Controlul parlamentar exercitat prin intermediul motiunilor

Spre deosebire, insa, de motiunea de cenzura, motiunea simpla reprezinta un instrument mai eficient de control al Parlamentului asupra Guvernului, dar adoptarea unei motiuni simple nu are ca efect juridic direct revocarea din functie a unui ministru. Camerele Parlamentului nu au nici macar abilitarea necesara sa prevada in propriile regulamente o atare posibilitate, efectele motiunii producandu-se doar pe plan politic stiut fiind faptul ca motiunea individuala nu este consacrata constitutional, cel putin pentru moment, in Romania. Asadar, chiar daca in urma unei astfel de motiuni simple, parlamentarii din oricare Camera a Parlamentului isi exprima opinia potrivit careia un membru al Guvernului ar trebuie sa fie demis din functie, primul-ministru nu este obligat a tine cont, decat eventual moral sau politic, de acest punct de vedere, cu atat mai putin nu este obligat a actiona in acest sens.

Apreciem, ca fie prin motiunea simpla, fie prin raportul unei comisii de ancheta, Parlamentul, prin fiecare dintre Camerele sale, poate atrage atentia atat membrului Guvernului in cauza, cat chiar si primului-ministru asupra activitatii ineficiente a sectorului, a ministerului supus controlului si, de ce nu, chiar asupra faptului ca membrul respectiv al Guvernului nu mai beneficiaza de increderea parlamentarilor. Chiar daca nici un text constitutional sau legal nu-l obliga pe membrul Guvernului sau pe primul-ministru a adopta o masura pentru corectarea deficientelor constatate cu privire la activitatea supusa controlului, "salvgardarea" politica a membrului Guvernului, poate, pe viitor, chiar a Guvernului, ar trebui sa determine luarea unor masuri.

Precizand aspectul ca Guvernul este "parlamentar prin origine" am punctat faptul ca in sistemul nostru constitutional, "nasterea" unui Guvern este conditionata, inclusiv, de acordarea votului de incredere de catre Parlament in conditiile prevazute de art.103 din Constitutie si dezvoltate prin Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului . Din pacate, insa, incetarea activitatii unui Guvern poate sa fie anticipata fata de momentul stabilit prin art.104 alin.(2) din Constitutie, respectiv data depunerii juramantului de catre membrii Guvernului nou investit, iar una dintre modalitatile prin care se poate produce acest eveniment este retragerea votului de incredere de catre Camerele Parlamentului reunite in sedinta comuna

In acest context, art.113 din Constitutie prevede posibilitatea Camerei Deputatilor si Senatului ca, in sedinta comuna, sa poata retrage increderea acordata Guvernului prin adoptarea unei motiuni de cenzura, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor, scop in care cel putin o patrime dintre acestia trebuie sa initieze aceasta motiune ce se comunica Guvernului la data depunerii sale. Intre momentul initierii si cel al supunerii la vot a motiunii de cenzura - operatiune simetric opusa votului de incredere - aceasta va fi supusa dezbaterii in sedinta comuna a celor doua Camere, dupa trei zile de la data la care a fost prezentata tot in sedinta comuna a acelorasi Camere. In acest interval de timp, Guvernul, primind motiunea de cenzura de la Presedintele Camerei Deputatilor , isi poate formula "apararea".

Data si locul sedintei comune in care va avea loc dezbaterea motiunii de cenzura, impreuna cu invitatia de participare, se va comunica Guvernului tot de catre presedintele Camerei Deputatilor, cu 24 de ore inainte ca aceasta sa aiba loc. Ulterior prezentarii motiunii de cenzura de catre deputatul sau senatorul desemnat de initiatorii acesteia, presedintele care conduce sedinta comuna va da cuvantul primului-ministru sau, in cazul imposibilitatii participarii acestuia, membrului Guvernului care il reprezinta, pentru prezentarea pozitiei Guvernului, iar, mai apoi, deputatilor si senatorilor in ordinea inscrierii lor la cuvant.       

Incheierea dezbaterilor va fi urmata de votarea motiunii de cenzura, votul fiind

unul secret si exprimat prin bile, asa precum se procedeaza si in momentul acordarii votului de incredere Guvernului, preferandu-se astfel respectarea principiului simetriei.

Spre deosebire de efectele produse de adoptarea unei motiuni simple, efectele juridice ale adoptarii motiunii de cenzura sunt de nedorit pentru Guvern care, in aceste conditii, isi va inceta mandatul inainte de termen, urmand ca pana la depunerea juramantului de catre membrii noului Guvern,

Guvernul demisionar sa indeplineasca, in conditiile art.110 alin.(4) din Constitutie, doar actele necesare pentru administrarea treburilor publice. Procedura de formare a unui nou Guvern va fi initiata de catre Presedintele Romaniei, urmare a primirii de la Parlament a hotararii, semnate de presedintii celor doua Camere, prin care se atesta adoptarea motiunii de cenzura prin votul majoritatii absolute a membrilor celor doua Camere ale Parlamentului. Insa, in cazul in care motiunea de cenzura este respinsa, cei care au initiat-o nu mai pot depune o alta in aceeasi sesiune, cu o singura exceptie, respectiv atunci cand in

virtutea art.114 din Constitutie este angajata raspunderea Guvernului.

Initierea unei motiuni de cenzura poate fi apreciata, cel putin, ca un avertisment al Parlamentului, mai precis a majoritatii parlamentare care sustine echipa guvernamentala, iar adoptarea acesteia poate indica chiar o "reorganizare" a fortelor politice din cadrul Parlamentului care, astfel, vor incerca sa si impuna propriul Guvern. Oricum promovarea si, cu atat mai mult, adoptarea unei motiuni de cenzura denota existenta unei crize politice in stat, stabilitatea guvernamentala fiind pusa sub semnul intrebarii.

Avand in vedere faptul ca Guvernul este o autoritate cu o activitate permanenta care, prin rolul sau constitutional, asigura, practic si in fapt, guvernarea si administrarea statului, legiuitorii constituanti au incercat a consacra nu doar, asa precum a facut si legiuitorul roman, acest sistem al increderii prezumate in care Guvernul aflat la putere prezuma ca are increderea Parlamentului atata timp cat aceasta nu i-a fost retrasa explicit. Astfel, a fost consacrat si un sistem al increderii alternative in cadrul caruia Parlamentul nu-i poate retrage increderea Guvernului decat cu conditia de a fi transferata unui

alt Guvern..

In sistemele parlamentare, am spune noi chiar si in cele semiprezidentiale si semiparlamentare, puterea relativa a executivului si a legislativului va putea fi masurata printr-unul dintre cele mai bune indicatoare - durabilitatea cabinetului. Astfel un cabinet care sta la putere putin timp este relativ slab, pe cand un cabinet care sta la putere timp indelungat este, probabil, dominant vis-a-vis de legislativ. In acest ultim context, apreciem noi, guvernul va putea fi cel care va risca a-si angaja raspunderea in fata parlamentului, apeland astfel la ceea ce doctrina a identificat a fi o motiune de cenzura provocata

Constitutia noastra a consacrat aceasta institutie prin art.114, permitandu-i, astfel Guvernului, dar, in primul rand primului-ministru sa verifice raporturile pe care le are cu Parlamentul, dar chiar si sa-i intareasca pozitia fata de acesta.

Astfel, Guvernul are posibilitatea de a-si angaja raspunderea in fata celor doua Camere reunite ale Parlamentului, in sedinta comuna, fie asupra unui program, fie a unei declaratii de politica generala sau a unui proiect de lege. In cazul in care in termen de trei zile de la prezentarea programului, a declaratiei

sau a proiectului de lege, este depusa si votata in conditiile art.113, mentionate in cele ce preced, o motiune de cenzura, Guvernul este demis. In cazul in care fie o astfel de motiune este depusa, dar nu este votata, fie nu este depusa o asemenea motiune de cenzura, proiectul de lege este considerat adoptat, iar programul sau declaratia de politica generala devin aplicabile in mod obligatoriu pentru Guvern.

Apeland la aceasta procedura constitutionala, in cazul in care nu este demis, Guvernul va putea completa sau, dupa caz, modifica, programul de guvernare acceptat de catre Parlament, in cazul in care si-a asumat raspunderea asupra unui program sau declaratie de politica generala. In situatia in care si-a

asumat raspunderea pentru un proiect de lege, cum de altfel s-a si intamplat de regula in practica de stat, Guvernul, folosind aceasta "arma suprema a parlamentarismului rationalizat", evita procedura legislativa impusa de Constitutie pentru adoptarea unui text de lege ce imbraca forma unui proiect de lege.      

Revizuirea Constitutiei noastre din 2003 a limitat aceasta posibilitate a Guvernului pentru ca a permis ca proiectul de lege ce se doreste a fi adoptat prin angajarea raspunderii Guvernului, sa fie, potrivit art.114 alin.(3), modificat sau completat, dupa caz, cu amendamente, acestea din urma trebuind

sa fie acceptate, totusi, de catre Guvern. Astfel legiuitorul nostru constituant a evitat folosirea abuziva a acestei modalitati de adoptare a unui proiect de lege prin "sarirea" peste procedura constitutionala de adoptare a legii, iar, pe de alta parte, a evitat o posibila si ulterioara modificare sau completare a proiectului de lege proaspat adoptat, prin procedura parlamentara specifica.

Pentru ca in practica noastra de stat, guvernele au preferat a adopta, prin aceasta modalitate, proiecte de lege ce contineau mai multe obiecte de reglementare, doctrina a apreciat ca de vreme ce legiuitorul nu a inteles sa faca distinctie nici in procesul de adoptare a Constitutiei, nici in procedura de revizuire a acesteia, ramane la latitudinea Guvernului sa contureze dimensiunile si continutul acestui proiect de lege, obiectul de reglementare si forma tehnico-juridica a proiectului respectiv urmand a fi apreciate doar de catre Guvern. Contrar acestui punct de vedere, s-a exprimat si opinia potrivit careia

expresia "un proiect de lege" trebuie sa fie interpretata in sens restrictiv, angajarea raspunderii neputandu-se face cu privire la doua proiecte de lege sau la un pachet de asemenea proiecte pentru ca in acest caz s-ar anula practic rolul Parlamentului de unica autoritate legiuitoare.

Suntem de parere ca, desi intr-adevar Guvernul are libertatea de a aprecia dimensiunile, continutul proiectului si, mai ales, obiectul de reglementare pentru care intelege sa si angajeze raspunderea in fata Parlamentului, iar parlamentarii au posibilitatea de a sanctiona optiunea Guvernului prin depunerea si

votarea unei motiuni de cenzura in conditiile art.113 din Constitutie, de lege ferenda, s-ar impune ca in cazul codurilor si a altor legi de o complexitatea deosebita o astfel de procedura de adoptare sa nu fie acceptata. Sustinerea acestui punct de vedere se intemeiaza tocmai pe caracterul complex al acestor legi ceea ce ar impune, cu atat mai mult, elaborarea acestora prin procedura parlamentara clasica