Vasile Voiculescu este poetul cu cea mai profunda vocatie pentru tema religioasa.El face parte din sirul scriitorilor pentru care"sentimentul religios apare inradacinat adanc inca din capul locului"(Ovid S.Crohmalniceanu).Poezia sa se arata interesata si de folclor de primitivitate si de elementul teluric,in volume precum:"Destin","Urcus"si"Intrezariri".
Poezia religioasa ramane filonul central al creatiei lui Voiculescu,aceasta putand fi comparata cu cea a lui Mallarme,a lui Valery,Reiner Maria Rilke,sau alaturi de cea a lui Ion Pillat.
Poezia "In gradina Ghetimanii"a fost publicata in volumul "Parga"in 1921,ea atestand maturitatea artistica a poetului si prefigureaza tematic volumul"Poeme cu ingeri".Punctul de plecare in ealizarea poeziei este episodul biblic in care Mantuitorul sa adresa lui Dumnezeu rugandu-L sa-i dea putereade a indura chinurile la care urma sa fie supus.
Titlul poeziei sugereaza locul in care se desfasoara drama Mantuitorului.Poezia este o meditatie pe legea iubirii,care are ca sens jertfa de sine a Domnului Iisus Hristos dar este si o elegie,in care Vasile Voiculescu umanizeaza comportamentul lui Iisus.Aflat singur in fata divinitatii Iisus implora ajutorul acesteia de a-i da puterea necesara pentru a indura chinurile la care urma sa fie supus,dar totodata este sugerata si impotrivirea omului in fata destinului.Motivul central al poeziei este rugaciunea care capata anumite semnificatii religioase si morale.In sens crestin aceasta ruga dezvaluie lupta lui Iisus cu ispitele Diavolului si victoria Sa asupra indoielii de sine.In sens etic,denota incercarea de a-i convinge pe ucenicii sai ca spiritul uman trebuie sa ramana neadormit si ca se cuvine sa vegheze asupra patimilor proprii.In sens profund uman si afecti,releva tristetea lui Iisus la aflarea faptului ca tradatorii lui s-au aflat in imediata sa apropiere,chiar mancand dintr-un"blid"cu El.
Poemul voiculescian evoca lupta Mantuitorului cu propria soarta si temerea lui fireasca de a bea "paharul"suferintelor omenesti.
Prima strofa a poeziei ne prezinta planul interior,cel din sufletul lui Iisus,iar ultima strofa ne prezinta planul exterior,cel al naturii asupra careia se rasfrange durerea Mantuitorului.Imaginile artistice,vizuale:"sudori de sange","chipu-i alb ca varul" si auditive:"amarnica-i strigare" au rolul de a intensifica durerea si tensiunea lirica.
Cadrul este unul simbolic,muntele fiind un loc sacru care sugereaza aspirtia omului spre innalt si apropierea acestuia de Dumnezeu.Toata intamplarea se desfasoara seara,moment al zilei care semnifica sfarsitul acesteia,iar in mod simbolic sfarsitul vietii si inceputul mortii.Din punct de vedere morfologic se remarca frecventa verbelor care contribuie la carcterul narativ al textului.verbele la imperfect sugereaza perioada indelungata a chinurilor la care a fost supus Mantuitorul.
Poezia apartine lirismului obiectiv deoarece nu sunt prezente in poezie marci ale eului liric.