G. Calinescu: Enigma Otiliei c5j20jj

Stanica Ratiu este personaj care se agita mult, care vorbeste mult si care, prin faptele sale, prin gandurile exprimate se inscrie in lungul sir al arivistilor. Isi gaseste filatiuni cu Dinu Paturica, cu Tanase Scatiu si cu Lica Trubadurul. Dar este, in acelasi timp si tipul demagogului, alaturi de Nae Catavencu al lui I. L. Caragiale.
Parvenitismul lui este de o factura noua, asa cum si societatea in care evolueaza este cu totul diferita de cea din secolul trecut, traind intr-o lume unde „Zeul la care se inchina toti este banul” (Balzac).
Stanica Ratiu este sotul Olimpiei, fiica mai mare a Aglaei, sora lui Costache Giurgiuveanu. Este avocat, dar fara clienti si este dornic de a se imbogati. Ca si pentru Aglae, pentru Stanica banii reprezinta totul. Casatoria lui cu Olimpia nu are loc, pentru ca Simion, tatal Olimpiei, nu vrea sa-i lase acesteia casa promisa ca zestre.
Personajul are tinuta ingrijita, e un om in pas cu moda si degaja multa hotarare. „Era rosu la fata, fara sa fie propriu-zis gras, de o sanatate agresiva, constrastand cu parul mare si negru, foarte cret si cu mustata in chip de musca. Un guler tare si inalt tinea o cravata infoiata ca o lavaliera. Venise imbracat intr-un costum de soie-écrue deschis si Felix fusese izbit, de la inceput, de largimea hainei si de ridicula dimensiune a canotierei de paie, care abia ii cuprindea parul”.
Ceea ce nuanteaza autorul in cazul lui Stanica este vocea. Cand intra in casa lui Costache, „Stanica vorbea sonor, rotund, cu gest artistic si declamator”.
Stanica provine dintr-o familie foarte numeroasa. Astfel, putina avere pe care a avut-o s-a risipit impartindu-se intre rude. Stanica este astfel hotarat sa recapete prin indiferent ce mijloc banii care sa-i asigure traiul.
Arma lui secreta este arma cuvintelor. Plasate cu dibacie, cuvinetele lui, urmate de inclinari semnificative din cap, de gesturi ale mainii sau semne facute cu ochiul se transforma in adevarate sageti otravite.
Stanica seamana cu mos Costache in unele privinte. El imprumuta bani de la toti, chiar si de la tanti Marina. Auricai ii spune ca viata e un „lung martiriu”, iar Aglaei ii spune ca trebuie sa-i redea Olimpiei libertatea devreme ce nu-si poate gasi un loc potrivit lui in societate.
Stanica este cel mai vorbaret personaj al operei, dar asta nu-l impiedeca sa intreprinda actiuni pur rationale calculate premergator. De Olimpia s-a legat sperand ca va avea o situatie materiala sigura, dar nu are pentru ea nici unul dintre nobilele sentimente trambitate cu diferite ocazii. O cultiva pe Georgeta, intretinuta unui general, o prostituata influenta.
Dotat cu o locvacitate desavarsita, tine discursuri despre morala, religie, societate, despre familie in care vede un fundament al societatii. Ov. Cromalniceanu in considera „Un Catavencu al ideii de paternitate”. „<<Familia>> e <<tarisoara>> lui Stanica, si noua din zece vorbe ale sale se intorc la ea”.
Impostor, volubil, grosolan, trivial, demagog, patetic si naucitor de locvace, Stanica „are geniu”, adopta maniere distinse cu Aglae, pe Aurica „o ia in brate si o saruta viguros”. Bun cunoscator de oameni, exercita asupra interlocutorului o influenta puternica, are o capacitate de adaptabilitate fantastica, este un actor talentat, jucand cu fiecare alt rol, in functie de interes. In timpul bolii lui Costache Giurgiuveanu, Stanica ii povesteste despre decesele unor persoane, „cu o viteza satanica”, inspaimantandu-l pe batran.
In cursul bolii lui mos Costache, Stanica are o singura preocupare: gasirea banilor. Profita de ocazia ivita si de conjuctura favorabila si ii fura banii lui mos Costache sub ochii plinin de groaza ai batranului care are un subit soc si moare: „ba-banii, pungasule”. Dupa ce a ascuns cu grija banii, o paraseste pe Olimpia fara remuscari si se casatoreste cu Georgeta, tintind parvenirea economica si chiar politica.
Isi face firma de avocatura, patroneaza tripouri si cercuri de morfinomani si este propulsat de noul sau statut social in viata politica, devenind o personalitate remarcabila a acestei societati in care nu conteaza mijloacele de parvenire, ci numai banii, averea, bogatia.
Personajul este un actor desavarsit. Isi interpreteaza propria existenta ca si cand s-ar afla pe o vesnica scena.
Dintre toate personajele romanului este singurul care reuseste. Victoria e motivata: Stanica e un geniu al raului.