PRACTICILE ANTICONCURENTIALE

Practici anticoncurentiale de tipul intelegerilor

intelegeri urmarind sa reduca numarul concurenti­lor pe piata

intelegeri vizand restrangerea libertatii concuren­tilor

Justificarea intelegerilor interzise

Folosirea in mod abuziv a pozitiei dominante

Definirea pozitiei dominante

Interzicerea folosirii in mod abuziv a unei pozitii do­minante

Definirea pietei relevante

Definitia utilizata de Consiliul Concurentei

Abordari in plan international

Decizii ale Consiliului Concurentei

Practicile anticoncurentiale sunt constituite din:

a) intelegeri intre agentii economici sau asociatii de agenti economici care au ca obiect sau pot avea ca efect re­strangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei (art. 5 din lege)

b) folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante (art. 6 din lege).

Legea romana consacra pentru aceste fapte principiul in­terzicerii, dar admite, in anumite conditii, justificarea acestora.

Legiuitorul roman s-a aliniat legislatiilor occidentale care nu considera ilicita existenta acestor fenomene econo­mice in sine, ci doar atunci cand au ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concu­rentei.

1. PRACTICILE ANTICONCURENTIALE DE TIPUL INTELEGERILOR

Articolul 5 (1) al Legii nr. 21/1996 afirma principiul in­terzicerii "intelegerilor, oricaror decizii luate de asociatiile de agenti economici ori practici concertate', pe care le vom denumi in continuare "intelegeri', intre agentii economici sau asociatii de agenti economici; sunt enumerate, cu titlu de exemplu, sapte tipuri de comportamente anticoncuren­tiale (Anexa 1.) Diversitatea practicilor anticoncuren­tiale, denumite generic "intelegeri', poate fi ordonata apli­cand mai multe criterii. Din punct de vedere juridic putem distinge intelegeri structurate juridic si intelegeri nestructu­rate juridic.

Intelegerile structurate juridic sunt constituite din acor­duri incheiate intre agentii economici sau asociatiile de a-genti economici, indiferent ca sunt exprese sau tacite si ori­care ar fi denumirea ce li se da: acord, intelegere, pact, pro­tocol, contract si alte asemenea. Faptul ca intelegerea este pusa in aplicare printr-o structura (entitate) creata in acest scop sau se utilizeaza o structura economica preexistenta este mai putin important.

Intelegerile nestructurate juridic includ practicile con­certate care constau in comportamentul agentilor econo-

mici de a se adapta, mai mult sau mai putin spontan, la o anumita linie de actiune. Aceasta devine o linie de conduita admisa uniform pe piata respectiva fara a fi nevoie de existenta unui acord, a unei intelegeri in acest sens.

Realizarea intelegerilor care constituie practici anticon­curentiale cere infaptuirea unui acord de vointa intre agentii economici sau intre asociatiile de agenti economici - de aici caracterul colectiv al intelegerilor interzise. Simplul fapt de a propune unui alt agent economic incheierea unui acord continand restrictii ale concurentei nu poate constitui in sine, o practica anticoncurentiala, decat in masura in care a fost acceptata de celalalt agent economic.

Intelegerile incheiate intre agentii economici avand ca obiect sau ca efect restrangerea, impiedicarea sau denatu­rarea concurentei pot fi clasificate din punct de vedere eco­nomic in acorduri orizontale si acorduri verticale.

Acordurile orizontale privesc agentii economici situati la acelasi nivel al proceselor economice (ex. acorduri intre producatori, acorduri intre distribuitori).

Acordurile verticale privesc agentii economice situatii la niveluri diferite ale aceluiasi proces economic (ex. acorduri intre producatorii si distribuitorii aceluiasi tip de produs).

Pentru ca intelegerile incheiate intre agentii economici sau intre asociatiile de agenti economici sa intre in catego­ria celor interzise, conform art. 5 (1) al Legii nr. 21/1996, ele trebuie sa indeplineasca conditia: "au ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei'.

Daca aceasta conditie nu este indeplinita, acordurile respective nu pot face obiectul prevederilor legale privind practicile anticoncurentiale.

Efectul anticoncurential al intelegerilor intre agentii economici poate fi un efect real sau poate ramane in starea de posibilitate, fiind un efect eventual.

Amploarea, eficacitatea intelegerilor asupra concurentei si asupra mediului concurential pot fi apreciate cu aju­torul unor criterii cum ar fi:

. partea din piata afectata sau controlata;

. numarul si durata practicilor anticoncurentiale;

. diversitatea mecanismelor, procedeelor prin care sunt puse in acti une.

Folosirea de catre legiuitor a expresiei potrivit careia intelegerea "poate avea ca efect' justifica ideea ca aplica­rea dispozitiei legii se poate baza pe un efect eventual, fara a fi necesara demonstrarea existentei materiale a unui efect anticoncurential.

Agentii economici folosesc in realitate o diversitate de mijloace care au ca obiect sau pot avea ca efect alterarea me­diului concurential; de aici necesitatea pentru legiuitor de a sublinia caracterul exemplificativ si nu limitativ al practicilor de aceasta natura redate in textele de lege in materie.

Clasificarea acestor mijloace pe criterii preponderent eco­nomice permite gruparea intelegerilor in doua categorii dis­tincte, dupa cum urmaresc reducerea numarului concurenti­lor pe piata sau restrangerea libertatii de actiune a acestora.^[2]

Intelegeri urmarind sa reduca numarul concurentilor pe piata

Reducerea numarului concurentilor pe o piata este o ac­lame cu incidenta deosebita asupra mediului concurential si asupra consumatorilor prin posibilitatea pe care o creea­za in viitor pentru punerea la punct a unor intelegeri sau a unor practici concertate in scopul restrangerii, impiedicarii sau denaturarii concurentei. Pe o astfel de piata, delimita­rea unor agenti economici cu pozitie dominanta sau consti­tuirea de concentrari economice apar ca fenomene mult mai usor de realizat.

Pentru prezentarea mijloacelor utilizate pentru atinge­rea acestui obiectiv folosim urmatoarea clasificare:^[3]

A)  restrangerea accesului la o anumita profesiune;

B)  limitarea accesului produselor sau serviciilor pe o piata;

C)  obstacole in calea progresului tehnic si al inovarii;

D)  recurgerea la impartirea pietei;

E) organizarea unui boicot fata de anumiti concurenti.

A) Restrangerea accesului la o anumita profesiune se poate realiza prin reglementari profesionale privind condi­tiile de acces la exercitarea unei anumite activitatii sub aparenta unor conditii justificate de interesul general, se poate disimula o intentie de limitare a numarului concuren­tilor pe o anumita piata. Cuprinderea in unele contracte, acorduri a unor clauze de nonconcurenta, care urmeaza sa se puna in aplicare pe o anumita piata, pot aduce o atingere a concurentei si mediului concurential, dincolo de declaratiile si argumentele initiatorilor.

B) Limitarea accesului produselor sau serviciilor pe o anumita piata se poate realiza printr-o gama diversificata de procedee cum ar fi:

impunerea interdictiei de a vinde alte marci sub care apare produsul respectiv agentului economic care desface o anumita marca de produse;

segmentarea artificiala a pietei unui produs prin dis­tribuirea acestuia prin canale de distributie diferite si sub marci distincte;

realizarea unor intelegeri vizand suprimarea sau limi­tarea nivelului importurilor pe piata nationala. Aceste inte­legeri pot lipsi consumatorul de posibilitatea de a procura bunuri la un pret inferior celui practicat de producatori na­tionali ori de a procura un produs de un nivel calitativ mai ridicat. De asemenea, se poate reduce interesul agentilor economici nationali pentru cresterea competitivitatii econo­mi

folosirea organizatiilor care grupeaza agenti economici prestatori de anumite servicii (bancare, de asigurari) in scopul de a institui anumite obstacole la intrarea pe piata respectiva.

C. Obstacole in calea inovarii si a progresului tehnic pot fi considerate practici cum sunt:

interzicerea distribuirii unor produse de marci cunoscute prin agenti economici care practica adaosuri comerciale mai mici decat cele practicate de retele consacrate de distributie;

interdictia impusa distribuitorilor sai, de catre producatorul unui produs, de a vinde si alte marci ale produsului respectiv.

Astfel de practici aduc atingere nu numai mediului concurential, dar prejudiciaza si interesele consumatorilor.

D. Impartirea pietelor este rezultatul folosirii unei diversitati de mijloace prin care agenti economici cauta sa-si consolideze pozitiile cucerite si, in acelasi timp, sa ingradeasca accesul noilor concurenti pe piata respectiva. Impartirea pietelor poate fi analizata sub aspect geografic, sub aspectul clientelei si sub aspectul productiei.

Delimitarea de zone geografice intre agenti economici dintr-o anumita ramura sau domeniu se poate realiza printr-o serie de procedee cum ar fi:

productia fiecarui agent economic membru al unei asociatii de agenti economici se organizeaza pe baza unui plan geografic, fiecaruia revenindu-i fie o anumita arie de desfacere cu titlu exclusiv, fie un "procent indicativ' al livrarilor intr-o zona delimitata;

practicarea unor clauze de nonconcurenta intre agentii economici, care mascheaza o repartizare teritoriala a pietei respective;

- invocarea de catre anumite organizatii profesionale a unor considerente "deontologice' care, in fapt, realizeaza delimitari geografice ale pietei.

Impartirea clientelei se poate realiza prin intelegeri conform carora partile se angajeaza ca fiecare sa-si cultive pro­pria clientela fara a cauta sa influenteze clientela celorlalti. Reusita unui astfel de acord este asigurata de practicarea unui schimb de informatii asupra vanzatorilor. In acest fel se asigura compatibilitatea propriului comportament cu an­gajamentele asumate.

Stabilirea unor cote de productie sau de vanzari condu­ce la impartirea pietei si se realizeaza prin acorduri intre a-gentii economici, fiecaruia revenindu-i un anumit procent din piata sau cifra de afaceri globala a unui anumit dome­niu de activitate. In general, se conserva pozitia detinuta in momentul incheierii acordului. Depasirea cotei de produc­tie sau de vanzari atrage dupa sine sanctionarea agentului economic respectiv; din contra, pentru producerea/vanza­rea de cantitati inferioare celor atribuite se pot acorda in­demnizatii cu rol de compensare.

Impartirea pietelor se poate realiza si prin stabilirea unor pozitii concertate in cazul participarii la licitatii publi­ce sau private. Printre practicile folosite in acest scop se pot enumera:

concertarea pozitiilor in scopul de a stabili castigato­rul - un agent economic stabilit in prealabil obtine puncta­jul maxim la deschiderea ofertelor;

depunerea de oferte de complezenta de catre unii a-genti economici la solicitarea unui agent economic care do­reste sa castige o licitatie;

concertarea pozitiilor intre participanti prin oferirea de indicatii sau asigurari asupra nivelului angajamentelor pe care doresc sa le prezinte;

prezentarea de catre unii agenti economici, chiar daca au luat decizia de a renunta la piata pe care o deschide o anumita licitatie, cu oferte in scopul de a-si manifesta prezenta si de a-si pastra sansele pentru a fi chemati sa concureze si in alte ocazii. Prin concertarea pozitiilor intre acesti agenti economici si agentul economic interesat in castigarea licitatiei se ajunge la eludarea competitiei, la alegerea unui castigator desemnat in prealabil cu incidenta asupra nivelului angajamentelor asumate.

Demonstrarea de o maniera irefutabila cu probe materiale a participarii agentilor economici la stabilirea unei pozitii concertate in spiritul actelor normative vizand protectia concurentei impune autoritatilor in materie sa procede­ze la examinarea unei serii de indicii foarte diferite.

E. Boicotul sau punerea la index reprezinta o amenin­tare dintre cele mai grave la adresa concurentei, constand in refuzul, fara motive legitime, de a vinde unui client anu­me sau de a se aproviziona de la un anumit furnizor. Refuzul colectiv de a cumpara nu constituie un boicot daca fie­care dintre clienti poate demonstra ca exista un interes legi­tim pentru care nu s-au aprovizionat de la furnizorul respectiv. Ordinele de boicot pot antrena condamnarea nu nu­mai a celor care le-au dat, dar si a tertilor care, cedand anumitor presiuni, au participat la aplicare. Boicotul nu este numai un mijloc de a restrange numarul concurentilor, dar poate duce si la restrangerea libertatii de actiune a acestora.

Intelegeri vizand restrangerea libertatii concurentilor

Agentii economici dispun de diverse mijloace pentru a restrange libertatea concurentilor lor; aceste mijloace se pot grupa^[4] astfel:

utilizarea baremelor profesionale;

difuzarea metodologiilor de calcul al costurilor speci­fice fiecarui domeniu de activitate;

fixarea "pretului franco';

schimbul de informatii privind preturile;

utilizarea clauzei de competitivitate.

utilizarea de bareme profesionale stabilite de un orga­nism cu caracter profesional si difuzate aderentilor. Acest fapt creeaza situatii de renta in favoarea intreprinderilor mai performante si, in acelasi timp, asigura supravietuirea intreprinderilor marginale. Utilizarea baremelor profesio­nale duce la manifestarea unei rupturi intre pret si costurile reale; preturile capata un caracter artificial si nu mai sunt expresia costurilor reale de productie si de distributie ale fiecarui agent economic din ramura respectiva. Ca variante ale acestui procedeu putem enumera distribuirea unui ba­rem de "pret orientativ', definirea de preturi planseu pentru sectorul respectiv, adoptarea de bareme comune de catre distribuitori;

difuzarea de catre organizatii profesionale, pentru membrii lor, de metodologii de calcul al costurilor, prezen­tate ca "specifice' sectorului respectiv. Acest procedeu este considerat ca o forma deghizata a baremelor de preturi de vanzare, deoarece determina agentii economici sa se inde­parteze, in stabilirea preturilor, de la costurile efective in­registrate de fiecare; uneori aceste metodologii sunt difuza­te sub acoperirea de lucrari de asistenta in tinerea gestiunii. In acest domeniu se tine cont si de incidenta informaticii deoarece sistemele informatice de evaluare folosite in anu­mite domenii conduc la o estimare standardizata care tinde sa inlocuiasca analiza caz cu caz;

fixarea "pretului franco' nu este in sine anticoncurentiala, dar poate deveni, in functie de mai multi factori, in special, de contextul in care este utilizat. Pretul fixat "franco statia de destinatie' sau "beneficiar', la nivel regional sau national, ramane acelasi oricare ar fi distanta intre vanzator beneficiar. Costul transportului este cuprins in pretul de vanzare determinat in mod forfetar prin repartizarea tuturor cheltuielilor de transport;

schimburile de informatii asupra preturilor nu antreneaza efecte anticoncurentiale in toate situatiile. Atunci, insa, cand ele privesc cresterile de preturi care au intervenit sau care urmeaza sa intervina sunt considerate, adesea, un substitut sau un complement al unei intelegeri de pret. Publicarea de informatii privind preturile inregistrate pe diverse piete nu este incriminata atunci cand vine in intampi­narea interesului cumparatorilor de a dispune de informatii care sa-si fundamenteze decizia, deoarece corespunde principiului transparentei care trebuie sa guverneze orice piata;

utilizarea clauzei de competitivitate numita si "clauza engleza' este stigmatizata de catre organismele cu atributii de protectie a concurentei deoarece poate constitui un ob­stacol in calea procesului de scadere a preturilor - daca toti producatorii o utilizeaza sistematic, nici unul dintre ei nu va putea sconta pe o crestere semnificativa a partii sale de piata daca va lua initiativa de a scadea pretul.

Aceasta clauza este, la prima vedere, o clauza favorabi­la cumparatorului, deoarece prin aceasta producatorii izo­lati sau in grup se angajeaza fata de clientii lor sa-si alinieze pretul la pretul cel mai scazut practicat de orice alt con­curent, la un moment dat. Similar este cazul clauzei "clientului celui mai favorizat' prin care un producator se an­gajeaza fata de un client sa modifice preturile facturate acestuia daca, ulterior, este de acord cu preturi mai favora­bile, pentru un alt client.

Determinarea remizelor este incriminata deoarece, ade­sea, conduce la acoperirea fixarii unui pret minim artificial, ceea ce constituie un atac la adresa concurentei. O varietate o constituie acordarea de remize "cartelizate' care constau in aceea ca fiecarui client i se acorda de catre furnizor, membru al intelegerii respective, aceeasi cota de reducere (rabat), calculata de o maniera globala la nivelul partici­pantilor la intelegere.

Prin acest procedeu fiecare furnizor isi pastreaza clien­tela, aceasta neavand interes sa schimbe furnizorul (se acorda aceeasi cota de reducere) si, in acelasi timp, membrii intelegerii se protejeaza de eventualii concurenti, fie din interior (dizidenti), fie din exterior.

O modalitate de uniformizare a remizelor o constituie si calcularea acestora, pentru fiecare client, pe baza cantitati­lor produse de toti participantii la intelegere.

Acordurile avand ca obiect determinarea conditiilor co­merciale comune sunt considerate un indiciu complemen­tar al unei intelegeri vizand preturile.

Restrictiile privind gestiunea sunt practicate in general prin intermediul contractelor de concesiune exclusiva, al contractelor de distributie selectiva in care nu se aplica cu aceeasi rigoare conditiile generale de vanzare tuturor distri­buitorii.

1. Justificarea intelegerilor interzise

Legiuitorul roman s-a raliat pozitiei inregistrate pe plan international de a rezerva, in general, numai intelegerilor interzise posibilitati de justificare.

Practicile anticoncurentiale constand in intelegeri ex­prese sau tacite intre agenti economici ori asociatiile de a-genti economici, orice decizii luate de asociatiile de agenti economici si orice practici concertate de tipul celor preva­zute in art. 5(1) pot fi exceptate de la regula instituita prin acelasi articol, si anume interzicerea, sau in termenii legii se pot bucura de "beneficiul exceptarii' in anumite conditii.

Conditiile care trebuie indeplinite pentru a obtine ex­ceptarea de la interdictie pot fi grupate in doua categorii:

un prim set de patru conditii care trebuie indeplinite cumulativ;

un al doilea set de cinci conditii care trebuie indepli­nite alternativ, impreuna cu primul set de conditii.

Autorilor intelegerilor, deciziilor sau practicilor con­certate le revine sarcina de a proba indeplinirea conditiilor necesare pentru acordarea beneficiului exceptarii.

Sarcina probei este diferentiata in functie de situatia in care se afla autorii acestor practici, adica de a putea sau nu, invoca incadrarea in categorii de intelegeri, decizii sau prac­tici concertate exceptate de la interzicere, procedura care se stabileste prin regulamentul Consiliului Concurentei si vi­zeaza controlul concordantei intre intelegerea respectiva si o anumita categorie de intelegeri prevazuta in regulament. Daca practicile anticoncurentiale nu apartin unei categorii exceptate prin regulament, atunci consideram ca autorilor acestora le incumba sarcina de a proba ca indeplinesc con­ditiile pentru a obtine o exceptare individuala. In aceasta situatie, Consiliul Concurentei emite o decizie de acordare a dispensei pentru respectivele intelegeri, decizii sau prac­tici concertate^[5].

Decizia de exceptare se acorda pe termen limitat, ceea ce impune interventia agentului economic pentru reinnoi­rea acesteia, daca sunt indeplinite in continuare conditiile cerute.^[6]

Decizia de acordare a dispensei poate fi revocata atunci cand s-au modificat circumstantele in care a fost acordata.^[7]

Daca decizia de acordare a dispensei a fost obtinuta pe baza unor informatii false, inexacte ori incomplete, sanc­tiunea o constituie nulitatea actului respectiv.^[8]

Justificarea intelegerilor interzise se face prin argumen­te vizand asigurarea progresului economic pentru ca actiu­nile in materia protectiei economice sa poata juca un rol esential ca instrument al politicii economice a unui stat.

Desi, in principiu, se considera ca intr-o economie concurentiala se obtine o utilizare mai buna a resurselor si o satisfacere mai mare a nevoilor consumatorilor, totusi, se admite temporar, ca, in interesul general, sa fie validate anumite practici, in ciuda caracterului lor anticoncurential.

Pentru a determina aplicabilitatea sau neaplicabilitatea dispozitiilor art. 5 (1) din Legea Concurentei, Consiliul Concurentei trebuie sa puna fata in fata avantajele si incon­venientele practicilor respective.

Expresia prevazuta de lege - progres tehnic - conside­ram ca trebuie sa se bucure de o interpretare extensiva in sensul de a lua in considerare atat avantajele care decurg direct din practica/practicile respective, cat si pe cele care se pot raporta indirect la progresul economic.

In aprecierile Consiliului Concurentei sugeram sa-si gaseasca locul elemente cum ar fi: nivelul concurentei in sectorul respectiv, eforturile agentilor economici partici­panti la intelegere in conditii de mediu economic date.

Decizia Consiliului Concurentei nu poate face abstrac­tie de considerente de oportunitate legate de contextul socio-economic.

Conditiile cuprinse de legiuitorul roman la art. 5 (2) lit. e) - denumite in acest studiu setul al doilea de conditii - pot fi considerate, in cea mai mare parte, ca explicitari ale unei conditii generice privind "promovarea progresului teh­nic si economic'.

Ele sunt formulate astfel:

ameliorarea productiei ori distributiei de produse, executarii de lucrari ori prestarilor de servicii;

promovarea progresului tehnic sau economic, imbu­natatirea calitatii produselor si serviciilor;

intarirea pozitiilor concurentiale ale intreprinderilor mici si mijlocii pe piata interna;

practicarea in mod durabil a unor preturi substantial mai reduse pentru consumatori.

Tinand cont de rolul cresterii productivitatii muncii in obtinerea progresului economic, sugeram ca abordarea si din acest punct de vedere sa-si gaseasca locul in cadrul analizelor care se efectueaza de catre Consiliul Concurentei.

Pot fi considerate ca elemente de promovare a progre­sului tehnic realizari cum ar fi reducerea cheltuielilor gene­rale, utilizarea mai buna a unui parc de transport, amortiza­rea mai rapida a unor cheltuieli de cercetare si dezvoltare, coordonarea politicilor de investitii si specializarea in pro­ductie in scopul de a moderniza sectorul respectiv si de a evita aparitia unor supracapacitati de productie, imbunata­tirea conditiilor de distributie s.a.

Criteriul privind contributia la imbunatatirea gradului de ocupare a fortei de munca, ca expresie a progresului so­cial, este deosebit de important in contextul integrarii euro­pene.

Includerea obiectivului privind contributia "in mod sem­nificativ la intarirea pozitiilor concurentiale ale intreprin­derilor mici si mijlocii pe piata interna' poate fi privita prin prisma legaturii existente intre numarul si forta economica a intreprinderilor mici si mijlocii dintr-o tara atat cu nive­lul sau de dezvoltare si posibilitatile de progres economic, cat si cu starea mediului concurential din tara respectiva. Acolo unde intreprinderile mici si mijlocii cunosc o eroda­re a pozitiei lor pe piata interna, pietele respective se apro­pie tot mai mult de concurenta imperfecta si se indepar­teaza de modelul practic al concurentei eficace. Analiza concreta a situatiei intreprinderilor mici si mijlocii trebuie privita nuantat de la un sector de activitate la altul, de la ramura la ramura si corelat cu tendintele in domeniu pe plan mondial.

Conditiile prevazute in art. 5 (2) lit. a), b), c) si d) din Legea Concurentei - numite in acest studiu primul set de conditii - pot fi considerate ca enuntand criterii de aprecie­re, reguli de evaluare a avantajelor si neajunsurilor genera­te de intelegerile, deciziile si practicile concertate prevazu­te in art. 5 (1).

Conditia enuntata in art. 5 (2) lit. a) - "efectele pozitive prevaleaza asupra celor negative sau sunt suficiente pentru a compensa restrangerea concurentei provocata de respec­tivele intelegeri, decizii luate de asociatiile de agenti eco­nomici sau practici concertate', ne sugereaza efectuarea unei analize de catre Consiliul Concurentei care sa poata fi concretizata in intocmirea unui bilant in care sa apara efec­tele pozitive si cele negative.

Aceste efecte trebuie astfel comensurate incat in final sa se poata concluziona fie ascendentul efectelor pozitive asupra celor negative, fie marimea suficienta a efectelor pozitive pentru a putea compensa restrangerea concurentei.

Prin art. 5 (2) lit. b) se introduce conditia potrivit careia "beneficiarilor sau consumatorilor li se asigura un avantaj corespunzator celui realizat de partile la respectiva intelege­re, decizie de asociere sau practica concertata'. Apreciem ca aceasta regula intareste si nuanteaza regula enuntata la art. 5 (2) lit. a), in sensul ca efectele pozitive trebuie vazute nu numai la nivelul autorilor respectivelor practici si eventual al economiei nationale, ci si asupra beneficiarilor sau consu­matorilor de pe piata respectiva. Mai mult, trebuie sa se poa­ta proba existenta unui avantaj la nivelul beneficiarilor, co­respunzator avantajului realizat la nivelul partilor participan­te la intelegerea, decizia sau practica concertata.

Conditia cuprinsa in art. 5 (2) lit. c) - "eventualele re­strangeri ale concurentei sunt indispensabile pentru obtine­rea avantajelor scontate, iar prin respectiva intelegere, de­cizie sau practica concertata partilor nu li se impun restric­tii care nu sunt necesare pentru realizarea obiectivelor^enu­merate la lit. e)'^[9] - este inspirata din textul art. 85-3 al Tra­tatului de la Roma care stabileste criteriile de derogare de la principiul de drept comunitar de interzicere a intelegeri­lor. Din probele furnizate de autorii respectivelor intelegeri trebuie sa rezulte caracterul indispensabil al legaturii intre avantajele intelegerii si eventualele restrangeri ale concu­rentei precum si faptul ca restrictiile impuse autorilor sunt necesare pentru realizarea obiectivelor cuprinse in ceea ce am denumit "al doilea set de conditii'.

Ultima conditie - art. 5 (2) lit. d) - din acest "set' consta in faptul ca respectiva "intelegere, decizie sau practica con­certata nu da agentilor economici sau asociatiilor de agenti economici posibilitatea de a elimina concurenta pe o parte substantiala a pietei produselor sau serviciilor la care se refe­ra' si are aceeasi sursa ca si conditia precedenta.

Prin modificarea^[10] prevederilor Legii Concurentei s-au adus modificari semnificative regimului justificarii intele­gerilor interzise, in special in ce priveste:

Competenta extinsa a Consiliului Concurentei de a reglementa prin legislatie secundara in materie.

Renuntarea la obligatia notificarii, in cazul incadrarii in vreuna din categoriile exceptate conform regulamentelor emise de Consiliul Concurentei.

Beneficiul exceptarii se poate obtine prin una din cele doua alternative prevazute de legea romana, prin similitu­dine cu reglementarile europene in materie, astfel:

incadrarea intelegerii in cauza in una din categoriile exceptate prevazute prin regulamente emise de Consiliul Concurentei.

Acordarea dispensei de catre Consiliul Concurentei pentru cazuri individuale de intelegeri, decizii luate de aso­ciatiile de agenti economici sau practici concertate.

Regimul exceptarii de la aplicarea prevederilor Legii Concurentei in materia practicilor anticoncurentiale a suferit, incepand cu 10 decembrie 2003^[11], modificari de sub-stanta in ce priveste:

Aria de manifestare a faptelor care ies de sub inciden­ta prevederilor Legii Concurentei;

Indicatorii in functie de care se delimiteaza domeniul faptelor carora nu li se aplica principiul interzicerii.

Prevederile Legii Concurentei privind practicile anticoncurentiale de tipul "intelegerilor' nu se aplica tuturor agentilor economici. Legea delimiteaza aria de interventie a Consiliului Concurentei in raport cu impactul anticoncurential al acestor practici, determinat de forta, puterea de piata a autorilor respectivelor practici.

In ce priveste aria de manifestare a faptelor care ies de sub incidenta principiului interzicerii se remarca o reducere a acesteia - folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominan­te nu mai poate iesi de sub incidenta prevederilor legii in virtutea potentialului, ca forta de piata, al autorului acestui gen de practica anticoncurentiala.

Delimitarea ariei de actiune a principiului interzicerii se face, pentru practicile anticoncurentiale denumite generic "intelegeri', prin utilizarea unui dublu prag:

cifra de afaceri;

cota de piata.

Cifra de afaceri, ca plafon valoric de delimitare a prin­cipiului interzicerii, a fost majorata de la 20 de miliarde lei la 30 miliarde lei, conform art. 1 din Ordinul Presedintelui Consiliului Concurentei nr. 519/2004, publicat in M. Of. nr. 1271 din 29 decembrie 2004.

Cota de piata este definita printr-un set^[12] de doi indica­tori stabiliti pentru fiecare piata relevanta afectata:

Cota de piata totala a agentilor economici implicati pe pietele relevante afectate.

Cota de piata a fiecarui agent economic implicat 'pe pietele relevante afectate.

Pentru cei doi indicatori definiti la art. 8 alin. (1) din le­ge, nivelurile de tip prag definite de lege, sub care nu se aplica principiul interzicerii sunt definite astfel:

Cota de piata totala a agentilor economici implicati in intelegere, decizia asociatiei de agenti economici sau practi­ca concertata nu depaseste 5% din pietele relevante afectate.

Cota de piata a fiecarui agent economic implicat in in­telegere, decizia agentului economic sau practica concertata nu depaseste 10% pe nici una dintre pietele relevante afectate.

Utilizarea unui din cei doi indicatori care delimiteaza aria de aplicare a principiului interzicerii, definit la art. 5 alin. (1) din Legea Concurentei, se face in functie de relatia din punct de vedere concurential dintre autorii practicii anticoncurentiale de tip intelegere:

daca autorii intelegerilor, deciziilor luate de asociatia agentilor economici sau practicilor concertate sunt agenti economici concurenti, se opereaza cu indicatorul cota de piata totala;

daca autorii practicilor anticoncurentiale sunt agenti economici care nu sunt concurenti se aplica indicatorul co­ta de piata a fiecarui agent economic implicat.

2. FOLOSIREA IN MOD ABUZIV A POZITIEI DOMINANTE

Folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante con­stituie o alta forma de manifestare a practicilor anticoncu­rentiale alaturi de intelegeri, decizii si practici concertate care fac obiectul art. 5 din Legea Concurentei.

Articolul 6 al Legii nr. 21/1996 interzice "folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante detinute de catre unul sau mai multi agenti economici pe piata romaneasca sau pe o parte substantiala a acesteia'.

Interzicerea folosirii abuzive a unei pozitii dominante insoteste in mod necesar controlul concentrarilor economi­ce fiind un control a posteriori al acestora.

In Romania, ca si in alte tari europene (Franta si Ger­mania de exemplu) s-a organizat un control prealabil al concentrarilor care nu interzice a priori constituirea unei pozitii dominante; este incriminata de lege numai folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante.

2.1. Definirea pozitiei dominante

Elementele definitorii pentru a aprecia o pozitie domi­nanta sunt:

a) un agent economic sau un grup de agenti economici capabili sa ocupe o pozitie dominanta;

b)  o piata susceptibila de a fi dominata;

c)   dominarea acestei piete.

a) Pozitia dominanta poate fi detinuta de un agent eco­nomic sau de mai multi agenti economici; atunci cand sunt mai multi agenti economici acestia sunt sau nu sunt legati intre ei.

Piata, obiect al dominatiei, trebuie analizata in evolutia ei, ceea ce inseamna a dispune de o serie de date tehnice, economice si comerciale, de informatii privind intinderea pietei si "segmentele' in care aceasta se poate imparti in functie de utilizatori, produse, categorii de cumparatori sau forme de comercializare.

b) Pentru definirea unei piete se iau in considerare in general trei elemente si anume: - natura produsului sau serviciului; - dimensiunea zonei acoperite; - diversitatea clientelei.

In anumite cazuri, analiza se completeaza cu investiga­rea metodelor de comercializare a produselor si a conditii­lor de utilizare de catre cumparator.

Natura produsului sau serviciului intereseaza, in primul rand, in legatura cu posibilitatea de substituire a acestora determinata pe baza unor parametri cum ar fi: caracteristi­cile proprii ale produselor, conditiile tehnice de utilizare, costurile de utilizare sau de punere la dispozitie, strategia producatorilor.

Luarea in considerare a dimensiunii teritoriale a unei piete este recomandata chiar de legiuitor prin folosirea ex­presiei "pe piata romaneasca sau pe o parte substantiala a acesteia', pentru a localiza folosirea pozitiei dominante.

Pentru delimitarea spatiului in care se confrunta cererea si oferta unui produs sau serviciu se utilizeaza criterii di­verse cum sunt: gradul de protectie - tarifara sau nu - la frontiera, importanta importurilor, raportul dintre cheltuie­lile de transport si valoarea de piata a produsului, impor­tanta serviciilor oferite de furnizor.

Pentru definirea clientelei ca parametru al pietei unui produs sau serviciu, se iau in considerare o serie de ele­mente cum sunt: localizarea clientelei, puterea de cumpa­rare a acesteia, nevoile sale specifice s.a.

c) Dominatia pietei - partea din piata pe care o controleaza un agent economic este criteriul cel mai important pentru caracterizarea dominatiei unei piete.

Pozitia dominanta este in general constatata atunci cand un agent economic detine 50% sau mai mult din piata res­pectiva.

Acest criteriu clasic de definire a dominatiei pietei a fost completat, incepand din anii '80, cu alte criterii care tind sa raspunda mai bine diversitatii, din punct de vedere calitativ, a dominatiei pietei. Sunt utilizate urmatoarele cri­terii:

analiza puterii economice rezultate din utilizarea unor mijloace nepermise de inlaturare a concurentilor;

analiza situatiilor de superioritate naturala in materie de gestiune, inovare tehnica sau actiune comerciala (in spe­cial accesul preferential la anumite surse de finantare);

prezenta si pozitia detinuta pe alte piete;

importanta si notorietatea marcilor comerciale pe care le detine, susceptibile de a constitui o bariera de intrare pe anumite piete;

conditiile in care un agent economic isi pune in apli­care strategiile fata de concurenti sau fata de clienti.

Pentru rezolvarea diverselor probleme concrete se im­pune folosirea unor criterii suple, nu doar a unui criteriu ri­gid - partea din piata detinuta - care este important, dar nu este intotdeauna suficient.

2.2. Interzicerea folosirii in mod abuziv a unei pozitii dominante

Pozitia dominanta este condamnabila doar atunci cand aceasta este folosita in mod abuziv "prin recurgerea la fap­te anticoncurentiale care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea comertului sau prejudicierea consumatorilor.'^[13]

Pozitia dominanta apare ca o conditie prealabila pentru ca un agent economic sa exercite practici abuzive. intre pozitia dominanta detinuta de agentul/agentii economici si practicile abuzive manifestate in comportamentul acestora exista o legatura de cauzalitate.

Practicile abuzive care pot fi exercitate de un agent/a­genti economici sunt enumerate, cu titlu de exemplu, la art. 6 din Legea nr. 21/1996:

,,a) impunerea, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau de cumparare, a tarifelor sau a altor clauze contractuale inechitabile si refuzul de a trata cu anumiti furnizori sau beneficiari;

b)         limitarea productiei, distributiei sau dezvoltarii teh­nologice in dezavantajul utilizatorilor sau consumatorilor,

c)           aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocand in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala;

d)  conditionarea incheierii unor contracte de acceptare, de catre parteneri, a unor clauze stipuland prestatii supli­mentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte;

e)   practicarea unor preturi excesive sau practicarea unor preturi de ruinare, sub costuri, in scopul inlaturarii concu­rentilor sau vanzarea la export sub costul de productie, cu acoperirea diferentelor prin impunerea unor preturi majo­rate consumatorilor interni;

f)   exploatarea starii de dependenta economica in care se gaseste un alt agent economic fata de un asemenea agent sau agenti economici si care nu dispune de o solutie alter­nativa in conditii echivalente, precum si ruperea relatiilor contractuale pentru singurul motiv ca partenerul refuza sa se supuna unor conditii comerciale nejustificate'.

Practicile abuzive pot fi uneori rezultatul unor intele­geri incheiate intre agentii economici care detin impreuna o pozitie dominanta pe piata.

Faptele anticoncurentiale trebuie sa rezulte din utiliza­rea pozitiei dominante; legatura de cauzalitate se considera stabilita atunci cand piata respectiva se supune regulilor impuse de intreprinderea dominanta; schimbul de produse sau servicii nu se poate desfasura decat in conditiile fixate de aceasta.

In Franta, legislatia si doctrina dominanta considera do­ua practici anticoncurentiale in legatura cu pozitia domi­nanta, si anume exploatarea abuziva a pozitiei dominante si exploatarea abuziva a starii de dependenta economica.

Exploatarea abuziva a starii de dependenta economica a fost introdusa in dreptul francez prin reforma din 1986 si a fost inspirata din experienta germana.

Doctrina germana, fondata pe legea germana, distinge patru tipuri principale de dependenta economica pe care se grefeaza diferite abuzuri:

dependenta din cauza complementaritatii produselor;

dependenta din cauza puterii de cumparare;

dependenta datorita relatiilor de afaceri;

dependenta din cauza penuriei.

Consiliul Concurentei din Franta utilizeaza, pentru sta­bilirea starii de dependenta economica, urmatoarele criterii:

importanta ponderii furnizorului in cifra de afaceri a revanzatorului;

notorietatea marcii furnizorului;

imposibilitatea, pentru distribuitor, de a se aprovizio­na de la alti furnizori de produse echivalente.

Conditia este ca aceste criterii sa fie indeplinite simultan.

Din punct de vedere economic, pentru a deduce absenta absoluta a unei solutii echivalente, intr-o situatie de depen­denta economica, se propune utilizarea concomitent a patru teste:

descrierea, pe plan tehnic si comercial, a zonei even­tualelor solutii echivalente si aprecierea partilor de piata a intreprinderilor in cauza;

studierea incidentei relatiilor comerciale stabilite in­tre partenerii respectivi asupra rentabilitatii intreprinderii care isi revendica starea de dependenta economica; apoi se analizeaza ce anume a determinat-o sa-si concentreze cum­pararile sau vanzarile la un anumit partener;

estimarea perioadei de timp in care intreprinderea in stare de dependenta economica poate dispune de solutiile echivalente identificate;

aprecierea costului operatiunilor de schimbare a par­tenerului/partenerilor.

Exploatarea abuziva a unei stari de dependenta econo­mica nu este sanctionata in sine, independent de efectele sale asupra comertului sau consumatorilor.

Victima acestei exploatari abuzive trebuie sa dovedeas­ca ca acest comportament afecteaza sau este susceptibil de a afecta comertul sau consumatorii.

Dificultatea de a face aceasta proba va determina pe unii agenti economici sa prefere caile dreptului civil sau comer­cial, cel putin datorita gradului mai mare de familiarizare cu procedurile specifice acestora.

Legiuitorul roman considera "ruperea relatiilor contrac­tuale pentru singurul motiv ca partenerul refuza sa se supu­na unor conditii comerciale nejustificate' ca pe un exemplu de practica abuziva alaturi de "exploatarea starii de depen­denta economica, cuprinzandu-le la aceeasi litera ("f) in enumerarea practicilor abuzive si legandu-le prin formula "precum si'.

Institutia abilitata de legea romana pentru a lua masuri si a dispune sanctiuni in cazul exploatarii abuzive a unei pozitii dominante este Consiliul Concurentei.

Daca in urma masurilor si sanctiunilor dispuse nu se obtine restabilirea situatiei si prevenirea repetarii abuzului Consiliul Concurentei poate sesiza Curtea de Apel Bucu­resti. Anterior modificarii Legii prin O.U.G. nr. 121/2003 competenta judecarii unei astfel de sesizari a Consiliului Concurentei revenea Curtii de Apel in a carei arie de competenta teritoriala se situa locul unde se afla sediul principal al agentului economic autor al practicii anticoncurentiale.

Motivul actiunii prin care Consiliul Concurentei sesi­zeaza Curtea de Apel Bucuresti il constituie afectarea gra­va a unui interes public major.^[15]

Legiuitorul roman include in continutul notiunii de "in­teres public major' securitatea publica, pluralitatea de a-genti economici independenti, bunastarea consumatorilor si regulile prudentiale.^[16]

Sarcina probei privind afectarea grava a unui interes public major incumba Consiliului Concurentei.

Sentinta Curtii de Apel Bucuresti poate fi atacata pe ca­lea recursului introdus la inalta Curte de Casatie si Justitie de catre Consiliul Concurentei si agentii economici supusi masurilor dispuse.

Masurile dispuse de Curtea de Apel Bucuresti in urma sesizarii de catre Consiliul Concurentei privind afectarea grava a unui interes public major prin exercitarea abuziva a unei pozitii dominante, au un caracter extrem - recunos­cut de altfel si de legiuitor.^[17] Anterior modificarii prin O.U.G. nr. 121/2003, Legea nr. 21/1996 prevedea ca aceste masuri vor fi luate numai daca este evitata orice crestere a preturilor sau afectarea executarii de catre agentul econo­mic a obligatiilor asumate fata de terti.

Competenta Consiliului Concurentei in materia practi­cilor anticoncurentiale

In materia practicilor anticoncurentiale definite la art. 5 alin. (1) si art. 6, Consiliul Concurentei isi exercita atribu­tiile stabilite prin Legea Concurentei la art. 26 lit. b) - e), desfasurand operatiuni complexe care se pot structura in special ca procedura de investigare, in urma careia emite una dintre urmatoarele decizii:

certificarea prealabila a interventiei;

de acordare a dispensei;

de refuz de acordare a dispensei;

de sanctionare in cazurile de incalcare a Legii Concu­rentei.

DEFINIREA PIETEI RELEVANTE

1. Definitia utilizata de Consiliul Concurentei

Concurenta, ca proces economic pe care legislatia din tarile cu economie de piata cauta sa-1 protejeze si promo­veze, se desfasoara pe o piata si anume piata relevanta. Aplicarea prevederilor privind concurenta nu este posibila fara a defini piata pe care se desfasoara concurenta prin de­limitarea, pentru fiecare caz care intra sub incidenta legii, a pietei relevante.

Referitor la practicile anticoncurentiale trebuie subli­niate doua aspecte:

intelegerile, deciziile sau practicile concertate inter­zise prin art. 5 alin. (1) din Legea concurentei prezinta un grad maxim de nocivitate atunci cand se stabilesc intre a-gentii economici sau asociatii ale acestora care actioneaza pe aceeasi piata relevanta;

folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante (in­terzisa prin art. 6 din lege) se defineste prin referire la piata relevanta pe care se recurge la fapte anticoncurentiale. No­tiunea de piata relevanta este folosita, asadar, in scopul de a identifica produsele/serviciile si agentii economici care se afla in concurenta directa in afaceri.

Piata relevanta, sub aspectul definirii si al furnizarii in­formatiilor pe baza carora a fost facuta definirea respectiva, are incidenta in intocmirea unor documente de catre a-gentii economici.

Piata relevanta este notiunea care uneste produsul^[18] (gru­pul de produse) si aria geografica pe care acestea se produc si/sau comercializeaza. Astfel, ea are doua componente:

a)  piata produsului;

b)  piata geografica. Piata produsului cuprinde:

al) toate produsele interschimbabile sau substituibile de catre cumparatori, formand piata produsului din punctul de vedere al cererii;

a2) toate produsele care pot deveni inlocuitoare, substi­tuibile pentru produsele incluse deja in piata relevanta a produsului, formand astfel piata produsului din punct de vedere al ofertei.

Piata relevanta a produsului se poate defini si ca reuniu­nea dintre multimea produselor substituibile din punct de vedere al cererii (al optiunii cumparatorilor) si multimea produselor substituibile din punct de vedere al ofertei (al posibilitatilor producatorilor).

Pentru identificarea produselor considerate substituibi­le din punct de vedere al cumparatorilor sunt folositi para­metrii:

caracteristicile: produsele trebuie sa fie suficient de asemanatoare pentru a fi luate in considerare de catre con­sumatori sau beneficiari atunci cand iau deciziile de cum­parare, ceea ce inseamna ca nu este necesar sa se identifice din punct de vedere al caracteristicilor fizice, functionale si al calitatii;

utilizarea (utilitatea): este apreciat ca determinant fap­tul ca produsele au un grad suficient de substituibilitate in satisfacerea necesitatilor si dorintelor cumparatorilor, ele constituind astfel o alternativa economica reala pentru pro­dusul care face obiectul cercetarii;

pretul: este important nu numai ca nivel, dar mai ales ca element pentru calculul elasticitatii incrucisate - care arata cum se modifica cantitatea ceruta dintr-un produs ca urmare a modificarii pretului altui produs.

Dupa modificarea si completarea Legii Concurentei prin O.U.G. nr. 121/2003, Consiliul Concurentei a procedat la redefinirea reglementarilor aferente de tip regulamente, in­structiuni. Astfel, in materia pietei relevante au fost elabo­rate Instructiunile pentru definirea pietei relevante, in sco­pul stabilirii partii substantiale de piata, publicate in M. Of. nr. 288/1.04.2004.

Pentru definirea pietei geografice relevante, acest docu­ment prevede: "zona in care sunt localizati agentii econo­mici implicati in livrarea produselor incluse in piata produ­sului, zona in care conditiile de concurenta sunt suficient de omogene si care poate fi diferentiata in arii geografice vecine datorita, in special, unor conditii de concurenta sub­stantial diferite'.

Din definitia de mai sus rezulta:

definirea pietei geografice relevante este subsecventa pietei produsului;

conditia de baza, pentru ca o zona geografica sa devi­na piata geografica relevanta este omogenitatea conditiilor de concurenta;

conditiile de concurenta reprezinta criteriul de baza in functie de care piata geografica relevanta se diferentiaza de ariile geografice vecine.

Definirea pietei geografice relevante se bazeaza pe lua­rea in considerare a urmatorilor factori:

tipul si caracteristicile produselor care fac parte din piata produsului;

existenta unor bariere la intrare;

preferintele consumatorilor;

diferentele dintre cotele de piata ale agentilor econo­mici din zone geografice invecinate;

diferentele substantiale dintre preturile produselor la furnizori;

ponderea cheltuielilor de transport in costurile totale.

Analiza factorilor de mai sus conduce la definirea ariei geografice in care sunt localizati producatorii concurenti. Conditia ca un producator sa fie inclus in "aria geografica a producatorilor concurenti' este ca aducerea produselor din alte zone sa fie usoara si acceptabila din punct de vede­re economic.

Conditia de baza ca produsele sa fie considerate pe ace­easi piata geografica relevanta este ca acestea sa fie acce­sibile acelorasi cumparatori, astfel incat fiecare produs sa fie o alternativa economica reala pentru celelalte.

Definirea pietei geografice relevante este sub incidenta progresului in domeniul transporturilor si comunicatiilor precum si a tendintelor de eliminare a barierelor de intrare si de iesire pe piata.

Instructiunile elaborate de Consiliul Concurentei cu­prind referiri de principiu la definirea pietei relevante in ca­zurile de:

practici anticoncurentiale, reglementate la art. 5 si 6 din Legea Concurentei: determinarea produsului supus in­vestigatiei se face la doua tipuri de preturi: - preturi curen­te si preturi mai mici, care se estimeaza a fi aplicate, daca practicile suspectate ca anticoncurentiale nu ar exista.

Consiliul Concurentei va investiga daca produsele sub­stituibile disponibile la preturi curente exista numai ca re­zultat al cresterilor de pret sau al altor practici anticoncurentiale suspectate;

concentrari economice: puterea de piata a noii entitati economice rezultate din operatiunea de concentrare econo­mica se evalueaza pe piata relevanta. Se analizeaza piata relevanta in noua sa structura, care va rezulta dupa imple­mentarea concentrarii.

Conceptul de baza este "piata relevanta afectata de con­centrarea economica', definit diferentiat, in functie de tipul operatiunii de concentrare economica. Astfel, piata relevan­ta considerata afectata de operatiunea de concentrare eco­nomica este stabilita in cazul relatiilor pe orizontala prin luarea in considerare a unui singur criteriu: cota de piata a doua sau mai multe parti implicate in operatiunea de con­centrare economica care actioneaza pe aceeasi piata a pro­dusului depaseste 15%, ca urmare a concentrarii.

Pentru relatiile pe verticala, definirea pietei relevante afectata de operatiunea de concentrare economica trebuie analizata luand in considerare cumulativ conditiile:

una sau mai multe parti implicate actioneaza pe o pia­ta a produsului situata in amontele sau avalul oricarei alte piete pe care sunt prezente alte parti implicate;

cota lor de piata individuala sau combinata este de cel putin 25%, indiferent daca exista sau nu o relatie de genul furnizor-client intre partile participante la concentrare.

Din cele de mai sus rezulta apelul la doua modalitati de evaluare:

pe de o parte, se identifica locul in care una sau mai multe parti implicate in operatiunea de concentrare econo­mica este/sunt prezenta/e pe piata - in mod necesar, se ia in calcul actiunea pe o piata a produsului situata in amon­tele sau in avalul oricarei alte piete pe care sunt prezente alte parti implicate;

pe de alta parte, prezenta pe piata definita mai sus este o conditie necesara, dar nu suficienta, de aceea, reglemen­tarea, prin folosirea sintagmei "si in plus' introduce o eva­luare de ordin cantitativ: marimea cotei de piata individua­la sau combinata.

Prezenta, respectiv, absenta unei relatii de genul furni­zor-client intre partile participante la operatiunile de concentrare economica (relatii pe verticala) nu prezinta rele­vanta pentru definirea pietei relevante.

Etapele de urmat in definirea pietei relevante asupra ca­reia urmeaza sa se produca efectele operatiunii de concen­trare economica sunt in ordine:

identificarea produselor fabricate si/sau comercializate de agentii economici implicati in concentrarea economica;

identificare produselor (inclusiv, producatorii acesto­ra) care sunt suficient de apropiate pentru a fi substituentii sau inlocuitorii produselor fabricate;

delimitarea pietei geografice formata, conform ins­tructiunilor Consiliului Concurentei, din producatorii pro­duselor incluse in piata relevanta a produsului situate in acele locuri pe care grupul de consumatori ai produselor respective le iau in considerare atunci cand iau deciziile de cumparare.

Concentrarile economice constituite din agentii econo­mici care produc si/sau vand produse care se includ in ace­easi piata a produsului au efecte directe si semnificative asupra pietei geografice afectate de concentrarea economi­ca respectiva, daca partile implicate in concentrarea econo­mica vand in mod curent produse pentru un grup semnifi­cativ de cumparatori situati intr-o anumita arie geografica.

2. Abordari in plan international

Interventia autoritatilor care se ocupa cu protectia concurentei este cu atat mai necesara in situatiile in care o firma sau alta beneficiaza de ceea ce se numeste putere de piata. incercand o definitie, putem spune ca prin putere de piata se intelege puterea pe care o are o firma de a creste pretul fara sa sufere o reducere drastica a cantitatilor pe ca­re le vinde. Analiza notiunii de putere de piata trebuie de aceea sa inceapa cu definirea spatiului in care un anumit producator concureaza cu altele.

In acelasi timp, desi scopul initial al reglementarilor in domeniul concurentei a fost combaterea comportamentelor anticoncurentiale (intelegeri intre firme si abuz de pozitie dominanta), totusi, in ultimii ani, reglementarile ce vizeaza structura pietelor au capatat o importanta din ce in ce mai mare. Este vorba de controlul operatiunilor prin care se realizeaza fuziuni, preluari de firme, transferuri de active etc. Acest control s-a dovedit a fi necesar datorita faptului ca prin realizarea unor astfel de operatiuni a crescut gradul de interdependenta dintre vanzatori si cumparatori si, prin aceasta, posibilitatea aparitiei unor firme sau a unor abu­zuri din partea unor firme puternice in comparatie cu unele mai slabe. In unele tari, controlul fuziunilor s-a concentrat in special pe firme ce activeaza pe aceeasi piata, adica pe asa-numitele fuziuni pe orizontala. Analizele efectuate in aceste cazuri au, de asemenea, in centrul lor notiunea de putere de piata.

Din aceasta perspectiva, conceptul de la care se pornes­te, in teoria si practica protectiei concurentei, este cel de piata relevanta. O astfel de piata consta dintr-un grup de vanzatori, cumparatori si produse, in cadrul caruia substi­tutia - de catre cumparator - a unor produse cu altele si concurenta existenta intre vanzatori (producatori) definesc fortele concurentiale care influenteaza preturile practicate. Uneori, piata relevanta poate avea si o a treia dimensiune, si anume in functie de tipul de cumparator al unui produs. Aceasta se intampla in situatia practicarii discriminarii prin pret, adica atunci cand unor cumparatori diferiti le sunt aplicate preturi diferite la cumpararea aceluiasi produs.

Practica internationala curenta a demonstrat necesitatea elaborarii si publicarii unor instructiuni referitoare la mo­dul de construire si utilizare a pietei relevante in analizei» efectuate asupra unor cazuri concrete. Astfel, in Statele Unite, Departamentul Justitiei, prin Divizia sa Antitrust, a publicat un "ghid al fuziunilor', al carui prim capitol se ocupa de aspectele privind definirea pietei, in vreme ce Co­misia Europeana a inclus, in unele din notele sale de inter­pretare, paragrafe referitoare la modul de delimitare a pie­tei produsului si pietei geografice.

In teoria concurentei, cea mai utilizata definitie a pietei relevante spune ca aceasta este formata dintr-un produs sau un grup de produse, impreuna cu zona geografica in care se vand, astfel incat o firma ipotetica, care urmareste sa-si maximizeze profitul, poate sa impuna o crestere sem­nificativa si definitiva a pretului produsului in cauza. Sunt trei elemente importante in aceasta definitie: cresterea pre­tului, reactia consumatorilor si principiul "celei mai mici piete'.

Astfel, cand se vorbeste de o majorare a pretului produ­sului respectiv, se are in vedere o crestere reala, adica ceea ce ramane dupa eliminarea influentelor datorita cresterii generale a preturilor intr-o economie. In acelasi timp, ceea ce este important este raspunsul consumatorului la creste­rea pretului produsului firmei respective. Din acest punct de vedere, trebuie identificate produsele suficient de "apro­piate' de produsul in cauza si pe care consumatorii le-au avut in vedere atunci cand au luat decizia de a cumpara. Cu alte cuvinte, este vorba de produse ce concureaza cu acel produs de firma, produse ce ar fi fost preferate daca pretul produsului in cauza ar fi fost ceva mai mare. Alte tipuri de crestere a preturilor nu sunt importante din punct de vedere al definirii pietei relevante, deoarece ele nu ar determina astfel de decizii de substituire a unor bunuri cu altele. De exemplu, o crestere cu acelasi procent a tuturor preturilor ar modifica la fel preturile relative si consumatorii^si-ar pastra aceeasi structura a consumului de bunuri ca si mai inainte. In plus, in definitia prezentata se vorbeste de o crestere definitiva a pretului. De pilda, in cazul in care con­sumatorii stiu ca o anumita crestere de pret este numai tem­porara, s-ar putea ca ei sa nu reactioneze, iar autoritatile de concurenta sa traga concluzia (eronata) ca produsul res­pectiv nu are substituent. in fine, in definitie se vorbeste de o crestere semnificativa a pretului. Aceasta vrea sa insem­ne o crestere care este luata in considerare de consumatori, dar care este totusi o crestere mica. Scopul unei astfel de abordari este de a identifica numai produsele apropiate, substituibile imediat; o crestere mare a pretului unui produs ar putea determina substituirea acestuia cu alte produse mai indepartate, ceea ce ar putea crea imaginea (falsa) unei competitii acerbe si ar putea duce la erori in calcularea co­tei de piata. Practica internationala a validat cresteri de pret de 5 - 10% drept standarde in activitatea de definire a pie­tei relevante.

Reactia consumatorilor se refera la dimensiunea ras­punsului acestora in fata cresterii pretului unui anumit pro­dus. Din acest punct de vedere, ceea ce trebuie lamurit este daca raspunsul cumparatorilor este suficient de puternic (in sensul diminuarii vanzarilor din produsul al carui pret a crescut), astfel incat cresterea respectiva de pret sa devina neprofitabila pentru producatorul (vanzatorul) in cauza.

In fine, in construirea pietei relevante, se urmareste de­finirea celei mai mici piete posibile. Aceasta, pe de o parte, din dorinta de a evita unele asocieri fortate intre produsele in mod evident nesubstituibile, iar, pe de alta parte, ca o masura de precautie in fata unor eventuale pretentii ale unor firme de a include tot mai multe produse pe piata rele­vanta, lucru ce ar face ca firmele respective sa detina o cota mai mica din piata si sa fie, in mod implicit, absolvite de orice acuzatii de practici anticoncurentiale.

DECIZII ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

DECIZIA nr. 109/10.06.2005

privind plangerea inregistrata la Consiliul Concurentei

cu nr. RS-50/29.04.2005

PRESEDINTELE CONSILIULUI CONCURENTEI,

In baza:

Decretului nr. 57/17.02.2004 privind numirea mem­brilor Consiliului Concurentei;

Legii concurentei nr. 21/1996, cu modificarile ulte­rioare;

Regulamentului de organizare, functionare si proce­dura al Consiliului Concurentei, cu modificarile si comple­tarile ulterioare;

Regulamentului pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, privind practicile anticoncurentiale in cazul plangerilor;

Plangerii inregistrate cu nr. RS-50/29.04.2005;

Materialelor din dosarul cauzei cu nr. RS-50/29.04.2005;

Notei Directiei Industrie si Energie inregistrata cu nr. GM-1108/07.06.2005;

Luand in considerare urmatoarele:

1. Formularul de plangere^[19] inregistrat cu nr. RS-50/29. 04.2005 la Consiliul Concurentei, transmis de SC TRANS-TEX SRL Sighisoara, referitor la incalcarea prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a) si g) si art. 6 lit. a) din Legea concurentei nr. 21/1996 de catre producatorii de betoane din judetul Mures.

Ofertele de pret ale SC CONSIG SA Sighisoara, SC PRESCON MURES SA Targu Mures si SC MORANGROIND SRL Targu Mures, pentru executarea de pardoseli din beton pentru hale de productie, anexate formularului de plangere. SC TRANSTEX SRL Sighisoa­ra, societate cu capital 100% privat, avand ca obiect de activitate producerea de confectii textile, si-a propus largi­rea spatiilor de productie, prin construirea de noi puncte de lucru, ceea ce a presupus lansarea unor cereri de oferta si studierea ofertelor de pret ale materialelor de constructie, si, in special, pretul betonului.

Urmare negocierilor pretului cu agentii economici de profit, SC TRANSTEX SA Sighisoara a constat ca SC CONSIG SA Sighisoara, SC PRESCON MURES SA Tar­gu Mures si SC MORANGROIND SRL Targu Mures, care activeaza pe piata betoanelor din judetul Mures, practicau aceleasi preturi de vanzare pe metrul cub de beton, de apro­ximativ 90 de euro, preturi pe care reclamantul le considera exagerate.

SC TRANSTEX SRL Sighisoara considera ca pretu­rile de vanzare ale betonului pe piata romaneasca sunt foar­te mari, comparativ cu preturile existente pe piata Comuni­tatii Europene in domeniu, unde limita maxima de pret este fixata la 50 de euro/mc de beton. Atat societatea in cauza, cat si alte societati de pe raza judetului Mures, sunt obliga­te sa cumpere aceste produse la preturile de vanzare exage­rat de mari practicate de agentii economici reclamati, la ca­re se adauga cheltuielile de transport, precum si cele de pu­nere in opera.

SC TRANSTEX SRL Sighisoara reclama faptul ca cele 3 societati active pe piata betoanelor din judetul Mures practica preturi de monopol, manifestandu-se abuziv prin practici anticoncurentiale de impunere a unor preturi de vanzare excesive pentru metrul cub de beton.

Din analiza ofertelor de preturi ale SC CONSIG SA Sighisoara, SC PRESCON MURES SA Targu Mures si SC MORANGROIND SRL Targu Mures pentru executarea de pardoseli din beton, a rezultat ca preturile comunicate de SC TRANSTEX SA includ atat pretul metrului cub de be­ton, cat si costul transportului acestuia de la statia de betoa­ne pana la locul executarii lucrarii, precum si manopera, ajun­gand pana la valoarea de aproximativ 90 de euro/mc de beton.

Excluzand din pretul total al lucrarii costul transpor­tului si manopera, rezulta ca preturile franco statie de be­toane, practicate de agentii economici reclamati, variaza intre 55 si 65% euro/mc de beton. Preturile betoanelor di­fera si in functie de tipul de beton folosit, unele fiind mai ridicate, deoarece betoanele au incorporat un continut ridi­cat de ciment.

Datorita caracteristicilor produsului care nu poate fi transportat in conditii optime pe o distanta mai mare de aproximativ 50 de km, piata relevanta posibil afectata de practicile anticoncurentiale reclamate de catre SC TRANSTEX S.A. Sighisoara a fost definita ca fiind piata betoanelor pe o arie geografica reprezentata de un cerc cu raza de 50 de km, avand centrul in orasul Sighisoara, arie geografica ce cuprinde zone din teritoriul judetelor Mures, Sibiu, Brasov si Harghita.

Pe piata relevanta definita, SC CONSIG SA Sighi­soara, SC PRESCON MURES SA Targu Mures si SC MORANGROIND SRL Targu Mures sunt agenti econo­mici concurenti, avand ca obiect de activitate principal pro­ducerea si comercializarea betoanelor. Pe aceasta piata mai sunt activi si alti agenti economici concurenti, existand sta­tii de betoane atat la Medias, cat si la Cristuru-Secuiesc.

Nu exista argumente care sa conduca la concluzia ca intre cei 3 agenti economici concurenti exista o intelegere de fixare a unui acelasi pret excesiv de vanzare a metrului cub de beton si, prin urmare, o practica anticoncurentiala interzisa de prevederile art. 5 alin. l lit. a) din Legea concurentei nr. 21/1996. Preturile practicate pe metrul cub de beton de catre agentii economici reclamati este diferit, beneficiarul avand astfel alternativa de a alege oferta cea mai convenabila din punct de vedere al pretului.

Acuzatia SC TRANSTEX SA Sighisoara de incal­care a prevederilor art. 5 alin. 1 lit. g) de catre agentii eco­nomici reclamati, prin practici anticoncurentiale constand in intelegeri de eliminare a altor concurenti de pe piata sau de impiedicare a accesului pe piata si a libertatii exercitarii concurentei de catre alti agenti economici, nu poate fi jus­tificata prin practicarea de catre acestia a unor preturi exa­gerat de mari, excesive, care sa constituie o bariera la intra­rea pe piata a altor concurenti.

SC TRANSTEX SRL Sighisoara acuza SC CONSIG SA Sighisoara, SC PRESCON MURES SA Targu Mures si SC MORANGROIND SRL Targu Mures de incalcarea art. 6 lit. a din Legea concurentei nr. 21/1996, prin practicarea de preturi de monopol pe piata betoanelor din Judetul Mu­res, manifestandu-se abuziv prin practici anticoncurentiale de impunere a unor preturi de vanzare excesive pentru me­trul cub de beton, preturi foarte mari, comparativ cu pretu­rile existente pe piata comunitatii europene in domeniu, unde limita maxima de pret este fixata la 50 de euro/mc de beton.

Referitor la limita maxima de pret stabilita la valoa­rea de 50 euro/mc de beton in tarile din Comunitatea Euro­peana, aceasta se poate face numai in sectoarele regle­mentate, altfel, preturile formandu-se liber, in functie de variatia cererii si a ofertei. Din analiza preturilor practicate de agentii economici reclamati a rezultat ca acestea variaza intre 55-65 euro/mc de beton, franco betoniera, in functie de tipurile de betoane.

Nu este indeplinita conditia prevazuta la art. 6 din Legea concurentei nr. 21/1996 cu privire la detinerea unei pozitii dominante, deoarece, in cauza, cele trei societati re­clamate nu se afla in pozitie dominanta. Chiar in conditiile in care cei trei agenti economici reclamati ar fi singurii pro­ducatori de betoane de pe piata relevanta definita, nu se poate afirma ca acestia detin o "pozitie de monopol' pe a-ceasta piata si practica preturi de monopol pe care le impun beneficiarilor.

Piata relevanta este concurentiala, avand in vedere ca pe aceasta piata sunt prezentate cel putin 3 societati concurentiale, care detin segmente de piata diferite si prac­tica preturi diferite pe metrul cub de beton.

SC TRANSTEX SRL Sighisoara nu s-a prezentat in data de 06.06.2005, ora 12, la sedinta de ascultare in fata comisiei care coordoneaza compartimentul de specialitate implicat in solutionarea plangerii inregistrate cu RS-50/29.04.2005, la care a fost convocat in baza art. 46 alin. 2 din Legea concurentei nr. 21/1996, dar a transmis Consi­liului Concurentei argumente suplimentare fata de cele precizate in formularul de plangere prin adresa inregistrata cu nr. GM/1096/06.06.2005

Argumentele SC TRANSTEX SA constau in acu­zatii cu privire la incalcarea art. 6 din Legea concurentei nr. 21/1996 de catre SC CONSIG SA Sighisoara "prin faptul ca detinand monopol in domeniu pe aria geografica Sighisoa­ra, practica preturi de monopol mult excedente peste preturile celorlalte 2 societati amintite in plangerea noastra (). Ca urmare suntem nevoiti sa acceptam atat noi cat si ceilalti clienti din aria geografica Sighisoara, preturile impuse de SC CONSIG SA Sighisoara, adica 95 euro/metru cub.'

Aceste afirmatii contrazic cele declarate de SC TRANSTEX SA in plangerea sa si anume ca, cei trei agenti economici reclamati practica aceleasi preturi excesive de comercializare a metrului cub de beton, in acest sens exis­tand intre acestia o intelegere de fixare a pretului, practica anticoncurentiala interzisa de prevederile art. 5 alin. 1 din Legea concurentei nr. 21/1996.

Pentru a putea vorbi despre existenta unui monopol al SC CONSIG SA Sighisoara ar trebui ca piata geografica definita sa fie o piata locala, constand in teritoriul orasului Sighisoara si societatea sa fie singura producatoare de be­toane de pe aceasta piata. Or, in cazul de fata beneficiarii au posibilitatea de a se aproviziona in conditii optime de la furnizorii situati pe o arie geografica reprezentata de un cerc cu o raza de 50 km, avand centrul in orasul Sighisoara.

Chiar daca SC CONSIG SA Sighisoara ar detine o pozitie dominanta pe piata betoanelor din aria geografica definita, Consiliul Concurentei nu poate interveni decat atunci cand societatea abuzeaza de pozitia dominanta deti­nuta, prin incalcarea oricareia dintre prevederile art. 6 lit. a)-f).

DECIDE

Art. 1. Se respinge plangerea SC TRANSTEX SA Si­ghisoara in baza art. 46 alin. 2) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, pe mo­tiv ca aspectele semnalate nu prezinta suficient temei pen­tru a justifica pornirea unei investigatii.

Art. 2. Prezenta decizie devine aplicabila la data comu­nicarii sale catre parti.

Art. Decizia Consiliului Concurentei poate fi atacata, conform dispozitiilor art. 52 alin. 4 din Legea concurentei nr. 21/1996, modificata si completata, in contencios admi­nistrativ la Curtea de Apel Bucuresti, in termen de 30 de zile de la comunicare.

Art. 4. Secretariatul General va comunica neintarziat prezenta decizie catre:

SC TRANSTEX Sighisoara

in atentia domnului Ioan SCHUBERT, Director Executiv Str. Tarnavei nr. 2, Sighisoara, judetul Mures Tel. 0265.772.299 Fax: 0265.774.651

Mihai Berinde

Presedinte

DECIZIA nr. 231/27.12.2005

PRESEDINTELE CONSILIULUI CONCURENTEI,

In baza:

Decretului nr. 57/17.02.2004, privind numirea membrilor Plenului CONSILIULUI CONCURENTEI;

Legii concurentei nr. 21/1996, republicata;

Regulamentului de organizare, functionare si proce­dura al CONSILIULUI CONCURENTEI, cu modificarile si completarile ulterioare;

Regulamentului pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, republicata;

Regulamentului privind forma, continutul si alte de­talii referitoare la cererile si notificarile prevazute in Regu­lamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, republicata, privind practicile anticoncurentiale;

Cererii inregistrata cu RS-171/01.11.2005 pentru cer­tificarea prealabila a neinterventiei Consiliului Concuren­tei;

Notei Directiei Industrie si Energie,

Avand in vedere urmatoarele:

La data de 01.11.2005 a fost depus si inregistrat la Consiliul Concurentei, cu nr. RS 171/01.11.2005, formula­rul de notificare privind cererea S.C. Petrom S.A. Bucu­resti si S.C. Petromservice S.A. Bucuresti de certificare prealabila a neinterventiei Consiliului Concurentei cu pri­vire la Contractul de prestari servicii si alte aspecte supli­mentare. Formularul a fost depus prin societatea de avoca­tura Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen, imputer­nicita de partile semnatare ale contractului. in conformitate cu clauza 31, prevederile contractului mai sus mentionat vor intra in vigoare numai dupa obtinerea unei decizii favo­rabile a Consiliului Concurentei cu privire la acest con­tract. Cererea a devenit efectiva la data de 25.11.2005. in conformitate cu prevederile Regulamentului privind forma, continutul si alte detalii referitoare la cererile si notificarile prevazute in Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996 cu modifica­rile si completarile ulterioare, privind practicile anticoncu­rentiale, punctul J - Procedura subsecventa, atunci cand in urma examinarii unui caz Consiliul Concurentei intentio­neaza sa certifice neinterventia sa, se va publica un rezu­mat al cazului si vor fi invitati tertii sa efectueze comenta­rii. Astfel, in data de 07.12.2005, pe site-ul Consiliului Concurentei a fost postat un comunicat de presa prin care au fost invitati tertii-agenti economici ce isi desfasoara ac­tivitatea in domeniul serviciilor conexe domeniului petro­lier sa isi exprime observatiile in legatura cu modul in care considera ca intreg cadrul operatiunii analizate le-ar putea afecta propria activitate. Nici un agent economic nu si-a exprimat punctul de vedere in acest sens.

La data de 28 septembrie 2005, S.C. Petrom S.A. Bu­curesti si S.C. Petromservice S.A. Bucuresti au incheiat Contractul de prestari servicii si alte aspecte suplimentare. Perioada de valabilitate a contractului este de 7 ani. Valoa­rea contractului analizat este prevazuta, ca nivel minim, in Sectiunea 10 a Contractului si este de () euro pentru anul 2005, valoare ce va descreste in fiecare an contractual cu 10%/an din valoarea soldului din fiecare an contractual. Ponderea valorii totale a serviciilor prestate de catre S.C. Petromservice S.A. pentru S.C. Petrom S.A. in baza Contrac­tului analizat este de cea. () din necesarul S.C. Petrom S.A.

Partile se obliga prin Contractul notificat sa incheie un contract de vanzare-cumparare in septembrie 2007 a-vand ca obiect vanzarea, respectiv cumpararea bunurilor listate in Anexa 6.1. la contract ("Activele Vandute'), la un pret ferm de () RON. in situatia realizarii unei operatiuni de concentrare economica notificabila in conformitate cu prevederile Legii concurentei, aceasta operatiune va fi su­pusa spre aprobare Consiliului Concurentei.

In vederea indeplinirii obligatiilor S.C. Petromservice S.A. asumate prin contract, pentru perioada pana la cumpa­rare, S.C. Petrom S.A. convine sa inchirieze S.C. Petromservice S.A. Activele Vandute, iar S.C. Petromservice S.A. se obli­ga sa plateasca chirie pentru acestea incepand cu data intra­rii in vigoare a Contractului.

Conform clauzei 17.3 din Contract, S.C. Petromservice S.A. se obliga sa indeplineasca unul dintre urmatoarele obiective:

in perioada de pana la 31 decembrie 2007, sa imple­menteze programe de modernizare, programe de schimbare de tehnologie, precum si programe de pregatire profesiona­la a personalului in vederea obtinerii certificarii de la Norske Veritas sau alta organizatie similara, o astfel de au­torizatie trebuind sa fie obtinuta pana cel tarziu in iunie 2008 si mentinuta pe intreaga durata a contractului;

pana la 31 decembrie 2007, S.C. Petromservice S.A. sa includa in structura actionariatului sau un partener credibil si experimentat in domeniul sau de activitate.

In baza contractului analizat, S.C. Petromservice S.A. convine sa-si reorganizeze si sa-si restructureze acti­vitatea in relatia cu S.C. Petrom S.A., iar S.C. Petrom S.A. se obliga sa suporte cheltuielile cu platile compensatorii, incadrate in diverse plafoane, asociate reducerii personalu­lui S.C. Petromservice S.A. pana la data de 31 decembrie 2007, precum si suma de () RON.

S.C. Petrom S.A. Bucuresti are ca obiect principal de activitate explorarea si exploatarea zacamintelor de petrol si gaze naturale de pe uscat si din platoul continental al Marii Negre. Societatea mai desfasoara urmatoarele activi­tati: transportul si comercializarea titeiului si gazelor natu­rale prin retele proprii de distributie; forajul sondelor, rafi­narea titeiului; distributie, transport, depozitare, comercia­lizare, bunkeraj nave si aprovizionare aeronave cu produse petroliere; comercializarea cu ridicata si cu amanuntul, de marfuri si produse diverse, cercetare si proiectare s.a.

Obiectul principal de activitate al S.C. Petromservice SA., prevazut in Actul Constitutiv al acestei societati, este reprezentat de Servicii anexe extractiei petrolului si gazelor naturale, exclusiv prospectiunile (COD CAEN 1120).

Pietele relevante definite in cadrul analizei sunt re­prezentate de: piata serviciilor de reparatii sonde; piata ser­viciilor de mentenanta; piata altor servicii in legatura cu reparatiile sonde din Romania.

Serviciile de reparatii sonde includ reparatii capitale, interventii, probe de productie, abandonare gaura sonda, adancuri sonde folosind instalatii de reparatii sonde, resapari sonde, detubari si retubari sonde si frezare dopuri de ci­ment si recuperarea sau frezarea sculelor ramase in sonda. Principalii operatori in domeniul extractiei sunt reprezen­tati de SNGN Romgaz SA si SC Petrom SA. SNGN Romgaz SA a executat in regim propriu servicii de mentenanta. Ser­viciile de reparatii sonde executate de SC Petromservice SA reprezinta cea. () din totalul activitatilor de acest tip necesare SC Petrom SA, aceasta conferindu-i o cota de cea. () din piata totala. Restul activitatilor de reparatii sonde pentru campurile petroliere exploatate de SC Petrom SA vor fi executate de aceasta societate in regim propriu.

Serviciile de mentenanta sunt reprezentate de toate acti­vitatile tehnice, manageriale si administrative desfasurate pe parcursul duratei de functionare a unui echipament, necesa­re pentru mentinerea acestuia sau reducerea sa la stadiul in care poate executa functiile cerute, care cuprind reparatii curente, reparatii capitale si alte reparatii (restabilirea func­tiei adecvate a unei unitati defecte). SC Petromservice SA va fi singurul prestator al acestor servicii pentru SC Petrom SA, aceasta societate obligandu-se sa efectueze aceste servicii in cea mai buna maniera profesionala si sa reduca costurile prin imbunatatirea eficientei, introducerea unor noi sisteme/teh­nologii si reducerea personalului aferent acestor servicii.

Principalii concurenti pe piata serviciilor de mentenan­ta sunt reprezentati de SC UPET SA Targoviste, SC Electroalfa SA Botosani, SC Upetrom SA Ploiesti, SC Uztel SA Ploiesti, SC IRA SA Campina, SC BAT SA Arad, SC Electroutilaj SA Campina, SC Petromec SA Moinesti, a-cestia asigurand servicii de mentenanta in domeniul gaze­lor naturale, industriei chimice si petrochimice, foraj s.a. Cota de piata detinuta de SC Petromservice SA pe aceasta piata este de cea (), principalii concurenti avand cote de piata cuprinse intre () si ().

In categoria altor servicii sunt incluse urmatoarele acti­vitati: circulatie, omorare sonde, curatarea sondelor, probe de presiune, probe de receptivitate, dopuri de ciment si pre­gatirea cimentului, stimulare standard si pregatirea noroiu­lui pentru reparatii sonde si completarea sondelor, servicii de foraj, servicii de operare, precum si diverse alte servicii (transport de persoane, transport de materiale, transport de titei si slam petrolier, reparatii drumuri si diverse confectii metalice). Aceste servicii detin ponderi nesemnificative pe piata. Dintre acestea, pentru serviciile de reparatii drumuri si transport de persoane, SC Petromservice SA detine exclusi­vitate pentru o perioada de doi ani de la data semnarii con­tractului, urmand ca, dupa aceasta perioada, colaborarea din­tre SC Petrom SA si SC Petromservice SA sa continue nu­mai cu conditia ca SC Petromservice SA sa ofere conditii competitive in raport cu celelalte oferte disponibilie pe piata.

Din categoria altor servicii cea mai importanta subdivi­ziune este cea reprezentata de serviciile de foraj. Acestea detin o pondere care variaza intre () si () din valoarea totala anuala a contractului. SC Petromservice SA detine o cota de piata de cea. (), principalii concurenti ai acestei societati fiind SC Dafora SA Medias, SC FORADEX SA Bucuresti, SC. Foraj Sonde SA Tg. Mures, SC Foraj Sonde SA Craiova, SC Foraj Sonde SA Zadareni, SC Foraj Sonde SA Videle, SC Foraj Sonde SA Ploiesti, SC Foraj Sonde SA Bucuresti. Aceste societati detin cote de piata cuprinse intre () si ()

Principalul client din Romania al SC Petromservice SA Bucuresti este SC Petrom SA Bucuresti. Cea mai mare pondere din cifra de afaceri totala a SC Petromservice SA Bucuresti () a fost realizata din prestarea diverselor ser­vicii catre SC Petrom SA Bucuresti.

Datorita caracterului foarte specializat al serviciilor prestate, precum si a contextului istoric privind faptul ca aceste servicii au fost internalizate in Petrom pana de cu­rand, restructurarea dorita de partile semnatare trebuia pla­nificata pe un termen rezonabil, in baza unor relatii con­tractuale adecvate, care sa raspunda nevoii de planificare a fiecarei parti contractante.

Punerea in aplicare a contractului nu va modifica si­tuatia concurentiala existenta in prezent pe fiecare dintre seg­mentele pietei relevante analizate prin urmare acesta nu va afecta mediul concurential normal existent pe aceste piete.

Contractul are ca scop cresterea eficientei activitatii si indeplinirea standardelor de calitate din domeniu. Acesta inlocuieste acordurile anterioare dintre partile semnatare si prezinta o structura complexa, care include prestarea de servicii, inchirierea de active si modernizarea anumitor active, vanzarea acestora catre Petromservice, precum si unele prevederi de reorganizare si restructurare, necesare pentru cresterea eficientei.

In ceea ce priveste problematica reorganizarii/restruc­turarii, SC Petromservice SA va reduce personalul dedicat unor activitati de servicii in relatia cu SC Petrom SA si fie va include in structura actionariatului sau un partener cre­dibil si experimentat pana la data de 31.12.2007, fie va ob­tine certificarea de la Norske Veritas. in masura in care SC Petromservice SA va considera necesar sa inceteze con­tractele de munca ale unora dintre salarati, SC Petrom SA Bucuresti se obliga sa suporte cheltuielile cu platile com­pensatorii asociate reducerii de personal pana la data de 31.12.2007, plati care vor fi efectuate direct catre angajatii disponibilizati si nu vor depasi anumite plafoane, in con­formitate cu prevederile Articolului 17.4. din Contract.

in masura in care operatiunea de achizitie de active care urmeaza a se realiza intre partile semnatare ale contrac­tului va reprezenta o operatiune de concentrare economica supusa obligatiei de notificare, partile vor notifica spre aprobare respectiva operatiune Consiliului Concurentei.

in conformitate cu prevederile contractului analizat, pentru serviciile de foraj, serviciile de operare, de transport persoane, materiale, titei si slam petrolier, precum si cele de furnizare apa, oxigen si azot si serviciile de reparatii drumuri si diverse confectii metalice vor fi prestate cu con­ditia ca SC Petromservice SA sa ofere preturi si calitate competitive. Determinarea de catre SC Petrom SA a com­petitivitatii preturilor si calitatii serviciilor se va realiza prin urmatoarele modalitati:

(i) licitatii sau cereri de oferte catre diversi contractori, in functie de preturile de pe piata de la momentul contractarii;

(ii) compararea cu conditiile oferite de catre terti contractori pentru servicii similare (ex: serviciile de forare sunt ofertate cu diverse societati specializate, iar SC Petrom SA poate compara preturile oferite de acestea cu preturile oferite de SC Petromservice SA).

16. Avand in vedere cele de mai sus, se poate afirma ca prevederile Contractului de prestari de servicii si alte as­pecte suplimentare nu intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, republicata.

DECIDE

Art. 1. Se certifica neinterventia Consiliului Concuren­tei cu privire la prevederile contractului de prestari servicii si alte aspecte suplimentare incheiat intre SC Petrom SA Bucuresti si SC Petromservice SA Bucuresti, la data de 28.09.2005.

Art. 2. Consiliul Concurentei isi rezerva dreptul de a anula prezenta decizie in conditiile in care va constata ca informatiile transmise de partile semnatare la contract au fost inexacte, incomplete sau in conditiile in care circum­stantele in care a fost acordata s-au modificat.

Art.  Prezenta Decizie devine aplicabila la data comu­nicarii sale catre parti.

Art. 4. Decizia Consiliului Concurentei poate fi atacata in contencios administrativ la Curtea de Apel Bucuresti, in termen de 30 de zile de la comunicare.

Art. 5. Secretariatul General va comunica neintarziat prezenta Decizie catre:

SC Petrom SA Bucuresti

Adresa: Calea Dorobantilor nr. 239, Sector 1, Bucuresti

si SC Petromservice SA Bucuresti Adresa: Str. General Constantin Budistenau nr. bis, Sector 1, Bucuresti

prin imputernicit SCA Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen

Adresa: Bucharest Business Park, Soseaua Bucuresti-Ploiesti nr. IA, intrarea A, etaj 4, Sector 1, Bucuresti

Mihai Berinde

Presedinte