Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate





Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 




Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
Operatiuni premergatoare intrunirii adunarii si exercitarii dreptului de vot

Operatiuni premergatoare intrunirii adunarii si exercitarii dreptului de vot


Depunerea actiunilor la purtator si incheierea procesului verbal. Potrivit art. 123 alin. 1, la adunarile generale, actionarii care poseda actiuni la purtator au drept de vot numai daca le-au depus la locurile aratate prin actul constitutiv sau prin instiintarea de convocare, cu cel putin 5 zile inainte de adunare. In masura in care nu este specificat nici un loc in care actiunile trebuie depuse, s-a apreciat depunerea actiunilor se va face la sediul societatii

Secretarul tehnic, desemnat potrivit art. 129 alin. 5, va constata, printr-un proces-verbal, depunerea la timp a actiunilor. Asadar, depunerea actiunilor se face la locul aratat, insa nu se specifica cui se predau acestea, intrucat desemnarea secretarului se face la data si ora la care a fost convocata adunarea generala. Intrebarea fireasca este cine primeste aceste actiuni la purtator? Pana la modificarile aduse prin Legea nr. 441/2006, sarcina verificarii depunerii actiunilor si a intocmirii procesului verbal revenea cenzorului, considerandu-se ca prin noua formulare a textului s-a diminuat controlul asupra societatii. Se pare ca aceasta formulare era mai potrivita, odata ce se cunosteau cenzorii si acestia intocmeau si procesul verbal prin care constatau depunerea la timp a acestora.




Tinand cont de actuala formulare a textului, aceasta este cu atat mai criticabila cu cat secretarul tehnic nu poate constata depunerea acestora la timp, odata ce el este numai abia in ziua tinerii adunarii si depunerea se face cu cel mai tarziu cinci zile inaintea adunarii, astfel ca nu stim ce valoare poate avea constatarea sa. In acest context, vom considera pentru aplicabilitatea conditiilor stabilite de art. 123, ca predarea se face catre consiliul de administratie al societatii, respective al directoratului, care este un organ specializat de executie si are in atributii respectarea si punerea in aplicare a dispozitiilor legale sau statutare; aceasta solutie ni se pare cu atat mai potrivita cu cat presedintele consiliului de administratie, respectiv al directoratului este conform art. 129 alin. 1 si cel care deschide sedinta adunarii. In cazul in care convocarea sedintei este autorizata de catre instanta in baza art. 119, credem ca persoana desemnata de instanta prin incheiere sa prezideze sedinta va fi cea care va primi actiunile la purtator.

Consideram ca societatea prin persoana responsabila sa primeasca actiunile la purtator trebuie sa emita o dovada in acest sens, continand, printre altele, datele de identificare ale depunatorului si numarul de actiuni la purtator.

Nedepunerea actiunilor cu respectarea art. 123 atrage nulitatea hotararii astfel adoptate. Practica judecatoreasca a retinut aplicabilitatea acestei sanctiuni "considerand ca aceste formalitati, constituind o inovatie a legiuitorului in vederea unei mai bune organizari a votarii au fost edctate mai ales cu scopul de a se realize on votare constita, evitandu-se formarea unei majoritati nesincere sin interesata de a lua decizii favorabile unor actionari si defavorabile altora; ca indeplinirea lor este substantiala pentru exercitarea valabila si legala a votului, ca neindeplinirea lor in conformitate cu legea, radicand votului garantia sinceritatii si legalitatii, duce in mod virtual la nulitatea votarii si deci la anularea deciziilor luate in atari conditii". De mentionat ca nulitatea intervine cand adunarea generala s-a desfasurat fara ca nimeni sa nu fi depus actiunile; in privinta unui actionar care nu depune actiunile si se prezinta in adunare, sanctiunea este pierderea exercitiului dreptului de vot in acea adunare, neputand fi identificat si deci primit in respectiva adunare.

Secretarul tehnic este desemnat de presedintele consiliului de administratie, respectiv directorat dintre angajatii societatii care sa ia parte la executarea operatiunilor prevazute de Legea nr. 31/1990, inclusiv la verificarea actiunilor la purtator depuse si intocmirea procesului verbal.

Actiunile vor ramane depuse pana dupa adunarea generala, dar nu vor putea fi retinute mai mult de 5 zile de la data acesteia.

Depunerea procurilor. Procurile vor fi depuse in original cu 48 de ore inainte de adunare sau in termenul prevazut de actul constitutiv, sub sanctiunea pierderii exercitiului dreptului de vot in acea adunare (art. 125 alin. 3). Chiar daca nu se mentioneaza expres, procurile se depun la sediul societatii; scopul pentru care legiuitorul a prevazut un termen a fost acela de a da posibilitatea societatii sa verifice realitatea, continutul si eventual intinderea mandatului[3]. Verificarile nu pot sa priveasca indeplinirea conditiilor privitoare la exprimarea consimtamantului sau a capacitatii actionarului mandant , ci trebuie sa se rezume la a se verifica daca respectiva procura indeplineste conditia de a fi speciala, verificandu-se daca este data pentru repectiva adunare, si daca emana de la acel actionar, putandu-se face, daca este posibil o comparatie a semnaturilor sau a datelor de identificare pe care le detine societatea.

Daca s-au depus mai multe procuri speciale de reprezentare a aceluiasi actionar, va fi luata in consideratie procura cu data ulterioara[5]

Asa cum mai precizat, nedepunerea procurilor are ca efect pierderea exercitiului de vot in adunarea generala (art. 125 alin. 3), desi in alin. 1 al aceluiasi articol se face referire la participarea si votarea prin reprezentare in baza imputernicirii. Sanctiunea nedepunerii rezultand clar din alin. 3, inseamna ca daca un actionar nu a depus in termen procura speciala el nu va avea dreptul de a vota, insa va avea acces la adunarea generala, numarul actiunilor fiind luat la calcularea cvorumului de prezenta[6]; s-a considerat ca un astfel de reprezentant va avea dreptul chiar la dezbateri si numarul voturilor sale se va avea in vedere la determinarea majoritatii necesare , insa nu suntem, de acord cu aceasta opinie, odata ce legiuitorul stabilind expres sanctiunea pierderii exercitiului de vot a avut in vedere toate elementele ce contureaza un astfel de exercitiu, inclusiv posibilitatea exprimarii unui punct de vedere sau luarea in calcul la determinarea majoritatii.

Eventuala nevalabilitate a procurii atrage nulitatea hotararii numai in masura in care votul actionarului reprezentat nu a fost determinant pentru atingerea cvorumului si majoritatii pentru acea adunare. Insa, s-a retinut[8] pe buna dreptate ca imposibilitatea probarii faptului ca fara voturile celor nelegal reprezentati nu s-ar fin putut obtine cvorumul si majoritatea ceruta se reflecta asupra valabilitatii hotararii astfel luate, care trebuie considerata nula, fiind obtinuta prin frauda la lege, chiar daca rolul voturilor nule ar fi afectat soarta societatii. Asadar, neintocmindu-se in mod corect procesul verbal conform art. 129 alin. 2, care impune verificarea tuturor formalitatilor cerute de lege, inclusiv in privinta procurilor depuse (art. 125 alin. 3), implicit sanctiunea este a nulitatii absolute.

Procurile vor fi retinute de societate, facandu-se mentiune despre aceasta in procesul-verbal. Este vorba de procesul-verbal pe care il intocmeste secretarul desemnat conform art. 129 alin. 2

Reguli de desfasurare a adunarii. In ziua si la ora aratate in convocare, sedinta adunarii se va deschide de catre presedintele consiliului de administratie, respectiv al directoratului sau de catre acela care ii tine locul. Cum este de observat aceasta dispozitie prevede doar ca presedintele deschide sedinta, fara a se mentiona ca acesta conduce intreaga sedinta; in lipsa unei precizari exprese, adunarea generala poate alege dintre actionari un presedinte. A fost exprimata si opinia contrara in sensul ca adunarea poate fi prezidata de o alta persoana decat presedintele consiliului de administratie sau inlocuitorul sau, numai daca aceasta din urma nu poate participa la adunare[9].

Totusi, este firesc ca organul suprem de decizie, dupa ce se constata de catre presedintele consiliului de administratie prin secretarii desemnati indeplinirea tuturor conditiilor legale, sa numeasca dintre actionari un presedinte. Solutia se desprinde si din cuprinsul Legii nr. 31/1990 care a facut diferentiere intre deschiderea sedintei si prezidarea, conducerea acesteia; este cazul art. 119 alin. 3 care prevede ca atunci cand convocarea a fost autorizata de instanta, aceasta prin incheiere, printre altele va desemna si persoana care va prezida respectiva adunare.

In cazul in care presedintele sau unul dintre secretari pe parcursul desfasurarii adunarii nu mai poate participa, adunarea generala urmeaza a alege un alt presedinte sau secretar.[10]

Asa cum am precizat, adunarea are loc in locatia mentionata in convocator sau, in lipsa acesteia, in cea specificata in registrul comertului. Indiferent de motive, spre exemplu atitudinea abuziva, violenta a unor actionari, nu se justifica tinerea adunarii in alta locatie.

Lista de prezenta. Accesul la sedinta. Adunarea generala va alege, dintre actionarii prezenti, unul pana la trei secretari, care vor verifica lista de prezenta[11] a actionarilor, indicand capitalul social pe care il reprezinta fiecare, procesul-verbal intocmit de secretarul tehnic pentru constatarea numarului actiunilor depuse si indeplinirea tuturor formalitatilor cerute de lege si de actul constitutiv pentru tinerea adunarii generale. Secretarii raspund de modul de redactare al procesului-verbal al sedintei, iar raspunderea este una solidara, actionand ca un organ colegial .

Consideram ca in sensul incheierii listei de prezenta, secretarul trece la verificarea fizica a actionarilor prezenti, putand solicita inclusiv prezentarea actelor de identificare, iar in caz ca acesta nu dovedeste sau nu poate dovedi in acel moment identitatea, urmeaza a fi invitat sa paraseasca adunarea generala; obligatia identificarii pe lista de prezenta nu exista in cazul actionarilor ce-si exprima votul prin corespondenta.

Legea nr. 297/2004 in art. 243 prevede ca accesul actionarilor indreptatiti sa participe, la data de referinta, la adunarea generala a actionarilor este permis prin simpla proba a identitatii acestora, facuta, in cazul actionarilor persoane fizice, cu actul de identitate sau in cazul persoanelor juridice si a actionarilor persoane fizice reprezentate, cu imputernicirea data persoanei fizice care le reprezinta.

Daca, dupa intocmirea listei si votarea unor puncte de pe ordinea de zi, se mai prezinta alti actionari, se impune mentionarea si acestora pe lista de prezenta avand in vedere ca pot vota punctele de pe ordinea de zi ce au mai ramas de supus dezbaterii; acestia nu pot sa-si exprime votul privitor la problemele deja votate, cu exceptia cazului in care, spre exemplu avand in vedere importanta acelor actionari, adunarea hotaraste supunea acelei probleme la un nou vot; deci nu se hotaraste ca doar aceia sa-si exprime votul, ci adunarea decide exercitarea unui nou vot de catre toti actionarii prezenti.

Adunarea generala va putea hotari ca operatiunile de verificare a listei de prezenta si a celorlalte formalitati prealabile, sa fie supravegheate sau indeplinite de un notar public, pe cheltuiala societatii.

De asemenea, presedintele va putea desemna, dintre functionarii societatii, unul sau mai multi secretari tehnici, care sa ia parte la executarea operatiunilor mai sus descrise.

Dupa constatarea indeplinirii cerintelor legale si a prevederilor actului constitutiv pentru tinerea adunarii generale, se intra in ordinea de zi.

Presedintele adunarii supune dezbaterilor fiecare punct de pe ordinea de zi, in ordinea mentionata in convocator, oferind explicatiile necesare sau alte informatii daca sunt necesare si nu au fost asigurate conform art. 1172, fara ca prin oferirea acestora in cadrul sedintei sa se aduca prejudicii societatii; in masura in care exista dubii asupra importantei sau oportunitatii dezvaluirii acestora, adunarea generala este suverana in acest sens[13]

Presedintele poate oferi cuvantul actionarilor care solicita acest lucru; inca de la inceputul sedintei se poate stabili o limitare a duratei pe care o au la dispozitie actionarii pentru expunerea punctelor proprii de vedere; s-a afirmat[14] ca stabilirea acestei durate se poate face si de presedintele adunarii, fara ca prin aceasta sa se creeze discriminari; prin oferirea cuvantului trebuie sa se mentina si ordinea in desfasurarea sedintei, in scopul finalizarii votului, putand fi impiedicati sa ia cuvantul acei actionari impiedica desfasurarea adunarii; cu toate acestea, un astfel de actionar nu poate fi scos din imobilul in care se desfasoara adunarea, intrucat dreptul de a participa la adunare este un drept fundamental al actionarului.

Dezbaterile pot avea loc si intr-o limba straina, in totalitate sau in parte, dar cu conditia existentei unui traducator autorizat care sa certifice fidelitatea celor traduse[15].

Participantii la adunare. In primul rand, cum este normal participa actionarii fie personal, fie prin mandatar. Este permisa participarea si a actionarilor ce detin actiuni preferentiale cu dividend prioritar, fara a avea dreptul de vot (art. 95 alin. 1 lit. b).

De asemenea, pot participa si reprezentantii actionarilor care nu au depus procurile la sediul societatii in termenul stabilit de art. 125 alin. 3, intrucat sanctiunea priveste doar pierderea exercitiului dreptului de vot, iar nu accesul total la adunare. Participa la adunare si reprezentantul actionarilor ce detin o actiune nominativa, desemnat potrivit art. 102 alin. 2.

Actionarul care are un interes contrar al societatii poate participa si chiar poate vota alte puncte de pe ordinea de zi, obligatia sa fiind de a se abtine de la deliberarile privind acea operatiune (art. 127 alin. 1).

Actionarii care nu sunt la curent cu varsamintele pot participa la adunare (dar nu se iau la stabilirea cvorumului), intrucat potrivit art. 101 alin. 3 le este suspendat doar exercitiul dreptului de vot.[16]

Potrivit art. 129 alin. 3 la adunare poate participa un notar public care fie va supraveghea operatiunile prevazute de art. 129 alin. 2, fie chiar le va indeplini. De observat ca participarea notarului public se decide doar de adunarea generala, consiliului de administratie, respectiv directorat neputand decat propuna si sa invite un notar public, iar adunarea generala sa decida[17]. Notarul prin procesul-verbal intocmit va putea sa ateste operatiunile percepute personal, valoarea unui astfel de act fiind, din punct de vedere, probator a actului autentic, putand fi combatut prin inscrierea in fals a mentiunilor; notarul public poate autentifica o hotarare atat timp cat el este cel care indeplineste operatiunile prevazute de art. 129 .

Pana la modificarile aduse Legii nr. 31/1990 prin Legea nr. 441/2006 care a abrogat art. 163 alin. 4 lit. c, exista obligatia cenzorilor de a lua parte la adunarile generale si extraordinare, putand face sa se insereze in ordinea de zi propunerile pe care le vor crede necesare; asadar, in acest moment nu exista obligatia a cenzorilor de a fi prezenti la adunarile generale. Cu toate acestea, cenzorii pot fi invitati sa participe, mai ales in situatia sau pentru prezentarea rapoartelor privitoare la situatiile financiare si repartizarea profitului; chiar daca art. 163 alin. 2 nu precizeaza expres modalitatea de prezentare a rapoartelor, consideram ca in acest caz s-a avut in vedere participarea directa a cenzorilor in a le sustine;

Potrivit art. 15323 directorii si membrii consiliului de administratie, respectiv membrii directoratului si cei ai consiliului de supraveghere, sunt obligati sa participe la adunarile generale ale actionarilor.

La adunarile generale poate asista reprezentantul detinatorilor de obligatiuni desemnat in baza art. 172 de catre adunarea detinatorilor de obligatiuni.

Cine nu poate participa la adunare? La adunarile generale nu pot participa creditorii societatii si nici alte persoane straine de societate, chiar daca exista acceptul unui actionar; spre exemplu, daca un actionar doreste a fi insotit de un avocat, consideram ca se poate refuza accesul acestuia; eventual respectivul actionar ii poate da un mandat special avocatului in conformitate cu art. 125; mai mult, legea in art. 129 alin. 3 a prevazut modalitatea ce asigura indeplinirea tuturor formalitatilor cerute de lege, anume supravegherea sau indeplinirea acestora de catre un notar public; aceasta dispozitie este menita sa protejeze pe toti actionarii.

Persoanele care detin o actiune la purtator nu pot participa la adunare, ele fiind obligate sa-si desemneze un reprezentant (art. 102 alin. 3); exista o distinctie facuta de legiuitor in art. 102 in privinta regimului detinerii unei singure actiuni, stabilindu-se ca daca actiunea este nominativa, acestea trebuie sa-si desemneze un reprezentant pentru exercitarea drepturilor rezultand din actiune, in timp ce in cazul detinerii unei actiuni la purtator, respectivele persoane trebuie sa-si desemneze un reprezentant comun; pe baza acestei diferente de formulare, vom considera ca proprietarii unei actiuni pot participa la adunare alaturi de reprezentantul unic care le exercita drepturile, in timp ce persoanele ce detin o singura actiune la purtator nu pot participa la adunare in mod direct, ci doar prin reprezentantul comun.

Cvorumul. Printre formalitatile ce trebuie verificate de secretarul ori secretarii numiti este si cvorumul de prezenta. Cvorumul este pragul minim valoric ce trebuie reprezentat in adunare. Stabilirea de catre legiuitor a unor limite minime de cvorum si de majoritate pentru vot are ca scop mobilizarea actionarilor si asigurarea participarii acestora la adunarile generale. Aceste limite sunt minime, astfel ca actionarii au posibilitatea de a stabili in actul constitutiv limite de cvorum si de majoritate pentru vot mai mari[19].

Stabilirea cvorumului se face prin raportate nu la intreg capitalul social, ci numai prin raportare la drepturile de vot care indeplinesc conditiile stabilite de Legea nr. 31/1990, astfel ca se vor exclude din calculul cvorumului de prezenta (solutie valabila si pentru stabilirea majoritatii) acele drepturi de vot apartinand actionarilor care nu sunt la curent cu varsamintele; in privinta acestora exercitiul dreptului de vot este suspendat (art. 101 alin. 3). Aceasta solutie, se bazeaza pe efectele suspendarii exercitiului dreptului de vot si pe intentia legiuitorului ce a inteles sa suspende exercitiul acestor drepturi, insa, in materia pietei de capital s-a adoptat solutia contrara, in art. 283 din Legea nr. 297/2004 prevazandu-se ca in caz de dobandire sau majorare a unei participatii cu incalcarea prevederilor legale si a reglementarilor emise, drepturile de vot sunt suspendate de drept, insa actiunile respective se iau in considerare la stabilirea cvorumului necesar adunarilor generale a actionarilor.

Se pune intrebarea in cazul aplicarii art. 127, respectiv cand un actionar trebuie sa se abtina de deliberari privind acea operatiune daca are un interes contrar al societatii, drepturile de vot apartinand acestuia se iau in calcul la stabilirea cvorumului si a majoritatii. Consideram, plecand de la formularea textului ca drepturile de vot ale unui astfel de actionar se iau in calcul doar la stabilirea cvorumului; acest actionar trebuie "sa se abtina de la deliberari privind acea operatiune", astfel ca acesta participa la adunare, poate vota alte puncte de pe ordinea de zi.

Cvorumul este o conditie necesara doar la deschiderea sedintei adunarii, iar nu cu ocazia deliberarii asupra fiecarui punct de pe ordinea de zi.

Daca dupa verificarea cvorumului de prezenta vin in adunare si alti actionari, secretarul trebuie sa consemneze prezenta acestora si noul cvorum, fara a avea vreo influenta asupra hotararilor luate[20]; numai daca cei prezenti hotarasc in unanimitate reluarea votului, acest lucru se poate realiza, caci obligatia de a se prezenta la data si ora mentionate in convocator priveste pe toti actionarii si sunt elemente stabilite in favoarea lor.

Daca dupa verificarea cvorumului unii actionari parasesc adunarea, valabilitatea hotararilor ce se vor lua nu este influentata, cu conditia obtinerii majoritatii legale prevazute pentru respectiva adunare, iar in caz contrar, adunarea generala nu mai poate continua, presedintele constatand aceasta si propunand amanarea acesteia; daca in aceste conditii, punctele de pe ordinea de zi ramase sunt votate fara atingerea majoritatii, hotararea este lovita de nulitate. Legat de posibilitatea amanarii, de precizat ca in afara unui astfel de caz, nu este posibila amanarea, neexistand, asa cum era in perioada interbelica dispozitii exprese ce dadeau posibilitatea amanarii sedintei peste trei zile daca actionarii considerau ca nu sunt lamuriti asupra chestiunilor puse in discutie[21]. In acest moment, legiuitorul a suplinit o astfel de posibilitate cu asigurarea accesului la informatii in perioada premergatoare tinerii adunarii conform art. 1172, solutie pe care o consideram mult mai buna.

Cu privire la modul de exteriorizare a vointei societatii in cazul adunarilor ce au loc la a doua convocare, tinand cont de dispozitiile art. 112 alin. 2 in doctrina[22] s-a considerat valabila adunarea generala ordinara la a doua convocare chiar in prezenta unui singur actionar, indiferent de ponderea acestuia la capitalul social al societatii (de exemplu, 0,0001%); este adevarat ca art. 112 alin. contine mentiunea "indiferent" de cvorumul intrunit, insa nu putem fi de acord cu acest punct de vedere, odata ce acelasi text face trimitere la majoritatea voturilor exprimate; exemplul este unul extrem si putin probabil a se intampla in practica, insa totusi chiar daca legiuitorul nu a stabilit un prag chiar si la a doua convocare a adunarii ca in cazul adunarilor extraordinare, totusi hotararea trebuie sa fie rodul vointelor actionarilor; nu mai putin adevarat ca prima opinie exprimata are si un suport legal: art. 112 alin. 2 teza finala prevede expres ca pentru intrunirea de la doua convocare nu se pot prevedea in actul constitutiv un cvorum si o majoritate mai ridicata.



Exercitarea dreptului de vot


Definitie. Dreptul de a vota a fost definit in doctrina[23] ca fiind "prerogativa de care se bucura o persoana, denumita actionar, de a-si exprima optiunea in privinta problemelor analizate in cadrul sedintei adunarii generale prin aprobarea sau respingerea chestiunilor supuse dezbaterii ori prin exprimarea abtinerii".

Dreptul de vot decurge din calitatea de actionar, fiind un drept inviolabil, iar orice hotarare luata cu nerespectarea dispozitiilor privitoare la exercitarea dreptului de vot de catre unii actionari atrage nulitatea absoluta a acesteia[24].

Dreptul de vot a fost considerat "un drept esential", de natura sociala, in absenta caruia actionarul nu isi poate apara interesele proprii si nu isi poate exercita dreptul de supraveghere si control al administratiei societatii"[25].

Principii. Din dispozitiile Legii nr. 31/1990 se desprind cateva principii ce stau la baza exercitarii si intinderii dreptului de vot.

Un prim principiu este cel al egalitatii de drepturi conferite posesorilor de actiuni (art. 94), intelegand aceasta egalitate si cu privire la drepturile de vot odata ce textul amintit are o formulare generala. Acest principiu are ca scop inlaturarea eventualelor avantaje pentru unii din actionari, care, in masura in care ar exista, s-ar reflecta implicit in vointa sociala si ar conduce la luarea unor hotarari fara a fi in acord cu interesul societatii si al tuturor asociatilor. Egalitatea de drepturi are un caracter relativ intrucat, pe de o parte priveste drepturi atasate aceluiasi tip de actiuni, iar pe de alta parte egalitatea se verifica prin raportarea la numarul de actiuni[26].

Prin art. 101 alin 1 s-a reglementat principiul "o actiunea=un vot", cu conditia ca respectivele actiuni sa fie platite. Cu toate acestea, numarul de voturi pentru poate fi redus sau majorat; spre exemplu, art. 101 prevede posibilitatea ca prin actul constitutiv sa se poata limita numarul voturilor apartinand actionarilor care poseda mai mult decat o actiune sau, plecand de la redactarea art. 101 alin. 1 in doctrina s-a admis posibilitatea emiterii de actiuni cu vot plural .

Principiul proportionalitatii presupune, potrivit art. 120, ca actionarii exercita dreptul lor de vot in adunarea generala, proportional cu numarul actiunilor pe care le poseda, cu exceptia prevazuta de art. 101 alin. 2.; prin reglementarea acestui principiu s-a stabilit ca ponderea votului unui actionar trebuie sa fie corespunzatoare participatiei sale la capitalul social (cu exceptia actiunilor preferentiale fara drept de vot.).

Aplicarea acestui principiu nu interzice ca un actionar sa voteze doar cu o parte din actiunile pe care le are, intrucat indivizibilitatea se refera doar la o actiune, in timp ce drepturile vot care accesorii ale actiunilor pot fi exercitate separat[28].

Principiul inseparabilitatii dreptului de vot de titlu[29] consacrat de art. 128 potrivit caruia dreptul de vot nu poate fi cedat. Dreptul de vot nu poate fi transmis decat odata cu actiunea. In aplicarea acestui principiu, legiuitorul a reglementat expres anumite situatii, cum ar fi cazul constituirii de garantii reale prevazand expres ca drepturile de vot apartin proprietarului sau cazul uzufructului cand, prin raportare la specificul acestuia, doar a impartit atributiile stabilind ca in adunarile generale ordinare apartin uzufructuarului, in timp ce in adunarile generale extraordinare apartin nudului proprietar (art. 124).

Principiul exercitarii libere a dreptului de vot ce presupune ca actionarul isi exprima dreptul de vot in mod liber, fara nici o constrangere sau limitare, fiind interzise orice conventii ce incalca acest principiu (art. 128 alin. 2) sau impiedicarea accesului la adunarile generale ale actionarilor. Spre exemplu, art. 243 alin. 2 din Legea nr. 297/2004 sanctioneaza expres impiedicarea accesului unui actionar ce indeplineste conditiile legale de a participa la adunarea generala a acestuia, orice persoana interesata putand formula actiune in anularea hotararii astfel adoptate.

Exceptii de la principii. In privinta principiului egalitatii in drepturi singura exceptie o constituie actiunile preferentiale cu dividend prioritar, fara drept de vot in adunarile generale. Actiunile preferentiale sunt cele care confera titularilor alte drepturi decat cele ale titularilor actiunilor ordinare.

Astfel, potrivit art. 95 din Legea nr. 31/1990, societatea poate emite actiuni preferentiale cu dividend prioritar fara drept de vot. Titularii unor astfel de actiuni au dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra beneficiului distribuibil inaintea oricarei alte prelevari si au toate celelalte drepturi recunoscute actionarilor ce detin actiuni ordinare, cu exceptia dreptului de a participa si de a vota in adunarile generale. Leguitorul a intarit existenta acestui avantaj, mentionandu-se in art. 95 alin. 4 ca in caz de intarziere a platii dividendelor, actiunile preferentiale vor dobandi drept de vot, incepand de la data scadentei obligatiei de plataa dividendelor ce urmeaza a fi distribuite in cursul anului urmator sau, daca in anul urmator adunarea generala hotaraste ca nu vor fi distribuite dividende, incepand de la data publicarii respectivei hotarari a adunarii generale, pana la plata efectiva a dividendelor restante.

Actiunile cu dividend prioritar nu pot depasi o patrime din capitalul social si au aceeasi valoare nominala ca si actiunile ordinare. Actiunile preferentiale si actiunile ordinare vor putea fi convertite dintr-o categorie in cealalta prin hotararea adunarii generale extraordinare a actionarilor.

Administratorii, directorii, respectiv membrii directoratului si ai consiliului de supraveghere, precum si cenzorii societatii nu pot fi titulari de actiuni cu dividend prioritar fara drept de vot.

Titularii fiecarei categorii de actiuni se reunesc in adunari speciale, in conditiile stabilite de actul constitutiv al societatii. Orice titular al unor asemenea actiuni poate participa la aceste adunari.

Modul de exprimare a votului. Hotararile se iau in urma dezbaterilor prin vot exprimat public de fiecare actionar, deschis, fie prin apel nominal, fie prin ridicarea de maini etc. De asemenea, cand votul este secret se vor utiliza acele mijloace ce asigura un astfel de caracter, cum ar fi buletinele de vot.

Pe parcursul dezbaterilor, actionarii pot solicita inserarea in procesului verbal a votului impotriva pentru ca acestia sa-si dovedeasca respectiva calitate procesuala activa in sensul art. 132 alin. 2.

Votul secret. Votul secret este obligatoriu pentru numirea sau revocarea membrilor consiliului de administratie[30], respectiv a membrilor consiliului de supraveghere, pentru numirea revocarea ori demiterea cenzorilor sau auditorilor financiari si pentru luarea hotararilor referitoare la raspunderea membrilor organelor de administrare, de conducere si de control a societatii (art. 130 alin.2).

Cea mai importanta problema legata de votul secret priveste dovedirea calitatii procesuale active in cazul formularii actiunii in anulare, odata ce acesta fiind secret nu se poate stabili modalitatea in care un actionar a votat. S-a apreciat[31] ca atat timp cat votul secret este un beneficiu pentru actionar, in masura in care voteaza impotriva unei propuneri, va trebui sa renunte la acest beneficiu si sa-si dezvaluie pozitia sa; o astfel de solutie este justa in contextul in care doreste atacarea hotararii, identitatea sa rezulta din actiunea judecatoreasca respectiva. Tot plecand de la caracterul acestei dispozitii, s-a afirmat ca ar fi valabila hotararea adunarii generala luata cu un vot deschis chiar in cazurile mentionate de art. 130 alin. 2 sau chiar mentionarea in actul constitutiv a unei astfel de clauze; daca cu privire la prima sustinere suntem de acord tinand cont ca este un beneficiu al actionarului, un instrument prin care isi ascunde identitatea pentru eliminarea unor inconveniente si exprimarea unui vot liber, totusi cu privire la cea de a doua sustinere nu suntem de acord, tocmai pentru ca acest instrument trebuie sa existe, sa poata fi folosit in acele situatii pentru care a fost reglementat; de multe ori actionarii in contextul relatiilor personale sau de rudenie etc. nu pot sa-si exprime un vot liber, in concordanta cu interesele sale si ale societatii, motiv pentru care suplinirea acestui beneficiu contravine scopului pentru care a fost prevazut.

Buletinele de vot. Desi Legea nr. 31/1990[33] nu contine nici o dispozitie cu privire la exprimarea in secret a votului si a modalitatii de realizare a acestuia, consideram ca buletinele de vot trebuie tiparite in asa fel incat sa se asigure acest caracter al votului, motiv pentru care nu va contine numele si prenumele actionarului ori o alta rubrica ce poate conduce la identificarea actionarului (de exemplu, semnatura sau numar de actiuni ), ci doar punctele de pe ordinea de zi ce trebuie votate secret si rubricile aferente modalitatilor de exercitare a drepturilor de vot, respectiv "pentru", "impotriva" si "abtinere"; pentru siguranta exprimarii votului, toate buletinele de vot pot avea un element de siguranta, cum ar fi, de exemplu, stampila societatii.

Credem ca acest sistem al buletinelor de vot poate fi folosit de actionari si pentru situatiile in care votul nu trebuie sa fie neaparat secret; de altfel, in materia pietei de capital, art. 140 din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M. nu a avut in vedere in mod expres situatia votului secret.

Votul prin corespondenta. In cazul in care in actul constitutiv s-a prevazut expres, votul poate fi exprimat si prin corespondenta (art. 122). Asadar, aceasta posibilitate exista doar daca sunt indeplinite doua conditii: actiunile sa fie nominative, iar aceasta posibilitate sa fie prevazuta expres prin actul constitutiv. Nu credem ca adunarea poate, in lipsa unei stipulatii in actul constitutiv, decide ad-hoc ca un vot ce a fost exprimat prin corespondenta sa fie luat in calcul, chiar in ipoteza unanimitatii celor prezenti, intrucat o astfel de situatie ar dezavantaja alti actionari care nu sunt prezenti si nu au adresat o astfel de corespondenta, iar pe de alta parte propunerea de modificare trebuia sa figureze pe ordinea de zi.

Legat de continutul sau forma corespondentei s-a afirmat[35] ca a vota prin corespondenta inseamna a completa buletinele de vot intocmite si remise de societate, cu optiunile corespunzatoare, urmand ca acestea sa fie expediate la sediul societatii. Evident ca este posibila si o astfel de materializare, prin buletine de vot, insa in conditiile in care nu se stie cine voteaza prin corespondenta, nu se stiu posibili destinatari; mai mult, cum ordinea de zi poate fi completata conform art. 1171, termenele stabilite de aceste dispozitii sunt scurte si nu credem ca este posibila comunicarea unor noi buletine. De remarcat ca legiuitorul nu a prevazut o data limita pentru primirea voturilor prin corespondenta, termenul maxim fiind cel al datei si orei la care adunarea a fost convocata.

Consideram ca pentru a fi luat in calcul respectivul vot prin corespondenta este suficient ca textul respectiv sa contina pozitia personala fata de punctele de pe ordinea de zi, prin folosirea cuvintelor "pentru", "impotriva" sau "ma abtin" sau sinonime care sa fie explicite si din care sa rezulte intentia de vot; ori de cate ori corespondenta contine referiri neclare, exprimari dubioase etc, fara a se putea stabili cu certitudine intentia de vot a expeditorului, urmeaza ca votul sa fie considerat nevalabil exprimat. Corespondenta trebuie sa poarte semnatura expeditorului pentru a exista un element de siguranta cu privire la persoana acestuia.

Votul prin corespondenta presupune, in lipsa unei limitari, ca se poate face si prin scrisoare transmisa pe cale electronica, avand incorporata, atasata sau logic asociata semnatura electronica extinsa; aceasta concluzie se desprinde prin simetrie cu art. 117 alin. 4 care da posibilitatea convocarii in aceste conditii daca s-a prevazut expres in actul constitutiv. In cazul votului prin corespondenta, din motive tehnice evidente, actionarul nu participa la dezbateri.

Insa, mijloacele tehnice actuale, cum ar fi videoconferinta, permit nemijlocit exprimarea votului; chiar daca o astfel de posibilitate nu este permisa explicit de Legea nr. 31/1990, odata ce aceasta face referire la corespondenta, totusi daca tinem cont ca persoana respectiva participa in mod direct, poate observa si asculta cele ce se dezbat, dar si spre exemplu presedintele sau secretarul poate verifica cu usurinta exprimarea votului, totusi aceasta ipoteza nu trebuie, evident, incadrata la votul prin corespondenta; asadar, Legea nr. 31/1990 recunoaste posibilitatea exprimarii votului direct sau prin mandatar ori prin corespondenta, astfel ca situatia videoconferintei trebuie incadrata la exprimarea directa a votului[36], astfel ca nici nu vedem de ce o astfel de posibilitate trebuie prevazuta in actul constitutiv sau acceptata de actionarii prezenti fizic in sedinta.

Exprimarea votului in acest mod (videoconferinta), ca de altfel si in cazul votului prin corespondenta, se ridica problema asigurarii secretului votului cand acesta este obligatoriu, neexistand tehnic posibilitati de realizare a acestuia; s-a propus ca solutie neutilizarea votului prin corespondenta cand votul secret este obligatoriu .

Formularea art. 122 ne prilejuieste o alta intrebare: daca acesta precizeaza ca "se poate conveni tinerea adunarilor generale si prin corespondenta", nu cumva intreaga adunare se poate tine in acest mod?[38] Art. 122 corect ar fi trebuit sa mentioneze posibilitatea exprimarii votului si prin corespondenta (alaturi de votul direct sau prin mandatar), context in care nelimitandu-se numarul actionarilor ce pot sa-si exprime astfel votul, consideram ca este posibil ca toti actionarii sa-si exprime astfel votul; adunarea se tine in conditiile exprimate de catre presedintele consiliului de administratie, respectiv al directoratului (acestia devenind si cei care prezideaza sedinta) care va desemna secretarii si va consemna toate conditiile, inclusiv modul de vot prin corespondenta; corespondenta se va atasa la procesul-verbal al sedintei.

Titularii dreptului de vot. Titularul dreptului de vot este, de obicei, actionarul care isi exercita acest drept fie personal, fie prin mandatar. Cand o actiune nominativa devine proprietatea mai multor persoane acestea trebuie sa-si desemneze un reprezentant care sa exercite drepturile rezultate din actiune, in caz contrar societatea poate refuza inscrierea transmiterii (art. 102 alin. 2).

Daca actiunile sunt grevate de un drept de uzufruct, dreptul de vot conferit de aceste actiuni apartine uzufructuarului in adunarile generale ordinare si nudului proprietar in adunarile generale extraordinare (art. 124 alin. 1).

Daca asupra actiunilor sunt constituite garantii reale mobiliare, dreptul de vot apartine proprietarului actiunilor (art. 124 alin. 2), iar daca s-a inceput executarea silita dreptul de vot apartine tot proprietarului actiunilor pana la momentul la care sunt adjudecate; s-a sustinut ca exista posibilitatea incheierii intre debitorul proprietar al actiunilor si creditorul gajist a unei conventii privitoare la modul de exercitare a dreptului de vot in sensul acordarii unui mandat creditorului gajist[39]; cu referire la acest aspect s-a precizat ca "titularul dreptului individual intangibil poate in principiu renunta la dreptul sau, in afara de cazul cand acesta are in acelasi timp si functia de drept social" , opinie la care nu putem achiesa odata ce dreptul de vot nu poate fi exercitat distinct de actiune.



Instituirea unui sechestru judiciar conform art. 600 alin. 3 C.pr.civ. face ca dreptul de vot sa fie exercitat de catre administratorul sechestru.

In cazul incheierii unui contract de depozit avand ca obiect actiunile, dreptul de vot apartine proprietarului.

Societatea aflata in insolventa. O situatie speciala este cea a exercitarii dreptului de vot de catre actionarii unei societati fata de care s-a deschis procedura insolventei. Legea nr. 85/2006 nu contine vreo dispozitie expresa in acest sens, insa din modul de redactare al anumitor institutii specifice vom formula urmatoarele concluzii :

a) pe parcursul procedurii actionarii pot cel mult sa hotarasca anumite aspcte legate de activitatile curente, plati numai in conditiile si limitele permise de legea speciala (art. 49)

b) ca urmare a ridicarii dreptului de conducere si administrare asupra averii debitorului implicit sunt afectate drepturile de vot ale actionarilor, intrucat aceasta presupune pierderea dreptului de administrare si de dispozitie asupra bunurilor societatii, cu privire la toate actele juridice ale debitorului, precum si la actiunile in justitie

c) o singura atributie prevede Legea nr. 85/2006 dupa deschiderea procedurii, in sensul ca adunarea generala a actionarilor debitorului, persoana juridica, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoana fizica sau juridica, administrator special, care sa reprezinte interesele societatii si ale acestora si sa participe la procedura, pe seama debitorului ; dupa ridicarea dreptului de administrare, mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele actionarilor (art. 18).

Cu privire la numirea administratorului special s-a sustinut in doctrina[41], in lipsa unei dispozitii in Legea nr. 85/2006, ca revine competenta adunarii generale extraordinare tinand cont de criteriul importantei atributiilor ce revin unei astfel de adunari in comparatie cu adunarea generala ordinara. Nu impartasim acest punct de vedere exemplificand cu argumentele avute in vedere anterior la stabilirea competentelor adunarirlor generale in sensul ca ori de cate ori o atributie nu se incadreaza in enumerarea prevazuta de art. 111 si 113, iar aceasta atributie nu priveste modificarea actului constitutiv, competenta va reveni adunarii ordinare. Mai mult, important este in aceasta calificare a considera ca acea atributie nu conduce la modificarea actului constitutiv, deci sa nu afecteze nici direct, nici indirect 'fiinta' societatii. Asadar, vom considera ca are competenta, in numirea administratorului special, adunarea generala ordinara care va decide in conditiile art. 112. Solutia se justifica si prin prisma atributiilor acestuia, dar si a faptul ca interesele protejate de acesta sunt, mai ales dupa ridicarea dreptului de administrare, ale actionarilor.

S-a considerat ca termenul de atacare a hotararii adunarii generale de numire a administratorului special este incompatibil cu principiul celeritatii procedurii insolventei si ca termenul prevazut pentru promovarea actiunii in anulare este incompatibil cu termenul de nominalizare a acestuia de 90 de zile calculat incepand cu deschiderea procedurii[42]. Consideram fara temei scindarea regimului stabilit de art. 132 din Legea nr. 31/1990 prin introducerea in Legea nr. 85/2006 a unui termen mai scurt. De lege lata, regimul promovarii unei actiuni in anularea hotararii adunarii de numire a unui administrator special este cel stabilit de art. 132 din Legea nr. 31/1990, astfel ca respectandu-se conditiile de convocare si desfasurare a adunarii generale si tinand cont de specificul atributiei supuse la vot, respectarea termenului de nominalizare este posibila; problema nu este scurtarea termenului de atacare, caci promovand o actiune in anulare exista posibilitatea legala a suspendarii sau solutia anularii unei hotarari luate cu incalcarea legii; aceste "garantii" ar exista si daca termenul ar fi mai scurt; oricum, temeiul actiunii si procedura de urmat sunt cele ale Legii nr. 31/1990, specifice actului ce se doreste a fi cenzurat, iar nu legea speciala- Lega nr. 85/2006, o modificare in acest sens neavand fundamente teoretice. Oricum, legiuitorul dorind "impacarea" dispozitiilor de convocare ale Legii nr. 31/990 cu principiul celeritatii nu a redus termenele speciale ale legii societatilor comerciale, ci a stabilit in sarcina administratorului special, respectiv a lichidatorului un termen de 20 de zile pentru a dispune formalitatile de convocare.

Reprezentarea in A.G.A. Conform art. 125 alin. 1 actionarii pot participa si pot vota in adunarea generala prin reprezentare, in baza unei imputerniciri acordate pentru respectiva adunare. Actuala formulare a art. 125 alin. 1 nu mai contine interdictia inlaturata prin Legea nr. 441/2006, potrivit careia actionarii nu puteau fi reprezentati in adunarile generale decat prin alti actionari; chiar daca aceasta interdictie a fost abrogata, totusi consideram ca poate fi inserata in actul constitutiv o astfel de clauza[43], intrucat legiuitorul nu a interzis reprezentarea prin alti actionari, ci a largit sfera persoanelor ce pot fi mandatate, respectiv orice persoana fizica sau juridica.

Mandatar poate fi orice persoana fizica care are capacitate de exercitiu sau orice persoana juridica; cu privire la persoanele juridice s-a considerat ca acestea pot fi mandatare fie daca sunt actionari ai acelei societati, fie daca nu sunt actionari numai cu conditia ca acea persoana juridica sa aiba in obiectul de activitate dreptul de a reprezenta alte persoane in adunari generale[44]; nu putem fi de acord cu aceasta opinie, chiar daca legiuitorul a stabilit principiul specialitatii in privinta persoanelor juridice, insa atat timp cat nu exista conform CAEN un astfel de obiect de activitate, formal nu se poate insera in obiectul de activitate; mai mult, consideram ca principiul specialitatii trebuie analizat doar in legatura cu faptele de comert obiective, astfel ca in privinta faptelor de comert conexe nu credem ca trebuie mentionate expres in actul constitutiv. In practica judecatoreasca s-au pronuntat solutii in sensul ca dreptul de reprezentare sau dreptul de vot nu pot fi transmise unor asociatii fara scop lucrativ chiar daca acestea au ca obiect de activitate apararea intereselor persoanelor carora li s-a reconstituit dreptul de proprietate in actiuni .

Un actionar poate imputernici mai multe persoane sa participe si sa voteze in adunarea generala, insa in acest caz procura fiecaruia trebuie sa mentioneze numarul de voturi pentru care este mandatat . Un mandatar poate reprezenta mai multi actionari, neexistand vreo limitare in acest sens ; s-ar impune o limitare a numarului de actionari pe care il poate reprezenta un singur mandatar pentru a se evita simulari ale cesionarii drepturilor de vot .

Cand o actiune nominativa devine proprietatea mai multor persoane acestea trebuie sa-si desemneze un reprezentant care sa exercite drepturile rezultate din actiune, in caz contrar societatea poate refuza inscrierea transmiterii (art. 102 alin. 2).

Forma si intinderea imputernicirii. Legea nr. 31/1990 nu contine nici o referire la forma pe care mandatul trebuie sa il imbrace, astfel ca procura nu trebuie sa fie autentica, ci este suficienta forma inscrisului sub semnatura privata[49], aceasta din urma conditie fiind subintelesa, odata ce procurile se depun la societate. S-a considerat ca forma autentica este obligatorie si pentru procura, atunci cand adunarea generala extraordinara are pe ordinea de zi majorarea capitalului social cu un aport in natura constand intr-un teren, fiind aplicabile dispozitiile art. 5 alin. 6 lit. a din Legea nr. 31/1990. Nu suntem de acord cu aceasta opinie, intrucat conditia exista doar pentru actul constitutiv sau actul aditional prin care se realizeaza aceasta operatiune si deci nu priveste procura speciala care este in simetrie juridica cu hotararea adunarii generale. Legiuitorul numai daca ar fi prevazut ca hotararea adunarii generale prin care se hotaraste o astfel de operatiune imbraca forma autentica, era necesara si procura in forma autentica. Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca in cazul incheierii unui contract de ipoteca ce a fost decisa de A.G.A. reprezentantul persoana fizica care semneaza actul in numele si pe seama societatii trebuie sa aiba procura speciala in forma autentica

Procura ce se incheie in executarea mandatului trebuie sa fie speciala, fiind valabila doar pentru respectiva adunare; o procura este valabila si pentru a doua adunare daca cea dintai nu s-a putut tine in conditiile art. 118.

Consideram ca pentru respectarea acestui caracter special nu trebuie sa prevada explicit limitele in care mandatarul va vota, eventuale astfel de elemente putand fi mentionate in procura ce materializeaza mandatul[52]. In practica, majoritatea procurilor nu prevad modalitatea de vot sau prevad doar anumite instructiuni in acest sens; de altfel, in cele mai multe cazuri este chiar foarte greu de precizat. Totusi, din modul de redactare al procurii trebuie sa rezulte caracterul sau special. Procura in alb nu este valabila .

O procura este valabila chiar daca are mentiunea ca mandatarul va vota in adunarea generala dupa cum va crede de cuviinta[54]. S-a exprimat si punctul de vedere contrar , considerandu-se ca acordarea unei puteri discretionare de vot atrage nulitatea procurii, care insa nu afecteaza validitatea hotararii in masura in care majoritatea necesara s-ar fi obtinut si fara votul actionarului reprezentat. Nu putem fi de acord cu obligativitatea mentionarii limitelor in care se va vota ; mentiunea "procura speciala" trebuie interpretata in legatura cu adunarea pentru care mandatarul are puterea de reprezentare . A admite ca este obligatorie precizarea limitelor este, asa cum am spus si foarte greu in practica, dar si in contradictie cu modul de realizare/directionare a voturilor. Pe de o parte, stabilind anumite limite sau instructiuni, se ingreuneaza exercitarea dreptului de vot, dar se pot naste si abuzuri, intrucat astfel de procuri trebuie interpretate daca sunt mai putin clare. Pe de alta parte, daca procura contine explicit sau implicit votul si acesta se depune la sediul societatii, nu cumva este afectat intreg echilibru pe care legea doreste a-l institui cu privire la exprimarea votului?; mai mult, daca actionarul reprezentat are si o pondere importanta din capital, nu prin aceasta precizare expresa a mandatului, se da posibilitatea actionarilor sa incheie conventii de vot, prohibite le lege?

Raspunderea pentru modul in care a votat/depasit limitele revine mandatarului, daca procura este generica, neputandu-se invoca nulitatea hotararii, ci doar atrage raspunderea mandatarului conform art. 1539 si urm. C. civ.[58]; daca, insa mandatul contine explicit modul de vot in care s-a dat procura, consideram ca in procesul verbal de sedinta se va mentiona votul asa cum a fost precizat in procura de catre mandant.

In materia pietei de capital art. 139 din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M prevede ca procura speciala trebuie sa contina:

numele/denumirea actionarului si precizarea detinerii acestuia raportat la numarul total al valorilor mobiliare de aceeasi clasa si la numarul total de drepturi de vot

numele/denumirea reprezentantului (cel caruia i se acorda procura speciala)

data, ora si locul de intrunire a adunarii generale la care se refera

data procurii speciale; procurile speciale purtand o data ulterioara au ca efect revocarea procurilor datate anterior

precizarea clara a fiecarei probleme supusa votului actionarilor, cu posibilitatea ca acesta sa voteze "pentru", "impotriva" sau "abtinere"

in cazul in care pe ordinea de zi este inscrisa alegerea administratorilor, fiecare candidat pentru consiliul de administratie va fi trecut separat, actionarul avand posibilitatea sa voteze pentru fiecare candidat "pentru", impotriva" sau "abtinere"

numele in clar si semnatura actionarului

Reprezentarea incapabililor si a persoanelor juridice. Actionarii care nu au capacitatea legala, precum si persoanele juridice pot fi reprezentati prin reprezentantii lor legali, care, la randul lor, pot da procura speciala altor persoane imputernicite pentru respectiva adunare (art. 125 alin. 2).Textul reglementeaza doua aspecte.

Pe de o parte, prevede ca reprezentarea actionarilor ce nu au capacitate legala se face de catre reprezentantii lor legali, adica prin parinti, tutori sau curatori, dupa caz. Legat de reprezentarea acestora s-a retinut[59] ca nu este necesara incuviintarea autoritatii tutelare pentru a vota in numele si pe socoteala acestora, decat daca pe ordinea de zi sunt propuneri care pot conduce la marirea obligatiilor actionarului sau reducerea drepturilor acestuia. Facand o paralela si tinand cont de atributiile celor doua adunari, respectiv ca atributiile adunarii generale sunt specifice actelor de conservare si administrare, in timp ce atributiile adunarii extraordinare pot fi asimilate actelor de dispozitie, in doctrina s-a considerat ca actionarii persoane fizice cu capacitate de exercitiu restransa pot vota neasistati in cadrul adunarilor generale ordinare.

Pe de alta parte, art. 125 alin. 2 prevede si posibilitatea pentru reprezentantii legali ai persoanelor fizice sau juridice, pot la randul lor sa-si substituie alte persoane pentru adunarea respectiva. In privinta persoanelor juridice, acestea in primul rand sunt reprezentate de reprezentantii lor legali, insa acestia au dreptul sa-si substituie o alta persoana; pentru ca substituirea sa fie posibila, trebuie ca ea sa nu fie interzisa de actele constitutive ale societatii. Mai mult, daca actul constitutiv prevede ca societatea are un consiliu de administratie, respectiv directorat, reprezentarea intr-o alta societate sau substituirea va fi decisa pe baza votului acestora[61]. Se impune verificarea conform actelor constitutive sau a altor acte, spre exemplu, certificat emis de oficiul registrului comertului sau decizia consiliului de administratie, din care sa rezulte ca persoana respectiva are calitatea de reprezentant al societatii , nefiind suficienta simpla afirmatie; s-a considerat ca lipsa valabilitatii imputernicirii persoanei fizice ce reprezinta societatea intr-o adunare generala, atrage nulitatea hotararii astfel luata , insa consideram ca aceasta sanctiune intervine doar daca fara votul actionarului reprezentat nu s-ar fi realizat cvorumul si majoritatea legala pentru respectiva adunare . Daca insa din verificarile facute rezulta calitatea persoanei fizice de reprezentant legal al persoanei juridice, nu mai este necesara o imputernicire pentru participarea la adunare , acest drept rezultand din lege.

Interdictia legala de reprezentare. Conform art. 125 alin. 5 membrii consiliului de administratie, directorii, respectiv membrii directoratului si ai consiliului de supraveghere ori functionarii societatii nu ii pot reprezenta pe actionari, sub sanctiunea nulitatii hotararii, daca, fara votul acestora, nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta[66]. Interdictia se justifica, intrucat "a permite administratorilor sa cumuleze functia de mandatar si de gestionar, inseamna a-l face judecator al propriei sale cauze" .

Administratorii nu pot vota, in baza actiunilor pe care le poseda, nici personal, nici prin mandatar, descarcarea gestiunii lor sau o problema in care persoana sau administratia lor ar fi in discutie; acestia nu au calitatea procesuala activa pentru atacarea hotararii adunarii privitor la aceste probleme[68].

Ei pot vota insa situatia financiara anuala daca, detinand cel putin jumatate din participarea la capitalul social, nu se poate forma majoritatea legala fara votul lor.

Jurisprudenta. Interdictia reprezentarii actionarilor de catre administratorii si functionarii societatii. Prin sentinta nr.1651 din 10 noiembrie 2005, Tribunalul Dambovita, Sectia comerciala si de contencios administrativ, a respins ca neintemeiata cererea formulata de reclamantii F.G. si C.I.F. in contradictoriu cu parata SC S.E. SA Fieni, avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a hotararilor AGA ale societatii parate nr.1/25 aprilie 2003 si nr.1/22 aprilie 2005.

          Prin aceeasi sentinta, s-au respins si exceptiile privind inadmisibilitatea actiunii, a lipsei de interes legitim, a lipsei calitatii procesual active si a prescriptiei dreptului la actiune, invocate de parata, in raport cu prevederile art.132alin.(3) din Legea nr.31/1990, republicata.

          In ceea ce priveste cauza de nulitate absoluta privind incalcarea prevederilor art.125 alin.(5) din Legea nr.31/1990 si ale art.126 din lege, instanta de fond a retinut ca parata a facut dovada cu actele depuse si anume copia procesului verbal din 25 aprilie 2003 si extrasul din Registrul Comertului al Camerei Comertului si Industriei din Limbourg - Nord, ca la adunarea din 25 aprilie 2003, dl. J.H., administratorul societatii parate a participat in calitatea sa de actionar unic al actionarului majoritar, firma olandeza O.B.V, care detinea 65,9% din capitalul social al paratei, iar nu in calitate de administrator la societatea parata, iar fara votul acestuia nu se intrunea majoritatea statutara de 51% din capitalul social.

          S-a apreciat ca neintemeiata cererea reclamantilor de a se constata nulitatea absoluta a hotararii adunarii generale ordinare a actionarilor din 22 aprilie 2005, dat fiind faptul ca numita A.T. a participat la adunarea generala in calitate de actionar si mandatar al actionarului majoritar, potrivit procurii autentificata la 18 aprilie 2005, situatie permisa de dispozitiile art.125 alin.(1) din Legea nr.31/1990, mandatul fiind dat pentru a prezenta votul prin corespondenta al actionarului majoritar si de a vota pentru "diverse", acest ultim punct neputand atrage nulitatea intregii hotarari din 22 aprilie 2005.

          Curtea de Apel Ploiesti, Sectia comerciala si de contencios administrativ a admis apelul declarat de reclamantii F. G. si C.I.F. impotriva sentintei, pe care a schimbat-o in parte, in sensul admiterii actiunii reclamantilor si constatarii nulitatii absolute a hotararilor AGA  nr.1 din 25 aprilie 2003 si nr.1 din 22 aprilie 2005, mentinand restul dispozitiilor.

          Instanta de apel a retinut ca doamna A.T., ca functionar al societatii, votand pentru actionarul majoritar, a incalcat dispozitiile imperative ale art.125 alin.(5) din Legea nr.31/1990, republicata, fapt ce atrage nulitatea hotararii din 22 aprilie 2005. In ceea ce priveste AGA din 25 aprilie 2003, s-a retinut incalcarea acelorasi dispozitii legale de catre administratorul unic J.H. si a prevederilor art.126 alin. (1) din Legea nr.31/1990, in dublu sens, deoarece adunarea a hotarat realegerea sa din functia de administrator.

          Cu privire la caracterul imperativ al prevederilor art.117alin.(4) din Legea nr.31/1990, s-a statuat in sensul realizarii procedurii convocarii numai prin scrisoare recomandata in cazul societatilor cu actiuni nominative, procedura nerespectata, in speta, prcum si dispozitiile art.117alin.(3), punctul "diverse" (demiterea apelantilor) fiind introdus pe ordinea de zi in afara convocarii.

          Impotriva acestei decizii, parata a declarat recurs pentru motivele prevazute in art.304 pctt.7 si 9 C. proc. civ.

          Criticile formulate prevad urmatoarele aspecte:

- nepronuntarea instantei de apel, asupra exceptiilor invocate prin intampinare, respectiv a lipsei interesului legitim in anularea hotararilor AGA, neexistand dovada unei vatamari cauzate reclamantilor. Acestia nu au atacat hotararile in perioada 2001 - 2005, cand indeplineau functia de directori executivi; a inadmisibilitatii actiunii in anulare, intrucat aceasta are drept scop doar constituirea de dovezi in litigiile de munca in raport cu dispozitiile art.111 C.proc.civ.; a lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor fata de hotararea din 25 aprilie 2003, in conditiile in care, ei au participat la adunarea generala si nu s-au opus hotararii de alegere a administratorului unic;

- gresita aplicare a dispozitiilor art.125 alin.(5) si art.126 alin.(1) din Legea nr.31/1990, in conditiile in care, fara participarea actionarului majoritar, nu se intrunea majoritatea statutara de 51% din capitalul social.

- gresita aplicare a prevederilor art.117alin.(4) din Legea nr.31/1990, fata de faptul ca, prin art.14.1 din actul constitutiv, s-a prevazut modalitatea de convocare, prin Monitorul Oficial si in doua ziare de larga circulatie nationala, cu cel putin 15 zile inaintea datei stabilita pentru adunare, iar nu prin scrisoare recomandata, societatea parata fiind si tranzactionata pe piata de capital, perspectiva din care trebuia sa se aprecieze si respectarea dispozitiilor art.117 (9) din lege, punctul "Diverse" figurand pe ordinea de zi.

Recurenta a depus hotararea AGA nr.1/2006, prin care s-a hotarat aprobarea revalidarii hotararilor AGA din 15 aprilie 2003 si 12 aprilie 2005, inregistrate la Registrul Comertului, precum si deciziile nr.958 din 30 noiembrie 2006 si nr.570 din 5 iulie 2006, pronuntate de Curtea de Apel Ploiesti, Sectia conflicte de munca si asigurari, prin care au fost respinse recursurile declarate de contestatorii C.I.F. si F. G. impotriva sentintelor nr.1388 din 12 decembrie 2005 si respectiv 1389 din 12 decembrie 2005 pronuntate de Tribunalul  Dambovita. Astfel, solutiile de respingere a contestatiilor la deciziile de desfacere a contractelor de munca ale celor doi directori executivi, au fost mentinute irevocabil.

Recursul este fondat . Reclamantii au solicitat sa se constate nulitatea absoluta a hotararilor Adunarii Generale Ordinare ale actionarilor SC S.E. SA Fieni nr.1/22 aprilie 2003 si nr.1/22 aprilie 2005 in baza art.125 alin.(5) din Legea nr.31/1990, republicata, intemeiata pe dispozitiile art.132alin.(3) din lege.

Reclamantii au aratat ca interesul lor in a declara nula hotararea din 25 aprilie 2003, rezulta din faptul ca au atacat deciziile de desfacere ale contractelor de munca semnate in numele administratorului unic J. H., de mandatarul lui, salariata A.T, si in aparare au invocat lipsa actului de administrare iar, in ceea ce priveste hotararea nr.1 din 22 aprilie 2005, interesul de a declara nula hotararea, rezulta din faptul ca administratorul unic, introducand pe ordinea de zi punctul "Diverse", a incercat sa transfere raspunderea pentru desfacerea disciplinara a contactelor de munca in sarcina adunarii generale.

Astfel configurat, vizand numai relatia cu administratorul unic al societatii, interesul reclamantilor in promovarea actiunii de constatare a nulitatii absolute a hotararilor adunarii generale, a fost unul particular iar nu un interes social, in beneficiul societatii si al actionarilor ei, care trebuie sa caracterizeze orice actiune in anulare, intemeiata pe dispozitiile Legii societatilor comerciale, materie in care nulitatea nu prezinta caracterul distructiv din dreptul comun, fiind remediabila.

Fata de faptul ca litigiile de munca, in care reclamantii vroiau sa aduca ca proba hotararea judecatoreasca pronuntata in cauza de fata, au fost solutionate irevocabil si avand in vedere ca existenta interesului este o conditie ce se cere a fi indeplinita atat in promovarea actiunii in justitie cat si pe parcursul judecarii ei, si constatand lipsa actualitatii interesului, ICCJ a admis recursul declarat de parata, in raport cu prevederile art.304 pct.9 C.proc.civ., a modificat decizia atacata in sensul ca a respins actiunea promovata de reclamanti ca lipsita de interes, mentinand restul dispozitiilor  deciziei.

Reprezentarea oculta. In anumite situatii, actionarii pentru atingerea unui scop nu dat mandat unui reprezentant, ci transmite formal actiunile catre o alta persoana, aceasta urmand a exercita dreptul de vot fara restrictiile legale ce interveneau fata de cedent. Daca exista situatii in care o astfel de operatiune nu are un caracter ilicit, cum ar fi situatia unui actionar ce doreste a ascunde aceasta calitate mostenitorilor[70], exista cazuri in care cesionarea actiunilor se face intr-un scop ilicit, cu scopul de a frauda dispozitiile imperative ale Legii nr. 31/1990. Spre exemplu, ar avea un astfel de interes actionarii care au calitatea de administrator si pentru a eluda dispozitiile art. 126 care stabilesc ca nu pot vota nici direct, nici prin mandatar descarcarea gestiunii lor sau o problema in care persoana sau administratia lor ar fi pusa in discutie. Tot cu titlu de exemplu, va avea acelasi interes actionarul pentru eludarea dispozitiilor art. 127, care are intr-o anumita operatiune are un interes contrar aceluia al societatii si in mod normal ar trebui sa se abtina de la vot. In toate cazurile in care scopul este ilicit, nulitatea va afecta hotararea in masura in care fara votul actionarului respectiv nu s-ar fi realizat conditiile de cvorum si majoritate legale. Art. 279 alin. 1 pct. 1 prevede ca se pedepseste cu inchisoare sau cu amenda actionarul care trece actiunile pe numele altor persoane in scopul formarii unei majoritati in adunarea generala, in detrimentul altor actionari.

Limitari ale dreptului de vot Art. 101 alin. 2 prevede o limitare conventionala, in sensul ca prin actul constitutiv se poate limita numarul voturilor apartinand actionarilor care poseda mai mult de o actiune[71]. Dupa cum pe buna dreptate s-a observat , o astfel de clauza nu este suficienta daca nu este insotita si de o clauza care sa interzica cesionarea de actiuni peste un anumit procent sau daca au fost cesionate sa fie instrainate intr-un termen determinat; s-a dat ca exemplu situatia in care numarul maxim de voturi este de 5% din totalul drepturilor de vot, astfel ca achizitionarea unui numar de actiuni peste procentul de 5% nu-i confera drepturi de vot suplimentare, insa ii lipseste pe ceilalti actionari de drepturile respective si indirect are un control superior pragului stabilit in actul constitutiv.

Votul plural. Plecand de la redactarea alin. 2 al art. 101 care permite limitarea numarului de voturi apartinand unui actionar, s-a analizat[73] posibilitatea mentionarii in actul constitutiv a unei clauze potrivit careia o actiune da dreptul la mai multe voturi; aceasta analiza se circumscrie problematicii votului plural, denumit si vot multiplu . Tinandu-se cont de inexistenta unei restrictii in acest sens, majoritatea doctrinarilor au considerat legala o astfel de clauza statutara, odata ce aceasta nu poate fi considerata a fi o clauza leonina; atat timp cat actionarii pot sa prevada ca beneficiaza de o cota de profit mai mare decat cota corespunzatoare participarii la capitalul social, cu atat mai mult pot stabili o astfel de regula si in privinta dreptului de vot care are un caracter nepatrimonial; de asemenea, s-a dat ca exemplu in sustinerea acestei posibilitati a asa-numitelor "actiuni de aur" detinute de stat la societatile privatizate si care confereau acestuia drepturi suplimentare.

Au fost exprimate si rezerve[76] privind legalitatea unei astfel de clauze invocandu-se efectele negative asupra activitatii societatii, odata ce printr-o astfel de clauza s-a urmarit acordarea unor avantaje in favoarea fondatorilor, situatie ce a condus la blocarea activitatii organelor societatii, observandu-se ca nu se mai pot forma majoritatile odata ce puterea decizionala nu mai este in corelatie cu puterea data de detinerea capitalului.

Este cert ca legiuitorul a observat efectele negative ale unei astfel de clauze, motiv pentru care in reglementarile mai noi si, mai ales, in domenii in care factorul economic este decisiv, cum este domeniu bancar, le-a interzis; in acest sens, art. 12 alin. 2 din O.G. 99/2006 prevede interdictia pentru institutiile de credit, persoane juridice romane, de a stabili in actele constitutive exceptii de la principiul potrivit caruia o actiune da dreptul la un singur vot.

Suspendarea dreptului de vot. In anumite cazuri, dreptul de vot poate fi suspendat in cadrul adunarilor generale.

Uneori o astfel de suspendare are natura unei sanctiuni, avand o natura legala, alteori este rezultatul vointei partilor sau dispusa pe cale judecatoreasca.

Cazuri in care suspendarea este prevazuta de lege:

a) exercitiul dreptului de vot este suspendat pentru actionarii care nu sunt la curent cu varsamintele (art. 101 alin. 3).

Doua aspecte urmeaza a le analiza cu privire la art. 101 alin. 3, respectiv daca aceasta sanctiune se rasfrange asupra tuturor drepturilor de vot ale unui actionar sau numai cu privire la actiunile neplatite si ajunse la scadenta, iar pe de alta in ce masura poate actionarul exercitate drepturile de vot daca a achitat doar o parte.

Cu privire la primul aspect, daca actionarul detine si actiuni achitate integral, sanctiunea nu se aplica decat in privinta actiunilor neachitate , aceasta solutie justificandu-se prin faptul ca legiuitorul a dorit sa stimuleze plata actiunilor, iar solutia contrara ar conduce la situatii inechitabile ; daca actionarul detine actiuni si din emisiuni anterioare, acesta va putea sa exercite drepturile de vor aferente; de altfel, in cazul unor majorari consecutive, art. 92 alin. 3 interzice posibilitatea unei noi majorari, in masura in care nu au fost "complet platite" cele din emisiunea precedenta.

In ceea ce priveste posibilitatea, in cazul achitarii in parte a varsamintelor ajunse la scadenta, a exercitarii drepturilor de vot corespunzator actiunilor platite, in doctrina s-a afirmat ca intr-o astfel de ipoteza actionarii nu devin proprietarii unui numar de actiuni corespunzator aportului varsat, in realitate, pana la achitarea integrala, subscriitorul cumparand doar o cota-ideala din fiecare actiune subscrisa. Desi, fata de aceasta solutie s-ar putea sustine ca fiecare actiune fiind un titlu distinct, achitarea acesteia da dreptul la un vot, totusi consideram opinia exprimata ca fiind corecta, pe de o parte prin interpretarea gramaticala a dispozitiilor art. 92 alin. 2 si 220 alin. 1 care fac referire la actiunile "neplatite integral" sau "achitate integral", legiuitorul intelegand a stabili anumite efecte prin raportate la achitarea integrala, iar nu si in cazul unor plati partiale; pe de alta parte, a recunoaste exercitarea drepturilor de vor in situatia unor plati partiale inseamna si a nu da eficienta sanctiunii suspendarii care are, in esenta, si un caracter stimulator pentru acel actionar, dar, mai mult, s-ar putea ajunge la situatia unor abuzuri care nu se justifica prin prisma acestui art. 101 alin. 3, odata ce anumiti actionari pentru atingerea unui prag superior, cel putin momentan, ar fi tentati sa achite doar o parte din actiuni; totodata nu trebuie uitat si efectul anularii actiunilor in cazul neachitarii varsamintelor prevazut de art. 100, astfel ca, neadmitand opinia insusita si de noi, s-ar ajunge la situatia ca un actionar care nu este la curent cu varsamintele sa influenteze hotararile adunarii generale, iar ulterior adoptarii sa-i fie anulate acele actiuni in baza carora a votat; evident, am fi in situatia unei contradictii intre aceste texte de lege si am infrange finalitatea dorita de legiuitor.

Suspendarea are un caracter temporar, producandu-si efectele pana la data efectuarii platii. Cu privire la acest aspect, unii doctrinari au afirmat ca dreptul de vot poate fi exercitat de la data inregistrarii actiunilor subscrise in registrul actionarilor, iar nu de la data varsarii integrale, spre deosebire de altii care au exprimat un punct de vedere contrar, in sensul ca sanctiunea suspendarii inceteaza pe data achitarii integrale, aceasta fiind o consecinta legala subintelesa; inclinam a accepta aceasta din urma opinie, chiar daca prima are in vedere o argumentatie justa intemeiata pe principiul mentionat in art. 123 alin. 3 potrivit caruia actionarii indreptatiti sa exercite orice alte drepturi sunt cei inscrisi in evidentele societatii corespunzator datei de referinta; aplicarea acestui principiu fara a tine cont de specificul sanctiunii si de scopul avut in vedere de legiuitor, anume de a incuraja achitarea actiunilor, nu poate fi primita, cu atat mai mult cu cat s-ar ajunge poate la situatii abuzive cand inregistrarea formala sa fie amanata intentionat.

b) dreptul de vot este suspendat pentru actiunile proprii dobandite de societate (art. 105); dreptul de vot este suspendat pe perioada detinerii actiunilor de catre societate.

c) dreptul de vot este suspendat si cand o societate subscrie, dobandeste sau detine actiuni ale actionarului sa majoritar, tot societate pe actiuni, asimilandu-se aceste situatii cu situatia dobandirii de societate a propriilor actiuni (art. 1071)

Suspendarea conventionala a dreptului de vot este rezultatul vointei partilor care in incercarea de a impiedica exprimarea unor voturi in contradictie cu interesul social; s-au considerat valabile acele clauze statutare care prevad o suspendare a dreptului de vot in caz de cesiune de actiuni pana la achitarea integrala a pretului; astfel de clauze trebuie interpretate de la caz la caz pentru ca acestea nu trebuie sa afecteze acest drept fundamental al actionarului in lipsa unui scop menit sa protejeze societatea sau ceilalti actionari; daca in exemplul suspendarii dreptului de vot in cazul unei cesiuni nefinalizate se are in vedere tocmai incertitudinea finalizarii unor astfel de operatiuni, in alte situatii s-a retinut nulitatea unei clauze statutare potrivit careia dreptul de vot se dobandeste doar dupa ce actionarul are o anumita vechime in societate .

Suspendarea pe cale judecatoreasa s-a dispus in cazul aplicarii unui sechestru asupra unor actiuni a caror proprietate este contestata .



Raspunderea personala a actionarului pentru votul exprimat. Ne intrebam daca si in ce masura un actionar poate sa raspunda pentru votul exprimat in cadrul adunarii generale?

Legea nr. 31/1990 reglementeaza, dupa cunostinta noastra, doar un caz care raspunde la intrebarea formulata. Este vorba de art. 127 care obliga pe actionarul ce are un interes contrar aceluia al societatii sa se abtina de la deliberarile privind acea operatiune, in caz contrar acesta este raspunzator de daunele produse societatii, daca, fara votul sau, nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta.

Observam ca incalcarea obligatiei de a se abtine de la deliberare a actionarului ce are un interes contrar aceluia al societatii nu conduce la anularea hotararii, ci doar atrage raspunderea acestuia pentru daune cauzate societatii. Promovarea actiunii trebuie hotarata tot de adunarea generala ordinara a actionarilor.

S-a sustinut[84] ca actionarii pot permite actionarului care a dezvaluit situatia de conflict de interese sa voteze in adunarea generala. Nu suntem de acord cu aceasta interpretare, intrucat credem ca formularea din art. 127 este una imperativa, care protejeaza intreg sistemul de vot, care conduce la claritatea vointei societatii exprimate; cum putem considera ca dispozitia din art. 127 decat ca o cerinta deontologica esentiala ; de altfel, art. 1361 obliga pe actionari sa isi exercite drepturile cu buna credinta, cu respectarea drepturilor si intereselor legitime ale societatii si ale celorlalti actionari. Problema este insa ca legiuitorul nu a prevazut o sanctiune.

Sanctiuni penale privitoare la exercitarea dreptului de vot. Constituie infractiune fapta administratorului, directorului, directorului executiv sau reprezentantului legal care se foloseste in adunarile generale de actiunile nesubscrise sau nedistribuite actionarilor (art. 273 pct. 2).

De asemenea, potrivit art. 279 constituie infractiune fapta actionarului care:

1. trece actiunile sau obligatiunile sale pe numele altor persoane, in scopul formarii unei majoritati in adunarea generala, in detrimentul altor actionari sau detinatori de actiuni

2. voteaza in adunarile generale in situatia prevazuta la pct. 1 ca proprietar de actiuni sau obligatiuni care in realitate nu-i apartin

Abtinerea de la vot. Potrivit art. 127 actionarul care, intr-o anumita operatiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societatii, va trebui sa se abtina de la deliberarile privind acea operatiune.

Nu se mentioneaza ce se intelege prin "interes contrar", astfel ca acesta urmeaza a fi analizat de la caz la caz de catre instantele de judecata ; spre exemplu, s-a retinut ca fiind interes contrar si implicita aplicabilitatea sanctiunii nulitatii hotararii prin care s-a aprobat constituirea unei garantii asupra unor active ale unei societati pentru un credit obtinut de o alta societate, hotarare luata ca urmare a votului a doi actionari majoritari ce detineau in acelasi timp si calitatea de actionari in societatea beneficiara a creditului

Actionarul care contravine dispozitiei art. 127 este raspunzator de daunele produse societatii, daca, fara votul sau, nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta. S-a observat ca aceasta sanctiune este diferita de sanctiunea stabilita pentru incalcarea de catre administratori a interdictiei stabilite conform art. 126 alin. 1, considerandu-se ca este fara ratiune ca in cazul administratorilor sa intervina sanctiunea nulitatii in cazul in care fara votul acestora nu s-ar fi obtinut cvorumul si majoritatea cerute, iar pentru actionari incalcarea dispozitiei sa atraga doar obligarea la daunele cauzate societatii. Actiunea in despagubire este o actiune in raspundere civila delictuala si va fi promovata de societate in termenul general de prescriptie, care va incepe sa curga de la data la care societatea a cunoscut sau trebuia sa cunoasca prejudiciul (art. 8 din Decretul nr. 167/1958). In doctrina , plecand de la principiul repararii integrale si in natura a prejudiciului, s-a afirmat ca este admisibila actiunea in anulare a acelei hotarari A.G.A. ar fi singura posibilitate de reparatie, tinand cont de circumstantele spetei, solutie ce a fost insa respinsa de catre instantele judecatoresti

Se face distinctie intre participarea la adunare si obligatia de abtinere: obligatia de abtinere de la deliberarile privind acea operatiune, presupune ca acesta se refera doar la acele puncte si este mai mult decat obligatia ce intervine in cazul "abtinerii de la vot", in primul caz actionarul neavand nici macar dreptul sa participe la dezbateri

Legat de aceasta ultima distinctie, ne intrebam daca acesta trebuie sa se abtina doar de la deliberare sau poate el totusi sa-si exprime punctul de vedere. Observam ca legiuitorul atunci cand a dorit, a facut trimiteri exprese la  dreptul de participare  cum ar fi in art. 96, art. 125 etc, disociind simpla participare de deliberarea la vot. Avand un astfel de argument, odata ce legiuitorul prin art. 127 a prevazut ca el trebuie sa se abtina de la deliberari per a contrario se poate implica in celelalte etape ale adunarii. Sau, dimpotriva, odata ce nu are dreptul la deliberari, nu are nici posibilitatea de a participa la discutiile ce preced supunerea la vot, legiuitorul dorind a inlatura in totalitate influenta actionarului interesat asupra votului ce se exprima. Pe de alta parte s-a invocat faptul ca participarea celui interesat imbogateste dezbaterea prin discutia contradictorie, odata ce acel actionar ce aduce un aport in natura incearca sa convinga ceilalti actionari ca valoarea este una corecta ; in aceasta zona apare dihotomia vot influentat sau vot neinformat si care este preferabila pentru interesul societatii si al actionarilor. Majoritatea doctrinei franceze accepta participarea celui interesat, desi s-a exprimat si opinia contrara ce are ca punct de sprijin interdictia de a participa la deliberari si ca astfel nu exista interdictie pe jumatate, atat timp cat legiuitorul a dorit sa inlature orice influenta asupra votului ; daca in anumite situatii este normal sa se permita participarea uzufructuarului la discutii, el aparand un interes la concurenta cu uzufructul sau, insa, pe de alta parte, cel care intelege sa se prevaleze de un interes personal susceptibil de a fi in conflict cu acela al celorlalti actionari, nu apara un interes pe care il imparte cu ceilalti.

Jurisprudenta. Interpretarea cazurilor ce atrag obligatia de abtinere de la vot. Prin actiunea introductiva reclamantele au solicitat ca prin hotararea ce o vor pronunta in cauza sa dispuna anularea punctelor nr. 2 si 4 ale Hotararii adunarii generale extraordinare a paratei din 15 august 1994, in motivare aratandu-se ca reclamantele sunt actionarele paratei, iar adunarea generala extraordinara din 15 august 1994 legal convocata, a avut printre alte puncte la ordinea de zi si modificari ale statutului si contractului societatii, art. 10 alin. 3, in sensul majorarii capitalului social de la 90 la 150 milioane lei, iar fondatorul principal al societatii Camera de Comert si industrie Maramures va putea detine si pastra o valoare preponderenta de capital, dar nu mai mare de 45%.

Reclamantele au votat impotriva, considerand ca majorarea proportiei de capital de catre Camera de comert si industrie ii confera acesteia un numar sporit de voturi, monopolizand astfel voturile adunarii generale care pot determina luarea unor hotarari care sa prejudicieze interesele actionarilor ce detin un numar mai mic de actiuni.

Examinand hotararea atacata, instanta a retinut ca este legala si temeinica in ce priveste punctele 2 si 4.

Fiind vorba de majorarea capitalului si a procentului de capital social, in mod corect s-a convocat adunarea generala extraordinara cu participarea tuturor actionarilor. Motive formulate in legatura cu convocarea si desfasurarea sedintei nu s-au ridicat de reclamante decat cel al necesitatii abtinerii de la vot a actionarei principale, Camera de comert si industrie Maramures, ori o asemenea obligatie legala nu exista doar in cazul in care, intr-o operatiune comerciala concreta, un actionar ar avea interese contrare cu cele ale societatii conf. art. 85 (actualmente art. 127) din Legea nr. 31/1991.

In legatura cu modalitatea de vanzare de actiuni adunarea putea sa creeze facilitati si preferinte pentru membrii fondatori si nimic nu le opreste si este in interesul lor sa dobandeasca actiuni la valoarea nominala.

Impotriva sentintei a formulat apel SC "SIMATEC" SA Baia Mare, solicitand schimbarea ei in sensul admiterii actiunii si anularii hotararilor cuprinse in pct. 2 si 4 din procesul verbal din 15 august 1994, care sunt nelegale. In motivarea apelului se arata ca, hotararea de la pct. 2 prin care asociatul Camera de comert si industrie Maramures i s-a aprobat sa-si majoreze capitalul social la procentul de 45% este nelegala deoarece conform art. 85 (acum art. 127) din Legea nr. 31/1990 era exclusa de la vot si raportat la voturile valabil exprimate nu-i revine acest drept, prin care isi creeaza un pachet majoritar de voturi si astfel, a dispune discriminatoriu si contrar interesului societatii si a altor actionari. Apoi, este nelegala hotararea cuprinsa la pct. 4 prin care, preferential, s-au vandut actiuni aceluiasi asociat la suma de 10.000 lei si nu la valoarea lor nominala.

Examinand apelul, Curtea retine urmatoarele:

Legea nr. 31/1991 cere actionarului care, intr-o anumita operatiune ce formeaza obiect al discutiei si hotararii in adunarea generala, are un interes personal si contrar celui al societatii si produce daune societatii, sa se abtina de la vot, cand numai cu votul sau se obtine majoritatea ceruta. In cauza cerintele acestei prevederi legale nu sunt indeplinite.

Unul din obiectele adunarii generale din 15 august 1994 a fost propunerea de majorare a capitalului social al societatii parate la valoarea de 150 milioane lei, drept legal conform Legii nr. 31/1990 si prevederilor din statutul si contractul societatii.

Acest drept apartine tuturor actionarilor si fiecaruia in parte, deci de a cere examinarea si solutionarea lui, este cert in interesul societatii iar apelanta nici nu contesta aceasta. Drept urmare, nu exista impediment, obligatia de abtinere de la vot a Camerei de comert si industrie Maramures.

In cadrul acestei hotarari, Camera de comert si industrie Maramures a cerut, ca urmare a majorarii capitalului social al societatii, sa cumpere un pachet de actiuni prin care cota sa fie de 45% iar noile actiuni sa fie cumparate de ea si actionarii fondatori la valoarea nominala de 10.000 lei, cereri discutate si aprobate prin hotararea adoptata.

Cererea privind majorarea cotei de participare la capitalul social majorat este o cerere legala, conform art. 161 (acum art. 210 si urm) din Legea nr. 31/1991 si prevederilor din statutul societatii. Astfel, prin actul de constituire s-a admis ca aceasta sa detina un pachet majoritar de actiuni ce le poseda. Deci, era in drept sa obtina inca 30% din noile actiuni, ceea ce duce la detinerea unei cote de 45%.

Fiind un drept legal si hotarat prin insusi actul de constituire al societatii, care nu interzice aceasta, exercitarea lui nu este facuta in dauna societatii si in scopul prejudicierii ei, deci nu ar avea obligatia sa se abtina de la vot.

Hotararea prin care actionarilor fondatori, printre care si apelanta, li se permite ca, din actiunile emise pentru marirea capitalului social, sa cumpere actiuni la valoarea de 10.000 lei, evident nu este in dauna societatii, a actionarilor carora li se asigura acelasi drept, deci nici sub acest aspect nu se impunea abtinerea de la vot. Ea nu este o hotarare nelegala.

Sanctiuni penale in legatura cu abtinerea de la vot. Constituie infractiune fapta actionarului care desi, intr-o anumita operatiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane un interes contrar aceluia al societatii, nu se abtine de la deliberarile privind acea operatiune (art. 275 alin. 2)

Conventii asupra votului. Potrivit art. 128 alin. 1 dreptul de vot nu poate fi cedat, iar potrivit art. 128 alin. 2 orice conventie prin care actionarul se obliga a exercita dreptul de vot in conformitate cu instructiunile date sau cu propunerile formulate de societate sau de persoanele cu atributii de reprezentare este nula.

Incheierea unor astfel de conventii se poate face, fie de actionarii majoritari care isi propun in acest fel formarea unei majoritati sa le asigure un anumit control, fie chiar de actionarii minoritari care doresc conturarea unei minoritati coerente[96] si prin care sa se exercite o anumita presiune asupra actionarilor majoritari

Cu privire la primul alineat, dreptul de vot nu poate fi transmis decat odata cu actiunea, el nefiind decat un accesoriu al dreptului de proprietate asupra actiunilor. In unele situatii, pentru evitarea acestei interdictii, actionarii incheie diverse conventii care ascund operatiunea reala avuta in vedere, cum ar fi, cu titlu de exemplu, incheierea unei cesiuni fictive pe o perioada scurta de timp, incheierea unui mandat pentru reprezentarea in adunarea generala, incheierea unui uzufruct. Asadar, ori de cate ori astfel de acte juridice au o natura simulata si sunt incheiate doar cu scopul de a se exercita dreptul de vot intr-un anumit fel, sunt lovite de nulitate absoluta. Aceeasi trebuie sa fie sanctiunea si in cazul unui contract de mandat in care mandantul "abandoneaza" dreptul de vot mandatarului sau, astfel fiind depasita sfera unei reprezentari, ci doar se deghizeaza operatiunea reala a cedarii dreptului de vot prin folosirea unui contract de mandat[97].

Cu privire la al doilea alineat care reglementeaza conventiile de vot, in primul rand trebuie sa lamurim daca si in ce masura astfel de conventii sunt legale.

In analiza admisibilitatii conventiilor asupra votului vom avea in vedere redactarea art. 128 alin. 2 din Legea nr. 31/990 inainte si dupa modificarea acestuia prin Legea nr. 441/2006. Pana la modificarea adusa prin aceasta din urma lege, era exclusa valabilitatea conventiilor asupra votului, formularea fiind una generica: "orice conventie privind exercitarea intr-un anumit fel a dreptului de vot este nula"[98]. Totusi, erau permise intelegerile ad-hoc, adica acele intelegeri realizate in cadrul adunarii, fara a exista o intelegere anterioara de a se vota intr-un anumit fel.

Ceea ce legiuitorul a urmarit prin interzicerea conventiilor de vot a fost exercitarea in mod liber a votului, urmare a judecatii actionarului respectiv, independent de eventualele presiuni ori ingradiri pe care le-a implica existenta unei conventii.

S-a considerat ca legiuitorul a ignorat realitatile mediului de afaceri, iar exprimarea votului ca urmare a incheierii unei conventii nu se face orbeste, ci in mod liber, intrucat este rezultatul exercitarii libertatii contractuale[99]; "conventiile de vot presupun restrangerea libertatii de vot, dar aceasta se face prin exercitarea altei libertati, a libertatii contractuale!" .

Insa, odata cu modificarile aduse prin Legea nr. 441/2006 si articolului in cauza i s-a adus o modificare, consideram noi importanta odata ce a identificat prin criteriul introdus care conventii sunt interzise, respectiv cele "prin care actionarul se obliga a exercita dreptul de vot in conformitate cu instructiunile date sau cu propunerile formulate de societate sau de persoanele cu atributii de reprezentare".

Asadar, numai daca instructiunile sau propunerile provin de la societate sau de la persoanele cu atributii de reprezentare conventiile sunt nule, toate celelalte conventii asupra votului, cum ar fi spre exemplu, cele incheiate intre simpli actionari, sunt valabile[101]; evident ca si conventiile astfel incheiate pe langa conditia legala prevazuta de art. 128 alin. 2 trebuie sa indeplineasca celelalte conditii privitoare la validitatea oricarei conventii (art. 948 C.civ.), sa fie incheiate conform art. 1361, adica cu respectarea drepturilor si intereselor legitime ale societatii si a celorlalti actionari.

Pe de alta parte, in privinta efectelor, observam ca incalcarea acestei dispozitii atrage nulitatea conventiei, nu si nulitatea hotararii adunarii generale a actionarilor.

Sanctiuni penale privitoare la conventiile asupra votului. Constituie infractiune potrivit art. 279 alin. Fapta actionarului sau detinatorului de obligatiuni care:

trece actiunile sau obligatiunile sale pe numele altor persoane, in scopul formarii unei majoritati in adunarea generala, in detrimentul altor actionari sau detinatori de actiuni

voteaza, in adunarile generale, in situatia prevazuta la pct. 1, ca proprietar de actiuni sau de obligatiuni care in realitate nu-i apartin

in cazurile nepermise de lege, isi ia - in schimbul unui avantaj material-obligatia de a vota intr-un anumit sens in adunarile generale sau de a nu lua parte la vot.

De asemenea, constituie infractiune fapta persoanei care determina pe un actionar sau pe un detinator de obligatiuni, ca in schimbul unei sume de bani sau a altui avantaj material, sa voteze intr-un anumit sens in adunarile generale ori sa nu ia parte la vot.

Calcularea majoritatii. Hotararile adunarilor generale a actionarilor trebuie luate cu majoritatile stabilite de art. 112 si 115 pentru fiecare categorie de adunari. Hotararile sunt valabil luate numai in masura in care pe langa conditiile de cvorum sunt indeplinite si cerintele minime de majoritate stabilite de legiuitor sau cerintele mai ridicate prevazute in actul constitutiv. Majoritatea reprezinta numarul minim de voturi necesar adoptarii unei hotarari.

Raportarea cerintelor de majoritate se face la drepturile de vot, iar nu la capitalul social. Prin "majoritatea" mentionata de legiuitor in art. 112 si 115 se intelege votul a jumatate plus unu din numarul drepturilor de vot. In cazurile in care legiuitorul a dorit un prag superior, cum este cazul art. 115 alin. 2 teza finala, cand pentru modificarea obiectului principal de activitate, de reducere sau de majorare a capitalului social, de schimbare a formei juridice, de fuziune, de divizare sau de dizolvare, a prevazut o majoritate de cel putin doua treimi din drepturile de vot detinute de actionarii prezenti sau reprezentati.

La calculul majoritatii se vor avea in vedere doar drepturile de vot exercitate in mod valabil in adunare, nefiind incluse actiunile al caror exercitiu al dreptului de vot sunt suspendate conform art. 101 alin. 3; nu vor fi incluse nici voturile celor ce s-au abtinut.

In cazul aplicarii art. 127, respectiv cand un actionar trebuie sa se abtina de deliberari privind acea operatiune daca are un interes contrar al societatii, drepturile de vot apartinand acestuia se iau in calcul doar la stabilirea cvormului nu si a majoritatii; acest actionar trebuie "sa se abtina de la deliberari privind acea operatiune", astfel ca acesta participa la adunare, si poate vota alte puncte de pe ordinea de zi; motivatia art. 127 este de a inlatura orice influenta pe care o persoana interesata ar putea sa o exercite asupra votului, astfel ca pentru identitate de ratiune, drepturile acestuia nu trebuie luate in calcul[102].

In caz de paritate a voturilor, propunerea de pe ordinea de zi se considera respinsa. In actele constitutive ale societatii se poate prevedea ca in caz de paritate, decisiv este votul presedintelui adunarii generale .

Potrivit art. 139 alin. 3 din Regulamentul 1/2006 al C.N.V.M. persoana care reprezinta mai multi actionari pe baza de procuri speciale exprima voturile persoanelor reprezentate prin totalizarea numarului de voturi "pentru", "impotriva" sau "abtinere", fara a le compensa (de exemplu, la punctul X din ordinea de zi reprezinta "a" voturi "pentru", "b" voturi "impotriva si "c" "abtineri). Voturile astfel exprimate sunt validate pe baza exemplarului al treilea al procurilor speciale de catre secretariatul adunarii generale.


Formalitati ulterioare exercitarii dreptului de vot


Enumerare. Dupa exprimarea voturilor de catre actionarii prezenti, urmeaza anumite operatiuni tehnice, precum : numararea voturilor, constatarea eventualelor voturi nule (spre exemplu s-au tiparit buletine de vot insa actionarii nu au marcat nicio portiune sau au marcat optiuni contradictorii ), verificarea raportului de proportionalitate, constatarea voturilor exprimate pe fiecare categorie de optiuni ("pentru", "impotriva" sau "abtinere"), stabilirea numarului total de voturi pe categorii de optiuni, stabilirea majoritatii, mentionarea de catre presedinte daca propunerea supusa votului a fost aprobata sau respinsa.

Procesul-verbal al sedintei adunarii generale. Intocmirea procesului-verbal este esentiala, legiuitorul prevazand obligativitatea formei scrise a acestuia, precum si continutul sau. Lipsa procesului verbal atrage nulitatea respectivei hotarari.

Unul dintre secretari intocmeste procesul-verbal al sedintei adunarii generale. Acest proces verbal poate fi intocmit si de secretarul tehnic (art. 129 alin. 5), dar sub supravegherea secretarilor, avand in vedere ca raspunderea pentru corectitudinea si fidelitatea celor mentionate revine secretarilor[105]

Procesul-verbal va contine:

constatarea indeplinirii formalitatilor de convocare

data si locul adunarii generale

actionarii prezenti si numarul actiunilor

dezbaterile in rezumat

hotararile luate

declaratiile facute de actionari in sedinta, dar numai

daca ei solicita mentionarea in procesul verbal

La procesul-verbal se vor anexa actele referitoare la convocare, precum si listele de prezenta a actionarilor.

Procesul-verbal va fi semnat de presedinte si de secretari si va fi trecut in registrul adunarilor generale; procesul-verbal poate fi semnat si de toti actionarii.

Referitor la valoarea juridica a procesului verbal, exista mai multe situatii: in primul rand, poate fi inscris autentic in masura in care formalitatile au fost indeplinite si constate de un notar public, caz in care produce efectele specifice actelor autentice[106], putandu-se formula fata de continutul sau doar inscrierea in fals (art. 1173 C.civ.); in al doilea rand, daca este semnat de toti actionarii prezenti, procesul-verbal are valoarea inscrisului sub semnatura privata, fiind opozabil celor ce l-au semnat, iar contestatia acestuia se face prin verificarea de scripte (art. 1176 C.civ.) ; in fine, cand nu se indeplineste decat conditia minimala impusa de lege, anume procesul-verbal este semnat doar de presedinte si de secretari, s-a considerat ca acest inscris va avea un caracter sui-generis fata de care se poate face proba contrara conform art. 46 C. com.

Alte mentiuni in procesul-verbal. Pe langa mentiunile mai sus aratate, legiuitorul cu ocazia reglementarii altor situatii a prevazut, explicit sau implicit, mentionarea anumitor aspecte, dupa cum urmeaza:

a) in cazul in care se realizeaza o majorare de capital prin aporturi in natura, hotararea adunarii generale trebuie sa cuprinda descrierea aporturilor in natura, numele persoanelor ce le efectueaza si numarul actiunilor ce se vor emite in schimb (art. 215 alin. 5);

b) mentionarea in procesul verbal al sedintei prin care a fost revocat administratorul a motivelor ce au stat la baza acestei hotarari.

Din analiza art. 1372 observam ca legiuitorul a incercat o limitare a eventualelor abuzuri in revocarea administratorilor, introducand obligativitatea existentei "justei cauze", in caz contrar administratorul fiind indreptatit la a primi daune-interese.

In doctrina[109] s-a sustinut ca actionarii trebuie sa-si motiveze hotararea prin invocarea unei juste cauze ce a determinat revocarea. Desi in principiu suntem de acord ca actionarii trebuie ca la momentul votului sa analizeze activitatea administratorului si sa aiba cunostinta ca exprimarea votului pentru revocare este urmarea activitatii defectuoase a administratorului, totusi avem rezerve in privinta identificarii "justei cauze" , dar si in privinta sensurilor notiunii de "justa cauza".

Astfel, este greu de stabilit in ce masura actionarii, in unele cazuri in numar foarte mare, pot analiza si motiva o astfel de revocare, ce implica aceasta analiza a justei cauze, odata ce este suficient pentru revocare ca administratorului sa i se retina pasivitatea in activitate sau potentiala expunere a societatii, astfel ca nu este necesar a si exista urmari directe ale activitatii defectuoase a administratorului. In multe cazuri intre societate si administrator nu se stabilesc la momentul numirii si anumite conditii sau indicatori economici de profitabilitate, astfel ca cu atat mai greu este a se stabili continutul notiunii de "justa cauza".

Consideram ca nu este necesar ca luandu-se hotararea de revocare sa se identifice "justa cauza", ci este suficient a rezulta din procesul verbal al sedintei ca, fie urmare a discutiilor din sedinta, fie a rapoartelor intocmite de cenzori, a pozitiei luate de un administrator fata de masurile intreprinse de altul etc., activitatea administratorului a constituit obiect de discutie, context in care s-a propus si votat revocarea acestuia. Instanta de judecata urmeaza a stabili in functie de context daca a existat sau nu o cauza justa care sa conduca la revocarea administratorului si, totodata, sa aprecieze daunele-interese.

Jurisprudenta. Cererea de constatare a nulitatii absolute a procesului-verbal al adunarii generale a actionarilor este inadmisibila in conditiile nedesfiintarii hotararilor acelei adunari.

Actiunea a avut ca obiect mai multe capete, respectiv constatarea nulitatii procesului verbal al AGA din 16 aprilie 1998, a hotararii AGA din 6 aprilie 1999 si a actelor subsecvente inregistrate la Registrul Comertului.

Prin urmare, cu respectarea principiului disponibilitatii in procesul civil, instantele au analizat actiunea in limitele investirii, avand a se pronunta expres asupra nulitatii procesului verbal AGA din 16 aprilie 1998 si nu asupra hotararii AGA de la aceeasi data, nefiind vorba de unul si acelasi act in sensul Legii nr. 31/1990 care le da o semnificatie juridica deosebita.

Asa fiind, indiferent de valentele pe care recurentii reclamanti incearca sa le confere procesului verbal ce se intocmeste cu ocazia adunarilor generale, potrivit art. 131 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 aceasta are rolul de a constata indeplinirea formalitatilor de convocare, data si locul adunarii generale, actionarii prezenti, numarul actionarilor, dezbaterile, hotararile luate si, dupa caz, declaratiile actionarilor facute de ei in sedinta.

Procesul-verbal este un inscris intocmit ad probationem, aspect retinut corect de instanta de apel si, in consecinta, procesul-verbal ce constata modul de desfasurare a sedintei nu poate fi anulat de instanta judecatoreasca pe calea actiunii in anulare prevazuta de art. 131 din Legea nr. 31/1990, nici in situatia in care s-ar dispune anularea hotararii AGA - ceea ce a si concluzionat, in esenta, instanta de apel.

Or, reclamantii au solicitat expres anularea procesului verbal de sedinta, motive pentru care instanta de fond si apoi ce a de apel au apreciat o asemenea cerere ca inadmisibila pentru toate motivele de nulitate invocate. Asadar, numai hotararile adunarii generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate in justitie in temeiul Legii nr. 31/1990, iar nu si separat procesele verbale ale sedintelor (I.C.C.J., sectia comerciala, decizia nr. 2576 din 15 septembrie 2004)

Registrul adunarilor generale. Procesul-verbal este mentionat in registrul adunarilor generale, registru tinut potrivit art. 177 alin. 1 lit. b.; obligatia tinerii registrului revine consiliului de administratie, respectiv directoratului.

Cu privire la acest registru doua aspecte ne intereseaza. In primul rand daca procesul verbal al sedintei se mentioneaza in registrul adunarilor, de ce nu se considera ca acesta are valoarea juridica specifica registrelor comerciale, aspect cu privire s-a sustinut ca atat timp redactarea si semnarea acestuia nu se face de catre organele societatii, nu se poate retine ca emana de la societate[111]; procesul-verbal este rezultatul vointei actionarilor. In al doilea rand, din formularea art. 131 alin. 3 rezulta ca separat avem un proces verbal al sedintei semnat de actionari si separat acesta este transcris in registrul adunarilor generale prin grija consiliului de administratie, respectiv directorat; in registrul adunarilor nu va semna presedintele si secretarul, chiar daca transcrierea se face pe loc, odata ce legiuitorul nu a prevazut o astfel de conditie. Nu se prevede un termen pentru mentionarea procesului-verbal in registrul adunarilor, insa credem ca aceasta operatiune trebuie realizata in termenul de 15 zile stabilit pentru celelalte forme de publicitate. De multe ori, nu se redacteaza un proces-verbal separat, ci se mentioneaza direct in registrul adunarilor generale, situatie care nu o consideram a fi susceptibila de vreo sanctiune, singura conditie fiind ca redactarea direct in registru sa se faca de un secretar, iar semnarea acestuia sa fie facuta de presedinte si secretari.

Daca societatea detine o pagina de internet proprie, rezultatele se vor publica si pe aceasta pagina in termen de 15 zile de la data adunarii generale. Observam ca aceasta forma de publicitate este obligatorie daca societatea detine o pagina proprie de internet. Este o modalitate rapida si facila pentru a aduce la cunostinta celor interesati hotararile luate. Aceasta modalitate nu face opozabila hotararea fata de terti si nici nu incepe sa curga termenul pentru atacarea hotararilor prevazute de art. 132 alin. 2. Insa, nu putem sublinia faptul ca facandu-se aceasta publicitate, actionarii pot formula actiune in anulare, neexistand motive sa se considere actiunea prematur introdusa.

La cerere, fiecare actionar va fi informat cu privire la rezultatele votului pentru hotararile luate in cadrul adunarii generale.




Cristina Cucu, Marilena-Veronica Gavris, Catialin-Gabriel Badoiu, Cristian Haraga, op. cit., p. 244.

Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VI-a, sentinta din 23 octombrie 1940, R.D.C. 1941, p. 75 citata in I.L. Georgescu, op. cit., vol. II, p. 325.

Ioan Schiaua, Titus Prescure, op. cit., p. 373.

Elena Carcei, op. cit., p. 201.

Daca in privinta societatilor listate aceasta revocare opereaza in baza legii (Cristian Dutescu, op. cit., Editia a II-a, p. 218), consideram ca se aplica si in cazul celorlalte societati.

Cristian Dutescu, op. cit., Editia a II-a, p. 218.

Idem

Curtea de Apel Brasov, decizia nr. 470/2001, citata de Cristian Dutescu, op. cit., Editia a II-a, p. 217

Sorin David, in op. cit., p. 386.

I.L. Georgescu, op. cit., vo. II, p. 334.



In lipsa precizarilor obligatorii referitoare la prezenta si la modalitatea votarii, deliberarile adunarii generale sunt lipsite de validitate (C.S.J., dec. nr. 157/1996 in R.D.C. 9/1996, p. 155.

Sorin David, in op. cit., p. 388.

I.L. Georgescu, op. cit., vol. II333.

Sorin David, in op. cit., p. 388.

I.L. Georgescu, op. cit. vol. II, p. 333.

Spre deosebire de interpretarea din doctrina noastra ce are ca punct de sprijin pierderea doar a exercitiului dreptului de vot, in legislatia italiana, art. 2370 din Codul civil prevede expres ca la adunarea generala participa actionarii care au drept de vot.

Ioan Schiaua, Titus Prescure, op.cit., p. 383.

Idem p. 384.

I.L. Georgescu, op. cit., vol. II, p. 384-385.

Sorin David, in op. cit., p. 387.

I.L. Georgescu, op. cit., p. 334.

Sorin David, in op. cit., p. 336.

Cristian Dutescu, op. cit., Editia a II-a, p. 269.

Idem p. 270.

C. Predoiu, in op. cit., p. 307.

Cristian Dutescu, op. cit., Ed. A II-a, p. 27.

Art. 12 alin. 2 din O.G. 99/2006 prevede interdictia pentru institutiile de credit, persoane juridice romane, de a stabili in actele constitutive exceptii de la princpiul potrivit caruia o actiune da dreptul la un singur vot.

Cristian Dutescu, op. cit., Editia a II-a, p. 273.

Radu N. Catana, op. cit., p. 21.

Revocarea luata prin vot deschis este nelegala chiar daca numirea noilor administratori a fost luata prin vot secret (Curtea de Apel Bucuresti, Sectia comerciala, decizia nr. 1803/2000, in Culegere de practica judiciara comerciala 2000-2001, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2002, p. 184).

Ioan Schiaua, Titus Prescure, op. cit., p. 386.

Idem

Spre deosebire de art. 140 din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M. care prevede ca "fiecare actionar prezent la adunare primeste un buletin de vot care poarta stampila emitentului si pe care sunt redactate toate punctele inscrise pe ordinea de zi, precum si optiunile "pentru", "impotriva" sau "abtinere"

Daca pe buletinele de vot s-au mentionat numarul de actiuni detinut de fiecare actionar, rezulta ca este usor de depistat votul exprimat de fiecare actionar, nefiind astfel respectate dispozitiilor privitoare privitoare la caracterul secret al votului, sanctiunea incidenta fiind nulitatea absoluta (Tribunalul Bucuresti, Sectia aVI-a comerciala, sentinta nr. 12008/2004, in Cristina Cucu, Marilena-Veronica Gavris, Catalin-Gabriel Badoiu, Cristian Haraga, op. cit., p. 259. )

Ioan Schiaua, Titus Prescure, op. cit., p. 365.

Sorin David, in op. cit., p. 369.

Ioan Schiaua, Titus Prescure, op. cit., p. 364.

In doctrina s-a facut distinctie intre dispozitiile ce autorizeaza posibilitatea stabilirii in actul constitutiv, ca modalitate de exercitare a votului, si votul prin corespondenta, iar pe de alta parte prevederile referitoare la posibilitatea desfasurarii adunarii generale si prin corespondenta, iar dispozitiile art. 122 trebuie interpretate in sensul ca in cazul acestor societati, votarea prin corespondenta, nu este admisibila decat daca intreaga procedura de dezbatere si votare are loc prin corespondenta (Radu N. Catana, op. cit., p. 46)

Sorin David, in op. cit., p. 375

I.L. Georgescu, op. cit., vol. II, p. 305.

Ion Turcu, Legea procedurii insolventei. Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2007, p 155.

Idem

Ioan Schiaua, Titus Prescure, op. cit., p. 371.

Idem

Tribunalul Iasi, s.c. nr. 853 din 19 iulie 1999, citata de Dan Mircea Tabaltoc, op. cit., p. 48.

Cristian Dutescu, op. cit., Editia a II-a, p. 273.

Spre exemplu, cu privire la adunarea constitutiva art. 25 alin. 2 prevede ca nimeni nu poate reprezenta mai mult de 5 acceptanti.

Codul civil italian in art. 2372 limiteaza la 20 numarul societarilor ce pot fi reprezentati de un mandatar.

I.L. Georgescu, op. cit., vol. II, p. 331.

Cristina Cucu, Marilena-Veronica Gavris, Catalin-Gabriel Badoiu, Cristian Haraga, op. cit., p. 248.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia comerciala, decizia nr. 1964 din23 mai 2007

In acelasi sens a se evedea Cristian Dutescu, op. cit., p. 219.

Spre deosebire de legislatia franceza care recunoaste valabilitatea mandatului in alb ce reprezinta o procura semnata de actionar fara a se indica numele mandatarului si modul in care se voteaza; un astfel de mandat este pus la dispozitia presedintelui adunarii generale a actionarilor. Codul civil italian in art. 2372 alin. 3 interzice procura in alb.

Cu totul alta este situatia societatilor listate, reglementarile speciale prevazand inclusiv precizarea exacta a psobilitatii de vot: "pentru", "impotriva" sau "abtinere" (art. 139 alin. 1 pct. 5 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006); a se vedea pentru detalii Cristian Dutescu, op. cit., Editia a II-a, p. 217-218.

Sorin David, in op. cit., p. 379.

Este adevarat ca un mandat in alb poate sa ascunda o conventie de cesionare a votului prohibita de art. 128 alin. 1, insa o astdel de conventie trebuie probata si este lovita de nulitate absoluta.

In sensul valabilitatii mandatului in alb asupra sensului votului, atat timp cat el se limiteaza la ordinea de zi a adunarii a se vedea Radu N. Catana, op. cit., p. 45.

Curtea Suprema de Justitie, Sectia comerciala, decizia nr. 6482/2001, Curierul Judiciar nr. 8/2002, p. 40.

Ioan Schiaua, Titus Prescure, op. cit., p. 372.

Cristina Cucu, Marilena-Veronica Gavris, Catalin-Gabriel Badoiu, Cristian Haraga, op. cit., p. 248.

In sensul ca este necesar acordul tuturor a se vedea I.L. Georgescu, op. cit., p. 331.

Curtea de Apel Cluj, Sectia comerciala, decizia 185/2000, R.D.C. 3/2002, p. 155-156.

I. Turcu, Teoria si practica dreptului comercial roman, vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1998, p. 354.

Sorin David, in op. cit., p. 378.

Curtea Suprema de Justitie, Sectia comerciala, decizia nr. 3099/2001, Pandectele Romane, nr. 3/2002, p. 93.

Curtea Suprema de Justitie, Sectia comerciala, decizia nr. 688/2001, Pandectele Romane, nr. 4/2001, p. 118.

D.D. Gerota, Curs de societati comerciale, Imprimeria Fundatia Culturala Regele Mihai I, Bucuresti, 1928, p. 145.

Curtea Suprema de Justitie, decizia nr. 2371/2000, Juridica nr. 3/2001, p. 137.

Decizia nr.537 din 5 februarie 2007

I.L. Georgescu, op. cit.,vol. II, p. 332.

In practica interbelica s-a retinut ca nu se poate admite inmatricularea unei societati pe actiuni daca prin actul constitutiv al acesteia se limiteaza dreptul la vot numai pentru actionarii care au un numar de minim 5 actiuni, deoarece daca s-ar admite o asemenea derogare ar fi actionari care ar fi exclusi de la orice control al administrarii societatii Curtea de Apel Bucuresti, , sectia a IV-a, decizia din 30 ianuarie 1921, in Practica judiciara in materie comerciala, vol. II, Ed. Lumina, Bucuresti, 1991, p. 128

Cristian Dutescu, op. cit., Editia a II-a, p. 286.

C. Predoiu, in op. cit., p. 308.

Cristian Dutescu, op. cit., p. 284.

Ioan Schiaua, Titus Prescure, op. cit., p. 306-307; Cristian Dutescu, op. cit., Editia a II-a, p. 284-285; C. Predoiu, in op. cit., p. 308.

Radu N. Catana, op. cit., p. 28-29.

V. Mircea, Suspendarea dreptului de vot in cazul actiunilor neplatite, R.D.C. nr. 2/2003, p. 85.

C. Predoiu, in op. cit., p. 308.

Radu N. Catana, op. cit., p. 25

Simona Dumitrache, Consideratii despre momentul cand se naste dreptul de vot in cazul actiunilor subscrise si neliberate integral, R.D.C. nr. 10/2001, p. 65-70.

Mircea N. Costin, Calin M. Costin, Cu privire la corecta interpretare a art. 100 si art. 101 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 republicata, R.D.C. nr. 2/2002, p. 63

Pentru detalii a se vedea Cristian Dutescu, op. cit., Editia a II-a, p. 293-294.

Dominique Schmidt, op. cit., p. 94.

Sorin David, in op. cit., p. 382.

Octavian Capatina, op. cit., p. 318.

Curtea Suprema de Justitie, decizia nr. 4595/2002, Revista Romana de Dreptul Afacerilor nr. 7-8/2003, p. 156.

Tribunalul Bucuresti, sentinta nr. 5253/2004, citata in Cristina Cucu, Marilena-Veronica Gavris, Catalin-Gabriel Badoiu, Cristian Haraga, op. cit., p. 252.

Carmen Popa, Obligatia legala de abtinere de la deliberari in cazul in care exista un interes contrar aceluia al societatii si sanctiunea aplicabila, R.D.C. nr. 5/2003, p. 86.

I.L. Georgescu, op. cit., vol II, p. 349.

Marius Scheaua, op. cit., p. 281.

C.S.J. Sectia comerciala, decizia nr. 3391/2002, in R.D.C. 7-8/2002, p. 346.

Cristina Cucu, Marilena-Veronica Gavris, Catalin Gabriel Badoiu, Cristian Haraga, op. cit., p. 253.

Dominique Schmidt, op. cit., p. 139.

Idem

Curtea de Apel Cluj, decizia nr. 167 din 23 noiembrie 1995, citata in Ion Turcu, Teoria si practica dreptului comercial roman, vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1998, p. 356-358.

Elena Carcei, op. cit., p. 221.

Ioan Schiua, Titus Prescure, op. cit., p. 380.

In materia pietei de capital s-a recunoscut legalitatea unor astfel de conventii, in art. 2 din Legea nr. 297/2004 definindu-se "persoanele implicate" ca fiind persoanele care participa direct sau indirect la incheierea unor acorduri in vederea obtinerii sau exercitarii in comun a drepturilor de vot.

Radu N. Catana, op. cit., p. 34.

Idem

In acest sens si Ioan Schiaua, Titus Prescure, op. cit., p. 381.

In acelasi sens Sorin David, in op. cit., p. 338.

I.L. Georgescu, op. cit., pg. 346.

Marian Bratis, op. cit., p. 483.

Sorin David, in op. cit., p. 388.

S-a sustinut cu privire la acest aspect ca un proces-verbal nu poate fi insris autentic intrucat notarul public, chiar daca participa la adunare, nu are calitatea de secretar, Legea nr. 31/1990 stabilind cine are aceasta calitate; notarul public neavand aceasta calitate nu intocmeste si nu semneaza procesul-verbal de sedinta (Elena Carcei, op. cit., p. 212). Nu suntem de acord cu acesta opinie, considerand ca legiuitorul prin art. 129 alin. 3 stabilind posibilitatea de a supraveghea sau indeplini operatiunile ce revin secretarilor conform art. 129 alin.2, implicit a stabilit posibilitatea, in masura realizarilor acestora de catre notar, ca acel proces-verbal sa produca efectele specifice actelor autentice, in caz cotrar, negasind o explicatie pentru rolul notarului.

Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VI-a comerciala, decizia nr. 1290/2003, in Culegere practica judiciara comerciala pe 2003 a Curtii de Apel Bucuresti, Ed. Brilliance, 2005, p. 230.

I.L. Georgescu, op. cit., vol. II, p. 353.

Radu N. Catana, Dreptul societatilor comerciale. Probleme actuale privind societatile pe actiuni. Democratia actionariala, Ed. Sfera, Cluj-Napoca, 2007, p. 19.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia comerciala, decizia nr. 2576 din 15 septembrie 2004, in RDC nr. 7-8/2006, p. 246-247.

Idem