Cerinţe: Prezintă reflectarea unui mit popular într-o operă cultă. Prezintă asemănări şi deosebiri între o creaţie populară şi o creaţie cultă.

Asemănările dintre romanul "Baltagul" de Mihail Sadoveanu şi balada populară "Mioriţa" sunt evidente, s-ar putea spune că acţiunea operei sadoveniene este o continuare a creaţiei populare. în susţinerea acestei idei, se pot identifica mai multe repere:
. Romanul are motto două versuri din balada populară: "Stăpâne, stăpâne,/ Mai chiamă ş-un câne...";
. Substanţa epică a romanului păstrează tema celor trei ciobani, dintre care cel moldovan "are oi mai multe,/ Mândre şi cornute,/ Şi cai învăţaţi/ Şi câini mai bărbaţi!..."; în roman, Nechifor Lipan a cumpărat trei sute de oi, fiind cea mai mare vânzare din târgul de la Vatra Dornei: "Bărbatul dumitale s-a înfăţişat, a bătut palma, a scos ş-a numărat paralele ş-a cerut adeverinţa. S-au mai înfăţişat cumpărători; dar nu mai erau oi. Au venit doi gospodari de treabă şi năcăjiţi şi l-au rugat să le lese lor măcar o parte din oi. El i-a cinstit şi pe dânşii ş-a răspuns că le-a da şi lor o parte. Au făcut învoială pentru .o sută de capete".
. Cadrul natural mirific, un tărâm feeric, ilustrat de peisajul cărărilor strâmte săpate în munte, un plai ca o adevărată "gură de rai": "Când ajunseră la Bistriţa, soarele bătea de la amiază şi streşinile din sat de la Tarcău ţârâiau, sticlind şiraguri de mărgele vii. Bistri#
5;a însă avea pod verde de ghiaţă". /
. Omorul este pus la cale de doi ciobani -"Vreau să mi te-omoare/ Baciul ungurean/ Şi cu cel vrâncean!"- pentru că ciobănaşul e "mai ortoman/ Ş-are oi mai multe/ Mândre şi comute"; Nechifor Lipan este ucis de Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui pentru că avea multe oi pe care le voiau pentru ei: "Am făcut fapta asta, ca să-i luăm oile".
. Câinele Lupu este, în roman, foarte devotat stăpânului său: "în cele dintâi săptămâni, în unele după-amiezi, dulăul era fugar. Se ducea în munte căutând parcă ceva [...] se vede că-şi căuta stăpânul. Se ducea poate unde zăcea leşul, într-un loc singuratic şi pustiu. [...] Acolo stă pe gânduri; după aceea se întoarce acasă"; în baladă, oiţa năzdrăvană este cea care îl avertizează despre complot şi este îngrijorată pentru viaţa ciobănaşului: "De trei zile-ncoace/ Gura nu-i mai tace,/ Iarba nu-i mai place".

. Pe ciobanul dispărut îl caută, în ambele opere, o femeie, care în baladă este "măicuţă bătrână", iar în roman este nevasta, o munteancă în stare de fapte eroice;
. Uciderea ciobanului are loc în acelaşi moment al zilei: în baladă la asfinţit -"Că l-apus de soare/ Vreau să mi te-omoare", iar în roman, omorul are loc tot pe înserat: "Să ştiţi că nu era noapte. Era vremea în asfinţit. Unii cred că asemenea fapte se petrec noaptea. Eu am ştiinţă că fapta asta s-a petrecut ziua, la asfinţitul soarelui.";
. Transhumanta este ilustrată de ambele opere, prin mutarea oilor de la munte la şes şi invers, în funcţie de anotimp. în roman, "Gheorghiţă coborâse cu ciobanii, cu oile, cu asinii şi dulăii la vale la iernat", iar în baladă, "Iată vin în cale,/ Se cobor la vale,/ Trei turme de miei/ Cu trei ciobănei".
în concluzie, "«Mioriţa» a reprezentat în conştiinţa scriitoricească a lui Sadoveanu o obsesie a cărei «traiectorie» poate fi precis reconstituită. Ea este aniintită meteoric sau reprodusă parţial şi comentată în «Măria sa puiul pădurii», în povestirea «Orb sărac» din ciclul «Hanu Ancuţei», în «Anii de ucenicie» şi, în fine, spre sfârşitul vieţii, în «Cântecul Mioarei», în care autorul înscenează un veritabil colocviu asupra diverselor variante ale baladei." (Monica Spiridon - "Sadoveanu. Divanul înţeleptului cu lumea")

Exegetul Alexandru Paleologu, în lucrarea "Treptele lumii sau calea către sine a lui M.Sadoveanu" (Ed.Cartea Românească, 1978),
dezminte cu fermitate orice apropiere între balada populară "Mioriţa" şi romanul "Baltagul" lui Mihail Sadoveanu. El afirmă că interpretările mioritice ale romanului sadovenian sunt doar stereotipii, "gesturi ritualizate ". Raţionamentele sale sunt susţinute prin câteva argumente definitorii pentru compoziţia operei: "roman de dragoste", "roman al unei acţiuni justiţiare de o implacabilă conduită tactică (şi - de ce nu?-poliţistă)", "roman de observaţie caracterologică, de o perfectă obiectivitate comportamentală", "roman filosofic [...], de o erudiţie ingenios ascunsă, tratând în subtextul său riguros, coerent şi absolut fidel, o temă simbolică legată de unul din marile mituri ale umanităţii".

Alexandru Paleologu o aseamănă pe Vitoria Lipan cu personajul mitologic egiptean, Isis, soţia şi sora lui Osiris: "Povestea Vitoriei Lipan în căutarea rămăşiţelor lui Nechifor, risipite într-o văgăună, este povestea lui Isis în căutarea trupului dezmembrat al lui Osiris. Vom vedea că mitul acesta se suprapune cu subiectul «Baltagului» în chip desăvârşit, până în cele mai mici amănunte. [...] Prima aluzie, practic imperceptibilă, la Osiris, autorul o face abia la sfârşitul capitolului XI, când spune că Vitoria «trebuia să afle dacă Lipan s-a înălţat în soare ori a curs pe o apă...». Osiris, ca divinitate, reprezintă soarele care apune şi răsare, adică moare şi reînvie; [...] Cadavrul lui. Osiris fusese aruncat de Seth, ucigaşul, în Valea Nilului. Punctul central al motivului osirian în «Baltagul» este găsirea şi reasamblarea trupului dezmembrat al lui Nechifor Lipan".
în esenţă, similitudinea mitului egiptean cu "Baltagul" se manifestă în episodul narativ al găsirii şi reasamblării leşului lui Nechifor Lipan (capitolul XIII): "Oase risipite, cu zgârciurile umede, albeau ţărâna. Botforii, taşca, chimirul, căciula brumărie erau ale lui Nechifor. Era el acolo, însă împuţinat de dinţii fiarelor. [...] îngenunchind cu grabă, (Vitoria) îi adună ciolanele şi-i deosebi lucrurile". Ca şi Isis, "Vitoria singură, suflecându-şi mânecile, a luat cu grijă bucăţile soţului său şi le-a potrivit una câte una în cutia de brad, stropindu-se cu vin". O altă analogie o constituie faptul că Vitoria este însoţită de fiul ei, Gheorghiţă, Isis de Horus, iar câinelui Lupu îi corespunde Anubis în mitul egiptean. O altă reflectare a mitului constă în existenţa unor obiecte magice. Gheorghiţă are un baltag, Vitoria poartă la subsuoară un beţişor alb "cu care încercase a sfredeli duşumeaua primăriei de la Suha" deşi acesta "nu-i era de niciun folos". în mitul egiptean, Horus are un beţişor magic, iar Anubis o toporişca.
în concluzie, Paleologu susţine că, neîndoielnic, "Sadoveanu a transpus în romanul său în mod deliberat şi cu bună ştiinţă toate aceste elemente accesorii ale scenariului osirian".