"Iubirea cheamă iubire şi ea. Nu este atât de important să fii iubit, cât să iubeşti tu - cu toată puterea şi cu toată fiinţa" (C.Brăncuşi)
(ipoteza/opinia)
Privitor la afirmaţia lui Brâncuşi că "Iubirea cheamă iubire şi ea. Nu este atât de important să fii iubit, cât să iubeşti'tu - cu toată puterea şi cu toată fiinţa", consider că iubirea nu cheamă iubire şi că cele susţinute de marele artist nu-şi dovedesc valabilitatea.
(argumentele şi conectorii)
Un prim argument este acela că două persoane care se căsătoresc din interes ori siliţi de împrejurări speră că iubirea va veni cu timpul şi se va instala pe măsură ce vor convieţui. Din nefericire. însă, ei nu vor cunoaşte niciodată iubirea adevărată, ci doar o formă de ataşare, de atracţie falsă ori superficială. De pildă. în comedia lui Caragiale. "O scrisoare pierdută", Zaharia şi Zoe Trahanache salvează numai aparenţele unei căsnicii fericite, însă fiecare îşi urmăreşte propriul interes.
O altă situaţie întâlnită în viaţa reală este chiar mai dramatică: atunci când cineva este foarte îndrăgostit şi consideră că şi-a găsit în partener "sufletul-pereche", dar acesta nu simte la fel şi respinge iubirea celuilalt. Oricât de insistent ar fi îndrăgostitul, nu va reuşi niciodată să inoculeze în inima celuilalt simţăminte asemănătoare, aşa că iubirea nu "cheamă" iubire.
Despre a doua parte a acestei afirmaţii: "Nu este atât de important să fii iubit, cât să iubeşti tu - cu toată puterea şi cu toată fiinţa", cred că este, în mare măsură, eronată. Atunci când iubeşti cu toată fiinţa şi cu toată puterea, simţi nevoia să fii, la rândul tău, iubit. Părerea mea este că niciun om nu ar accepta să trăiască alături de cineva care nu-i împărtăşeşte sentimentele. Pe de altă parte, adevărul este că nu îţi poţi alege momentul când te îndrăgosteşti şi, dacă te copleşeşte acest sentiment, cel mai bun lucru pe-care îl poţi face este să iubeşti cu toată fiinţa şi să nu îţi fie frică de acest simţământ, pentru altfel nu-ţi vei găsi niciodată "sufletul pereche".
(concluzia)
în concluzie, iubirea nu cheamă iubire, este important ca cel de care te-ai îndrăgostit să îţi împărtăşească sentimentele, însă trebuie să dai frâu liber pornirilor, pentru că atunci când îţi vei găsi perechea nu vei şti să o preţuieşti şi o vei pierde. Cred cu tărie că iubirea trebuie să aibă dublu sens, adică să fie un sentiment reciproc.