publicat īn anul 1845.

Poemul aduce īn prim-plan imaginea eroului popular: frumos, harnic, inteligent, onest, īntruchipare a ideii de bine, de dreptate, calităţi pe care Ianoş le dovedeşte prin fapte extraordinare.

Odiseea lui Ianoş o configurează, metaforic, pe cea a poporului său. Ianoş se desparte de draga lui Iluşca şi, după lungi peregrinări, ia parte la lupta īmpotriva turcilor, descrisă cu plasticitate de poet. La īntoarcere, Ianoş află că Iluşca a murit. īn finalul poemului, ca īn basmele populare, ea reapare miraculos īn ţara dragostei, spre fericirea eroului.

In Ianoş Viteazul elementele fantastice se īmpletesc cu cele reale.
Ca şi īn celelalte poeme romantice, Petofi Sāndor īşi exprimă dragostea de patrie şi libertate īntr-o limbă curată, populară, remarcabilă prin simplitate şi spontaneitate.