Alexandru Lăpuşneanu, izgonit după prima domnie, se reîntoarce cu armată de mercenari turci şi intră în Ţara Moldovei.

Un grup şi anume Moţoc, Stroici, Spancioc şi Veveriţă, îl aşteaptă şi îl roagă să facă drum întors, pentru că ţara nu îl vrea. Lăpuşneanu, însă le răspunde că el îi vrea şi asta este de ajuns.


Instalat pe tron, domnitorul se răzbună pe cei pe care îi consideră vinovaţi de eşecul lui din timpul primei domnii: le confiscă averile, îi ucide, comite numeroase atrocităţi.
:
Soţia sa, Ruxandra, este oprită într-o zi de o jupăneasă căreia Lăpuşneanu îi ucisese soţul şi îi luase moşia. Aceasta o roagă pe domniţă să intervină pe langă voievod, să pună capăt crimelor şi o avertizează că o să raspundă pentru faptele soţului său. Demersul Ruxandrei pe lângă Lăpuşneanu pare să aibă success. Lăpuşneanu îi spune că va înceta să mai ucidă şi că îi va da un leac de frică.
Merge la biserică şi în faţa întregii obşti boiereşti, cere împăcare, invitându-i la un ospăţ domnesc. Stroici şi Spancioc, intuind că este vorba despre un complot, fug peste graniţă. Lăpuşneanul organizează întâlnirea cu mult fast, dar înainte de a se aşeza la masă, boierii sunt ucişi de mercenari domneşti. Apoi capetele lor sunt aşezate într-o piramidă, după rang. Între timp, sub ferestrele domneşti se adună sărăcimea oraşului, revoltată din cauza vieţii grele pe care o duce. Derutată mulţimea cere dreptate şi, pentru că cineva vehiculează numele vornicului Moţoc, ei doresc capul acestuia.


Lăpuşneanul se îmbolnăveşte de friguri şi se retrage în cetatea Hotin. Bătrân şi cu mintea rătăcită, Lăpuşneanul vrea să fie călugarit după obiceiul pământesc pentru ca Dumnezeu să îi ierte păcatele. Dar când se trezeşte şi se vede călugărit cere să I se aducă fiul pentru a-l ucide, considerându-l vinovat de complot. Sfătuită pe boierii fugari (Stroici şi Spancioc) şi de mitropolit, Ruxandra îl otrăveşte pe Lăpuşneanul.