Document, comentariu, eseu, bacalaureat, liceu si facultate
Top documenteAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate



Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Romantismul - CURENTE CULTURALE/ LITERARE
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

Romantismul este o mişcare literară şi artistică, apărută în Europa la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XlX-lea, cu influenţe puternice şi în filozofie, istorie, drept, lingvistică, economie politică etc.
Romantismul a luat naştere în Anglia, de unde s-a extins în Germania şi Franţa, apoi în întreaga Europă. Acest curent cultural, care s-a manifestat nu numai în literatură, ci şi în artele plastice şi în muzică, s-a ridicat împotriva rigorilor, a dogmatismului estetic, a raţiunii reci şi a ordinii, propunându-şi să iasă din convenţional şi abstract. Romantismul a susţinut manifestarea fanteziei şi exprimarea sentimentelor, a originalităţii, spontaneităţii şi sincerităţii emoţionale, sprijinind promovarea libertăţii de expresie. Altfel spus, romantismul a pledat pentru explorarea universului interior al omului.
Teoreticianul romantismului european este considerat Victor Hugo, care a trasat şi a identificat direcţiile şi trăsăturile acestui curent cultural în \"Prefaţa\" de la drama \"Cromwell\" (1827), un adevărat program-manifest pentru propagarea emoţiei, fanteziei, originalităţii etc. Printre reprezentanţii europeni ai romantismului literar, se pot enumera scriitorii: Victor Hugo, Lamartine, Vigny, Musset (Franţa), Schiller, Heine, Grimm (Germania), Byron, Shelley, Keats, Scott (Anglia), Manzoni, Leopardi (Italia), Puşkin, Lermontov (Rusia). Literatura romantică şi-a găsit sursele ideatice şi de expresie în operele sociologice sau filozofice ale lui J.J.Rousseau, Kant, Shelling, iar romantismul târziu a fost dominat de influenţa ideilor metafizice ale



lui Hegel, Schopenhauer, Nietzsche, Kierkegaard şi alţii. . în literatura română se pot identifica trei etape: preromantismul, romantismul şi postromantismuL
Romantismul românesc a fost precedat de o formulă literară de tranziţie de la iluminism spre romantism, numită preromantism, reprezentat de Vasile Cârlova, Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, scriitori cunoscuţi şi sub numele paşoptişti.
Romantismul românesc a fost reprezentat în mod strălucit de Mihai Eminescu, fiind considerat ultimul mare romantic european şi încheind, aşadar, romantismul universal.
Postromantismul (prelungirea romantismului şi clasicismului) s-a manifestat prin îmbinarea elementelor romantice cu trăsături simboliste sau sămănătoriste, perioadă în care se înscriu G.Coşbuc, Al. Macedonski, Octavian Goga, Şt.O.Iosif, Barbu Ştefănescu Delavrancea.

Caracteristicile romantismului
. Introducerea unor noi categorii estetice: urâtul, grotescul, fantasticul, macabrul, pitorescul, feericul, precum şi a unor specii literare inedite: meditaţia, elegia, idila, poemul filozofic, nuvela istorică, drama romantică;
. Cultivă sensibilitatea, imaginaţia şi fantezia creatoare, minimalizând raţiunea şi luciditatea;
. Preponderenţa sentimentului asupra raţiunii (prin opoziţie faţă de rigorile clasiciste);
. Promovează inspiraţia din tradiţie, folclor şi din trecutul istoric, pe care îl consideră opus realităţii contemporane, dezamăgiţi de prezentul decăzut, fiind preocupaţi de reflectarea în opere a specificului naţional (culoarea locală);
. Evadarea din lumea reală se realizează prin vis sau somn (mitul oniric), într-un cadru natural nocturn;
. Contemplarea naturii se concretizează prin descrierea peisajelor sau a succesiunii anotimpurilor ca sugestie a curgerii ireversibile şi implacabile a timpului, prin reflecţii asupra gravelor probleme ale Universului în elegii, meditaţii şi poeme filozofice;
. Acorda importanţă deosebită sentimentelor, cu predilecţie iubirii, trăirilor interioare intense, fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative;
. In genul liric se manifestă inovaţii prozodice şi supremaţia subiectivismului, a pasiunii înflăcărate, a sentimentelor excesive, a fanteziei debordante; .
r /> . In creaţii epice, existenţa eroilor excepţionali, care acţionează în împrejurări ieşite din comun, precum şi portretizarea omului de geniu şi condiţia nefericită a acestuia în lume; personajele romantice nu sunt dominate de raţiune, ci de imaginaţie şi de sentimente;
. Preocuparea pentru definirea timpului infinit şi a spaţiului nemărginit, ca proiecţie subiectivă a spiritului uman, concepţie preluată din lucrările filozofilor idealişti;
. îmbogăţirea limbii literare prin registre stilistice variate, prin includerea cuvintelor şi expresiilor populare, a arhaismelor, a regionalismelor, specifice oralităţii;
. Utilizarea de procedee artistice diversificate, printre care antiteza ocupă locul principal atât în structura poeziei, cât şi în construirea personajelor, situaţiilor, ideilor sau atitudinilor exprimate. Se remarcă bogăţia figurilor de stil şi expresivitatea, sugestia şi ambiguitatea ca trăsături ale limbajului poetic în textul liric;
. Ironia romantică dobândeşte, adesea, accente satirice sau pamfletare, fiind un mijloc artistic folosit atât în specia literară cu nume sugestiv, satira, cât şi în poeme filozofice, aşa. cum se manifestă în \"Scrisoarea I\" de Mihai Eminescu.
în studiul \"Principii de estetică\", George Călinescu defineşte romantismul în antiteză cu clasicismul, evidenţiind pregnant şi convingător deosebirile dintre cele două curente literare care s-au manifestat predilect în literatură. Clasicul este \"un om ca toţi oamenii\", pe când romanticul este cu totul ieşit din comun, \"un monstru de frumuseţe sau de urâţenie, de bunătate ori de răutate\", reliefând astfel caracterul cu totul excepţional al celui din urmă. Pe când clasicul este \"inteligibil\" în exprimarea ideilor sau construirea situaţiilor, romanticul este \"bizar\" şi deloc moralist, aşa cum este cel dintâi. Total dezinteresat de natură, clasicului îi lipsesc sentimentele pentru frumuseţile acesteia, pe când romanticul este copleşit de natura ocrotitoare şi participativă la toate stările lui.
Cu toate acestea, Călinescu susţine interferenţa curentelor literare de-a lungul istoriei literare, argumentând că şi în antichitatea elină clasică se regăsesc \"umbre romantice\", iar în Evul mediu romantic se manifestă şi \"forme clasice\".


Colt dreapta
Noteaza documentul:
In prezent fisierul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite document | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta