A fost odata un fiu de imparat care,la vanatoare
fiind, a intalnit trei fete de pacurar.
Ana ,sora cea mare ,ii promite ca daca o ia de sotie ii va face o paine care l-ar tine vesnic tanar si voinic.
Stana,cea mijlocie,ii promite o camasa care sa-l faca cel mai puternic in lupta cu zmeii.
Laptita,sora cea mai mica si cea mai frumoasa ,ii promite doi feti cu stea in frunte.
Feciorul de imparat nu sta pe ganduri si se insoara cu Laptita.Dar mama cea vitrega si rea dorea ca fiica ei sa ajunga sotie de imparat,asa ca face ce face si imparatul cel tanar trebuie sa plece la razboi.In lipsa lui ,Laptita da nastere la doi copii frumosi, cu parul de aur si cu stea in frunte .
Mastera pune ca cei doi copii sa fie ingropati la coltul casei,iar in leagan sa fie adusi doi catei.Imparatul o pedepseste pe Laptita sa fie ingropata pana la piept,iar el se recasatoreste cu fata masterei.
La coltul casei au crescut doi paltini frumosi care sopteau in vant la fereastra imparatului.Imparateasa cea tanara pune sa fie taiati copacii si din ei sa fie facute doua paturi.Dar paturile sopteau noaptea si atunci le arde si le imprastie cenusa in vant.Doua scantei cad pe locul unde crescusera paltinii si se prefac in doi mielusei.Fiica mamei vitrege porunceste sa fie taiati mieluseii,carnea lor sa fie mancata,iar pielea si oasele sa fie arse.Doua bucatele de creier ajung in raul cel mare si se prefac in doi pesti cu solzii de aur.
Scosi la mal de pescarii imparatesti,acestia se fac din nou doi feti cu parul de aur si cu stele in frunte,care cresc in trei zile si trei nopti cat altii in doisprezece ani.
Ei merg la curtea imparatului si isi spun povestea in fata imparatului cel tanar,tatal lor.Fata imparatesei vitrege,sotia fiului de imparat,este pedepsita sa ajunga ultima slujnica din imparatie,maica-sa este legata de coada unei iepe nebune si purtata prin imparatie,iar Laptita ajunge imparateasa pentru ca si-a tinut promisiunea facuta la vanatoarea de demult.