Romantismul este o mişcare literară şi artistică, apărută în Europa la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XlX-lea, cu influenţe puternice şi în filozofie, istorie, drept, lingvistică, economie politică etc.
Romantismul a luat naştere în Anglia, de unde s-a extins în Germania şi Franţa, apoi în întreaga Europă. Acest curent cultural, care s-a manifestat nu numai în literatură, ci şi în artele plastice şi în muzică, s-a ridicat împotriva rigorilor, a dogmatismului estetic, a raţiunii reci şi a ordinii, propunându-şi să iasă din convenţional şi abstract. Romantismul a susţinut manifestarea fanteziei şi exprimarea sentimentelor, a originalităţii, spontaneităţii şi sincerităţii emoţionale, sprijinind promovarea libertăţii de expresie. Altfel spus, romantismul a pledat pentru explorarea universului interior al omului.
Teoreticianul romantismului european este considerat Victor Hugo, care a trasat şi a identificat direcţiile şi trăsăturile acestui curent cultural în \"Prefaţa\" de la drama \"Cromwell\" (1827), un adevărat program-manifest pentru propagarea emoţiei, fanteziei, originalităţii etc. Printre reprezentanţii europeni ai romantismului literar, se pot enumera scriitorii: Victor Hugo, Lamartine, Vigny, Musset (Franţa), Schiller, Heine, Grimm (Germania), Byron, Shelley, Keats, Scott (Anglia), Manzoni, Leopardi (Italia), Puşkin, Lermontov (Rusia). Literatura romantică şi-a găsit sursele ideatice şi de expresie în operele sociologice sau filozofice ale lui J.J.Rousseau, Kant, Shelling, iar romantismul târziu a fost dominat de influenţa ideilor metafizice ale
lui Hegel, Schopenhauer, Nietzsche, Kierkegaard şi alţii. . în literatura română se pot identifica trei etape: preromantismul, romantismul şi postromantismuL
Romantismul românesc a fost precedat de o formulă literară de tranziţie de la iluminism spre romantism, numită preromantism, reprezentat de Vasile Cârlova, Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, scriitori cunoscuţi şi sub numele paşoptişti.
Romantismul românesc a fost reprezentat în mod strălucit de Mihai Eminescu, fiind considerat ultimul mare romantic european şi încheind, aşadar, romantismul universal.
Postromantismul (prelungirea romantismului şi clasicismului) s-a manifestat prin îmbinarea elementelor romantice cu trăsături simboliste sau sămănătoriste, perioadă în care se înscriu G.Coşbuc, Al. Macedonski, Octavian Goga, Şt.O.Iosif, Barbu Ştefănescu Delavrancea.

Caracteristicile romantismului
. Introducerea unor noi categorii estetice: urâtul, grotescul, fantasticul, macabrul, pitorescul, feericul, precum şi a unor specii literare inedite: meditaţia, elegia, idila, poemul filozofic, nuvela istorică, drama romantică;
. Cultivă sensibilitatea, imaginaţia şi fantezia creatoare, minimalizând raţiunea şi luciditatea;
. Preponderenţa sentimentului asupra raţiunii (prin opoziţie faţă de rigorile clasiciste);
. Promovează inspiraţia din tradiţie, folclor şi din trecutul istoric, pe care îl consideră opus realităţii contemporane, dezamăgiţi de prezentul decăzut, fiind preocupaţi de reflectarea în opere a specificului naţional (culoarea locală);
. Evadarea din lumea reală se realizează prin vis sau somn (mitul oniric), într-un cadru natural nocturn;
. Contemplarea naturii se concretizează prin descrierea peisajelor sau a succesiunii anotimpurilor ca sugestie a curgerii ireversibile şi implacabile a timpului, prin reflecţii asupra gravelor probleme ale Universului în elegii, meditaţii şi poeme filozofice;
. Acorda importanţă deosebită sentimentelor, cu predilecţie iubirii, trăirilor interioare intense, fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative;
. In genul liric se manifestă inovaţii prozodice şi supremaţia subiectivismului, a pasiunii înflăcărate, a sentimentelor excesive, a fanteziei debordante; .