Scrisa in 1924 si publicata in"Revista romana","Riga Crypto si lapona Enigel"este balada caracterizata de insusi autor drept un"Luceafar intors".Poezia face parte din volumul "Joc secund" si este sub intitulata balada deoarece este o poveste stranie de dragoste intre riga Crypto(regele ciupercilor)si lapona Enigel(o fiinta din Laponia).
Alcatuita din doua parti,poezia este o demonstrare a ideii ca increatul(reprezentand puritatea)trebuie pastrat,deoarece orice iesire din acest stadiu inseamna intrarea in circuitul"facutului",care duce ireversibil spre moarte.
Prima parte(strofele 1-4 ) prezinta scenariul unei nunti cu vin vechi si"beteli cu funda".In acest cadru,menestrelul este rugat sa mai spuna odata povestea rigai Crypto.Naratorul (un fel de poet-lautar,specific spatiului romantic apusean) este "trist"si"aburit",fapt care ar putea sugera tenta elegiaca a "zicerii".
Partea a doua (strofele 5-27) cuprinde povestea nuntii nerealizate a doi parteneri apartinand unor regnuri diferite:o ciuperca si o fata.Crypto este rege peste ciuperci si isi traieste"in pat rau si-n huma unsa"existenta eterna.El se indragosteste de Enigel(o fata venita din Laponia).Aspiratia erotica a lui Crypto exercita o atractie asupra lui Enigel,astfel incat ea adoarme"pe trei covoare de racoare".Intreaga discutie se petrece in vis ca si in"Luceafarul".
Plapandul rege cu existenta eterna incearca sa atraga,in lumea lui,fiinta umana,dar de aceasta data muritoarea refuza,ascunzandu-si gandul sub forma mai blanda a amanarii:
"Te-as culege riga bland...
Zorile incep sa joace
Si esti umed si plapand
Teama mi-e,te frangi curand
Lasa.Astepta de te coace"
Cuvintele ei constituie o incercare de a-l determina pe Crypto sa renunte la aventura,pentru el neexistand"coacere",caci riga reprezinta ipostaza statica a creatiei.Discutia prelungindu-se Crypto este surprins de soare,tocmai cand imprudentul indragostit iesise din conul lui protector de umbra.Atins de razele arzatoare,regele ciuperca va suferii o transformare demonica,pedeapsa pentru ca a incercat sa-si contrazica destinul:
"Si sucul dulce innacreste!
Ascunsa-i inima plezneste,
Spre zece vii peceti de semn
Venin si rosu untdelemn
Mustesc din funduri de blestem"
Notiunea de increat reprezinta preexistenta,stadiul imediat anterior nasterii.Considerat ca timp al puritatii,increatul trebuie mentinut intrucat trecerea in stadiul de creat aduce imbatrabirea si moartea.Cel dintai "protagonist" este Crypto.Acesta este rege"imparatind"peste ciuperci de multa vreme,el traieste intr-un mediu care ii conserva puritatea regimul sau fiind somnul.Numele lui provine din grecescul"cryptos"care insemna ascuns tainuit.
Al doilea termen al fabulei lirice este Enigel."Mica","linistita,"imbracata in piei",Enigel reprezuinta conditia umana marunta si mereu egala cu ea insasi.Parasind nordul(taram etern al ideii),ea este atrasa de soare,spre a "nuntii"cu el;in realitate,soarele aducand,prin rotatie,trecerea timpului,muritoare,incadrata in curgerea vremii.Invitata"in somn fraged si racore",adica intr-o alta vesnicie(cea a increatului),Enigel prefera sa ramana in lumea ei.
In mitologia barbiana,astrul reprezinta cea de-a treia"roata"a nunti,aici realizandu-se contopirea primelor doua"roate".
In consecinta,soarele este un principiu unic,suficient siesi:"greu taler scump".Numai soarele are putinta de a deschide"fantana"sufletului,in care se reflecta lumea intr-un"joc secund,mai pur" decat cel demiurgic primordial.