Promulgarea legii

Reprezinta o constanta a dreptului public contemporan constand in recunoasterea in favoarea sefului de stat, fie monarh constitutional, fie presedinte de republica, a dreptului de a investi legile adoptate de Parlament

cu formula executorie, obligand autoritatile publice sa treaca la executarea prevederilor lor. Cu alte cuvinte, promulgarea reprezinta actul prin care seful de stat autentifica textul legii, altfel spus, constata si atesta regularitatea adoptarii sale.

Potrivit art. 77 din Constitutie ramas neschimbat in urma revizuirii:

Legea se trimite, spre promulgare Presedintelui Romaniei. Promulgarea legii se face in termen de cel mult 2G de zile de la primire. Inainte de promulgare, Presedintele poate cere Parlamentului, o singura data, reexaminarea legii. Daca Presedintele a cerut reexaminarea legii ori daca s-a cerut verificarea constitutionalitatii ei, promulgarea se face in cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate dupa reexaminare sau de la primirea deciziei Curtii Constitutionale, prin care i s-a confirmat constitutionalitatea."

Ca regula, Presedintele promulga legea in termen de 20 de zile de la primirea ei. Fata de aceasta succinta prevedere constitutionala, un autor s-a grabit sa precizeze ca este vorba despre "un termen de decadere", insa nu putem fi sub nici o forma de acord cu un asemenea punct de vedere, legea neputand intra in vigoare in absenta investirii sale cu formula executorie, adica a promulgarii ei de catre seful statului.

Daca Presedintele are insa indoieli cu privire la continutul legii in intregime sau doar cu privire la anumite prevederi ale ei, fie sub aspectul constitutionalitatii, fie sub aspectul oportunitatii, Constitutia ii ofera doua parghii de actiune.

Potrivit prevederii mai sus evocate, Presedintele poate cere reexaminarea legii, pentru orice motive, care pot merge de la inacceptabilitatea unor texte pana la indreptarea erorilor materiale, caz in care legea se va intoarce la Camere, fiind puse in discutie observatiile facute de acesta. Intr-o astfel de situatie Parlamentul trebuie sa tina cont de observatiile Presedintelui care, trimitand spre reexaminare o lege inainte de promulgare, urmareste sa determine forul legislativ sa mai reflecteze o data la continutul acesteia, in special pe considerente de oportunitate, Parlamentului neputand sa-i fie stabilita o obligatie expresa in acest sens. Sub aspect procedural, cererea de reexaminare se adreseaza printr-un

mesaj prezidential avand ca efect repetarea procedurii parlamentare, punerea din nou in dezbatere a legii, incepand cu acea Camera in care a fost initial dezbatuta

Reexaminarea este sinonima cu o noua lectura a legii adoptate, dar una in care nu este obligatorie rediscutarea intregii legi.

Astfel, ca urmare a noii dezbateri pot aparea doua situatii: fie parlamentari isi insusesc in totalitate sau doar partial punctul de vedere al Presedintelui, acesta fiind obligat apoi sa o promulge in termen de 10 zile, fie parlamentarii isi mentin punctul de vedere initial, refuzand sa tina cont de propunerile facute de Presedinte, votul fiind acelasi ca si la inceput, dupa tipul de lege adoptata, Presedintele fiind de asemenea obligat sa promulge legea in maxim 10 zile dupa ce i-a fost retumata

A doua parghie constitutionala o gasim in art. 146 lit. a) din Constitutia republicata, potrivit caruia, Presedintele Romaniei, alaturi de alte subiecte de drept, poate sesiza Curtea Constitutionala inainte de promulgarea legii, evident doar cu unele aspecte de neconstitutionalitate ale acesteia. Daca solutionand sesizarea, Curtea Constitutionala decide ca legea este constitutionala, o retrimite

Presedintelui care va fi obligat sa o promulge in termen de 10 zile. Daca dimpotriva, Curtea Constitutionala impartaseste pozitia Presedintelui, total sau doar partial, legea se retrimite Parlamentului care, potrivit unui nou alineat al art. 147 din Constitutia republicata va fi obligat sa reexamineze dispozitiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curtii Constitutionale

O problema care s-a ridicat in doctrina, in absenta unor precizari legislative adecvate priveste raspunsul la intrebarea daca Presedintele ar putea cere direct Parlamentului reexaminarea legii sub aspectul neconstitutionalitatii dar sa sesizeze in acelasi timp cu aceleasi aspecte si Curtea Constitutionala La o analiza atenta raspunsul nu poate fi decat negativ. Desi nimic nu opreste ca

Presedintele Romaniei sa sesizeze numai Curtea Constitutionala sau numai Parlamentul, invocand in cererea de reexaminare si motive de neconstitutionalitate, o buna ordine juridica nu permite ca una si aceeasi problema de neconstitutionalitate sa fie sesizata concomitent Parlamentului si Curtii pentru ca s-ar ajunge la un blocaj institutional.

De asemenea, nu pot fi sesizate unele aspecte de neconstitutionalitate Curtii Constitutionale si altele sa fie cuprinse in cererea de reexaminare adresata Parlamentului. Ramane insa deschisa posibilitatea ca Presedintele sa "sesizeze' Curtea Constitutionala si Parlamentul cu aceeasi lege, dar pentru probleme diferite si anume, Curtea Constitutionala pentru probleme de natura constitutionala iar Parlamentul pentru probleme de oportunitate.