titlu sub care sunt reunite cele 42 de legende pe care Ion Neculce

le-a aşezat īn fruntea Letopiseţului Ţării Moldovei de la Dabija-Vodă pană la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat (scris după anul 1733). Aceste legende "sări tu audzile din om in om, de oameni vechi şi bătrāni, şi īn letopiseţu nu sunt scrise, ce sau scris aice, după domnia lui ŞtefănUă-vodă, īnaintea domnii Dabijii-vodă".

Deosebit de interesantă este capacitatea lui Ion Neculce de a face din aceste legende nu pagini de istorie, ci de literatură īmbibată de istorie. Prin umorul, simplitatea şi spontaneitatea povestirii. Ion Neculce se apropie de Ion Creangă.
O samă de cuvinte prezintă la īncepui legendele despre Ştefan-vodă cel Bun, urmate de cele despre Petru-vodă Rareş, despre Barnovs-chi-vodā, Vasilie-vodā, Gheorghe Ştefan-vodă, Ghica-vodă, Neculai Mi-lescu Spătarul ele.

Legendele oferă cititorului atāt imagini pilduitoare prin semnificaţia lor eroică şi patriotică, cāt şi momente sumbre ale unei epoci dramatice, ce abundă īn nedreptăţi şi abuzuri.
Pe lāngă darul de povestitor, Ion Neculce dovedeşte şi talent īn schiţarea portretelor.