri de informatii, fraude, accidente etc.

Din punct de vedere functional, riscul poate fi clasificat astfel:

a)      riscul de exploatare - arata variatia rezultatului de exploatare la modificarea conditiilor de exploatare;

b)      riscul financiar - reflecta variatia rezultatului la modificarea conditiilor de finantare a activitatii firmei;

c)      riscul de faliment sau de insolvabilitate - este riscul ca intreprinderea sa nu poata achita la scadenta datoriile fata de furnizori, bugetul statului, banci etc.

Riscul de exploatare, numit si risc economic, se refera la variabilitatea sau nesiguranta obtinerii unui anumit rezultat de exploatare. El exprima incapacitatea firmei de a se adapta la timp si cu cele mai mici costuri la variatiile mediului economico-social si reflecta variabilitatea rezultatului economic sau a cash flow-ului de exploatare in functie de conditiile de exploatare.

Riscul financiar exprima variabilitatea indicatorilor de rezultate ca urmare a modificarii structurii financiare a intreprinderii.

Riscul financiar este asociat modului de finantare a activitatii firmei. Daca o intreprindere apeleaza la imprumuturi, ea isi asuma o obligatie financiara fixa, reprezentata de cheltuielile financiare cu dobanzile, ceea ce face ca indatorarea, prin marimea si costurile ei, sa determine modificarea rezultatelor obtinute si a riscului financiar. Daca, in schimb, finantarea activitatii se realizeaza numai pe seama resurselor interne, cum sunt profitul reinvestit si majorarile de capital social prin noi aporturi ale actionarilor, aceasta nu presupune asumarea unor obligatii de plata rigide. Cu cat obligatiile cu costuri fixe (credite bancare, leasing) au o pondere mai ridicata in cadrul surselor financiare, cu atat riscul financiar este mai ridicat.

Riscul de faliment se manifesta in cazul in care intreprinderea nu poate achita la scadenta platile fata de creditorii sai.

In activitatea practica, firmele se pot confrunta cu dificultati de plata, care pot fi temporare sau permanente. In cazul existentei unor dificultati permanente de plata a obligatiilor fata de terti, se poate vorbi de o deteriorare a situatiei financiare a firmei, cu consecinte negative asupra solvabilitatii acesteia. Factorii care conduc o afacere la faliment variaza. Multi economisti atribuie acest fenomen ratelor ridicate ale dobanzii, recesiunii economice sau datoriilor mari fata de creditori. Totodata, specificul activitatii si reglementarile juridice pot contribui la dificultatile financiare ale unei companii. Studiile efectuate au aratat ca firmele mici, private si cele nou infiintate sunt mai vulnerabile decat cele mari si cu experienta pe piata.

Dintre riscurile enuntate anterior, riscurile de exploatare sunt cele mai cuprinzatoare si se pot clasifica astfel:

riscul de organizare si conducere - provine dintr-o structura organizatorica deficitara a firmei, in cadrul careia anumite compartimente functionale importante sunt inexistente. Acest risc se poate diviza, mai departe, in:

riscul de recrutare a personalului

riscul de dotare tehnico-materiala si financiara

riscul de management (de conducere)

riscul de investitii - poate rezulta din inutilitatea, utilitatea partiala sau ineficienta economica a unei investitii si are efecte negative grave, uneori imprevizibile, cu consecinte ireparabile asupra activitatii firmei.

riscul de aprovizionare - este riscul de a nu putea aproviziona continuu procesul de productie cu materii prime, materiale, combustibil, energie.

riscul de fabricatie - orice proces de fabricatie implica o serie de riscuri, ce pot fi cauzate de o multitudine de factori tehnici, economici, sociali, naturali. In aceasta categorie de riscuri se inscriu: modificarea la intervale scurte de timp a parametrilor tehnici ai sortimentelor, ca urmare a aparitiei unor produse concurente noi pe piata; rebuturi determinate de materiale necorespunzatoare sau de forta de munca insuficient calificata; defectiuni tehnice ale utilajelor, care determina intreruperea procesului de fabricatie.

riscul de depozitare - este legat de modul in care sunt asigurate spatiile de depozitare a produselor si marfurilor, de dimensiunile si caracteristicile tehnico-functionale ale acestora, de modul cum sunt amplasate si administrate aceste spatii.

riscul de desfacere - este riscul de aparitie a pierderilor in urma relatiilor cu clientii sau ca urmare a modificarii conditiilor pietei. Riscul de desfacere mai este denumit si risc comercial, fiind identificat, la modul general, cu riscul care apare in procesul realizarii bunurilor si serviciilor.

riscul valutar - este  generat de fenomene si procese specifice pietei valutare, precum devalorizare, revalorizare, reglementarile privind transferurile valutare si convertibilitatea, care au consecinte deosebite asupra situatiei economico-financiare a unei firme.

riscul creditului - provine fie din incertitudinea creditorului cu privire la incasarea creantelor ca urmare a lipsei de bonitate a debitorului, fie din incertitudinea debitorului cu privire la posibilitatea achitarii la timp a datoriei, datorata nerealizarii veniturilor programate.

riscul de munca - se manifesta in forme diferite, in functie de cauzele generatoare, si afecteaza locurile de munca sau nivelul salarizarii fortei de munca.

riscul de publicitate comerciala - poate proveni fie din lipsa de publicitate, fie din publicitatea deformata.

riscul in contracte economice - este riscul de crestere a pretului pe piata, in timp ce intreprinderea trebuie sa livreze produsele la preturi inferioare, fixate prin contracte semnate anterior, sau riscul de deteriorare a pretului datorita fluctuatiilor valutare.

riscul licitatiilor - se refera la pagubele pe care le pot avea fie firma organizatoare a licitatiei, fie firma participanta.

riscul tehnologic - se refera la pierderile pe care le poate suporta intreprinderea datorita neimplementarii celor mai noi tehnici si tehnologii. riscul de transport - se refera la pierderile materiale sau financiare pe care intreprinderea le poate suporta ca urmare a efectuarii transportului materiilor prime, materialelor, produselor, marfurilor in conditii improprii sau cu intarziere.

riscul ratei inflatiei - inflatia afecteaza rentabilitatea unei firme, din acest motiv intreprinderea trebuie sa tina seama de deprecierea monetara in incheierea contractelor si in intocmirea situatiilor financiare.

Standardele Internationale de Contabilitate abordeaza problematica riscului in IAS 32, intitulat "Instrumente financiare: prezentare si descriere", care se refera la instrumentele financiare utilizate de catre firma si la riscurile financiare aferente tranzactiilor efectuate cu acestea. In acest sens, IAS 32 defineste urmatoarele categorii de riscuri:

riscul de pret - este riscul ca valoarea unui instrument financiar sa varieze in timp si poate imbraca mai multe forme, respectiv:

c)            riscul valutar - este riscul ca valoarea unui instrument financiar sa fluctueze in timp datorita modificarii cursului valutar;

d)            riscul ratei dobanzii - este riscul ca valoarea unui instrument financiar sa se modifice ca urmare a variatiei ratei dobanzii bancare;

e)            riscul de piata - este riscul ca valoarea unui instrument financiar sa varieze datorita modificarii preturilor titlurilor de pe piata, indiferent de cauzele acestor schimbari.

riscul de credit - este riscul ca una din partile implicate de instrumentul financiar sa nu-si execute obligatia asumata, cauzand celeilalte parti o pierdere financiara;

riscul de lichiditate - se refera la imposibilitatea de vinde rapid pe piata un activ financiar la o valoare apropiata de cea reala sau justa. Se mai numeste si risc de finantare, intrucat firma poate avea dificultati in procurarea fondurilor necesare pentru indeplinirea angajamentelor asumate.

riscul fluxului de numerar - este riscul ca valoarea fluxurilor viitoare de numerar generate de un instrument financiar sa fluctueze.

Alaturi de criteriile prezentate anterior, mai pot exista si alte criterii de clasificare a riscurilor, pe care managerii unei intreprinderi le pot lua in considerare, in functie de riscurile care sunt estimate sa apara in activitatea lor.

Se retine, insa, ca in viata unui agent economic orice risc este posibil sa apara atunci cand conjunctura il favorizeaza. El nu va putea fi eliminat in totalitate din activitatea economica a unei firme. Important pentru agentul economic este sa determine nivelul de risc pe care este dispus sa si-l asume in conditiile obtinerii unui anumit nivel al profitului si sa adopte masuri de atenuare a pierderilor in cazul materializarii acestuia.

1.4. Factorii de risc - concept si clasificare

Factorii de risc sunt fortele motrice care, in anumite conditii, pot conduce la producerea unor evenimente generatoare de pierderi pentru agentii economici. Factorii de risc pot fi clasificati dupa mai multe criterii, astfel:

1) in functie de locul actiunii:

a)      factori externi - sunt factori legati de caracteristicile economiei nationale sau ale sectorului de activitate in care activeaza firma, de sistemul politic sau social al tarii. Ei nu pot fi influentati de catre manageri si afecteaza in acelasi mod toate intreprinderile.

b)      factori interni - sunt legati de caracteristicile intrinseci ale fiecarui agent economic.

2) dupa natura:

a)      factori economici;

b)      factori sociali;

c)      factori politici

3) dupa posibilitatea de previzionare:

a)      factori previzibili (certi sau determinabili)

b)      factori imprevizibili (incerti sau aleatori)

4) in functie de efortul propriu al firmei:

a)      factori dependenti de efortul propriu;

b)      factori independenti de efortul propriu

5) dupa nivelul la care actioneaza:

a)      factori macroeconomici;

b)      factori sectoriali;

c)      factori microeconomici

Cei mai multi dintre factorii de risc care actioneaza la nivelul unei entitati economice nu depind de efortul propriu al managementului, ci, in cea mai mare masura, sunt sub controlul administratiei centrale. De asemenea, majoritatea acestor factori are caracter conjunctural si actioneaza din afara intreprinderii.

Dintre informatiile folosite de catre agentii economici, cele care privesc factorii de risc au o importanta deosebita. Cu cat acesti factori sunt mai bine cunoscuti de catre decidenti, cu atat riscul afacerii va fi mai redus. Practic, calitatea informatiilor influenteaza decisiv calitatea analizei riscului. In procesul decizional, managerii se confrunta, insa, cu o serie de probleme legate de disponibilitatea acestor informatii, calitatea lor, promptitudinea obtinerii, actualitatea, exactitatea, costul etc.

Dificultatile procurarii de informatii pertinente provin, in primul rand, din diversitatea si complexitatea elementelor componente ale mediului de afaceri, printre care pot fi amintite:

- numarul mare de agenti economici care activeaza pe piata;

- cadrul legal-institutional complex sau birocratic;

- mediul economico-social;

- politica economica, financiara si sociala a guvernului.

In al doilea rand, aceste elemente nu sunt constante in timp, ci se afla intr-o continua evolutie si schimbare, conducand la cresterea situatiilor de risc si incertitudine. Pentru a atenua aceasta instabilitate a mediului, este important ca firmele sa dispuna si sa utilizeze un numar cat mai mare de informatii pertinente.

Totodata, trebuie remarcata necesitatea procurarii unor informatii de calitate. Calitatea informatiilor depinde de profesionalismul personalului din compartimentele de analiza ale intreprinderii, de existenta unor institutii publice, a cabinetelor de consultanta, a bancilor, care pot furniza informatii pertinente sub forma de studii, rapoarte, informari etc.

Veridicitatea informatiei poate avea de suferit daca nu sunt utilizate caile adecvate de transmitere. De multe ori, aceste cai sunt intamplatoare si complexe, implicand riscul distorsionarii informatiei ca urmare a actiunii subiective a culegatorilor de informatii si a celor care le transmit sau le utilizeaza. Pertinenta informatiei depinde si de cultura de afaceri dintr-o anumita tara. De regula, se obtin mai usor date veridice intr-un stat cu o cultura superioara decat in unul aflat in situatia opusa.

O alta problema se refera la gestionarea volumului de informatii, privita in sensul accesului cat mai rapid la informatii pertinente. Aceste informatii risca sa fie incluse intr-un volum mare de informatii in continua crestere si sa nu li se mai acorde importanta necesara. Pentru evitarea acestei probleme, se pot utiliza sisteme informatice performante de gestiune a informatiilor.

Informatiile, cat mai numeroase si mai detaliate, sunt absolut necesare in analiza riscului. Exista, insa, o diferenta evidenta intre informatiile de care o firma are nevoie si cele pe care le poate culege si utiliza. Costul informatiilor difera de la o sursa la alta, cele mai ieftine fiind cele obtinute din sursele publicate. La costul informatiilor se adauga timpul si resursele umane implicate in culegerea si prelucrarea lor. Utilizarea unei game variate de proceduri si mijloace de tratare a informatiilor reduce semnificativ timpul de reactie a firmei la schimbarile de mediu.

In conditiile in care la baza deciziilor economice sta o baza informationala tot mai larga, verificarea si validarea informatiei sunt conditii indispensabile pentru reducerea incertitudinii si pentru adoptarea unor decizii eficiente. Informatiile corecte si complete contribuie la realizarea unei analize de calitate a riscului si ofera, astfel, managerului posibilitatea de a fundamenta cat mai bine strategia de dezvoltare a firmei. Actionand intr-un mediu dinamic, informatiile numeroase, limitele acestora, costul, riscul, castigurile potentiale devin o provocare adresata managerilor firmei.

1.4.1. Factorii macroeconomici

Sunt factori externi si au o importanta covarsitoare asupra nivelului de risc al unei firme, luarea in considerare a acestora in mecanismul decizional necesitand o buna intelegere de catre decident a mediului economic general, a vulnerabilitatilor economiei nationale, a relatiilor structurale ale acesteia, a calitatii sistemului politic si institutional al statului. Factorii externi se pot grupa, dupa natura lor, in factori economici, sociali si politici.

a) Factorii economici

Cuprind patru grupe principale:

a1) starea economiei nationale

a2) dimensiunea pietei interne

a3) situatia financiara interna

a4) factorii geografici

Materializarea factorilor economici duce la aparitia evenimentelor de natura economica, acestea putand afecta grav rezultatele intreprinderii. Printre cele mai importante evenimente economice ce pot influenta negativ activitatea firmei se numara scaderea economica sau diminuarea cresterii economice, cresterea rapida a costurilor de productie ca urmare a ratei ridicate a inflatiei sau a importurilor masive de produse energetice, combustibili etc., aparitia deficitelor comerciale sau bugetare, a dezechilibrelor balantei de plati, diminuarea venitului national etc. Toate acestea determina deteriorarea climatului general de afaceri si restrang oportunitatile de afaceri ale intreprinderilor.

b) Factorii sociali

Se refera la structura sociala, diferentele intre nevoi si aspiratii, valorile spirituale ale populatiei, traditiile acesteia. Ei se pot grupa in urmatoarele categorii:

b1) forta de munca si ocuparea

b2) populatia si veniturile

b3) cultura

Cele mai importante evenimente sociale care pot conduce la materializarea riscului sunt conflictele interetnice sau de natura religioasa, greve, revolte si demonstratii impotriva regimului politic, conflicte ale personalului cu conducerea firmei. Cu cat gradul de cultura, civilizatie, educatie si de dezvoltare al unei natiuni este mai ridicat, cu atat probabilitatea producerii unor astfel de evenimente este mai mica. La nivel de firma, cele mai multe evenimente de natura sociala care pot provoca pierderi provin din insuficienta motivare a personalului, atitudinea ostila a salariatilor fata de manageri sau fata de schimbare, gradul scazut de calificare.

c) Factorii politici

Urmaresc calitatea liderilor politici si a partidelor politice, puterea relativa a guvernului si eficienta institutiilor statului. Se pot grupa in doua mari categorii:

c1) mediul politic

c2) mediul legal-institutional

Factorii politici de risc, atunci cand se manifesta, provoaca pierderi mult mai mari decat evenimentele economice, mergand pana la falimentul firmei sau nationalizarea bunurilor acesteia. Cele mai importante evenimente de natura politica sunt razboaiele, actele teroriste, conflictele regionale, revoltele. Toate aceste evenimente sunt determinate, de cele mai multe ori, de actiunea conjugata a factorilor politici si a celor sociali si au un impact major, in primul rand, asupra economiei nationale, apoi se repercuteaza asupra activitatii fiecarei firme. Consecintele unor astfel de evenimente sunt controlate si eliminate cu mare dificultate de catre puterea politica.

Cea mai mare parte a informatiilor referitoare la componenta socio-politica a riscului este destul de greu de evaluat si interpretat. In acelasi timp, riscul activitatii unui agent economic mai este influentat si de alti factori socio-politici externi, precum aderarea la tratatele si conventiile internationale, gradul de acces la resurse financiare externe, conflictele regionale. Si in cazul acestor factori exista o mare dificultate legata de obtinerea informatiilor necesare, de cuantificarea si aprecierea lor obiectiva.

1.4.2. Factorii sectoriali

Sunt factori externi si influenteaza in mod considerabil rezultatele activitatii oricarei intreprinderi. Se refera, in general, la piata pe care activeaza o firma si cuprinde urmatorii factori mai importanti:

a.       furnizorii;

b.      clientii;

c.       concurentii.

a. Principalul obiectiv al activitatii de aprovizionare se concretizeaza in asigurarea completa a resurselor materiale corespunzatoare cantitativ si calitativ cu necesitatile firmei, la locul si termenele solicitate. In aceste conditii, contractele de aprovizionare incheiate cu furnizorii trebuie sa urmareasca obtinerea unor costuri minime cu materiile prime si materialele cumparate, dar si desfasurarea ritmica a fluxului de productie in cadrul intreprinderii. Principalele evenimente nedorite ce pot aparea sunt legate de nerespectarea de catre furnizori a conditiilor specificate in contracte, de majorarea preturilor de vanzare a materialelor, falimentul unui furnizor important, riscul ca firma sa nu poata achita furnizorii ca urmare a unei crize de lichiditati. Pentru reducerea riscului, se impune ca firma sa incheie contracte de aprovizionare cu mai multi furnizori si sa prevada preturi ferme de livrare, precum si o gestionare adecvata a patrimoniului sau.

Trebuie precizat ca, in cadrul furnizorilor, se includ si institutiile financiare care pun la dispozitie firmei resurse financiare sub forma de imprumuturi. Referitor la acestea, apar aceleasi riscuri ca si in cazul furnizorilor de materii prime si materiale, la care se mai adauga, insa, si alte categorii de riscuri, legate de penalitatile platite in cazul nerambursarii la timp imprumutului, refuzul creditorilor de a mai imprumuta firma ca urmare a neonorarii la timp a obligatiilor financiare sau a unei structuri financiare precare etc.

b. Clientii se manifesta ca un factor de risc pentru intreprindere daca prezinta un grad mare de concentrare. Daca in cazul falimentului unui furnizor, activitatea firmei nu este, de regula, afectata foarte grav, agentul economic putand gasi alte surse de aprovizionare, disparitia unui client poate pune probleme deosebite intreprinderii, mai ales daca acesta are o pondere mare in cifra de afaceri a companiei.

Si in cazul consumatorilor, evenimentele nedorite pot fi provocate de nerespectarea termenilor contractuali, pierderea unor clienti neurmata de gasirea altora, impunerea unor conditii dezavantajoase pentru firma sau solicitarea unor avantaje financiare atunci cand clientii detin o situatie privilegiata. De mentionat ca, in cazul clientilor, riscurile sunt mai reduse atunci cand acestia nu sunt beneficiarii finali ai produselor.

c. Piata pe care activeaza o intreprindere cuprinde, alaturi de furnizori si clienti, si firmele concurente. Succesul sau esecul unei firme pe piata depinde, in mare masura, de deciziile concurentilor. In aceste conditii, firma trebuie sa se informeze in permanenta cu privire la nivelul investitiilor intreprinderilor concurente, la nivelul productivitatii muncii acestora, al capacitatilor de productie, al strategiei lor comerciale.

Rivalitatea intre firmele din cadrul aceluiasi sector are ca principale forme de manifestare razboiul preturilor, campaniile de publicitate, serviciile post-vanzare oferite clientilor etc. Multe din aceste forme de concurenta, in special reducerea preturilor, au ca efect reducerea rentabilitatii in cadrul sectorului, ceea ce afecteaza negativ toti agentii economici. In mod evident, nivelul concurentei influenteaza dimensiunea riscului operational, generand, cel mai adesea, reduceri sau limitari ale pretului de vanzare sau ale cantitatilor vandute.

1.4.3. Factorii microeconomici

Sunt  factori interni si actioneaza in mod direct asupra nivelului riscului si al performantelor activitatii unui agent economic. Cuprind urmatoarele categorii mai importante:

a)      potentialul uman;

b)      potentialul tehnico-material;

c)      potentialul financiar.

a) Potentialul uman

Desfasurarea corespunzatoare a activitatii intr-o intreprindere presupune utilizarea de forta de munca adecvata sub aspect cantitativ, structural si calitativ. De aceea, se impune o analiza atenta a personalului angajat si a modului in care acesta corespunde cerintelor structurii organizatorice, a stabilitatii salariatilor, a eficientei utilizarii timpului de lucru al acestora si a productivitatii muncii, a calitatii managementului.

Gestiunea eficienta a resurselor umane previne riscul de migrare a personalului, al declansarii grevelor sau conflictelor de munca, al aparitiei accidentelor de munca, al manipularii defectuoase a echipamentelor, al rebuturilor etc. Materializarea acestor riscuri are consecinte nefavorabile asupra volumului productiei obtinute, asupra calitatii productiei obtinute, asupra modului de respectare a contractelor incheiate cu clientii, asupra performantelor firmei si imaginii sale pe piata.

b) Potentialul tehnico-material

Viabilitatea unei firme intr-un mediu concurential depinde si de resursele materiale de care aceasta dispune si pe care le foloseste in procesul de productie. Resursele materiale utilizate de catre firma cuprind activele imobilizate si activele circulante. Cantitatea, structura si calitatea acestora trebuie sa fie conforme cu nivelul si calitatea activitatii pe care firma doreste sa o desfasoare.

Principalii factori de risc legati de echipamentele utilizate se refera la utilizarea necorespunzatoare a acestora, neefectuarea la timp a reparatiilor capitale si curente, intretinere neadecvata, toate acestea putand provoca defectiuni si intreruperi in functionarea mijloacelor fixe, realizarea de produse rebutate, eficienta scazuta in exploatare. Pentru prevenirea aparitiei acestor riscuri, se impune dimensionarea mijloacelor fixe in raport cu nivelul si structura productiei ce trebuie realizata, respectarea programului de reparatii capitale si curente, urmarirea folosirii eficiente din punct de vedere extensiv si intensiv a echipamentelor, prevenirea aparitiei premature a uzurii fizice si morale.

Referitor la materiile prime si materialele utilizate, riscurile pot aparea in toate in fazele circuitului economic. Astfel, in faza de aprovizionare, riscurile se refera la neefectuarea la timp a aprovizionarii sau in cantitati insuficiente, pierderi pe timpul transportului, necorelarea programului de aprovizionare cu cel de productie, care conduce la imobilizarea de resurse banesti in stocuri materiale pentru productie. In timpul depozitarii, principalele riscuri provin ca urmare a depozitarii in spatii neadecvate, manipularii necorespunzatoare, evidentei deficitare a stocurilor. La utilizarea materiilor prime si materialelor, intreprinderea se poate confrunta cu riscul depasirii normelor de consum, al nerespectarii standardelor de fabricatie sau a caietelor de sarcini, al gradului scazut de valorificare productiva a materialelor. Toate aceste riscuri, odata materializate, afecteaza negativ volumul productiei, calitatea produselor obtinute, rezultatele firmei, modul de respectare a contractelor incheiate cu beneficiarii.

c) Potentialul financiar

Fiecare agent economic are o anumita structura financiara, care se poate identifica din bilantul contabil. Structura financiara este un element care diferentiaza firmele din punct de vedere al performantelor. Alegerea unei structuri financiare inadecvate poate genera costuri foarte mari, ceea ce creeaza premisele aparitiei riscului financiar sau chiar de faliment.

Decizia in privinta structurii financiare trebuie sa conduca la un raport optim intre finantarile prin credite si cele prin capitaluri proprii, astfel incat costurile de finantare sa fie minime. Daca firma are un volum foarte mare de credite contractate, ea se confrunta cu riscul de a nu putea plati ratele scadente si dobanzile aferente in cazul in care nivelul dobanzii inregistreaza o crestere foarte mare.

Rata dobanzii este un factor de origine externa, asupra caruia managerii nu pot actiona direct, nivelul sau depinzand de politica monetara promovata de banca nationala, de conjunctura economica generala etc. Managerii au, insa, posibilitatea sa aleaga mai multe surse de finantare, in functie de costurile pe care le genereaza si de restrictiile financiare la care este supusa intreprinderea. In acest fel, alegerea unei structuri financiare adecvate poate conduce la reducerea costului capitalului si a riscului financiar.

Date fiind caracteristicile diferite ale diverselor categorii de activitati, producerea evenimentelor ce conduc la materializarea riscului poate avea consecinte diferite asupra acestora. Cu cat gradul de complexitate a activitatii desfasurate este mai mare, cu atat numarul evenimentelor posibile generatoare de riscuri este mai mare si, implicit, gradul de risc este mai mare.