Adresarea de mesaje Parlamentului de catre Presedinte

Analiza acestor atributii porneste de la dispozitiile art. 88 din Constitutie, ramas neschimbat ca urmare a revizuirii, potrivit caruia Presedintele Romaniei adreseaza Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale natiunii.

O prevedere constitutionala cu privire la obligativitatea prezentarii unui mesaj de catre Presedintele Romaniei se regaseste si in art. 92 consacrat atributiilor in domeniul apararii. Astfel, potrivit art. 92 alin. (3), masurile de respingere a unei agresiuni armate impotriva tarii, luate de Presedintele Romaniei, trebuie aduse neintarziat la cunostinta Parlamentului, de catre acesta, printr-un mesaj.

Practic, se subliniaza in doctrina recenta, Constitutia consacra un mesaj in situatii normale si unul in cazuri de exceptie.

In ce priveste mesajul Presedintelui reglementat prin art. 88 din Constitutie, in doctrina actuala s-a apreciat ca, in calitate de sef al executivului, alaturi de primul-ministru, este firesc ca Presedintele sa dispuna de legaturi institutionalizate cu Parlamentul, autoritatea publica ce exercita controlul asupra

Guvernului si a administratiei publice. Astfel, in cazul in care Presedintele Romaniei apreciaza ca anumite aspecte legate de imbunatatirea activitatii Guvernului, a administratiei centrale de specialitate sau chiar a autoritatilor autonome locale tin de procesul legislativ sau de controlul parlamentar este

firesc si necesar sa existe un canal de comunicare cu Parlamentul.

Rolul mesajelor prezidentiale, s-a apreciat in doctrina, este acela de a sensibiliza forul legislative cu problemele politice prioritare sau care in optica puterii legiuitoare si a puterii executive sunt private in mod diferit, riscand sa produca blocaje in activitatea statala sau convulsii in viata sociala. Cu alte

cuvinte, Presedintele nu face decat sa atraga atentia asupra unor probleme, fara a dobandi o pozitie de superioritate in cadrul sistemului constitutional, Parlamentul fiind suveran sa adopte sau nu anumite masuri ulterioare.

Legat de exercitarea acestei atributii constitutionale, in absenta unui cadru legislativ adecvat, in doctrina s-au ridicat probleme cu privire la continutul mesajului la forma de adresare a acestuia precum si la regimul juridic aplicabil si implicit, efectele mesajului

In ce priveste primul aspect - continutul mesajului - s-a apreciat ca sfera problemelor ce pot face obiectul mesajului este relativ determinata, fiind lasata la libera apreciere a Presedintelui, care poate decide asupra continutului acestuia. Este vorba despre o veritabila putere discretionara de care dispune Presedintele in alegerea continutului mesajului, care trebuie in mod firesc sa fie de competenta Parlamentului.

Sub aspectul formei de adresare a mesajului nici Constitutia si nici vreun alt text legal nu contin vreo precizare, putand fi imaginate diverse forme de adresare si anume: prezentarea directa de catre Presedinte, citirea mesajului de catre un consilier prezidential sau chiar trimiterea mesajului sub forma unei scrisori publice.

Fata de continutul art. 88, legat de regimul juridic si efectele mesajului, in practica parlamentara si, implicit, in doctrina s-a ridicat problema daca dezbaterea efectiva a acestuia ar trebui sa aiba loc imediat sau poate fi facuta si ulterior.

Singura precizare constitutionala legata de mesajul Presedintelui, fara a se distinge daca este vorba despre un mesaj adresat in conditiile art. 88 sau in conditiile art. 92 alin. (3) este cea referitoare la obligatia celor doua Camere de a se reuni in sedinta comuna pentru a "primi mesajul Presedintelui Romaniei', potrivit art. 65 alin. (2) lit. a) din Constitutia republicata

Sub acest aspect, la sesizarea Presedintilor celor doua Camere, in conditiile art. 144 lit. b) din Constitutia Romaniei din 1991, Curtea Constitutionala a fost solicitata sa se pronunte cu privire la continutul art. 7 alin. (1) din Regulamentul sedintelor comune ale celor doua Camere, potrivit caruia "prezentarea si dezbaterea mesajelor adresate parlamentului se inscriu cu prioritate pe ordinea de zi'. Prin Decizia nr. 87/1994, Curtea Constitutionala a declarat neconstitutionala aceasta prevedere, in ceea ce priveste obligativitatea dezbaterii, intrucat reuneste doua aspecte ce nu pot fi decat distincte, cu

exceptia situatiei avute in vedere de art. 92 alin. (3), referitor la aducerea la cunostinta Parlamentului a masurilor luate pentru respingerea unei agresiuni. Din considerentele deciziei retinem urmatoarele elemente definitorii pentru conturarea regimului juridic aplicabil mesajului Presedintelui.

Nici o dispozitie constitutionala nu prevede obligatia supunerii acestui mesaj spre dezbatere Parlamentului. Mesajul constituie un act politic exclusiv al Presedintelui pe care Camerele, intrunite in sedinta comuna au numai obligatia de a-l "primi', motiv pentru care organizarea dezbaterii mesajului cu participarea presedintelui este in contradictie cu aceste prevederi. Prin locul si rolul sau, derivate din alegerea directa de catre popor, asemeni Parlamentului, Presedintele nu poate fi participant la o dezbatere parlamentara deoarece aceasta ar insemna sa si angajeze raspunderea politica, ceea ce este

contrar pozitiei sale constitutionale.

Primirea mesajului de catre Camerele reunite constituie o modalitate a colaborarii celor doua autoritati alese prin vot direct (Parlamentul si Presedintele Romaniei) constand in aducerea la cunostinta parlamentarilor a opiniilor Presedintelui cu privire la principalele probleme politice ale natiunii. De aceea, dupa primirea, mesajului, aspecte ce alcatuiesc continutul sau ar putea face obiectul unei dezbateri, dar ca o problema separata

Prin urmare, dupa cum se precizeaza in comentariul acestui articol din Constitutie, Presedintele nu este imputernicit prin dispozitiile constitutionale decat sa si prezinte pozitia cu privire la una sau mai multe probleme ce privesc statul in acel moment, iar in cazul in care se impune o hotarare in chestiunea

respectiva, Parlamentul avand libertarea deplina de a decide dupa cum crede de cuviinta