|
Politica de confidentialitate |
|
• domnisoara hus • legume • istoria unui galban • metanol • recapitulare • profitul • caract • comentariu liric • radiolocatia • praslea cel voinic si merele da aur | |
Despre registrele societatii si despre situatiile financiare anuale
A. Consideratii generale
Comerciantii au obligatia sa tina anumite registre comerciale (de contabilitate) in care sa consemneze operatiunile cu caracter patrimonial efectuate.
Codul Comercial -Cartea I, Titlul IV intitulat 'Despre registrele comerciantilor' si Legea contabilitatii nr. 82/1991 constituie cadrul legal privind evidenta activitatii comerciale.
Registre si categorii de operatii
inregistrate. Art.
Astfel:
-in
registrul jurnal comerciantul trebuie sa inscrie pe fiecare zi
ce are sa ia si ce are sa dea, operatiunile comertului sau, conventiile,
acceptarile sau girurile efectelor comerciale si in general tot ceea ce
primeste si plateste cu orice titlu, trecand la sfarsitul fiecarei luni sumele
intrebuintate pentru cheltuielile casei (art.
-
in registrul inventar comerciantul trebuie sa copieze inventarul patrimoniului
(averea mobila si imobila) si bilantul cuvenit pe care este obligat sa le
efectueze la inceputul activitatii comerciale si in fiecare an (art.
-
in registrul copier, comerciantul trebuie sa copieze dupa ordinea zilei toate
scrisorile pe care le trimite (art.
Principalele registre folosite in contabilitate. Art. 20 din Legea nr. 82/1991 prevede ca principalele registre ce se folosesc in contabilitate sunt: registru jurnal, registrul inventar si cartea mare[5]; Regulamentul de aplicare a Legii nr. 82/1991 prevede ce trebuie sa cuprinda aceste registre .
Legea nr. 82/1991 neabrogand nici expres, nici tacit dispozitiile din Codul Comercial referitoare la registrele comerciantilor, inseamna ca aceste dispozitii se vor aplica in continuare in masura in care nu contravin dispozitiilor Legii nr. 82/1991 .
Alte registre. In afara de registrele de contabilitate prevazute de Legea nr. 82/1991, societatile pe actiuni si in comandita pe actiuni au obligatia potrivit art. 177 din Legea 31/1990 sa tina urmatoarele registre :
a) un registru al actionarilor;
b) un registru al sedintelor si deliberarilor adunarilor generale;
c) un registru al sedintelor si deliberarilor consiliului de administratie;
d) un registru al sedintelor si deliberarilor comitetului de directie;
e) un registru al deliberarilor si constatarilor facute de cenzori in exercitarea mandatului lor; si,
f) un registru al obligatiunilor.
B. Forta probanta a registrelor comerciale
I. Preliminarii
Precizari de ordin general. Art. 50-
Conform art. 50 alin.1 C. com. 'Registrele comerciantilor, tinute in regula, pot face proba in justitie intre comercianti pentru fapte si chestiuni de comert'; asadar, forta probanta a registrelor comerciale este diferita dupa cum acestea sunt sau nu legal tinute.
II. Registre
Registrele comerciale legal tinute. Din dispozitiile art. 50 alin.1 C. com. rezulta ca registrele comerciale tinute regulat pot fi folosite ca mijloc de proba atat in contra comerciantului care tine registrele, cat si in favoarea lui.
In ceea ce priveste folosirea registrelor comerciale in contra comerciantului care le tine, aceasta este o aplicare a principiului, conform caruia inscrisurile fac dovada impotriva celui de la care emana, mentiunile din registre avand valoarea unei marturisiri .
Cu privire la folosirea registrelor comerciale in favoarea comerciantului care le tine, Codul comercial consacra o exceptie de la principiul conform caruia un inscris nu poate fi folosit ca mijloc de proba in favoarea celui ce l-a intocmit (nemo sibi titulum constituire potest).
Forta probanta. Astfel, registrele comerciale au forta probanta in favoarea celui care le-a intocmit daca fac parte din categoria registrelor obligatorii, sunt legal tinute, litigiul priveste operatiuni sau acte juridice care constituie fapte de comert iar partile sunt comercianti ; registrele sunt regulat tinute daca operatiunile sunt trecute in mod real si sincer si fara stersaturi, adaugiri si omisiuni.
Valoarea probatorie a registrelor
comerciale este lasata la aprecierea instantelor. Instanta judecatoreasca
are posibilitatea sa aprecieze valoarea probatorie a registrelor comerciale si
eventual sa le respinga; acest drept al instantei judecatoresti rezulta din dispozitiile art. 50 alin.1 C.
com. conform carora registrele 'pot face' proba in justitie si art.
Registrele comerciale nelegal tinute. Registrele
obligatorii care sunt nelegale tinute fac proba in contra comerciantului caruia
ii apartin (art.
Comerciantul
care foloseste ca mijloc de proba registre nelegal tinute nu poate sa scindeze
continutul mentiunilor din registru invocand pe cele care ii sunt favorabile si
omitand pe cele ce-i sunt nefavorabile (art.
C. Folosirea registrelor comerciale ca mijloc de proba
Modalitate de folosire. Codul comercial prevede in art. 31-33 doua mijloace de folosire a registrelor comerciale ca mijloc de proba: comunicarea si infatisarea:
a)
comunicarea registrelor comerciale este o masura exceptionala
ce consta in punerea la dispozitia partii adverse a registrelor comerciale cu
scopul de a fi examinate. Comunicarea
poate fi ordonata de instanta judecatoreasca la solicitarea partii interesate
decat in afaceri de succesiune comunitati de bunuri, societati si in caz de
faliment
(art.
b)
infatisarea registrelor comerciale consta in prezentarea registrelor la cererea
uneia din parti sau chiar din oficiu, pentru a se extrage din ele numai ceea ce
se refera la litigiul dintre parti (art.
Comisie rogatorie. Cand registrele oferite, cerute sau ordonate a se infatisa se afla in raza
altei instante decat cea care solutioneaza litigiul, administrarea probei se va
face prin comisia rogatorie care va lua cunostinta de continutul acelor
registre, il va consemna intr-un proces-verbal si il va trimite instantei unde
cauza este pendinte (art.
Comerciantii au obligatia sa pastreze registrele timp de 10 ani (art. 25 din Legea nr. 82/1991).
In cazul in care un comerciant nu prezinta registrele cand instanta a ordonat comunicarea si infatisarea lor pe motiv ca lipsesc , acesta va trebuie sa dovedeasca acest lucru in caz contrar putandu-se trage concluzia ca pretentiile partilor adverse sunt intemeiate.
Registrele comerciale sunt inscrisuri improprii, deoarece nu sunt intocmite cu intentia de a fi folosite ca mijloc de proba si nu poarta semnatura partii careia i se opun (a se vedea I.L.Georgescu,pag. 80-81, 102-103).
Comerciantii folosesc si urmatoarele registre auxiliare: strata, in care se trec cu creionul operatiunile in momentul in care se fac; cassa, in care se trec incasarile si platile in bani; scadentarul, in care se consemneaza scadenta diferitelor creante active sau pasive; Cartea Mare sau Maestrul in care operatiunile din jurnal sunt clasificate si grupate pe conturi sau partide.
Prin inscrierea operatiunilor in fiecare zi, legiuitorul nu a inteles ca inregistrarea lor materiala sa se faca chiar in ziua in care ele s-au efectuat, ci a voit numai ca inscrierea lor sa se faca in mod analitic si in ordine cronologica (C. Ap. Iasi I, dec. com. nr. 14 din 5 feb. 1930, in Pandectele Romane, 1930, III, pag. 70.)
Dupa cum se poate observa, Legea nr.82/1991 prevede in plus fata de Codul comercial, registrul cartea mare; acest registru era folosit in perioada interbelica de catre marii comercianti.
Pentru modelele acestor registre a se vedea H.G. nr.885/1995 privind unele masuri de organizare unitara a evidentei actionarilor si actiunilor societatilor comerciale (M. Of. nr. 278/1995).
In ceea ce priveste forta
probanta a registrelor comerciale in raporturile dintre un comerciant si
necomerciant se aplica dispozitiile art. 1183 si
Registrele comerciale fac proba impotriva celui ce le tine indiferent daca sunt sau nu regulat tinute (art.52 C. Com.) daca sunt registre obligatorii sau facultative; pe baza registrelor facultative pot fi deduse prezumtii favorabile partii careiaii apartin cu conditia ca acestea sa fie legal tinute si totodata coroborate cu alte probe (I.L.Georgescu, op. cit., pag.439).
Cas. III, 15 dec. 1933, in Revista de Drept Comercial, 1934, pag. 335; Cas III 25 ianuarie 1935, in Pandectele Romane, 1936, III, pag.14.
Cas III, dec. nr.487/1935, Pandectele Romane 1936, III, pag.1130; Cas III dec. nr. 218/1941, Revista de drept comercial 1942, pag.73.
In literatura juridica s-a pus problema daca din registrele nelegal tinute instanta judecatoreasca poate deduce prezumtii care sa probeze in favoarea comerciantului caruia ii apartin; s-au formulat opinii cu privire la aceste probleme, atat in sens pozitiv cat si negativ; consideram ca judecatorul nu poate pe baza informatiilor din registre nelegal tinute sa deduca prezumtii care sunt favorabile comerciantului caruia ii apartin registrele, deoarece daca s-ar admite teza contrara s-ar ajunge la ipoteza in care registrele nelegal tinute ar fi admise impotriva regitrelor legal tinute, teza ce nu poate fi admisa, avand in vedere ratiunile pentru care este instituita obligatia comerciantilor de a-si organiza si tine registre contabile (a se vedea pentru diferite opinii, I.L.Georgescu, op. cit., pag.110-111).
Stiut fiind fatul ca mentiunile din registre, chiar nelegal tinute, au valoarea probanta a marturisirii.
Comunicarea este o masura exceptionala, deoarece implica dezvaluirea secretului profesional, motiv pentru care a fost acceptata numai in cazul anumitor litigii prevazute limitativ de Codul Comercial.
|