Uzura normala de functionare reprezinta un fenomen fizic inevitabil datorat mai multor factori: mecanici, termici, oxidare, oboseala, etc.
In functie de factorii mentionati, uzura normala de functionare poate fi: uzura mecanica (prin eroziune si abraziune), uzura termica (prin oxidare), uzura prin oboseala (fretare, exfoliere si cavitatie), uzura prin coroziune (chimica, electrochimica).
Uzura mecanica. Acest tip de uzura este rezultatul direct al frecarii suprafetelor a doua piese. Ea duce la schimbarea formei, volumului si greutatii pieselor, fara sa produca vreo modificare a proprietatilor fizicocere, uzura mecanica este de doua feluri: uzura mecanica prin eroziune si prin abraziune.
Uzura prin eroziune se produce datorita contactului direct al suprafetelor in frecare,adica atunci cand pelicula lubrifiant este intrerupta sau nu sa format deloc.Intreruperea peliculei de lubrifiant devine posibila din cauza neregularitatilor suprafetelor aflate in frecare producandu-se astfel contacte locale in care creste mult presiune si temperatura,ceea ce conduce la suduri locale si apoi la ruperea lor. Pelicula te ulei este intrerupta (nu se formeaza) la pornirea unui utilaj, cand din cauza greutatii proprii a uleiului acesta a fost indepartat dintre piese sau cand, fiind prea vascos, nu poate fi impins la dispozitivul de ungere la suprafetele de frecare.
Uzura prin abraziune se caracterizeaza prin aparitia unor deformari microplastice si prin taierea unor straturi subtiri metalice, de catre particule dure abrazive,care sunt situate intre suprafetele de frecare din punct de vedere al intensitatii, uzura prin abraziune depinde de proprietatile fizico-chimice ale materialelor din care sunt fabricate piesele, de viteza de alunecare si de presiunea in timpul frecarii.
Uzura termica. In cazul vitezelor si presiunilor mari, suprafetele aflate in frecar
e se incalzesc foarte mult. Datorita incalzirii excesive, in straturile superficiale ale pieselor, are loc o modificare micro-structurala, care modifica proprietatile mecanice ale metalelor, provocand inmuierea, strivirea sau griparea suprafetelor.
In functie de temperatura produsa prin frecare in piesele situate in contact au loc fenomene de: cristalizare, revenire, calire si chiar topire.
Uzura prin oxidare. Acest gen de uzura este determinat de patrunderea in startul superficial al metalului, de formarea in metal al unei solutii solide de oxogen si a unor combinatii de oxizi. Particulele solide de oxizi se desprind de pe metal sub forma de pulberi care erodeaza continuu straturile fragile ale metalului.
Uzura prin oboseala. Aceasta uzura este provocata de actiunea sarcinilor variabile asupra pieselor si apare sub 3 forme de manifestare: frecare, exfolierea suprafetelor si cavitatea.
Uzura prin frecare, este determinata de distrugerea suprafetelor metalice datorita suprapunerii efectelor de alunecare si oxidare.
Uzura prin exfoliere se manifesta prin desprinderea unor straturi superficiale foarte mici si subtiri, de ordinul milimicronilor, de pe suprafetele metalelor care prezinta tensiuni remanente sau sunt friabile.
Uzura prin cavitatie este provocata de sarcini ciclice care actioneaza pe suprafetele metalice ce functioneaza in medii lichide (pompe, turbine, etc).
Uzura prin coroziune. Coroziunea este un pr oces de degradare a suprafetelor metalice sub actiunea mediului ambiant si poate fi de natura chimica si electrochimica.
Coroziunea chimica este provocata de procesele chimice care au loc pe suprafata pieselor sb actiunea gazelor sau lichidelor (apa, solutii apoase de saruri, substante acide si alcaline). In urma reactiei chimice, pe suprafata metalului se formeaza o pelicula. In cazul A1, Cu, Br si a metalelor neferoase, in general, astfel de pelicule sunt fara pori si protejeaza metalul, impiedicand patrunderea reactiei chimice si coroziunii spre interior.
Din contra, la metalele feroase (oteluri), peliculele formate sunt poroase si permit patrunderea treptata a reactiei chimice in profunzime.
Coroziunea electrochimica este determinata de formarea de pile electrice locale care iau nastere pe suprafata metalului in prezenta unei solutii apoase din saruri bune conducatoare de electricitate (electrolitii). Intensitatea coroziunii este favorizata, de asemenea, de temperaturi inalte si de calitatea suprafetelor metalice. Combaterea coroziunii chimice si electrochimice constituie actualmente pe plan mondial si in tara noastra, o problema de o importanta deosebita care se realizeaza prin depunerea de oxizi (de aluminiu, fosfati, tratare suprafetei otelului cu solutii pe baza de acid fosfatic), depunerea de pelicule organice (lacuri, vopsele), depunerea de pelicule metalice rezistente la coroziune (nichel, crom).