datând din anul 423 î.Hr.

Norii reprezintă de fapt o satiră îndreptată împotriva sofiştilor.
Acţiunea se petrece în faţa casei lui Socrafe. Strepsiade, un cetăţean înstărit din Atena, este totuşi înglodat în datorii, din pricina soţiei sale, o nechibzuită, şi a fiului său, Fidiplde, un risipitor, iubitor de petreceri, de curse de cai etc.

Presiunile creditorilor, Pasias şi Aminias, îi răpesc lui Strepsiade liniştea. El găseşte într-un sfârşit soluţia tuturor problemelor sale: a auzit de existenţa unei şcoli unde s-ar învăţa cum pot li făcute nobile cauzele rele. îi încolţeşte în minte ideea că la această şcoală ar putea găsi raţionamente care să justifice neplata datoriilor, aşa că decide să-şi ducă fiul la această şcoală: "Mintoşii-ace-ia, pentru-argin{i, ştiu să te-nveţe cum, prin vorbe, /Pot să triumfe orice pricini, fie că-s drepte ori nedrepte (...)/Se zice că la ei sunt două metode de argumentare:/E una tare, alta slabă, dar că, din două, acea slabă/E cea mai tare cănd e vorba ca să susţii nedrepte pricini,/Aşa că, dacă-mi faci plăcerea, să o înveţi pe cea de-a doua, /Eu aş scăpa de datoria în care mă-nfundaşi tu singur/ Şi n-ar mai trebui să dau la creditori nicio lescaie." Fidipide cedează într-un sfârşit rugăminţilor tatălui său şi, odată intrat la şcoală, îşi va însuşi învăţătura cu maximă rapiditate.

Revenind acasă, Fidipide are grijă să-şi pună ştiinţa în aplicare, dar nu numai cu creditorii, ci şi cu alţii. Tatăl şi fiul ajung la dispute aprige, soldate cu injurii şi chiar bătăi. Cu toate acestea, Fidipide, care a deprins bine raţionamentele sofiştilor, demonstrează cu argumente din logica sa cea nouă că fiul este îndreptăţit să-şi bată părinţii (Fidipide către tatăl său:

"Şi, mai întăi, am să te-ntreb: cănd eram mic, nu mă băteai?": Strep-siade răspunde: "Ba da, spre binele tău doar, din grija ce-ţi purtam tot timpul": Fidipide îi explică tatălui său: "Atun-cea, spune-mi, nu e drept la răndu-mi să arăt şi eu/Aceeaşi grijă pentru tine şi interes, şi să te bat, /De vreme ce a ten-griji de cineva înseam-nă-a-l bate?").

Strepsiade, uluit, admite judecăţile fiului şi se supune acestora. Dar când acesta, în baza aceloraşi argumente, este pe punctul de a-şi lovi şi mama, tatăl se înfurie şi, cuprins de indignare, aleargă să dea foc "magherniţei".

în această comedie Aristofan ridiculizează educaţia dată de sofişti tineretului. Sofiştii erau reprezentanţii unei şcoli filozofice care susţinea, printre altele, că pot fi demonstrate cu aceeaşi îndreptăţire afirmaţii contradictorii. Totodată, reprezentanţii acestei şcoli acordau o atenţie deosebită dezvoltării retoricii, adică a artei de a vorbi în chip meşteşugit şi atrăgător spre a-i captiva pe ascultători.
Titlul comediei se explică astfel: în costumaţia actorilor care alcătuiau corul trebuia să figureze ceva din forma vaporoasă a norilor. Se poate totodată desluşi şi o aluzie satirică la adresa sofiştilor.