Fundamente teoretice ale integrarii economice - concepte de baza

1.1. Integrarea economica - concept si forme

În Dictionarul Explicativ al Limbii Romane

 verbul "a integra" = "a include, a ingloba, a incorpora, a armoniza intr-un tot";

 substantivul integrare = "actiunea de a (se) integra si rezultatul ei".

Termenul provine din latinescul "integro-are" care inseamna: a pune la un loc, a intregi, a completa, a reuni mai multe parti intr-un tot unitar sau pentru constituirea unui intreg, a restabili.

Termenul de integrare este folosit si in sens sociologic pentru a desemna stabilirea unei stranse interdependente intre partile unei fiinte vii sau intre membrii unei societati, ale unei uniuni formate din multiple entitati sau din mai multe grupari de indivizi.

Din punct de vedere economic, in literatura de specialitate, termenul este utilizat atat

la nivel macroeconomic (integrare regionala, integrare europeana, integrare internationala, integrare interstatala, etc.) cat si microeconomic (integrarea intreprinderii1).

In ceea ce ne priveste, ne vom referi in continuare la integrarea economica

internationala.

CONCEPTUL DE INTEGRARE ECONOMICA

In Dictionarul Enciclopedic  "integrarea economica internationala este o trasatura esentiala a evolutiei economiei mondiale in perioada postbelica, care consta intr-o cooperare adancita si permanenta, convenita si programata intre tari, de regula vecine, pe baza unor acorduri sau tratate interguvernamentale, prin care se prevad infiintarea unor organizatii internationale cu caracter integrationist (respectiv a unui spatiu economic unificat)"; ea reflecta o treapta calitativ superioara de adancire a interdependentelor economice, stiintifice si tehnice si a specializarilor intre economiile diferitelor tari.

Dictionarul de economie (coord. Nita Dobrota) confera notiunii de integrare economica internationala numeroase sensuri: trecerea de la microspatii la macrospatii, crearea unor ansambluri economice tot mai vaste; absenta discriminarilor sau eliminarea progresiva a acestora din raporturile economice intre diferite state; stabilitatea si eficienta economica a relatiilor dintre state.

Integrarea economica nu este un scop in sine, ci un mijloc, o cale spre realizarea unor obiective ca: ridicarea prosperitatii tuturor partilor, mentinerea pacii prin reducerea sansei de conflict armat intre parteneri.

FORME ALE INTEGRARII ECONOMICE

Jan Tinbergen, laureat al Premiului Nobel in domeniul stiintelor economice, defineste integrarea ca fiind "crearea celei mai de dorit structuri economice mondiale, prin suprimarea obstacolelor artificiale din calea functionarii optime si prin introducerea deliberata a tuturor elementelor necesare coordonarii si unificarii".

El face distinctia intre conceptele de integrare negativa (eliminarea tuturor discriminarilor si restrictiilor din calea circulatiei marfurilor si a mijloacelor de productie) si integrare pozitiva (modificarea instrumentelor si institutiilor existente precum si crearea unora noi, formarea si aplicarea unor politici coordonate si comune in vederea realizarii unor obiective economice si de bunastare, altele decat eliminarea discriminarilor) ca forme de integrare.

Acceptiunilor de mai sus acordate termenului de integrare li se adauga si distinctia

care este facuta relativ recent de catre teoriile integrarii intre integrarea formala (ce

presupune schimbari ale reglementarilor juridice si de alta natura in directia compatibilizarii reciproce si atingerii functionalitatii eficiente a comunitatii) si integrarea informala (care se refera la dinamica productiei, a comertului cu bunuri si servicii si a sistemelor de comunicatie). Daca integrarea formala depinde direct de initiative politice, integrarea informala se desfasoara mai mult prin forta mecanismelor civilizatiei europene actuale [Marga A.].

1.2. Stadii si efecte ale integrarii economice

In afara simplei zone preferentiale (ce implica reduceri ale taxelor vamale si a anumitor

bariere comerciale, cum ar fi contingentele), Bela Balassa distinge cinci grade (stadii sau trepte) ale integrarii clasate in ordine crescatoare din punct de vedere al intensitatii, fiecare grad retinut fiind constituit din precedentul la care se adauga un nou element:

1. zona de liber schimb - se caracterizeaza prin faptul ca tarile membre elimina (dintr-o data sau treptat) taxele vamale si restrictiile cantitative care franeaza libera circulatie a marfurilor intre ele, fiecare tara participanta pastrandu-si protectia initiala fata de terti si deci propria ei politica comerciala fata de restul tarilor lumii;

2. uniunea vamala - se distinge de forma precedenta de integrare prin adoptarea unui tarif vamal comun si prin practicarea unei politici comerciale comune fata de terti . Atat zonele

de liber schimb cat si uniunile vamale pot fi perfecte (sau complete) cand vizeaza toate produsele care se schimba reciproc si cu tertii sau imperfecte (incomplete) cand se refera numai la o parte din produsele care se schimba reciproc si cu tertii;

3. piata comuna (piata unica sau piata interna unica in cazul Comunitatii Europene) - este

o forma de organizare a relatiilor economice internationale mult mai ambitioasa, ea presupunand in plus fata de o uniune vamala trei elemente: libera circulatie a persoanelor (favorizata prin anumite masuri ce asigura echivalarea diplomelor, elimina discriminarile bazate pe nationalitate in domeniul angajarilor, al remunerarii, al conditiilor de lucru); libera circulatie a capitalurilor (prin armonizari fiscale si prin eliminarea tuturor masurilor

de control al cursurilor de schimb); libertatea de stabilire a intreprinderilor pe intregul

teritoriu al pietei comune. Piata comuna amplifica substantial legaturile intre economii pentru ca se unifica nu numai pietele bunurilor, dar si cele ale capitalurilor, serviciilor

financiare si fortei de munca. Astfel, se mareste campul efectelor benefice ale concurentei internationale si ale largirii pietelor, pentru ca libera circulatie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si lucratorilor ca si libertatea de stabilire a intreprinderilor creeaza conditiile pentru ca activitatile de productie a bunurilor si serviciilor sa fie realizate acolo unde ele sunt cel mai eficiente;

4. uniunea economica - presupune pe langa principiile pietei comune, armonizarea politicilor economice nationale pentru a intari coerenta si eficienta lor;

5. uniunea economica si monetara sau integrarea economica totala - implica unificarea politicilor monetare, fiscale, sociale si conjuncturale, facand necesara instaurarea a fortiori

a unei adevarate autoritati supranationale daca crearea unei zone de cursuri de schimb stabile in interiorul uniunii este insotita de crearea unei monede comune sau unice.

Urmarea logica a integrarii economice este uniunea politica. Integrarea politica presupune o politica externa si de aparare comune, precum si institutii cu caracter supranational, acceptate

de toate statele participante.

OBSERVATIE :

Desi exista o logica cumulativa a integrarii economice, acest proces nu trebuie vazut ca un proces linear, in care fiecare grad trebuie sa fie realizat inainte de a trece la urmatorul. Tranzitiile intre diferitele stadii de integrare sunt fluente si nu pot fi intotdeauna definite cu claritate.

Astfel de exemplu, Comunitatea Europeana a instituit rapid o uniune vamala ca si elemente

ale pietei unice sau ale uniunii economice si monetare (politica agricola comuna, apoi mai

tarziu Sistemul Monetar European).

EFECTELE STATICE ALE INTEGRARII ECONOMICE: CREAREA SI DETURNAREA DE COMERT

Teoriile integrarii ce deriva din cele ale liberului schimb au la baza analizele privind

uniunile vamale sau regionale, ele constituind cheia de bolta, conditia sine qua non a tuturor formelor de integrare economica.

Cel care a teoretizat pentru prima data aspectele formale ale functionarii unei uniuni vamale a fost economistul american Jacob Viner ('The Customs Union Issue', Carnegie Endowment for International Peace, New-York, 1950); el schiteaza cadrul analitic ce permite

sa se vada daca astfel de uniuni, definite ca zone de liber-schimb geografic limitate, ajung sau

nu sa amelioreze bunastarea generala in raport cu liberul schimb universal.

Contributia principala a economistului J. Viner consta in definirea si demarcarea

efectelor de creare de comert ("trade creation") si de deturnare sau deviere de comert

("trade diversion").

Prin creare de comert, J. Viner intelege aparitia de noi fluxuri comerciale in cadrul uniunilor vamale care inlocuiesc sursele de furnizare mai putin eficiente cu cele mai avantajoase din punct de vedere al costurilor de productie. Aceasta reprezinta crearea interna

de comert.

Daca inlocuirea unor fluxuri din interiorul uniunii mai putin avantajoase (mai putin eficiente din punct de vedere al costurilor de productie) se face cu fluxuri mai eficiente din afara uniunii vamale, atunci are loc fenomenul de creare externa de comert.

Daca inlocuirea surselor de furnizare a marfurilor, mai eficiente din punct de vedere al costurilor de productie ce provin din afara uniunii vamale se face cu surse din cadrul uniunii vamale mai putin eficiente, dar devenite mai ieftine ca urmare a liberalizarii schimburilor comerciale reciproce si a instituirii unui tarif vamal comun, atunci are loc fenomenul de deturnare de comert.

Rationamentul lui J. Viner este urmatorul: fie A si B doua tari care vor forma o uniune vamala

(UV), iar C o tara terta (poate reprezenta si restul lumii).

Inainte de instituirea UV, taxele vamale impuse de tara A pot fi astfel incat anumite bunuri

nu sunt importate nici din B, nici din C, datorita faptului ca pretul intern, de pe piata tarii A, al

acestor bunuri este inferior preturilor minime de import (cost de productie + taxa vamala).

Daca se realizeaza UV intre tarile A si B, taxele vamale la importul reciproc din aceste tari sunt eliminate; in consecinta, anumite bunuri, pentru care costurile de productie sunt mai mici

in B decat in A, pot fi importate in tara A. Este ceea ce J. Viner numeste efectul de creare de

comert.

Dar se poate presupune si ca inainte de formarea UV, tara A, ce aplica taxe vamale identice pentru bunurile din tarile B si C, importa anumite bunuri din C, unde costurile de productie

sunt inferioare celor din B.

Daca eliminarea taxelor vamale intre tarile A si B face ca tara A sa importe bunul respectiv din B si nu din C, atunci formarea uniunii vamale antreneaza o deturnare de comert.

Iata si un exemplu cifric pentru a pune in evidenta efectele de creare si deturnare de comert:

Din unghiul teoriei bunastarii, problema este de a sti care va fi rezultanta efectelor de creare

si deturnare de comert, altfel spus efectul net. De exemplu, daca uniunea vamala conduce la

o creare neta de comert, atunci ea este avantajoasa si va antrena o crestere a bunastarii.

J. Viner a aratat ca o uniune vamala poate fie sa imbunatateasca, fie sa deterioreze alocarea de

resurse, adica sa conduca fie la creare de comert, fie la deturnare de comert; cele doua efecte

de creare si deturnare de comert pot aparea insa si simultan, atunci cand producatorul mai eficient se situeaza in afara uniunii vamale: daca producatorii din uniunea vamala isi dezvolta vanzarile in zona de integrare peste cantitatile importate anterior de la producatorii eficienti

din afara uniunii vamale, partea din noile schimburi ce se substituie in mod riguros vechilor importuri constituie o deturnare de comert, iar partea ce corespunde cresterii vanzarilor reprezinta o creare de comert.

J. Viner admite, in ultima instanta, ca numai studiul concret al zonelor integrate permite sa se vada daca integrarea regionala genereaza efecte de creare de comert superioare celor de deturnare de comert.