1. Raportat la structura romanelor precedente studiate, cum consideraţi compoziţia romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război? Dar perspectiva cronologică? 2. Ce trăsături ale lui Gheorghidiu reies din fragmentul de mai jos? Eşti de acord cu optica lui? "Îţi construieşti casa pentru o femeie, cumperi mobila pe care a ales-o ea, îţi fixezi deprinderile cum le-a dorit ea.

Toate planurile tale de viitor până la moarte sunt făcute pentru doi inşi. A plecat de acasă, şi eşti necontenit îngrijorat să nu i se întâmple ceva..

. Te străpunge ca un stilet orice aluzie despre ea şi eşti nebun de fericire când, după greutăţi materiale şi umilinţe uneori, ai izbutit să-i faci o surpriză care s-o uimească de plăcere. Ei bine, într-o zi vine femeia aceasta şi-ţi spune că toate astea trebuie să înceteze până mâine la ora 11,35, când pleacă la gară.

Shylock n-a avut curajul să taie din spatele unui om viu exact livra de carne la care avea dreptul, căci ştia că asta nu se poate. Totuşi, femeia crede că din această simbioză sentimentală, care e iubirea, poate să-şi ia înapoi numai partea pe care a adus-o ea fără să facă rău restului. Nici un doctor nu are curajul să despartă corpurile celor născuţi uniţi, căci le-ar ucide pe amândouă.

Când e cu adevărat vorba de o iubire mare, dacă unul dintre amanţi încearcă imposibilul, rezultatul e acelaşi. Celălalt, bărbat sau femeie, se sinucide, dar întâi poate ucide. De altminteri aşa e şi frumos.

Trebuie să se ştie că şi iubirea are riscurile ei. Că acei care se iubesc au drept de viaţă şi de moarte, unul asupra celuilalt." 3.


Relatează unul dintre bancurile pe care Nae Gheorghidiu le spunea în diferite ocazii (pe stradă, în Parlament etc). 4. În ce context are loc dialogul de mai jos şi ce imagine încearcă naratorul să creeze în legătura cu Ela? "Tare mi-e teamă că dacă nu ţi-o conveni nici ea, o să-i spui "să tacă" şi filozofiei.

Voi femeile...

- Te rog...

nici un "voi femeile"...

eu sunt eu...

eu nu sunt "femeile". Am tras-o de nas, s-a apărat ca de o albină cu palma..

. şi pe urmă iar a luat mutra întrebătoare. - Stai întâi să îndrept abajurul, ca să-ţi fie capul în lumină.

.. Nu pot suferi să-ţi vorbesc, fără să-ţi văd ochii.

Îmi dă "neliniştea metafizică", şi întorcând lampa cu abajur mare, verde, de citit seara, am scăldat-o în lumină. Cu formele ei calde şi vii, era ca o bucurie a serii. - Ah.

.. iar începi.

.. credeam că ai devenit serios, şi trase de urechile de dantelă puişorul de puf.

- Dragă, filozofii, ca toţi copiii, au vrut să ştie la început "cine a făcut lumea?". - Cine s-o facă? Dumnezeu..

. - Da? Ai uitat întrebarea: dar pe Dumnezeu cine l-a făcut, tăticule? - !?..

. se miră cu ochii măriţi şi gura micşorată." 5.

Cum se numeşte capitolul cel mai dramatic în care este relatat războiul şi ce rol are acesta asupra lui Gheorghidiu? 6. În ce context aude Ştefan fragmentele din versurile de mai jos: "O, m-a mâncat, mânca-o-ar dracii./Mi-a mâncat polii şi francii.

Şi deodată iar iubirea, plămădeală de nebunie, de dezgust, de jaf, de setea de a lepăda tot ce-i străin, de a evada, de a învia într-o formă sau alta: O, hai, mândro, să trecem Oltul,/Să schimbăm vorba şi portul. Fată dragă şi zăpăcită, dacă am putea şi noi fugi..

. şi noi, dacă ne-am putea dezbrăca de tot ce-a fost..

. Nu vezi că nu mai poate dura aşa? O, hai, mândro, să trecem apa,/Să schimbăm vorba şi fapta." 7.

Comentează atitudinea lui Gheorghidiu din finalul romanului care porneşte de la următorul citat: ". Vorbeşte mult, platitudini încălecate, asociate la întâmplare, şi zâmbetul meu binevoitor o încurajează...

- Ascultă, fată dragă, ce-ai zice tu dacă ne-am despărţi?" Succes!!!