publicată în perioada 1922-1940.

Acest roman-fluviu, cuprinzând opt volume: Caietul cenuşiu; Penitenciarul; Anotimp frumos; Consultaţia; Surioara; Moartea tatălui; Vara anului 1914; Epilog, evocă viaţa a două familii franceze de la începutul secolului al XX-lea: familia Thibault, de religie catolică, şi familia Fon-tanin, de religie protestantă.

Accentul romanului cade pe cei trei membri ai familiei Thibault: tatăl, Oscar-Marie Thibault - mare burghez şi persoană deosebit de autoritară, fiul cel mare, Antoine Thibault - medic, energic şi ambiţios şi mezinul familiei, Jac-ques - un adolescent rebel, o fire greu adaptabilă la convenţiile sociale.
Tatăl, natură energică, încearcă să le impună fiilor săi disciplina catolică. Antoine, devenit medic după ce se dedicase serios studiilor, îşi pune întregul talent şi capacităţile sale intelectuale în serviciul societăţii, al bolnavilor, pe care îi va îngriji, de-a lungul romanului, cu pasiune, competenţă şi devotament.

Jacques, mezinul, permanent revoltat împotriva familiei şi societăţii, va deveni revoluţionar, tocmai pentru a răslurna bazele societăţii injuste în care trăia. îşi va găsi moartea în primul război mondial.
Antoine, după o carieră strălucita de medic, va fi intoxicat cu gaze de luptă pe front, la sfârşitul anului 1917. Nutrind speranţa însănătoşirii, Antoine va veni la Paris pentru a fi consultat de doctorul Philip. Fără a i se spune cruntul adevăr, Antoine va înţelege, din privirea lui Philip, că nu mai are nicio scăpare.
Singura bucurie a lui Antoine este micuţul Jean-Paul, fiul lui Jac-ques şi al lui Jenny Fontanin, pentru care speră un viitor mai bun. Victimă a unui război nimicitor, Antoine Thi-bault va muri singur. în urma unor lungi suferinţe. El întruchipează deziluziile unei întregi generaţii inutil sacrificate.

Cei doi fraţi Thibault, Antoine şi Jacques, ilustrează două tendinţe ale epocii: una a afirmării valorilor şi instituţiilor existente şi cealaltă; a negării acestora. Acestea sunt de fapt cele două laturi antagoniste ale personalităţii scriitorului însuşi: omul de ştiinţă, ordonat, raţional şi optimist şi omul revoltat, dublat de scriitorul protestatar.
Familia Tlubaiăţ este, în acelaşi timp, o vastă frescă a vieţii sociale şi politice a Franţei de la începutul secolului XX şi roman al condiţiei umane.