publicat īn anul 1834.

Moş Goriot face parte din Comedia umană, ciclul Scene din via(a pariziană, şi reprezintă cheia de boltă a īntregului ciclu, īntrucāt īn acest roman Balzac introduce procedeul personajelor "reparaissant" - al căror destin este urmărit de-a lungul mai multor romane din cadrul ciclului - (Rastig-nac, Vaulrin, Doamna de Restand etc)

Acţiunea romanului se desfăşoară īn pensiunea doamnei Vauquer, unde īntālnim oameni provenind din diferite medii sociale: studenţi, negustori, ocnaşi, femei din burghezia scăpătată etc.
La pensiunea Vauquer, Eugene de Rastig-nac, un tānăr ambiţios provenit dintr-o familie de aristocraţi sărăciţi, face cunoştinţă cu Moş Goriot.

Moş Goriot s-a lipsit de toată averea strānsă de-a lungul vieţii pentru a-şi face fericite fiicele: pe Anastasie de Res-tand (căsătorită cu un aristocrat) şi pe Del-phine de Nucingen (căsătorită cu un bancher). Pe acestea īnsă niciun sentiment nu le leagă de tatăl lor, considerat o persoană mult prea modestă pentru "īnalta" societate din care ele ajunseseră să facă parte. Pentru cele două fiice Goriot rămāne, pur şi simplu, o sursă permanentă de bani.

Cele două fiice ingrate īşi vor lăsa tatăl să moară, vegheat doar de Rastignac, fără să īl viziteze nici măcar atunci cānd acesta se afla pe patul morţii. Chiar şi pe ultimul drum, spre cimitir, Moş Goriot īl va avea alături doar pe Rastignac. īnainte de a muri Moş Goriot ajunge la trista concluzie că adevăratele sentimente, sincere şi profunde, nu pot exista decāt la oamenii săraci, lipsiţi de orice fel de avere.

Moş Goriot, acest "Christ al paternităţii" (Antologie de literatură universală, coord. Al. I. Dima) trăieşte drama iubirii paterne. El şi-a concentrat īntreaga viaţă afectivă īn jurul unui singur sentiment, obsedant, şi anume iubirea paternă.
Paralel cu destinul lui Moş Goriot, Balzac ne īnfăţişează şi evoluţia tānărului provincial Eugene de Rastignac.
Rastignac doreşte să reuşească īn viaţă prin muncă cinstită, dar cu timpul, sub influenţa lui Vautrin, un personaj cinic şi misterios, el ajunge la concluzia că pentru a-şi atinge scopurile trebuie să facă uz de orice mijloace.

"Educaţia" pe care Vautrin i-o insuflă lui Rastignac presupune o adaptare perfectă la situaţia existentă, la principiile "moralei" burgheze.

īn final, Vautrin este arestat ca ocnaş evadat, iar Rastignac, pătruns īn "īnalta" societate prin intermediul lui Delphi-ne de Nucingen, al cărei amant devenise, lansează Parisului sfidarea: "Şi acum īntre noi doi".