Romanul cuprinde şapte volume, publicate între anii 1913-1927: Swann, La umbra fetelor în floare, Guermantes, Sodoma şi Gomora, Prizoniera, Fugara, Timpul regăsit, ultimele trei apărând postum.

în căutarea timpului pierdut este un roman de profundă analiză psihologică, scris la persoana I, în care Proust încearcă reconstituirea trecutului cu ajutorul "memoriei involuntare".

Romanul urmăreşte evoluţia lui Marcel Proust din copilărie şi până la maturitate, acoperind o perioadă de 50 de ani.
Acţiunea romanului începe cu evocarea copilăriei petrecute la Com-bray, evocare întreruptă de O dragoste a lui Swann, episod scris la persoana a IlI-a, fiind aparent de sine stătător. Prima dragoste a lui Marcel se numeşte Gil-berte Swann. Aflăm apoi despre o a doua dragoste a lui Marcel, Alber-tine, şi despre pasionata admiraţie a personajului principal pentru tânăra ducesă de Guermantes.

Marcel Proust o va ţine captivă pe Albertine în apartamentul său, cât mai departe de lumea care îi stârneşte gelozia. Aceasta va fugi şi, chiar în momentul în care intenţiona să se întoarcă la el, va muri într-un accident.

Paralel cu evocarea vieţii sentimentale. Marcel Proust realizează, aidoma lui Balzac în Comedia umană, o vastă frescă a moravurilor societăţii, denunţând viciile burgheziei şi aristocraţiei de la sfârşitul secolului al XlX-lea.
în ultimul volum, intitulat Timpul regăsit, Marcel, după o îndelungată şedere într-o casă de sănătate, se reîntâlneşte cu celelalte personaje, acum îmbătrânite şi schimbate în ceea ce priveşte viaţa personală sau poziţia socială.
Cu prilejul unei recepţii la curtea prinţului de Guermantes, Marcel trăieşte revelaţia posibilităţii de a învinge timpul prin artă.