Raspunderea Consiliului local

Cat priveste consiliul local, sanctiunea prevazuta de Legea nr.215/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, prin art.55 este cea a dizolvarii acestuia. Dizolvarea consiliului local poate fi, in functie de modalitatea prin care se decide sau impune luarea acestei

masurii:

Dizolvare prin referendum local - referendumul se or ganizeaza, in conditiile Legii nr. 3/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, ca urmare a cererii adresate in acest sens prefectului de cel putin 25% din numarul cetatenilor cu drept de vot inscrisi pe listele electorale ale unitatii administrativ-teritoriale. Cheltuielile pentru organizarea referendumului se suporta din bugetul local. Referendumul local este organizat de catre o comisie numita prin ordin al prefectului, compusa dintr-un reprezentant al prefectului, cate un reprezentant al primarului, al consiliului local si al consiliului judetean si un judecator de la judecatoria in a carei jurisdictie se afla unitatea administrativ-teritoriala in

cauza. Secretarul comisiei este asigurat de institutia prefectului. Referendumul este valabil daca s-au prezentat la urne cel putin jumatate plus unu din numarul total al locuitorilor cu drept de vot. Activitatea consiliului local inceteaza inainte de termen daca s-au pronuntat in acest sens cel putin jumatate plus unu din numarul total al voturilor valabil exprimate. Stabilirea datei pentru organizarea alegerii noului consiliu local se face de Guvern, la propunerea prefectului. Alegerile se organizeaza in termen de maximum 90 de zile de la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii judecatoresti prin care s-a constatat dizolvarea consiliului local sau, dupa caz, de la validarea rezultatului referendumului.

Dizolvarea de drept a consiliului local - poate interveni, conform art. 55 alin.1 din Legea nr. 215/2001, republicata, in urmatoarele situatii:

o in cazul in care acesta nu se intruneste timp de doua luni consecutiv, 

desi a fost convocat legal;

o in cazul in care nu a adoptat in 3 sedinte ordinare consecutive nicio

hotarare;

o in situatia in care numarul consilierilor locali se reduce sub jumatate

plus unu si nu se poate completa prin supleanti.

Fata de ultima situatie, in doctrina, s-a ridicat problema organizarii doar a unor alegeri partiale pentru cazul in care consiliul este in functiune, dar numarul consilierilor a scazut la jumatate plus unul, iar lista supleantilor nu este suficienta pentru a se completa locurile ramase vacante. De asemenea, avand in vedere ca primarul este cel care convoaca consiliul local in sedinte ordinare, doctrina a relevat ca exista si posibilitatea ca acesta sa nu convoace consiliul pentru 3 luni consecutive, caz in care s-ar ajunge, practic, la dizolvarea consiliului local nu din cauza consilierilor sai. Aceasta constatare a dus la  modificarea Legii nr. 215/2001 in anul 2010, prin introducerea, in mod expres a conditiei

convocarii legale.

In vederea dizolvarii de drept, primarul, viceprimarul, secretarul unitatii administrativteritoriale sau orice alta persoana interesata sesizeaza instanta de contencios administrative cu privire la cazurile prevazute mai sus, instanta analizand situatia de fapt si pronuntanduse cu privire la dizolvarea consiliului local. Hotararea instantei este definitiva si se comunica prefectului. Asadar, dupa aceasta modificare din 2010 a Legii nr. 2150/2001, dizolvarea de drept a consiliului local nu se mai constata prin ordin al prefectului, ci direct de catre instanta de judecata

Si-n cazul dizolvarii de drept, stabilirea datei pentru organizarea alegerii noului consiliu local se face de Guvern, la propunerea prefectului. Pana la constituirea noului consiliu local, primarul sau, in absenta acestuia, secretarul unitatii administrativ-teritoriale va rezolva problemele curente ale comunei, orasului sau municipiului, potrivit competentelor si atributiilor ce ii revin, potrivit legii.

Legea nr. 215/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, reglementeaza la art. 78-86, situatia speciala pe care o prezinta, din punct de vedere juridic, administratia publica a municipiului Bucuresti Astfel, pornindu-se de la organizarea municipiului Bucuresti in 6 subdiviziuni administrativ-teritoriale - sectoarele - in Capitala functioneaza 7 consilii locale si 7 primari, respectiv: consiliul general al municipiului Bucuresti si consiliile locale ale sectoarelor, primarul general al capitalei si primarii de sectoare.

Potrivit art.85 din Legea nr. 215/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, hotararile Consiliului General al Municipiului Bucuresti si dispozitiile cu caracter normativ ale primarului general sunt obligatorii si pentru autoritatile administratiei publice locale organizate in sectoarele municipiului Bucuresti. Aceasta prevedere a determinat doctrina sa afirme, pe buna dreptate, ca astfel se consacra o forma de subordonare intre autoritatile alese la nivelul sectoarelor Capitalei si cele alese la nivelul Capitalei, punandu-se sub semnul intrebarii respectare principiului autonomiei locale la nivel acestor autoritati.

Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti se constituie, functioneaza si pot fi dizolvate in conditiile prevazute de dispozitiile legii administratiei publice locale pentru consiliile locale care se aplica in mod corespunzator. Doctrina apreciaza ca oricat de mult s-a incercat prin aceste norme legale ca organizarea, functionarea si atributiile consiliilor locale de la nivelul Bucurestiului sa fie realizate potrivit principiului autonomiei locale, nu poate fi asimilat consiliul unui sector cu cel al unui oras sau al unei comune, precum nici consiliul general nu poate fi asimilat cu un consiliu judetean.

Raporturile acestuia din urma cu consiliile judetene se bazeaza pe principiile autonomiei, legalitatii, responsabilitatii, cooperarii si solidaritatii, fapt contestabil cat priveste raporturile dintre consiliile de sector si Consiliul Municipiului Bucuresti.