Publicai īn anul 1761, romanul Julie sau Noua Eloiză s-a bucurat de o apreciere deosebită datorită dublului său caracter: roman de dragoste şi roman filozofic.

Intriga propriu-zisă a romanului este simplă: preceptorul Saint-Preux se īndrăgosteşte de eleva sa Julie d'Etange.

Iubirea lor sinceră, aliată īn opoziţie cu convenţiile sociale şi prejudecăţile acelor timpuri, este predestinată nefericirii. Julie, silită să se căsătorească cu domnul de Wolmar, un om pentru care nu are niciun fel de sentimente, va fi īmpinsă pe calea adulterului.

īnfăţişāndu-ne de-a lungul romanului destinul unei iubiri, autorul dezbate o problemă esenţială: minciuna, care, īn concepţia acestuia, este urmarea directă a constrāngerilor societăţii, a falselor virtuţi şi nu un act de voinţă al individului.

Societatea, cu moravurile şi instituţiile sale, este singura vinovată de alterarea sentimentelor şi acţiunilor oamenilor. Putem fi salvaţi numai prin retragerea īn noi īnşine, cu reveniri la starea de ingenuitate primară din care ne-a smuls această civilizaţie bolnavă, străină de legile şi frumuseţile naturii. Pasiunea, după Rousseau, nu ne rătăceşte, ci ne conduce spre virtute.