Creon este fratele Io-castei (deci unchiul lui Oedip) şi rege al Tebei, reprezentând tipul tiranului ipocrit şi brutal. El este cel care dă ordin ca Polinice, fratele Anii-gonei şi fiul lui Oedip, să nu fie înmormântat după cum cerea tradiţia, ci să fie lăsat pradă păsărilor sălbatice şi câinilor, pe câmpul de luptă. Decizia lui va fi încălcată de Antigona, care îşi va înmormânta fratele. Nesocotind astfel porunca dală de Creon, Antigona va fi închisă de vie într-o peşteră, unde se va sinucide, întrucât nu a ţinut seama de spusele proro-cului Tiresias, cel care îl avertizase de faptul că nedreptatea lui atrăsese supărarea zeilor, Creon va trebui să asiste neputincios la moartea fiului său, Hemon, iubitul Antigonei.

Creon, care se crezuse stăpân absolut, conducând regatul după bunul lui plac şi nesocotind voinţa zeilor şi a poporului său, va rămâne singur, dezaprobat de întreaga cetate şi va fi sortit pieirii.

Apare ca personaj literar în creaţiile mai multor autori: Sofocle: Antigona, Oedip rege şi Oedip la Colonos; Eu-ripide: Fenicienele; Ra-cine: Tebaida; Alfieri: Polinice şi Antigona ele.