Ion Barbu este,ca formatie,matematician,ceea ce determina natura lirismului sau;din conjugarea spiritului matematicianului cu poezia ce naste o viziune totalitara asupra universului.
Cunoasterea matematica i se pare lui Barbu singura "mantuire"pentru care"se simte in adevar facut",de aceea o va transforma in poezie.Spre deosebire de poetii care l-au precedat si care au investigat mai ales latura afectiva a universului uman,Barbu propune prin poezia sa o imagine generala,rezultata din contemplarea lumii in totalitatea ei;este evidenta natura profund reflexiva,intelectuala a poeziei sale.
Poezia"Din ceas,dedus..."face parte din volumul"Joc secund",aparut in anul 1930.Este o autentica arta poetica in care sunt sintetizate principiile artei creatoare barbiene,precum si procedeele poetice.Poezia este ultima creatie a creatorului,dar acesta a asezat-o la inceputul volumului,reprezentand piatra de incercare a tuturor interpretarilor poeziilor lui Barbu.
Discursul liric propune o conceptie moderna despre poezie dar si un limbaj ermetic,incifrat si o sinteza poetica dificila.
Poezia este rezultatul unei activitati rationale,cerebrale,asa se explica folosirea verbului"a deduce",ce face parte din sfera semantica a matematicii:"Din ceas,dedus,adancul acestei calme creste/Intrata prin oglinda in mantuit azur..."Tudor Vianu considera ca metafora "creasta"sugereaza "piscul"spre care tinde poezia,in jocul ei spre absolut,iar George Calinescu considera ca "adancul crestei"este chiar poezia.
Poezia este denumita de unii critici si"Joc secund" dupa numele volumului,mai ales ca poetul nu i-a dat un nume(titlu),intentia fiind ca acest text sa initieze cititorul intr-un univers unic.tema poeziei exprima ideea lumii purificate prin reflectarea in oglinda,ideea auto cunoasterii si ideea actului intelectual ca afectivitate lirica.Metafora "din ceas" poate simboliza temporalul,realul,in care poezia se afla in stare latenta,si poate fi integrata in simbolistica "mitului oglinzii".Prin oglinda,lumea intra in"mantuit azur",aceasta metafora ilustrand unul din atributele ertei-eternitatea.
"Jocul secund"este chiar poezia,realitatea purificata in cuvinte.In inocenta lui Barbu poezia este o reflectare de gradul al doilea al realitatii.Pentru toti comentatorii "Din ceas,dedus..."a fost privita ca o poezie cheie,inaugurala a poeziei lui Barbu.Poezia este una de sinteza finala, iar sensul major al volumului din 1930 se contrage in aceasta poezie.
Pentru poet poezia este negatia lumii,sublimarea ei in idee.Versul esential al primei strofe este"taind pe innecarea cirezilor agreste"pentru ca el exprima ruptura dintre lumea reala si lumea inventata de poet.
Strofa a doua se deschide cu o explicatie retorica,nu cu valoare emfatica sau afectiva,ci avand valoarea unei constatari definitive:"Nadir latent!".Dca in prima strofa asistam la nasterea universului secund,in a doua strofa este prezentata actiunea poetica.Poezia se afla in stare latenta in realitate.Pornind de la acest poem,George Calinescu sustinea:"poezia este o iesire("de dedus")din contingent("ceas")in pura gratuitate("mantuit azur"),joc secund...E un ndir latent,o oglindire a zenitului in apa, o sublimare a vietii prin retorsiune".
In poezie se observa frecventa neologismelor si metaforelor("mantuit azur","harfe rasfirate")sporesc ermetismul poeziei.
"Din ceas,dedus..."este o arta poetica ce ilustreaza intr-o maniera imediata un lirism modern,de factura intelectuala in care trairea, subiectvismul analogiilor,discontinuitatea imaginilor,emotiile,muzicalitatea sobra coexista.