Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate





Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 




Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
Categorii de adunari

Categorii de adunari


Enumerare. Sunt trei tipuri de adunari generale: ordinare, extraordinare si constitutive.

Ceea ce diferentiaza adunarile generale ordinare de cele extraordinare este 'obiectul sau materia supusa deliberarii si nu timpul cand adunarea este convocata'[1], respectiv in cele ordinare se hotarasc aspecte legate de activitatea curenta a societatii, in timp ce in cadrul adunarilor extraordinare se hotarasc aspectele importante ce implica modificarea actelor constitutive. Pornind de la aceasta diferentiere adunarea ordinara a fost definita ca fiind adunarea care are drept obiect gestiunea normala a societatii, iar adunarea ordinara ca fiind cea care are ca obiect chestiuni exceptionale, neprevazute, precum si modificarea actelor constitutive.





Atributii. In afara de dezbaterea altor probleme inscrise la ordinea de zi, adunarea generala este obligata:

a) sa discute, sa aprobe sau sa modifice situatiile financiare anuale, pe baza rapoartelor prezentate de consiliul de administratie, respectiv de directorat si de consiliul de administratie, de cenzori sau, dupa caz, de auditorul financiar, si sa fixeze dividendul;

Rolul adunarii in intocmirea situatiilor financiare. Potrivit art. 28 alin. 3 din Legea contabilitatii nr. 82/1991 situatiile financiare anuale includ bilantul, contul de profit si pierdere, politicile contabile si notele explicative.

Cum textul se refera doar la situatiile financiare anuale, inseamna ca celelalte situatii trimestriale, semestriale nu trebuie aprobate de adunarea ordinara. De asemenea, nu intra in competenta adunarii ordinare aprobarea situatiilor financiare intocmite cu ocazia fuziunii, divizarii etc, acestea urmand a fi aprobate de adunarea extraordinara care este competenta sa aprobe operatiunile in cauza.

Puterea adunarii ordinare in privinta aprobarii situatiilor financiare anuale este nelimitata in sensul ca poate dispune reexaminarea anumitor registre, poate solicita refacerea bilantului pe alte baze, poate reduce dividendul etc., dar, toate acestea, cu respectarea reglementarilor contabile care stau la baza intocmirii bilantului si a contului de profit si pierdere[3]; aceste posibilitati rezulta si din calitatea adunarii generale de organ suprem, dar si din formularea textului de lege care precizeaza explicit ca adunarea generala ordinara este obligata sa discute, sa aprobe sau sa modifice situatiile financiare anuale.

Puterea nelimitata a adunarii generale sub aspectul verificarii cu ocazia adunarii a situatiilor financiare anuale este evidenta, astfel ca daca odata cu discutarea acestora se contata nereguli atunci poate lua o hotarare referitoare la raspunderea administratorilor, directorilor, respectiv a membrilor directoratului si consiliului de supraveghere, chiar daca aceasta problema nu figureaza pe ordinea de zi (art. 153 alin. 3).

Adunarea generala poate aproba situatiile financiare anuale numai daca acestea sunt insotite de raportul cenzorilor sau, dupa caz, al auditorilor financiari (art. 163 alin. 3).

Conditiile de stabilire a dividendelor. Beneficiile ce urmeaza a fi repartizate sub forma de dividende trebuie sa fie reale si utile[4], astfel ca nu se vor putea distribui dividende decat din profituri determinate potrivit legii (art. 67 alin. 3), adica:

- sa existe profit net, adica veniturile totale sa fie mai mari decat cheltuielile totale

- cand se constata o pierdere a activului net, capitalul social trebuie reintregit sau redus inainte de a se putea face vreo repartizare sau distribuire de profit (art. 69)

- sa fie constituite rezervele legale, astfel ca din profitul societatii se va prelua in fiecare an cel putin 5% pentru formarea fondului de rezerva, pana ce acesta va atinge minimum a cincea parte din capitalul social (art. 183 alin. 1), iar daca dupa constituire fondul de rezerva se micsoreaza, acesta va fi completat; interdictia de a se distribui dividende inainte de asigurarea rezervei mine este prevazuta si in art. 15 alin. 1 lit. a) a Directivei a II-a a Comunitatilor Economice Europene; de asemenea, trebuie constituie rezervele statutare in masura in care sunt prevazute in actul constitutiv.

- in cazul societatilor pe actiuni constituite prin subscriptie publica sa se fi prelevat cota din profitul net ce revine fondatorilor potrivit art. 32; aceasta cota nu poate depasi 6% din profitul net si nu poate fi acordata pe o perioada mai mare de 5 ani de la constituirea societatii.

Cuantum. Dividendele se distribuie asociatilor proportional cu cota de participare la capitalul social varsat, daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel.

Nu este suficient ca adunarea generala sa stabileasca generic ca exista beneficii, fiind necesar a se hotari ce suma urmeaza a se distribui sub forma de dividende, precum si cuantumul acestora pentru fiecare actiune; nu este necesar a se preciza cuantumul dividendelor cand procentul ce urmeaza a fi distribuit fiecarui actionar este mentionat in actul constitutiv.

Adunarea generala nu poate stabili un nivel fix al dividendelor, intrucat acestea se stabilesc anual in functie de profitul realizat si numai adunarea generala prin raportare la situatia financiara respectiva, in functie de reinvestirea sau nu a profitului, constituirea de rezerve etc, stabileste cuantumul dividendelor[5]; in acest sens art. 348 din Legea franceza a societatilor comerciale din 1966 interzice mentionarea in statute a unui dividend fix sau a unui interval valoric, considerand nescrisa o astfel de clauza. Clauza de stabilire a unui dividend fix este periculoasa, caci infrange ideea ca un profit exista decat in masura in care activitatea comerciala a generat un astfel de profit, in caz contrar plata unui astfel de dividend fix s-ar face din capitalul social, incalcandu-se astfel principiul intangibilitatii capitalului social.

Tot legat de cuantumul dividendelor mai precizam urmatoarele:

- dividendele actiunilor din aceeasi clasa sunt egale pentru fiecare actiune in parte

- nu se pot stabili dividende mai mari pentru anumite actiuni, spre exemplu, cele detinute de actionarul majoritar[6].

Termenul de plata. Daca pana in momentul stabilirii de catre adunarea generala ordinara a actionarilor a dividendelor, acestea au natura unor drepturi sociale, dupa adoptarea hotararii dividendele se transforma intr-un drept de creanta al fiecarui actionar fata de societate.

Importanta stabilirii scadentei este data de faptul ca de la aceasta data, pe de o parte, actionarul poate formula, in termenul de prescriptie general de 3 ani, actiune in pretentii fata de societate, iar pe de alta parte de la aceasta data societatea datoreaza dobanzi. Dupa stabilirea dividendelor de catre adunarea generala, pentru valorificarea acestora actionarii au deschisa calea unei actiuni in realizare impotriva societatii, fiind inadmisibila actiunea in constarea dreptului la dividende[7].



Dividendele se platesc in termenul stabilit de adunarea generala asociatilor sau, dupa caz, stabilit prin legi speciale, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data aprobarii situatiei financiare anuale aferente exercitiului financiar incheiat.

Daca societatea nu plateste dividendele in termenul stabilit sau dupa expirarea termenului de 6 luni, aceasta va plati daune-interese pentru perioada de intarziere, la nivelul dobanzii legale, daca prin actul constitutiv sau prin hotararea adunarii generale a actionarilor care a aprobat situatia financiara aferenta exercitiului financiar incheiat nu s-a stabilit o dobanda mai mare . Nu este posibila cumularea dobanzilor legale stabilite de art. 67 cu alte despagubiri, acest cumul fiind prevazut doar in mod exceptional .

De asemenea, dupa trecerea termenului de plata actionarul devenind creditor al societatii poate promova orice actiune pentru incasarea creantei, inclusiv formularea cererii de deschidere a procedurii insolventei .

Drepturile creditorilor personali ai actionarului. Tot de la data hotararii adunarii prin care s-a fixat dividendele se naste si dreptul creditorilor personali ai actionarului care pot popri aceste sume de bani, intrucat potrivit art. 66 alin. 1 pe durata societatii, creditorii asociatului pot sa-si exercite drepturile lor numai asupra partii din beneficiile cuvenite asociatului dupa bilantul contabil. Dupa adoptarea hotararii, adunarea generala nu poate sa revina asupra acesteia, indiferent de cvorum sau justificare; atat timp cat acea hotarare a produs efecte fata de un tert, drepturile acestuia sunt nascute instantaneu de la data hotararii adunarii (daca poprirea era deja infiintata) sau de la data la care a infiintat poprirea.

Singura posibilitate ca dreptul creditorilor personali sa fie in vreun fel afectat este de a se anula hotararea adunarii generale a actionarilor in temeiul art. 132.

O intrebare legata de drepturile creditorilor personali ne-a fost prilejuita de o speta citata de I.L. Georgescu[10] in care Curtea de Casatie din Italia a decis ca daca un creditor particular al asociatului a poprit beneficiile cuvenite acestuia este lipsita de temei hotararea adunarii generale prin care se decide ca beneficiile sunt destinate majorarii capitalului social. Ne intrebam daca hotararea trebuie considerata ca fiind fara temei legal? Nu vedem nici un motiv pentru a fi considerata nelegala; este adevarat ca trebuie protejat si dreptul creditorului, insa fara ca prin aceasta sa afectam intreaga activitate a societatii si pe alti actionari. Credem ca interpretarea corecta trebuie sa fie in sensul ca hotararea trebuie sa fie considerata valabila, numai modalitatea de plata deranjand pe actionar; cum prin aceasta s-a stabilit alocarea de noi actiuni ca urmare a majorarii capitalului social, inseamna ca societatea trebuie doar in privinta acelui actionar sa faca plata in numerar, fara ca prin aceasta sa afecteze in esenta hotararea respectiva.

Oricum, credem ca din perspectiva dispozitiilor art. 66 alin. 2 care dau dreptul creditorului personal sa sechestreze si sa vanda actiunile debitorului sau, solutia citata mai sus pare cu atat mai putin de acceptat; deci, chiar daca s-a stabilit prin hotararea adunarii generale plata de dividende prin alocarea de noi actiuni, observam ca drepturile creditorului nu sunt afectate, acesta putand sechestra si vinde chiar acele actiuni.

Aceasta analiza ne prilejuieste o alta intrebare: in ce fel sunt protejate drepturile creditorilor personali ai actionarilor, cand desi exista beneficii nu se hotaraste distribuirea de dividende, ci reinvestirea acestora? Are vreo relevanta ca in luarea acestei hotarari are o mare importanta votul actionarului debitor sau drepturile creditorilor personali trebuie protejate daca reinvestirea nu se justifica pe deplin?

Plata efectiva catre creditor se face fie in termenul stabilit de adunarea generala; in lipsa unui astfel de termen, creditorul va putea solicita plata doar dupa trecerea termenului de 6 luni de la data aprobarii financiare anuale stabilit de art. 67 alin. 2.

Stabilirea periodicitatii in actul constitutiv. Se recunoaste posibilitatea ca adunarea generala sa recunoasca periodicitatea dividendului[11]; nu suntem de acord cu aceasta opinie, intrucat periodicitatea exista in masura in care exista beneficii suficiente, in caz contrar o astfel de clauza este lipsita de continut; dividendele si sub aspectul cuantumul si al periodicitatii trebuie sa fie rezultatul doar al activitatii comerciale a exercitiului financiar incheiat. Nu avea un text de lege care sa interzica expres o astfel de clauza; indirect este interzisa de art. 67 alin. 3 care prevede ca nu se vor putea distribui dividende decat din profituri de terminate potrivit legii; spunem indirect intrucat textul interzice distribuirea efectiva a dividendelor, iar in caz ca acestea nu exista clauza din statut este lipsita de relevanta;

Ce rost ar avea o astfel clauza in conditiile in care depinde de elemente aleatorii? Se pot prevala in instanta actionarii de acesta?

S-ar putea totusi sustine ca o astfel de clauza se justifica pentru situatia in care exista beneficii, dar nu se distribuie dividende si astfel ar fi protejati actionarii minoritari de eventualele abuzuri, care in acest mod vor beneficia de dividende cel putin la intervalul stabilit. Problema nu este rezolvata in totalitate, intrucat chiar daca ai o anumita periodicitate mentionata, cuantumul dividendelor pe care il stabileste adunarea generala este unul scazut; deci, daca abuzul nu va fi evident sub aspectul respectarii periodicitatii, el se va reflecta in cuantumul scazut al dividendelor; acest neajuns nu poate fi inlaturat, intrucat adunarea generala, asa cum am precizat, nu poate stabili un nivel fix al dividendelor.
            Sa presupunem ca exista clauza in actul constitutiv care prevede o periodicitate de distribuirea a dividendelor cel putin o data la trei ani, insa in primii doi ani nu se realizeaza beneficii, iar beneficiile celui de al treilea an sunt reinvestite. Intr-o astfel de situatie, se pot prevala actionarii nemultumiti de o astfel de clauza si sa formuleze actiune in anularea hotararii adunarii generale; in principiu, am raspunde afirmativ cu privire la admisibilitatea actiunii. Insa, cum putem aprecia, dincolo de aceasta incalcare a actului constitutiv, situatia reala a societatii care justifica reinvestirea acelor beneficii. Daca am admite ca este posibila o astfel de clauza in actul constitutiv si prin raportare la exemplul dat, insemna a da eficienta aspectelor formale in detrimentul realitatii din societate care, dimpotriva, impune reinvestirea acelor beneficii tocmai pentru ca in viitor beneficiile sa fie constante.



Pista aceasta este falsa, odata ce aceasta posibilitate de a ataca hotararea este recunoscuta si in lipsa unei astfel de clauze in actul constitutiv[12]. Nu sustinem ca acest drept la dividende al actionarilor nu este unul esential si nu trebuie protejat, insa mecanismul trebuie sa fie unul flexibil nu prin raportare la o anumita perioada fixa sau la conditiile dintr-un singur an financiar, ci la intreaga viata a societatii. Dimpotriva, sustinem ca in lipsa unei astfel de clauze exista o mai buna apreciere a eventualelor abuzuri.

Actiunile cu dividend prioritar. Intrucat actiunile acorda posesorilor drepturi egale (art. 94 alin. 1), dividendele se platesc deodata tuturor actionarilor, adica, mai corect spus, dreptul actionarilor la plata dividendelor se naste pentru toti in acelasi timp. Exceptia o constituie actiunile preferentiale cu dividend prioritar. Astfel de actiuni confera titularului dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra beneficiului distribuibil al exercitiului financiar inaintea oricarei alte prelevari (art. 95 alin. 1 lit. a).

b1)  in cazul societatilor ale caror situatii financiare sunt auditate, sa numeasca si sa fixeze durata minima a contractului de audit financiar, precum si sa revoce auditorul financiar

c) sa fixeze remuneratia cuvenita pentru exercitiul in curs membrilor consiliului de administratie, respectiv membrilor consiliului de supraveghere, si cenzorilor, daca nu a fost stabilita prin actul constitutiv;

Din textul de lege rezulta ca stabilirea remuneratiei se face pentru exercitiul in curs (neputand fi stabilita pentru intreg mandatul), doar daca nu a fost stabilita prin actul constitutiv; totusi, adunarea generala poate, chiar daca in actul constitutiv s-a prevazut o anumita remuneratie, sa prevada o alta remuneratie in functie de conjunctura (remuneratia stabilita initial prin trecerea timpului a devenit nesemnificativa, raportat la calitatile administratorului etc.).

In cazul in care adunarea generala nu fixeaza remuneratia administratorilor, acestia din urma pot solicita stabilirea remuneratiei de catre instanta de judecata

d) sa se pronunte asupra gestiunii consiliului de administratie, respectiv a directoratului;

e) sa stabileasca bugetul de venituri si cheltuieli si, dupa caz, programul de activitate, pe exercitiul financiar urmator;

f) sa hotarasca gajarea, inchirierea sau desfiintarea uneia sau a mai multor unitati ale societatii.

Cvorumul. Conform art. 112 din Legea nr. 31/1990, pentru validitatea deliberarilor adunarii ordinare este necesara prezenta actionarilor care sa reprezinte cel putin o patrime din numarul total de drepturi de vot, iar hotararile sa fie luate de actionarii ce detin majoritatea voturilor exprimate, daca in actul constitutiv nu se prevad cerinte mai ridicate de cvorum si majoritate

Daca adunarea ordinara nu poate lucra din cauza neindeplinirii conditiilor necesare pentru prima convocare, adunarea ce se va intruni la o a doua convocare si poate sa delibereze asupra punctelor de pe ordinea de zi a celei dintai adunari, indiferent de cvorumul intrunit, luand hotarari cu majoritatea voturilor exprimate.

Adunarea extraordinara. Se intruneste ori de cate ori este necesar a se lua o hotarare pentru:

a) schimbarea formei juridice a societatii;

b) mutarea sediului societatii;

c) schimbarea obiectului de activitate al societatii;

d) infiintarea sau desfiintarea unor sedii secundare: sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica, daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel;

e) prelungirea duratei societatii;

f) majorarea capitalului social;

g) reducerea capitalului social sau reintregirea lui prin emisiune de noi actiuni;

h) fuziunea cu alte societati sau divizarea societatii;

i) dizolvarea anticipata a societatii;

i)1 conversia actiunilor nominative in actiuni la purtator sau a actiunilor la purtator in actiuni nominative;

j) conversia actiunilor dintr-o categorie in cealalta;

k) conversia unei categorii de obligatiuni in alta categorie sau in actiuni;

l) emisiunea de obligatiuni;

m) oricare alta modificare a actului constitutiv sau oricare alta hotarare pentru care este ceruta aprobarea adunarii generale extraordinare.

Cvorum.Conform art. 115 pentru validitatea deliberarilor adunarii generale extraordinare, cand actul constitutiv nu dispune altfel, sunt necesare la prima convocare, prezenta actionarilor detinand cel putin o patrime din numarul total de drepturi de vot, iar la convocarile urmatoare prezenta actionarilor reprezentand cel putin o cincime din numarul total de drepturi de vot.

Hotararile se iau cu majoritatea voturilor detinute de actionarii prezenti sau reprezentati.

Hotararile de modificare a obiectului de activitate al societatii, de reducere sau majorare a capitalului social, de schimbare a formei juridice, de fuziune, de divizare sau de dizolvare a societatii se iau cu o majoritate de cel putin doua treimi din drepturile de vot detinute de actionarii prezenti sau reprezentati.



In actul constitutiv se pot stipula si alte cerinte de cvorum si de majoritate mai mari.

Adunarile speciale

Potrivit art. 116 hotararea unei adunari generale de a modifica drepturile sau obligatiile referitoare la o categorie de actiuni nu produce efecte decat in urma aprobarii acestei hotarari de catre adunarea speciala a detinatorilor de actiuni din acea categorie.

Dispozitiile prevazute in sectiunea a II-a 'Despre adunarile generale' din Capitolului IV privind convocarea, cvorumul si desfasurarea adunarilor generale ale actionarilor se aplica si adunarilor speciale.

Hotararile initiate de adunarile speciale vor fi supuse aprobarii adunarilor generale corespunzatoare.




I.L. Georgescu, op. cit., vol. II, pag. 309.

Idem

Sorin David, in op. cit., pag. 330.

Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, Ed. All, 1996, pag. 146.

Cristian Dutescu, op. cit., pag. 301.

Cristian Dutescu, op. cit., pag. 297.

Curtea de Apel Bucuresti, sectia comerciala, decizia nr. 539/2000.

Pana la modificarea acestui text de lege instantele de judecata in mai multe randuri nu au acordat daune interese. Cu titlu de exemplu, este criticabila sub acest aspect o decizie pronuntata de Curtea de Apel Timisoara - sectia comerciala prin care s-a admis in parte apelul formulat de S.C. U.M.T. S.A. Timisoara si mentinandu-se doar in parte sentinta prin care SIF Banat Crisana solicitase obligarea societatii la plata dividendelor si daunelor moratorii la nivelul unei dobanzi medii anule de 67% practicate de Banca Agricola la care avea deschis contul. Curtea de Apel a inlaturat obligarea societatii la plata daunelor moratorii, retinand ca dividendele nu sunt generatoare de dobanzi, nefiind aplicabile dispozitiile art. 43 C. com., intrucat art. 68 din Legea nr. 31/1990 prevede ca aportul actionarilor la capitalul social nu este purtator de dobanzi. Decizia citata este criticabila intrucat este adevarat ca aportul actionarilor nu este purtator de dobanzi, insa in situatia data dividendele nu constituie aport la capitalul social, ci este o parte din beneficiile societatii; intrucat cele doua notiuni sunt distincte, dispozitiile art. 43 C. com. se aplica pe deplin. Exista o singura exceptie atunci cand dividendele in loc sa fie platite actionarilor, in adunarea generala extraordinara se hotaraste majorarea capitalului social cu aceste sume ca aport in numerar (Curtea de Apel Timisoara, sectia comerciala, decizia civila nr. 809/A/1998 publicata in Revista de drept comercial nr. 4/2000 pag. 134).

Curtea de Apel Brasov, decizia nr. 370/2000.

I.L. Georgescu, op. cit.,vol. II, pag. 550, nota 675 unde se citeaza o decizie din 24 martie 1931.

I.L. Georgescu, op. cit., vol. II, pag. 543-544; Sorin David, in op. cit., pag. 332.

Sorin David, in op. cit., pag. 332.