MARIN SORESCU
------IONA-------A TREIA TEAPA-------VARUL SHAKESPEARE-------
Prefata de Dumitru Micu
Nota bibliogracfica de Virginia Sorescu
Biblioteca pentru toti
EditurA Minerva
Bucuresti, 1993


---------------------------------IONA------------------------
Tragedie in patru tablouri

PERSONAJE:
---------------------------------
Pescarul I
> fara varsta, figuranti
Pescarul II

Ca orice om foarte singur, Iona vorbeste tare cu sine insusi, isi pune intrebari si-si raspunde, se comporta tot timpul ca si cand in scena ar fi doua personaje. Se dedubleaza si se "strange", dupa cerintele vietii sale interioare si trebuintele scenice. Caracterul acesta "pliant" al individului trebuie jucat cu suplete, neostentativ.
Daca rolul va parea prea greu, ultimele doua tablouri pot fi interpretate de alt actor.



TABLOUL I



Scena e impartita in doua. Jumatate din ea reprezinta o gura imensa de peste. Cealalta jumatate - apa, niste cercuri facute cu creta. Iona sta in gura pestelui nepasator, cu navodul aruncat peste cercurile de creta. E intors cu spatele spre intunecimea din fundul gurii pestelui urias. Langa el, un mic acvariu, in care dau veseli din coada cativa pestisori.

- Acum incep sa...
- Parca aud: poc, poc, tronc, poc! in navod.
- Bolovani, nu alta.
- Ca avem o mare bogata.
- Ce mare bogata avem!
- Cred ca nu mai au mult.
- Nici o grija. (Striga) Iona!
- (Ragusit) Iona!
- (Mai ragusit) Iona!
- Nimic.
- Pustietate.
- Pustietatea macar ar trebui sa-mi raspunda: ecoul...
- (Bagand de seama ca n-are ecou.) Ei, dar ecoul?
- (Mai strriga o data sa v
erifice banuiala) Io...
- (Asteapta) ... na ... (Asteapta.)
- (Frecandu-si mainile a paguba.) Gata si cu ecoul meu...
- Nu mai e, s-a ispravit.
- S-a dus si asta.
- Semn rau.
- As! Poate e vreo masura mai noua luata de pescari.
- (Explicativ) Sa se termine odata cu galagia de pe mare.
- Ce vacarm!
- Nu e bine sa urli pe mare.
- Pe uscat mai treaca-mearga.
- Dar pe apa ba.
- Tip eu, tipi tu, tipa celalalt. Zgomotele s-aduna.
- Valurile intra in vibratie.
- Ca un pod peste care trec soldatii, toti in acelasi timp: se darama.
- Pai, cand se pun si astia sa treaca!
- Asa si marea. Intra in rezonanta valul asta, intra celalalt. S-ar putea isca o furtuna!
- Si cand s-ar darama toata apa peste noi...
- Zau, nu e bine sa strige toti cei de pe mare o data.
- Chiar daca sunt naufragiati?
- Chiar naufragiatii. Sa strige toti, dar pe rand.
- Inteleg, sa nu se bage de seama...
- Altfel, s-ar crede ca e o jelanie absoluta.
- S-ar infuria marea.
- (Intelept.) De-aia fiecare om trebuie sa-si vada de trebusoara lui.
- (Uitandu-se in apa) Sa priveasca in cercul sau.
- Si sa taca. (Pauza.)
- Numai ca eu trebuie sa strig. Sa-l chem pe Iona.
- (Striga) Ionaaa!
- Nimic.
- (Striga). Sa nu te prind pe aici, auzi? Nu te mai tine dupa mine, Iona! (Pauza)
- De fapt, Iona sunt eu. Psst! Sa nu afle pestii. De-aia strig, sa-i induc in eroare. Ca Iona n-are noroc si pace.
- Pestii trebuie sa creada ca el pescuieşte cine ştie unde. Īn altă parte...
- (Rāzānd) Cred c-ar trebui să pescuiască īn altă mare. Poate acolo...
- Dar parcă poţi să-ţi schimbi marea?
- A, nici pomeneală.
- (Strigă) Iona, să nu te apropii de locul ăsta, că-mi sperii norocul.
- (Scoţānd navodul gol) L-ai şi speriat.
- (Aruncă din nou năvodul) Ce mare bogată avem!
- Habar n-aveţi cāţi peşti mişună pe-aici.
- (Curios) Cam cāţi?
- Dumnezeu ştie: mulţi.
- (Cu uimire) O sută?
- Mai mulţi.
- Cam cāt a număra toată viaţa?
- Mai multi.
- Atunci, cat a numara toata moartea?
- Poate, ca moartea e foarte lunga.
- Ce moarte lunga avem! Daca poti numara atata bogatie... Ce mare bogata avem!
- Si cum poate marea sa-i tina pe toti pestii astia pe mancare si pe bere?
- Se descurca. Greu, dar se descurca.
- (Razand) Cred ca le da mai multa apa.
- Nu, ca ei nun beau apa.
- (concesiv) Ei, le-o fi turnand ea si apa.
- Cand ii vede pe toti cu gurile cascate...
- (Incercand navodul) Parca acum atarna mai greu.
- Cred ca l-am prins pe-al mare.
- De mult pandesc eu pestele asta. L-am si visat.
- Nu-i vorba, ca eu visez in fiecare noapte doar pesti.
- Poate unde ma ocup si cu...(Gest, insemnand pescuitul)
- Dar prea m-am saturat de atata duhoare in somn.
- Visul si pestele
- Visul unu - crap.
- Visul doi - morun.
- Visul trei - plătică.
- La platica intotdeauna ma trezesc injurand. Ma foiesc in pat pana spre ziua, cand atipesc din nou si....ce crezi ca visez?
- (Curios) Ce?
- Ghiceste.
- O balena?
- As, n-am eu norocul asta. Ce crezi ca visez?
- (Si mai curios) O fāţă.
- O fata?
- O fata de peste atat de mic, incat...
- Nici nu ti-l poti aminti.
- Se topeste pana te trezesti.
- Si asa in fiecare noapte, de cand ma stiu.
- Asta se mai poate numi vis?
- Nu, nu se mai poate numi vis.
- Si in timpul asta cei doi copii ai mei dorm bustean.
- Cum pot dormi unii asa?
- O data i-am intrebat: Ma, voi ce visati de dormiti bustean?
- Si ei, cu ochii sclipind de fericire: "Marea".
- Ptiu!
- Dar poate lor le convine: viseaza marea fara peste.
- Dar apa marii, frumoasa a naibii cand te uiti la ea. Asta viseaza ei, lasand tot greul pestelui pe mine.
- (melancolic) Daca as fi padurar, de la o vreme mi-ar veni in somn numai copaci.
- Si eu stau la umbra lor.
- S-ar face in somn ca eu stau la umbra lor.
- Ce umbra deasa trebuie sa dea un milion de copaci la un loc!
- Deasa ca mierea.
- Si eu colo, cu capul pe-o radacina, sa ma tot uit dupa veverite.
- Veveritele nu trebuie sa le prinzi.
- Asta mi-ar mai lipsi - sa mai alerg si dupa veverite in somnul meu nenorocit.(catand spre navod) Oare?
- Ai, sa-l scot?
- (nehotarat) Stiu eu daca a sosit momentul...
- De ce-o fi tragand asa greu navodul?
- Barosanul...
- De mult il pandesc eu... Stiu si cum arata. Uite, asa are o gura... (gest indicand, involuntar, gura pestelui mare din scena)
- A, demult il pandesc eu.
- Ii cunosc fiecare solz.
- Daca mi s-a aratat noaptea?!
- De vreo cativa ani il am in cap, numai ca nu pot sa-l pun aici, in navod..
- (facandu-si curaj) Da Doamne! (trage de navod) Greu, greu...
- (scoate navodul) Nimic? (uimire)
- Nimic.
- Atunci ce naiba atarna asa?
- (priveste in zare) Aha, inteleg. Norul acela. Isi culcase umbra exact pe navodul meu...
- Mai bine m-as face pescar de nori.
- Azi unul, maine altul. As aduce repede potopul.
- Ca la nori am noroc. (pauza)
- (da cu ochii de acvariu. vorbind cu pestisorii) Tot in voi mi-e speranta.
- Plevusca, saraca!
- Ea duce greul marilor si oceanelor.
- (aratand spre acvariu) Sunt ai mei, particulari.
- (cu compatimire) Au mai fost prinsi o data.
- Ii tin pe fereastra. Lumina le face bine, ea contine fel de fel de substante. Ii ingrasa, ii inveseleste.
- (trist) Numai ca nu le da drumul.
- (speriat) Cum sa le dea?
- Sunt pescar si trebuie sa se gaseasca oricand un peste si in casa mea. Altfel, ce-ar zice lumea? Cand le arunc mancare dimineata, raman si eu asa, privindu-i. Uneori stau ceasuri intregi.
- Daca n-ai chef sa te duci sa prinzi altii, zice sotia mea care ma iubeste, nu te mai uita asa la ei. Ca mor si astia.
- Ea ma iubeste, dar nu cand stau si ma uit la pesti.
- N-ar fi exclus sa moara din privirea mea.
- Ca am o privire otravita. Pe ce-mi pun ochii, moare. Asa zice ea.
- Eu parca n-as crede. Daca era asa, nu murea si ea? Ehe, de cand!
- Dar ei tot or sa se ispraveasca. Pentru ca, de cate ori plec la pescuit, iau si acvariul. Cand vad ca e lata rau, am stat o zi intreaga degeaba, scot undita... (o scoate)... si-o arunc in acvariu... (o arunca)
- Pe cel care s-a agatat il arunc apoi in navod.
- Ca e mult pana prinzi unul (cu ochii pe pluta) Acum incep sa traga... Nu-i vorba, si astia trag greu. C-au mai fost prinsi o data...
- Dar pana la urma, unul tot da in carlig. (scuznadu-l parca) Apa mica... Nevoile de hrana mereu crescande...
- Te pui cu nevoile?
- Daca e sa fiu sincer, eu n-as mai vrea sa cada acum nici unul.
- Asta e imposibil.
- E ca si cand ai bea otrava si te-ai astepta ca ea sa nu-si faca efectul.
- Mi-e mila de el.
- Pesti, fiti atenti, nada mea o sa-si faca efectul! (privind acvariul apoi marea) Apa asta e plina de nade, tot felul de nade frumos colorate. Noi, pestii, inotam intre ele atat de repede, incat parem galagiosi. Visul nostru de aur e sa inghitim una, bineinteles, pe cea mare. Ne punem in gand o fericire, o speranta, in sfarsit ceva frumos, dar peste cateva clipe observam mirati ca ni s-a terminat apa.
- (cu solemnitatea unui cor) O, tu, pescar, care stai sus la mal, macar lasa-ne limpede drumul pana la ea, nu ni-l tulbura cu umbra piciorelor.
- (pauza. privind acvariul) Totusi, n-am ce sa fac. Trebuie sa traiesc si eu. Hai ma, ai apucat-o? (se apleaca peste acvariu si in clipa aceasta gura pestelui urias incepe sa se deschida. Iona incearca sa lupte cu falcile care se inclesteaza scartaind groaznic) Ajutor! Ajutoooor!
- Eh, de-ar fi macar ecoul! (se face intuneric)


Cortina


TABLOUL II


Interiorul pestelui I. Bureti, oscioare, alge, mizerie acvatica. Impresia ca te afli pe fundul marii si in acelasi timp cateva elemente care sa creeze senzatia de pantece urias (eventual, colturile mai intunecoase ale scenei se pot misca ritmic, "inchide" si "deschide": pestele mistuie)
La inceput, scena e in semiobscuritate. In mijloc, Iona in picioare, cu mainile dibuind, nauc.

- Mi se pare mie sau e tarziu?
- Cum a trecut timpul!
- Incepe sa fie tarziu in mine. Uite, s-a facut intuneric in mana drepata si-n salcamul din fata casei. Trebuie sa sting cu o pleoapa toate lucrurile care au mai ramas aprinse, papucii de langa pat, cuierul, tablourile. Restul agoniselii, tot ce se vede in jur, pana dincolo de stele, n-are nici un rost s-o iau, va arde in continuare. Si-am lasat vorba, in amintirea mea, macar la soroace mai mari, universul intreg sa fie dat lumii de pomana (pauza)
- Totusi, nu mi-e asa de somn.
- Nu conteaza, trebuie sa dormi.
- De ce trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietii?
- (indemnandu-se) Hai, pune capul jos. (da sa se culce. in acest moment lumina se aprinde brusc. e ca o idee care i-a venit lui Iona)
- Asta era.
- Pestele. (realizand intreaga situatie) Pestele, pestele... (mai mult nu poate sa articuleze. mica pauza).
- Sunt inghitit.
- Tot?
- (se cerceteaza) Tot.
- Inghitit de viu sau de... (ezita)... de mort?
- Din moment ce-mi dau seama...
- (aduce argumente) Pot sa merg, uite, pot sa merg incolo. (merge intr-o directie pana se izbeste de limita)
- (intorcandu-se calm) Si pot sa merg si incoace (merge, acelasi joc)
- Pot sa merg unde vreau.
- Fac ce vreau. Vorbesc.
- Sa vedem daca pot sa si tac. Sa-mi tin gura. (incearca)
- Nu, mi-e frica. (inlemneste in mijlocul scenei. pauza)
- Am auzit o poveste cu unul inghitit de un chit.
- (mirandu-se) Ei, nu mai spune, serios?
- Pescuia, tot asa, si vine chitul cel mare si "hatz", apoi "gāl, gāl", si gata.
- Ce, gata?
- L-a inghitit.
- (inspaimantat) Si-a mai iesit el zdravan?
- Cum sa iasa?
- Pai, te intreb si eu. Povestea ce zice, ce ne invata?
- Nu stiu, c-am auzit numai partea asta, a-ntaia, care ne invata clar ca poti fi inghitit de un peste.
- Asta puteam sa nici n-o mai invat.
- O aflam aici, de ce-oi fi mai pierdut vremea cu ea? De ce oamenii isi pierd timpul cu lucruri care nu le folosesc dupa moarte?
- Pe mine ma interesa partea cealalta (pauza)
- S-ar putea sa fi scapat. S-a dat mult inapoi, si-a facut vand, si-a trecut prin burta pestelui fluierand (fluiera o vreme)
- De fluierat stiu sa fluier si eu.
- (in scena cade un pestisor) Ce, a si venit pranzul?
- In unele parti se mananca mai mult dimineata si foarte putin seara.
- (alt pestisor) Eu cred ca e tot pranzul.
- (altul) Oho! (ia navodul si-l pune-n locul unde cad pestii)
- Poate am mai mult noroc acum, dupa evenimentele astea...
- (asteptand cate va momente) Ti-ai gasit! Cand e sa se tina ghinionul de om...
- Mai bine ma lasa in pace. (in navod cad vreo zece pesti)
- (nu se poate opune evidentei) Totusi progresul e progres.
- A, nu, nu s-apuca nimeni sa-l conteste.
- (ducandu-si mana la cap) Numai ca nu ma simt eu asa de bine. Sa-l pot gusta dupa pofta inimii.
- Zau, nu prea sunt in apele mele. (se clatina) Care-o fi cauza?
- Viata aceea, sau soarele... C-am asteptat mult in soare pana sa pice. (gest spre pestele mare)
- Tare curios as fi sa stiu dac-a mai iesit omul acela din chit.
- Nu cred, cine-ti mai iese afara pe vremea asta?
- Ploua? Circula apa in natura, circula (privind ungherele scenei care "mistuie"). Si pestele, uite-l cum mai lucreaza. Daca-i asa, stai sa te ajut si eu, sa nu mai macini in gol. (ia un pestisor din plasa si-l tine un timp intr-un loc unde mistuirea e tot mai puternica. in timp ce pestisorul se descarneaza, Iona canta pe o melodie apropiata de "Vesnica pomenire")
- Vesnica mistuire, vesnica mistuire,/ Vesnica mistuire, vesnica mistuire./ Vesnica mistuire, vesnica mistuire.

(Iona se intoarce cu fata spre public, are lacrimi in ochi. Mica pauza. Deodata izbucneste in ras.)

- A uitat sa mi-l ia. (iar se porneste pe ras)
- (scoate cutitul) Ca sa vezi ce-nseamna sa te pripesti la-nghitit.
- Putea sa puna si el o strecuratoare.
- Un gratar, ceva.
- Ar trebui pus un gratar la intrarea in orice suflet.
- Ca sa nu se bage nimeni in el cu cutitul.
- (catre peste) Bine, mai mustetea, se poate sa faci tu o imprudenta ca asta?
- (invartind in mana cutitul) Daca ma sinucid?
- (pipaindu-si cureaua) Sau ai prefera sa am spanzur?
- N-am de ce sa agat streangul. Coastele tale se clatina. Nu exista nici un val fix. Marea e-n naruire. Mi-ar veni toate astea in cap.
- (pauza, schimband tonul) Dar cutitul putea sa mi-l ia.
- Sau cumva sunt primul pescar pescuit de el. O fi tanar, fara experienta. Oriunde se intampla sa dai peste indivizi tineri.
- E si normal, nu?
- Desigur.
- Altfel, numai cu babalāci.
- (meditand) Intr-adevar, nu cred sa fie el trecut prin multe ape.
- (razand) Puteam sa-l caut de dinti.
- De fapt, ar trebui sa ne gandim la toate. (cautand un alt loc sa-l strapunga)
- Pe unde o fi mai subtire?
- Am fost odata pe un munte si aerul era acolo atat de dens, incat m-am uitat la el. Se vedea. Am stat o jumatate de ceas si m-am uitat la aer. I se zareau toate celulele si din cauza asta parca era crapat.
- Aici nu esti la munte, esti la mare.
- (continuand primul gand) Iti venea sa-ti deschizi si tu toti porii. Iti vea sa-ti deschizi chiar vinele, sa-l simiti navalind prin toata suprafata ta. (raspira adanc) Asa... (ii e rau) E asa de greu sa respiri...
- Si cine-si mai deschide porii acum?
- Nimeni, cine e prostul sa se expuna? Nu vezi cum pute? Destul ca tragi duhoarea asta pe nas!
- Am auzit ca unii, dimpotriva, isi oblonesc porii.
- Bravo lor. Destepti. (ii e rau) Ah, nu stiu ce am. Deschide putin fereastra aia.
- Care?
- Aha. N-au facut fereastra. Pe unde o fi mai subtire? Trebuie sa sparg zidul... (se clatina de colo-colo prin scena)
- Daca as avea mijloace, n-as mai face nimic altceva decat o banca de lemn in mijlocul marii. Constructie grandioasa de stejar geluit, sa respire pe ea, in timpul furtunii, pescarusii mai lasi. E destul de istovitor sa impingi din spate valul, dandu-i oarecare nebunie; vantul, el, mai degraba, s-ar putea aseza acolo din cand in cand. Si sa zica asa, gandindu-se la mine: "N-a facut nimic bun, in viata lui, decat aceasta banca de lemn, punandu-i de jur-imprejur marea". M-am gandit bine, lucrul asta l-as face cu draga inima. Ar fi un lacas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului.

Cortina


TABLOUL III

Interiorul pestelui II. Decor asemanator, in mare, celui din tabloul anterior. Poate cateva elemente in plus, spre a remarca evolutia. Iar intr-o parte a scenei - important! - o mica moara de vant. Poate sa se invarteasca, poate sa nu se invarteasca. Atras de ea ca un vartej, Iona se va feri tot timpul sa nu nimereasca intre dintii ei de lemn.

- Cred ca-l pandea de mult (reconstituind). Parca-l vad pe raposatul: ma inghitise si, cu burta plina de mine se retragea si el undeva sa ma ferece.Sa-i tihnesc.
- Satul, mergea asa prin apa, cam distrat, si de nepasator ce era, dadea din coada.
- Precis dadea din coada. Ca asa fac cand sunt si ei fericiti.
- Da' astalalt, care-l pandea de mult.
- Cam de cat timp?
- Stiu eu cum o fi intre pesti? Oamenii, ma rog, isi poarta, asa, ranchiuna si-o viata-ntreaga.
- Bine, asta e alta poveste. Noi, oamenii, avem rabdarea mai dresata, mai evoluata.
- Dar dumnealui era peste si nu mai putea de foame.
- Ar fi vrut sa dea si el din coada...
- Sa zicem ca-l pandea de doua zile.
- Maximum trei.
- Asa, cum inota ragaind, deaodata "hat".
- (scena se zguduie din nou) Aoleu. Ce s-o mai fi intamplat afara?
- (blazat) Aa! Evenimentele...
- Pana ies eu, poate se mai limpezesc lucrurile. (rade) Pana
ma "nasc" de-aici.
-(speriat) Dar daca intr-adevar sunt mort si-acum se pune problema sa vin iar pe lume?
-Povesti!
-nu vezi cum te-nvalmuiesc toate?
-sunt copii care vorbesc in burta mamei.
-vrei sa spui ca si eu. (nu-si termina gandul)
-fugi.
-ba eu cred c-as fi in stare: doar ma cunosc destul de bine.
-toate au o limita.
-(se da mai langa perete si incearca sa se masoare) In orice caz, sunt destul de marisor.
-si copiii nenascuti vorbesc intre ei.
-doar gemenii. Femeile insarcinate se strang mai multe la un loc - sa mai stea copiii de vorba. Asa se zice.
-pun viitorul la cale. (pauza. Iona se plimba prin incapere, apoi se opreste ingrozit) Daca sunt geaman?
-cu cine?
-e aci, numai ca nu-l vad.
-(certandu-se) de mult trebuia sa-mi pun eu ochelari. Neglijezi azi, neglijezi maine, ajungi sa nu-ti mai vezi fratele.
-geaman.
-doi e o cifra.

(intra pescarul I si pescarul II cu cate o barna-n spinare. Nu scot nici un cuvant)

-patru! suntem patru. (Se da mai aproape de pescari, ii recunoaste)
-si voi? Daca nu va recunosteam, credeam ca.
-ce mai faceti?

(Pescarul I si II se retrag intr-un colt al scenei si raman, cu barnele pe umeri. Iona continua)

-altfel, mai aveam putin si-nebuneam. E stramt aici, dar ai unde sa-ti pierzi mintile. Nu e prea greu.
-e chiar o nimica toata.
-pentru ca exista anumite conditii.
-Anumite? Toate.
-Dar, uite, voi, pentru ca ati fost doi, v-ati incurajat unul pe altul (imitand) "Nu te lasa, mai tata" - "Nu ma las, taticule!" - "Nu te lasa, taticule" - "Nu ma las, mai tata". (pauza) Si uite, unde-ati ajuns. Mare noroc, zau!
-(curios) Ei, cum a fost?
-Intreb si eu ca prostu. Multa lume s-a imprastiat.
-si-o sa se mai impratie.
-asa se aude.
-dar eu ma strang acasa.
-mergem impreuna (razand). Sau poate mia huzuriti pe aici?
-(rade si mai tare) Ati dat de bine, ai?
-raspundeti!
-de ce va abtineti?
-ati facut vreo intelegere, cat trebuie sa ramaneti mancati?
-si mai aveti mult?
-obligatie? Fata de cine? Cine e stapan pe intoarcerea voastra? Pe reintoarcerea noastra?
-intram unnde vrem si iesim cand vrem.
-scurt!
-hm! Daca ma gandesc bine, mie nu mi-a spus nimeni nici sa stau, nici sa plec.
-ies din hoitul hoiturilor.
-(cofidential) c-am mai iesit din unul.
-si-acum, fiindca tot sunt pornit pe drumul asta.
-ei, ce ziceti?
-inteleg.. Ce sa le spun pe-acasa? Cand oi ajunge-n sat, or sa ma-ntrebe.
-lasa, ca stiu eu ce sa le-ndrug.