publicat în anul 1802.

Prin figura romantică a eroului, romanul ilustrează etapele succesive ale dezvoltării universului artistic, finalul acestuia fiind o alegorie a basmului. în basm şi în vis Novalis găsea forma specifică de expresie a concepţiei sale mitice asupra lumii. "într-un basm autentic totul trebuie să fie miraculos -misterios şi coerent -totul însufleţit (...). întreaga natură trebuie să fie în chip straniu amestecată cu întreaga lume a duhurilor." Romanul lui Novalis urmăreşte formarea şi viaţa de artist a rătăcitorului Heinrich, pornit în căutarea idealului vieţii sale -^floarea albastră": "Mie dor să văd floarea albastră. Ea îmi stăpâneşte veşnic gândurile, şi nu pot să scriu sau să cuget despre altceva." "Floarea albastră" este simbolul dorului nemărginit, al idealului cel mai curat.

Motivul romantic al "florii albastre" apare şi în poezia lui Mihai Emi-nescu, intitulată semnificativ Floare albastră.