Imi spune cineva: " hai, astept comentariul tau fatza de cele intamplate in Italia..." Pai, nu am ce sa comentez si, chiar daca as avea un oarece comentariu, ma abtin sa-l fac pentru ca ar insemna sa ma repet. Problema nu e de acum, nu se va termina aici si nici nu va schimba nimic in atitudinea pasiva si absolut indiferenta a autoritatilor de la Bucuresti.
Vreau in schimb sa scriu in jurnalul meu despre omul absolut deosebit care a fost Monica Lovinescu. M-a intristat vestea disparitiei marelui om de cultura si de radio.Copil fiind o auzeam noptile pe cand mama asculta in surdina si cu lumina stinsa Europa Libera. Nu intelegeam eu prea multe, in schimb ma fascina felul absolut deosebit de a se adresa ascultatorului. Atat timbrul vocal unic dar mai ales ceea ce vorbea, ceea ce transmitea.. Pot spune ca am crescut ascultand-o si intelegand incet, incet ce se intampla de fapt cu adevarat in Romania, ce reprezenta comunismul. Imi amintesc ca dupa fiecare emisiune o intrebam pe mama ce si cum. Cand am mai crescut mi-a povestit mama ce patise si bunicul meu, cum ramasesera fara averi, cum au fugit de teama deportarilor, cum a fost distrusa toata floarea intelectualitatii romanesti. Cu fiecare emisiune pe care o ascultam la Europa Libera intelegeam si ma durea ca traim ca niste vite in jug si ca aparenta libertate de care ne bucuram era extrem de fragila. Asteptam cu nerabdare seara pentru a putea asculta Europa Libera. Datorita bruiajului se auzea in valuri, insa era un sentiment extraordinar de interesant ceea ce simteam cand auzeam genericul de inceput al Acualitatii Romanesti. De fapt, datorita acestui bruiaj am devenit interesat si mai tarziu pasionat de radio-amatorism incercand sa fac tot felul de inventii pt amplificarea semnalului. Tin minte ca toata casa era un cablu, sarme, bobine, rezistente etc doar doar reusim sa ascultam mai bine. Ma gandesc cat de greu tr
ebuie sa-i fi fost Monicai Lovinescu sa vorbeasca despre drepturile omului, despre dreptul la viata al fiecarui roman in conditiile in care mama dumneaei murea in puscaria Jilava aruncata acolo de comunisti pentru ca refuzase sa-i trimita o scrisoare la Paris pentru a o rechema in tara. Cat curaj a putut avea pentru a continua sa vorbeasca si sa atace cu virulenta ,de la microfonul "europei libere", sistemul comunist de la Bucuresti mai ales dupa ce a fost victima unui atentat comandat de pacepa... Am urmarit documentarul prezentat la tvr despre viata ei si m-am cutremurat. Acestia sunt romanii adevarati despre care trebuie sa vorbim. Ei sunt adevaratii patrioti, cei care au sustinut moralul romanului care-si dramuia fiecare firicel de zahar, ce-si pazea cu sfintenie cartela de paine. Multi i-au blamat, i-au injurat ca de ce vorbesc urat de romania dupa ce chipurile si-au vazut sacii in car.Cretini erau multi si atunci si se pare ca si-au plasat mai departe semintele... Oameni ca Monica Lovinescu au facut cinste romaniei, au aratat adevarata fata a intelectualului roman si au ajuns sa fie respectati mai mult de straini decat de propriul popor. Dar asa suntem noi romanii. Avem un talent deosebit in a ne da cu stangul in dreptul si de a arunca nedrept valul uitarii peste oamenii ce cu adevarat au facut ceva pentru poporul lor. Suportul moral pe care l-au dat cei de la Europa Libera romanului de rand a fost extraordinar. Imi amintesc de prima noapte cand l-am auzit pe Majestatea Sa Regele Mihai adresandu-se romanilor cerandu-le sa aiba curaj ,sa lupte pentru libertatea lor, sa nu se lase daramati de problemele zilnice... Am vazut-o atunci pe mama plangand si tin minte ca ne-a luat in brate si ne-a pupat si ne-a spus ca intr-o zi totul o sa fie bine. Pentru noi era bine sau cel putin nu simteam cat de greu este pt mama sa ne asigure toate cele necesare. Acum ca parinte inteleg de ce a plans. Inteleg ca era practic reactia fireasca a omului care strange tensiuni dupa tensiuni iar intalnirea cu un prieten bun cum era Europa Libera, mana intinsa , suportul moral ,asa cum spuneam, avea un rol extraordinar de a te intari si de a defula. Monica Lovinescu va ramane in memoria mea un roman adevarat,un om curajos, ce a tinut piept amenintarilor,atacurilor fizice si a ramas pana la sfarsit un ROMAN ADEVARAT. Sper ca istoria sa o puna la loc de cinste iar noi, cei care azi ne bucuram de libertatile si drepturile de cetateni europeni sa fim mandri ca avem astfel de oameni ce au luptat in felul lor pentru ca azi sa putem cel putin vorbi si scrie liber. Dumnezeu s-o odihneasca!