în Odiseea sunt povestite peregrinările pe mare ale iscusitului Odiseu (Ulise), de la cucerirea Troiei şi până când eroul izbuteşte să învingă mânia zeului Poseidon şi să se întoarcă în patria sa, Itaca.
Acţiunea primelor patru cânturi se petrece în Itaca, insulă situată în partea de vest a Greciei, din care odinioară pornise spre Troia Odiseu, fiul lui Laertes.

După o scurtă introducere, care conţine binecunoscuta invocaţie către muze, poetul schiţează principala temă a epopeii. După 20 de ani de absenţă, dintre care zece i-a petrecut în Troia, Odiseu se află în insula Ogigia, a cărei stăpână, nimfa Calipso, doreşte să-1 reţină lângă ea, făcându-1 nemuritor, într-un consiliu al zeilor se decide însă eliberarea lui Odiseu. în tot acest timp, Penelo-pa, soţia lui Odiseu, rămasă în Itaca, trebuie să-i înfrunte pe peţitorii săi, care nu-i dau deloc pace.
Un rol de seamă în primele cânturi îi revine tânărului Telemac, fiul lui Odiseu, prevenit de zeiţa Atena asupra posi-biliei reîntoarceri a tatălui său.

Epopeea debutează, deci, într-o tensiune dramatică neobişnuită. Telemac, încurajat de Atena, ia anumite măsuri împotriva peţitorilor mamei sale şi pleacă într-o lungă călătorie, spre a afla despre soarta celor plecaţi din Troia, mai ales despre soarta tatălui său. Viaţa lui Telemac este ameninţată de uneltirile peţitorilor, dar Atena veghează neîncetat asupra lui şi o asigură pe Penelopa că fiul ei nu va păţi nimic.

Cânturile V-VI prezintă plecarea lui Odiseu din Ogigia în lungul drum spre patrie. Poseidon nu-i dă pace lui Odiseu, provocând nenumărate furtuni pe mare pentru a-1 împiedica să îşi continue drumul spre casă. Deşi călătoria este foarte anevoioasă, eroul reuşeşte să scape de furia valurilor dezlănţuite şi ajunge, istovit de puteri, pe ţărmurile insulei feaci-lor, unde este găsit de Nausicaa, fiica stăpâni-torului insulei, regele Alkinous. Şederea lui Odiseu în mijlocul locuitorilor insulei, pescari şi vânători care nu cunosc arta războiului, este de scurtă durată. în cinstea oaspetelui se organizează o mare serbare populară la care este invitat să cânte aedul Demodocos; cu acelaşi prilej au loc întreceri atletice şi programe artistice cu dansuri şi cântece.

Odiseu se trădează prin puternica emoţie ce-1 cuprinde la auzul cântărilor despre propriile sale isprăvi din noaptea în care Troia a fost cucerită. Festivitatea devine un bun prilej pentru autor de a intercala grupul de cânturi IX-XII, care înfăţişează încercările prin care a trebuit să treacă stăpânul insulei llaca, după părăsirea Troiei, până la decizia zeilor de a-1 lăsa să plece din insula Ogi-gia, unde stătuse preţ de şapte ani.
Cânturile XIII-XX prezintă întoarcerea lui Odiseu în Itaca şi acţiunile iscusite pe care le întreprinde pentru a-i îndepărta pe peţitorii Pene-lopei, avizi să pună stăpânire pe drepturile şi bunurile sale.
Atacul lui Odiseu împotriva peţitorilor ne este dezvăluit în finalul cântului XXI şi se împlineşte în cântul XXII, prin uciderea tuturor peţitorilor.

Cântul XXIII prezintă reîntâlnirea dintre cei doi soţi, Odiseu şi Pene-lopa.