i8l24lx
CUPRINS

Introducere .........................................................................

Capitolul 1
Aspecte ale frazeologiei lingvistice ...............................

§1.Notiuni despre frazeologie .............................................

§2.Tipuri de frazeologisme .................................................

§3.Criterii de clasificare a frazeologismelor .......................

Capitolul 2
Problemele frazeologiei in traducere ..............................

§1.Traducere ca activitate lingvistica ..................................

§2.Expresivitatea si problemele de traducere ......................

§3.Redarea frazeologismelor in traducere ........................... a)echivalentul stilistic ..................................................... b)traducerea propriu-zisa ................................................ c)analogia ........................................................................ d)traducerea idiomelor ....................................................

Concluzii ..............................................................................

Bibliografie ..........................................................................

INTRODUCERE

„La traducere trebuie sa ajungi pina la intraductibil, numai asa se poate cunoaste cu adevarat o limba straina, un popor strain.”
(Ghoete)

Orice limba cunoaste expresii ,locutiuni ,imbinari de cuvinte valoarea lexicala a carora se indeparteaza mai mult sau mai putin de sensurile fiecarui cuvint luat aparte. Ele constituie un tezaur bogat, in care s-a invesnicit pentru intotdeauna intelepciunea poporului , experienta de viata si modul de gindire a acestuia.
Aceste imbinari „sudate” au fost numite frazeologisme (exista mai multe pareri si controverse la denumirea lor), comportamentul din care ele fac parte a fost numit frazeologie. Despre frazeologie, care este o ramura tinara (si aici opiniile cercetatorilor sunt divergente) si despre frazeologisme nu s-au scris multe lucrari-monografii. Insa in majoritatea gramaticilor autorii au cite un capitol sau paragraf referitor la expresiile „sudate”. O monografie la tema data este „Frazeologia limbii romane” de Gh. Coltun aparuta recent (anul 2000), o alta lucrare , in acest sens, este „??????????? ??????????? ??????????? ?????” de Nazarion A. sau cea a lui Babkin A.M. „??????? ???????????, ?? ???????? ? ??????”, s.a.
La transpunerea frazeologismelor dintr-o limba in alta se

intilnesc foarte multe greutati , deoarece aparitia lor intr-o limba a depins de traditiile poporului care vorbeste aceasta limba, de modul de viata diferit de alte popoare. Astfel ,sarcina principala acelui care traduce consta in faptul ,ca trebuie sa cunoasca cultura atit a poporului din limba careia traduce, cit si a celui in care traduce.
Problema redarii frazeologismelor in traducere nu a fost destul de amplu studiata. In acest sens, putem numi citeva lucrari care s-au ocupat de aceasta problema : Irina Condrea Redarea frazeologismelor in traducere -;in : Comunicarea prin traducere -;Chisinau,2001 ; ?????? ?. ?????? ?. ??????? ???????????????? ?????? - ? ????????????? ? ????????-Moscova ,1986;??????? ?.?. ???????????????? ???????? ? ?? ?????????- ? : ?????? ????? ?????? ????????; Socoliov V. Note despre traducerea frazeologismelor -; in Cultivarea limbii 7- Chisinau, 1977 s.a.
In lucrarea de fata ne-am straduit sa mentionam problemele aparute in cadrul traducerii frazeologismelor , sa aducem niste solutii de rezolvare a acestor probleme .Ne-am propus ca scop gasirea acestor probleme de traducere; analiza unor exemple de frazeologisme care au fost nu chiar „bine” traduse ;depistarea cazurilor cind au fost omise la traducere frazeologismul ; observarea traducerii idiomelor, care au un grad inalt de „intraductibilitate”; depistarea metodelor si procedeelor utilizate de traducatori la redarea operii crengiene in rusa.
Am ales pentru exemplificare povestile lui Creanga , deoarece sunt „imbibate” de expresii frazeologice, fiindca sunt scrise intr-un limbaj popular , iar frazeologismele sunt legate de folclor, dar nu numai.
Intilnim multe expresii care au origini in literatura artistica, in mitologia greco-latina, crestina, expresii ale unor oameni celebri. De exemplu, pentru toata lumea sunt cunoscute expresiile : calciiul lui Ahile , alma mater , a-si duce crucea , dati Cezarului ce-i a Cezarului, a fi sau a nu fi, a se lupta cu morile de vint ti multe altele. Din aceasta cauza ele au fost numite expresii „calatoare” sau cuvinte inaripate. Iar frazeologismele intilnite la Creanga sunt de origine folclorica si sunt cunoscute tuturor vorbitorilor de limba romana.
Lucrarea este alcatuita din doua capitole. Capitolul 1 intitulat „Aspecte ale frazeologiei lingvistice” se refera la frazeologisme si frazeologie , in genere. Aici sunt mentionate parerile diferitilor cercetatori care s-au ocupat de acest compartiment -; frazeologia , de „expresiile sudate”, de locul frazeologiei, in genere ; se aduc opiniile cercetatorilor care discuta daca frazeologia este un compartiment al lexicologiei (Corlateanu N., Melniciuc I.) sau al altui domeniu al lingvisticii, ori este o ramura aparte , independenta (Coltun Gh.) s.a. Ne-am referit , de asemenea, la tipurile de frazeologisme si am expus clasificarea lor dupa diferite criterii : semantic (Corlateanu N.), structural (Coltun Gh.),valori( conotatii ), suplimentare (Melniciuc I.).
Capitolul 2 este intitulat „Problemele frazeologiei in traducere”.

Aici am mentionat intr-un paragraf aparte notiuni despre traducere , in general, si in special , problema frazeologismelor in traducere, referindu-ne mai ales in baza operei lui Creanga tradusa in limba rusa.
Lucrarea mai contine o bibliografie selectiva. La cercetarea problemei pe care ne-am pus-o ca scop am utilizat metode diferite, una dintre ele fiind metoda analizei exemplelor traduse. O alta metoda este cea comparativa; originalul s-a studiat vizavi de textul tradus. O metoda pe larg aplicata a fost lucrul cu dictionarul frazeologic roman-rus si cu alte dictionare frazeologice.
In concluzii am expus rezultatele la care am ajuns, tratind tema data.

„Adevarata bogatie (a unei limbi) consista totdeauna in locutiuni,
in acele tiparuri neschimbate, care dau fiecarei limbi o fizionomie proprie ” (M. Eminescu)

Capitolul I

Aspecte ale frazeologiei lingvistice

Orice limba cunoaste imbinari lexicale, valoarea semantica a carora se indeparteaza mai mult sau mai putin de sensurile fiecarui cuvint luat aparte .In acest sens ne apar locutiunile , expresiile frazeologice , expresiile idiomatice s.a.
„Locutiunea este o constructie constanta din doua sau mai multe cuvinte care se comporta ca un cuvint si deci are un continut semantic unitar; locutiunea nu este o simpla suma a sensurilor obisnuite ale elementelor componente, ci o lexicalizare ...” aIordan I. , Robu V., p. 336i.Frazeologismul este „acea imbinare osificata de cuvinte (mai rar propozitii) care se repeta in limba data intr-o constructie sintactica fixata , gata facuta , cu o valoare semantica speciala, acceptata de vorbitorii limbii respective”.aCorlateanu N., Melniciuc I., p. 119i. Idiomele sunt expresiile care au aparut drept rezultat al unui fapt istoric concret ,sunt niste „constructii sintactice osificate.”a Ibidem , p. 122i si se intrebuinteaza ca un tot intreg, iar vorbitorul n-are posibilitatea de a schimba locul elementelor componente.
Diferiti cercetatori categorisesc imbinarile „sudate” din punct de vedere semantic, in mod diferit. De exemplu N. Corlateanu si I. Melniciuc in lucrarea „Lexicologia” disting urmatoarele categorii de frazeologisme : unitati frazeologice si idiome sau expresii idiomatice a Corlateanu N., Melniciuc I., p. 120i.


Iorgu Iordan le numeste locutiuni, iar locutiunile substantivale -; „compuse” si „izolari” : pierde-vara, zgiriie brinza s.a. a Iorgu I.i. Al Philippide le numeste idiotisme. a Philippide Al., p. 97i.
Locutiunea constituie o bogatie a limbii. Aceste imbinari s-au format de-a lungul secolelor si sunt niste elemente importante ale expresivitatii. Ele apar, practic, in toate stilurile, dar mai ales in limba vorbita.
Fiecare cuvint luat aparte va avea alt inteles, decit sensul pe care il are intreaga imbinare „sudata” . De exemplu adjectivul alb este inclus uneori in sintagme cu forma fixa : piine alba, aur alb, carbune alb, vite albe, arme albe. Piine alba are in vedere nu numai piinea alba de griu, dar in genere, toate cerealierele. „Piine alba se mai zice in genere la griu ,ovaz si secara.” (B. P. Hasdeu) .Prin vite albe se subintelege vitele mari cornute, care nu-s numaidecit albe. Armele albe sunt armele cu lama de otel, arme fara foc: cutitul, baioneta, sabia. In sens figurat prin carbune alb se au in vedere cursurile de apa, folosite ca sursa de energie electrica; aur alb inseamna „bumbac”.
In paralexemele vite albe, arme albe numai cuvintele determinate isi pastreaza sensul propriu, pe cind determinatul isi pierde acest sens (in categoria vitelor albe pot fi boi sau vaci de culoare neagra sau alte culori). In celelalte paralexeme (piine alba, carbune alb, aur alb) nici determinatul si nici determinativul nu -;si pastreaza sensul propriu, opunindu-se din acest punct de vedere constructiilor sintactice libere,

in care fiecare cuvint iti pastreaza sensul. De exemplu , in sintagmele pinza alba, zahar alb, basma alba etc. este vorba de basma , pinza, zahar , care intr-adevar au culoare alba.
Asadar, frazeologismele sunt imbinari stabile de cuvinte, care apar in limba ca o constructie sintactica, gata facuta, si au o valoare semantica speciala pe care au acceptat-o vorbitorii acestei limbi.

§ 1. NOTIUNI DESPRE FRAZEOLOGIE

Compartimentul din care fac parte frazeologismele este numit frazeologie. Acest termen are la baza cuvintele grecesti phrasis „expresie, vorbire” si logos „cuvint, notiune” si dispune de mai multe valori semantice.
In sens figurat termenul frazeologie inseamna „vorbire fara continut, care ascunde saracia de idei”, adica vorbe goale , palavrageala. Situatia aceasta este bine caracterizata de Al. Russo :
„Este o frazeologie stralucitoare pentru ochii slabi, ingimfatoare pentru cel ce o scrie, desarta pentru intelepti”.
Unii lingvisti considera ca frazeologia este un compartiment al lexicologiei (N. Corlateanu, I. Melniciuc). Acest compartiment „studiaza expresiile frazeologice, frazeologismele, folosite intr-o limba, de un scriitor, intr-o limba literara aparte.”a Corlateanu N., I. Melniciuc, p. 118i

Nu toti lingvistii sunt de acord cu includerea frazeologiei in cadrul lexicologiei, considerind-o ca pe un compartiment aparte in lingvistica.
„Frazeologismele stabilesc o legatura intre lexicologie si sintaxa, mai ales daca avem in vedere imbinarile stabile de cuvinte, expresiile „gata facute”, in care de regula nu putem modifica nici elementele lexicale componente(inlocuindu-le prin sinonime), nici ordinea lor. In felul acesta frazeologismele ies de sub obladuirea sintaxei”. aColtun Gh.,2000, p. 21i.
Deci frazeologismele formeaza un compartiment aparte, care este o ramura tinara a lingvisticii. „Frazeologia este o ramura relativ tinara a lingvisticii”. aColtun Gh. ,2000, p. 21i. Pina la aparitie unor lucrari consacrate in exclusivitate cercetarilor frazeologismelor, primele „pietre de temelie” in fundamentul ei au fost puse cu mult inainte de a se vorbi de frazeologie ca un compartiment aparte a lingvisticii. De o valoare reala, in aceasta ordine de idei, sunt lucrarile savantilor A. A. Potebnea, I. I. Sreznevski, V. K. Porjezinski, J. A. Boudoiun de Courtenay, F. F. Fortunatov, A. A. Sahmatov. s.a.
Aceasta ramura tinara a lingvisticii -; frazeologia -; este mai putin explorata decit celelalte . „Frazeologia este o „mina” in toata puterea cuvintului ,la a carei explorare temeinica, sistematica, exhaustiva nimeni nu s-a gindit , prea serios, in lingvistica romaneasca ” aTh. Hristeai acitat dupa Coltun Gh.,2000, p. 11i.
Si la denumirea frazeologismelor apar diferite controverse. Unii le numesc frazeologisme( Gh. Coltun) , altii locutiuni (M. Avram; Gramatica pentru toti; F. Dimitrescu Locutiunile verbale in limba romana; I. Iordan, V. Robu, Limba romana contemporana). Ch. Bally folosea doi termeni pentru a defini frazeologismele: serii si unitati frazeologice. Al. Philippide si I. Iordan utilizeaza pentru aceasta notiune termenul „izolare”. In lucrarile unor cercetatori romani se intilnesc termenii de idiom si idiotism. In dictionarul de termeni lingvistici pentru notiunea de frazeologism sunt prezenti termenii : unitate frazeologica sau imbinare de cuvinte cu caracter constant, creata in interiorul unei limbi, imprumutata , tradusa sau calchiata dupa modele straine. a Constantinescu -; Dobridor, p. 154i. Intr-un dictionar mai vechi de termeni lingvistici al prof. O. S: Ahmanova se intilnesc 23 de termeni pentru notiunea de frazeologism: idioma, idiotism, expresie idiomatica, imbinare de cuvinte idiomatica, frazeograma, frazema, frazeologism, imbinare frazeologica etc.
aAhmanova O. S., p. 563i.
Inca in 1957 S. I. Ojogov mentiona ca „o astfel de confuzie in terminologie nu exista, dupa toate probabilitatile, in nici o ramura a lingvisticii”. acitat dupa Cotun Gh. ,2000, p. 30i.
De cele mai multe ori frazeologismele sunt numite imbinari stabile de cuvinte, dar si paraxileme sau frazeme, care din punct de vedere semantic sunt echivalentele lexemelor , de exemplu: bataie de joc, a bate cimpii , bun de gura, a taia frunze la ciini ,etc. carora le

corespund lexemele :batjocura, a hoinari, vorbaret, a trindavi.
In studiul „Gramatica Limbii romane explicata” C. Dimitriu numeste frazeologismele perifraze. „Apelam la acest termen -; spune autorul -; si datorita faptului ca este sugestiv (= grup de cuvinte) „pentru” un singur cuvint si pentru a evita termenii compus, locutiune ,expresie , etc. ”aDimitriu C. , p. 50i.
Frazeologismele de tipul : cine se scoala dimineata departe ajunge; unde doi si unde crapa ;ce-am avut si ce-am pierdut etc. C. Dimitriu le numeste perifraze proverbiale. Aparitia perifrazelor poate fi motivata fie obiectiv (necesitatea de comunicare a unei informatii semantice sau gramaticale pentru care limba nu dispune la un moment dat de o parte de vorbire sintetica : ochiul boului, cerul gurii etc.), fie subiectiv (dorinta de a comunica informatia semantica si uneori chiar gramaticala intr-o maniera deosebita, care sa impresioneze pe interlocutor : zgiriie brinza, a sterge putina, de-a lung de etc.).
Pentru partea de vorbire perifrastica autorul „Gramaticii limbii romane explicate” ne da si o regula -; grupul stabilit de cuvinte neaglutinate prin care se transmite o informatie semantica, gramaticala (sau stilistica) si care indeplineste in principiu un singura functie (de natura sintactica, de marca expresiva): aducere aminte, sora cu moartea, douazeci si cinci, a-si bate capul, din cauza ca, Doamne fereste , din cale-afara , de pe la , etc.
„Intr-o perioada relativ scurta (1946-1970) frazeologia s-a transformat dintr-o ramura a lexicologiei intr-o disciplina de sine statatoare , cu obiect de studiu propriu si diverse metode de cercetare ” . aColtun Gh. 1984, p. 39i.
Deci, frazeologismul constituie obiectul de studiu al acestei ramure a lingvisticii.
In lucrarea de fata vom utiliza termenul frazeologism pentru notiunea de „frazeologism”, deoarece credem ca este mai adecvata, chiar sa luam originea acestui cuvint phrasis -; „expresie” si logos -; „cuvint” , adica o expresie de cuvinte. Prin urmare, frazeologismele sunt imbinarile stabile de cuvinte, alcatuite minimum din doua cuvinte notionale, care au un singur sens unitar: roata vremii ,alesul inimii, tras ca pe un inel, a se da la brazda, cita frunza si iarba, cit vezi cu ochii, cu noaptea-n cap etc.
Elementele componente ale frazeologismelor nu au sensuri figurate , frazeologice, iar intelesul unitar general nu este o suma a sensurilor elementelor componente: coada de topor, intepat la vorba, cu jalba in protap, la spartul tirgului etc.
Frazeologismele nu totdeauna pot fi substituite de un singur cuvint. De cele mai multe ori sensul lor poate fi redat printr-o imbinare libera de cuvinte sau printr-o explicatie asemanatoare dupa forma cu propozitiile sau frazele : cu scaun la cap = destept; cu punga groasa = bogat; capul satului =primarul; carte de capatii = scriere fundamentala ; a spala putina = a fugi; a cauta acul in carul cu fin = a cauta un lucru foarte greu (sau imposibil) de gasit s.a.
Imbinarile de cuvinte care constituie frazeologismele au un inalt grad de sudura, de contopire semantica si structurala : a face cu ou si cu otet, a(-si) lua cimpii , a fi pestrit la mate,etc.
„Frazeologismele sunt in raport de corespondenta cu partile de vorbire”. aColtun Gh. ,1994,p. 7i. Categoriile lor morfologice sunt marcate de elementul (cuvintul) dominant din structura lor.
La analiza sintactica elementele componente ale frazeologismelor nu se dezmembreaza niciodata. Ele (elementele componente), toate luate impreuna, indeplinesc o singura functie sintactica: de subiect, de predicat, de predicate nominale si nume predicative, de complimente.
Elementele componente ale frazeologismelor nu se sudeaza niciodata intr-un singur cuvint: bun (iute) de picior, a lua apa in gura, cu singe rece, etc.
Spre deosebire de proverbe , care au, de obicei, sens figurat si continutul lor general poate fi dedus din sensul elementelor componente, de exemplu: cu o rindunica nu se face primavara, cind ii ceri ii moare vitelul, dupa razboi multi eroi, etc. , frazeologismele au totdeauna sens figurat, sens ce nu reiese din suma sensurilor elementelor componente : a cauta nod in papura, picat (cazut ) din cer, a face din tintar armasar, etc.
Proverbele se aseamana dupa structura lor cu o propozitie sau cu o fraza : adevarul umbla cu capul spart; cind pisica nu-i acasa soarecii joaca pe masa, etc. , pe cind frazeologismele se aseamana in cea mai mare parte cu imbinarile de cuvinte si foarte rar cu propozitiile sau frazele: a da apa la moara (cuiva), (de) cind era bunica fata mare, a bea vin unde cinta broastele, etc.
Proverbele redau un gind terminat, un enunt, avind ambele parti principale de propozitie sau , in mod obligatoriu, predicatul si citeva parti secundare : ciinele bun nu latra degeaba, etc. , iar frazeologismele redau o notiune, indeplinind functia sintactica a unei singure parti de propozitie care:
- sunt niste aprecieri ale unor fapte, situatii : a face (a tine) umbra pamintului, degeaba, tras ca prin inel, cu inima usoara, tap ispasitor, , etc.
- au un vadit colorit stilistic : cinepa dracului, (a fi) cu ochi si cu sprincene, cu noapte-n cap, a-si iesi din pepeni, etc.
- sunt folosite in procesul actului de comunicare de majoritatea vorbitorilor limbii date: cu cas la gura, foame de lup, lucru de claca, etc.
- exista in limba de mai multe secole la rind (mai sunt numite idiome) : cu jalba in protap, a lua apa in gura, nins de ani (vreme), copil de suflet, etc.(spre de deosebire de imbinarile stabile, termenologice , care sunt creatii ale limbii recente: modul lunar, satelit artificial, telegraf fara fir si altele) aCotun Gh. , 2000, p. 27i.

Inca o trasatura prin care se deosebesc frazeologismele de proverbe este ca, proverbele urmaresc scopuri didactice: de a invata, a sfatui, a preintimpina si altele. Ele exprima , de obicei, o intelepciune populara : cine se amesteca in tarite il maninca porcii, marul putred strica si pe celelalte, mielul blind suge de la doua oi etc.

Deci , „avind un tezaur atit de vast, frazeologia, fara indoiala, constituie o ramura independenta a lingvisticii cu un obiect concret de cercetare si cu un statut bine determinat.”
aCotun Gh. , 2000. p. 13i
Una din sarcinile de baza a lingvistilor-frazeologi este de a determina obiectul de studiu al cercetarilor frazeologice . Problema aceasta se complica din cauza ca savantii nu pot determina cu exactitate locul frazeologiei intre celelalte ramuri ale lingvisticii. „Domeniu de frontiera frazeologia tine prin trasaturile specifice ale obiectului sau de studiu, dupa parerea unora atit de vocabular cit si de sintaxa .”
aColtun Gh. , 2000, p. 13i
„Ca si elementele lexicale simple, unitatile frazeologice prezinta in ansamblu unitatea de sens si de functie. ” aBoroianu I., 19i
Obiectul de studiu al frazeologismelor il constituie frazeologia.
In limba vorbita frazeologismele se disting cu usurinta de ansamblul lantului prin schimbarea intonatiei : „Avem impresia ca vorbitorul isi paraseste de buna voie glasul, imprumuta altul pentru a rosti un segment de vorbire, care, de fapt, nu-i apartine si pe care nu face altceva decit sa-l citeze... ” (Graimas Algirdas Julien)
acitat dupa Condrea I., p. 59i.

§ 2. TIPURI DE FRAZEOLOGISME

Dupa gradul de contopire al elementelor componente frazeologismele se pot clasifica in mai multe grupuri sau tipuri principale: unitati frazeologice si idiome sau expresii idiomatice.
aCorlateanu N. Melniciuc I., p. 119i.
Unitatile frazeologice au un caracter unitar, care se evidentiaza, in deosebi, „printr-o intrebuintare in conexare determinata de o anumita valoare semantica a unitatilor lexicale componente.”
aCorlateanu N., Melniciuc I., p.120i.
Pentru a intelege sensul unitatilor frazeologice nu e suficient sa cunoastem sensul fiecarui component, adica trebuie sa stim sensul intregului frazeologism, de exemplu: a se da de gol, a se face de rusine, etc.
Uneori cunoastem sensul fiecarui cuvint, pe cind sensul unitatii frazeologice nu-l sesizam. Iata de ce frazeologismele unei limbi nu pot fi adesea traduse cuvint cu cuvint in alta limba pentru ca denaturam sensul.
Autorii „Lexicologiei” Chisinau, 1992, includ in cadrul unitatilor frazeologice si locutiunile adica grupurile de cuvinte care dispun de un sens unitar. Aceste grupuri de cuvinte se afla in relatie de sinonimie cu un singur cuvint. Ei disting doua tipuri de locutiuni : a) verbale : a trage pe sfoara „a pacali”; a trage sforile „a unelti”, etc. b) adverbiale: de mintuiala „superficial, grabit , prost”; ce mai incolo si mai incoace „pe scurt, in concluzie”.
Tot aici sunt incluse si cuvintele inaripate, termen pastrat de la Homer. Prin aceasta unitate frazeologica ni se prezinta iuteala cu care aceste cuvinte isi ascund scopul, „deoarece elementele lor componente isi pierd mai mult sau mai putin valoarea semantica independenta”.
aCorlateanu N., Melniciuc I. , p. 121i de exemplu : cu o rindunica nu se face primavara. a se spala pe miini, a-si pune cenusa pe cap, etc.
A doua categorie distinctiva a frazeologismelor sunt idiomele sau expresiile idiomatice.
Din limba greaca idioma inseamna „particularitate, expresie specifica”. „In frazeologie prin idioma (plural idiome) se are in vedere o anumita constructie sintactica, specifica pentru o limba si care are un anumit sens numai cind e luata in intregime. In limba idiomele apar drept constructii sintactice osificate .”
aCorlateanu N., Melniciuc I. , p. 122i
Idiomele se intrebuinteaza ca un tot intreg si vorbitorul n-are posibilitatea de a schimba locul elementelor componente . Ele (elementele componente) sunt lipsite de sensul lor esential, de exemplu : a-si lua inima in dinti „a indrazni”; a fi cu stea in frunte „a se considera deosebit” s.a.
La origine expresiile idiomatice au la baza fapte concrete, reale, dar in cursul dezvoltarii istoriei limbii, ele au capatat un sens generalizator. Legatura cu faptul concret este uitata si in limba actuala expresia apare cu sensul figurat.
Astazi mai intilnim imbinari de cuvinte , in care procesul de generalizare inca nu s-a incheiat definitiv. De exemplu , expresia a sta cu miinele in sin este utilizata cu sens propriu, adica cu miinele incrucisate, dar si cu sens figurat -; „a sta degeaba, a trindavi”. In primul caz avem o constructie sintactica libera, in care componentele sunt utilizate cu sensul lor propriu, iar in al doilea apare ca un tot intreg. Sensul expresiei nu poate fi dedus din semnificatiile aparte ale cuvintelor componente. Deci, expresia trece in cadrul idiomelor.
In principiu, orice cuvint poate aparea atit in combinatii libere, cit si in combinatii constante. Combinatiile constante sunt asocierile de cuvinte in care elementele componente se unesc foarte strins intre ele, sensul lor initial se sterge sau se pierde cu totul si intelesul intregului este independent de suma sensurilor termenilor alcatuitori. Purtatorul de idei este intregul ansamblu. „Gradul de fuziune a elementelor componente in combinatiile constante este diferit. Un loc bine determinat printre celelalte combinatii fixe il au locutiunile, in imidiata vecinatate a locutiunilor sunt expresiile cu care locutiunile adesea, in mod eronat, confundate.”
aFl. Dimitrescu, p. 31i
Fl. Dimitrescu ne da o definitie a locutiunilor : „ansamblu de cuvinte mai mult sau mai putin sudat, cu inteles unitar determinat, care se comporta din punct de vedere gramatical ca o singura parte de vorbire. proprietatea esentiala a locutiunilor consta , deci, atit in caracterul individualizat al reprezentarii, bazate pe autonomia traditionala a grupului de cuvinte cristalizat, cit si functia sa gramaticala unitara.”
aFl. Dimitrescu, p. 32i
La fel si in „Limba romana contemporana” de I. Iordan si V. Robu intilnim o definitie a locutiunilor „ o constructie constanta din doua sau mai multe cuvinte care se comporta ca un cuvint si , deci, are un continut semantic unitar.”
aI. Iordan , V. Robu, p. 336i
Ca exemple de locutiuni autorii lucrarilor mentionate mai sus ne dau urmatoarele imbinari stabile de cuvinte : a spala putina, a baga de seama, de incredere, cum scrie la carte, cit ai clipi din ochi, a baga in boale s.a.
Fl. Dimitrescu clasifica locutiunile in : a)locutiuni substantivale; b) locutiuni verbale; c) locutiuni adjectivale; d) locutiuni adverbiale;
La I. Iordan si V. Robu intilnim urmatoarea clasificare a locutiunilor: a) locutiuni substantivale : tiriie briu, zgiriie brinza, om cu cap, s.a. b) locutiuni verbale: a aduce la indeplinire s.a.
aI. Iordan , V. Robu, p. 337i.
Savantul rus V. V. Vinogradov, fondatorul frazeologiei ruse, imparte imbinarile stabile de cuvinte in trei tipuri:
1.expresii idiomatice . Ele nu sunt motivate, ci spontane. aVinogradov V. V. , p. 28i. Semnificatia lor nu are nici o legatura cu semnificatia componentelor lor. Particularitatea de baza a fuziunii este indivizibilitatea ei semantica, absoluta neconcluzionare a sensurilor componentelor. Expresie idiomatica reprezinta o unitate semantica similara cu cuvintul, lipsita de forma interioara.
Al doilea tip 2.) unitatea frazeologica -; constituie echivalente potentiale ale cuvintelor, in aceasta privinta unitatile frazeologice se apropie de expresiile idiomatice, deosebindu-se de ele printr-o structura complicata a sensurilor lor, din legatura semantica a componentelor ei. Pentru a demonstra aceasta , Vinogradov aduce urmatoarele exemple, expresii familiar-orale : ?????? ??????? ???????? ?????? (???? ??????) cu sensul „a mustra aspru (pe cineva)”, a trage cuiva o sapuneala si aceeasi imbinare omonimica cu sensul direct : a spala capul, a sapuni capul s.a.
Al treilea tip de imbinari stabile de cuvinte Vinogradov le-a numit 3) imbinari frazeologice.
Imbinarile frazeologice nu sunt unitati semantice absolute. In interiorul lor cuvintele care nu au sens independent permit substituirea si suportul sinonimic , identificarea. Imbinarile frazeologice aproape ca nu au omonime. In aceste imbinari , de obicei, doar sensul unui cuvint dintre celelalte este perceput cu sens dependent legat. Aici Vinogradov ne aduce ca exemplu cuvintul popular ???????????? care in expresii se utilizeaza doar cu cuvintul ???????? . Sinonim al acestui cuvint este ???????????? , care poarta o nuanta a stilului livresc si are legaturi frazeologice mai largi : ????? ???????????? ???? -; a dormi bustean.
aVinogradov V. V. , p. 33i
Cercetatorul V. Soloviov include in cadrul frazeologismelor:
- idiomele: a da ortul popii, a-ti aprinde paie in cap, a scoate din sarite s.a.
- proverbele si zicatorile : vrabia malai vizeaza, ride hirb de oala sparta, cind ii ceri ii moare vitelul s.a.
- expresii din glume si bancuri :alta gisca s.a.
- cuvinte inaripate : pufusor pe botisor , cu o rindunica nu se face primavara, s.a.
- profesionalisme: a da tonul, a aduce apa la moara cuiva, a lua la ochi, a nu avea nici in clin nici in mineca , a bate fierul cit e cald s.a.
- citate si imagini mitologice : sabia lui Domocles, patul lui Procust , tap ispasitor, etc.
- imbinari stabile de cuvinte calchiate din alte limbi: a pastra tacerea din latina selentium severe ;
- expresii din literatura universala (traducerile lor) : a se lupta cu morile de vint s.a.
aV. Soloviov, 1952, p.4i.
Gh. Cotun in lucrarea „Frazeologia limbii romane” da o definitie a frazeologismelor in comparatie cu locutiunile : „Frazeologismele sunt imbinari de cuvinte alcatuite minimum din doua cuvinte notionale ( locutiunea -; este grupul de cuvinte ,cel putin din doua , dintre care unul este notional, iar celelalte nenotionale : de frunte, de seama, pe de rost s.a.) : roata vremii , alesul inimii, tras ca prin inel, cita frunza si iarba” s.a.
aGh. Coltun , 2000, p. 26-27i
Frazeologismele le imparte in patru clase , care se afla in corespondenta cu partile de vorbire :
1). frazeologismele substantivale : bot cu ochi, talpa iadului , marul discordiei , vorba de claca , s.a. Autorul „Frazeologiei limbii romane” ne aduce 8 structuri ale frazeologismelor substantivale, de exemplu : substantiv+prepozitie+substantiv: boboc de fata, bataie de cap, etc.
2). frazeologismele adjectivale: a fi numai ochi si urechi, avea limba de un cot, bun de gura s.a.
3). frazeologismele verbale : a inghiti galusca, a inghiti noduri, a-si pune obrazul, a se da la brazda si altele. Pentru frazeologismele verbale Gh. Cotun ne da 31 structuri , de exemplu : verb+prepozitie+substantiv : a sari cu gura , a prinde la pene, a casca la stele, a intra la apa , etc. ; verb+substantiv+prepozitie+substantiv : a cara apa cu ciurul, a pune paie pe foc, a pune degetul pe rana, etc.
Multe frazeologisme verbale (si nu numai) intilnim in opera lui I. Creanga : „Pina l-am la brazda, mi-am stupit sufletul cu dinsul ”; „Iedul cel mare si cel mijlociu dau prin bat de obraznici ce erau”; „Poate ma mai astepta si altii sa le dau ravas de drum” ; „Insa pe mine cautati sa nu ma smintiti..., caci atita vi-i leacul : v-ati pe copca cu toata smecheria voastra”.
4). frazeologismele adverbiale de tipul : de risul lumii, de-a binelea, calea-valea, cind colo , cu virf si indesat s.a. „Atunci dracul porneste cu o falca in cer si una in pamint , si intr-o clipa ajunge la pusnicul Danila.”
Pentru frazeologismele adverbiale Gh. Coltun da 18 structuri .
„Atunci , voi sa va faceti moarte-n papusoi , sa nu spuneti nici laie , nici balaie.”(I. Creanga, p. 15)
Dupa cum se poate observa la diferiti autori intilnim diferite tipuri de frazeologisme , iar clasificarea lor e facuta dupa diferite criterii .

§ 3. CRITERII DE CLASIFICARE A
FRAZEOLOGISMELOR

Clasificarea frazeologismelor a fost efectuata de mai multi cercetatori in mod diferit si dupa criterii diferite.

I. Semantic
Academicianul N. Corlateanu a clasificat initial frazeologismele in trei tipuri : a) reuniuni frazeologice slobode; b) unitati frazeologice; c) expresii idiomatice.
Iar mai apoi in doua clase mari (impreuna cu I: Melniciuc): a) unitati frazeologice; b) expresii idiomatice ;
Pentru a face aceasta clasificare savantul a tinut cont de diversitatea lexico-semantica a frazeologismelor .
In ultima editie a „Lexicologiei” autorii citati propun si o clasificare a idiomelor dupa provinienta lor : a) idiome istorice . Aceste idiome de la un fapt istoric, de exemplu : Voda da si Hincu ba, a-si aprinde paie in cap, a se face mort in papusoi s.a. Ele si-au pierdut din semnificatia lor de atunci, capatind astazi o mai mare expresivitate .Foarte des aceste expresii sunt intilnite in opera lui Creanga : „Vrei sa ne aprindem paie in cap?”; „Nu vezi , ca cei mai multi de teapa d-tale se tin cu nasul pe sus numai din pricina asta.” b) idiome profesionalisme . Ele au ajuns in limba in decursul activitatii profesionale a diferitilor oameni: din limbajul taranesc : a fi (a se simti) cu musca pe caciula, a scapa cusma pe apa, a lua taurul de coarne , s.a.; din limbajul vinatorilor : a intinde latul, a lua la ochi, somn iepuresc s.a. ; frazeologisme ce tin de mediul muzicantilor : a da tonul, a tine isonul (cuiva), a schimba placa, s.a. si inca din multe alte domenii ale oamenilor; c) idiome caracterologice -; expresiile care s-au stabilit in baza unor trasaturi al caracterului fizic sau psihic ale oamenilor, de exemplu : a se teme si de umbra lui, a fi sub papuc, a ajunge cu cineva la cutite , s.a. d) idiome livresti : Unele expresii idiomatice se prezinta ca niste amintiri ale titlurilor , ale expresiilor aparute intr-o opera literara , de exemplu : a avea pufusor pe botisor, a se lupta cu morile de vint, a fi sau a nu fi s.a. e) idiome cu caracter terminologic :marul lui Adam, piatra de incercare, marul lui Newton, tabula rasa s.a. f) idiome pastrate in forma originara : dum spiro, spero, fugit irriparabile tempus , alma mater, nota bene s.a. g) idiome mitologice : calciiul lui Ahile , patul lui Procust, a arunca margaritare inaintea porcilor, s.a. h) idiome legate de personalitatile antice : biruinta lui Pyrus ,a trece Rubiconul s.a.

II. Valori, conotatii suplimentare
Fondul frazeologic al limbii constituie o sursa insemnata a mijloacelor afective de exprimare. Frazeologismele care poarta o nuanta mai expresiva sunt cele calificative. Aceste frazeologisme au conotatii suplimentare , ele dispun de valori expresive mai puternice. „Frazeologismele calificative sunt niste imbinari de cuvinte, care, la fel ca si adjectivul sau adverbul, pot determina calitatea unui obiect, unei actiuni.”
aMelniciuc I., p.81i
Prin urmare , aceste frazeologisme sinonimeaza semantic si functional , cu adjectivul sau adverbul. Ele se deosebesc prin faptul ca fac vorbirea mai expresiva, mai plastica, mai emotionala si , de regula, poarta amprenta unei intensitati subliniate. DE exemplu : „Baba care se culcase odata cu gainile se scula cu noapte-n cap.” (I. Creanga)
Melniciuc a distribuit frazeologismele dupa tipul de conotatie specifica in : a) frazeologisme - comparatii
Comparatia este cel mai firesc si cel mai vechi mod de exprimare, ea totdeauna a servit si continua sa serveasca drept mijloc expresiv si plastic de caracterizare a obiectelor . Viabilitatea comparatiei consta in legatura strinsa dintre obiecte, fenomene , actiuni, iar in constiinta omului asociatia, analogia totdeauna are o forta emotiva neintrerupta .
Comparatia se face ,de obicei, intre adjectiv -; determinant si un substantiv, care are ceva comun semantic cu obiectul care se compara. De exemplu : „Atunci dracul... s-apuca zdravan cu miinele de tortile ceriului , casca o gura cit o sura si cind chiuie odata...” (I. Creanga) c) frazeologisme -; metafore
Cele mai sugestive valori stilistice le au frazeologismele -; metaforele. Ele au la baza o comparatie ascunsa, continind un sens figurat.
Spre deosebire de frazeologismele -; comparatii, aceste frazeologisme sunt mai concise, mai emotionale .
De exemplu : „Eu ma las putin ca mi-a trecut ciolan peste ciolan cu nunta voastra.” (I. Creanga); „Bine ar fi , ma Chirica, dac-ar fi toate cu lapte cite le spui.” (I. Creanga). d) frazeologisme -; epitete
Aceste frazeologisme exprima insusiri deosebite , neasteptate ale obiectelor sau ale actiunilor , „prezentate intr-o lumina noua” aColtun Gh. , 2001, p. 54i, ceea ce-l impresioneaza pe cititor sau ascultator . Frazeologismele -; epitete „reliefeaza o trasatura esentiala a obiectului determinat si contribuie la o precizare mai emotionala si mai concreta a acestuia”
aI. Melniciuc, 1972, p. 87i.
De exemplu , : ud -; leoarca, pestrit la mate, putred de bogat, negru la suflet, s.a. „Ia rabdari prajite, draga cumnatica.” (I. Creanga) e) expresii frazeologice
Melniciuc le numeste expresii stereotipe „capabile a spori evident expresivitatea vorbirii noastre , scotind in evidenta potentiale superlative ale calitatii obiectului determinat.”
Expresiile frazeologice sunt de origine populara si au o puternica forta emotiva. De exemplu : „Buna sa-ti fie inima, cumatre, cum ti-i cautatura ...” (I. Creanga)
O asemanatoare clasificare o intilnim in „Studiu de stilistica frazeologica” de Gh. Cotun. Aici frazeologismele sunt clasificate in : frazeologisme -; metafore, epitete, comparatii, hiperbole, personificari , metonimii, sinecdoca s.a.
Expresivitatea frazeologismelor se creeaza cu ajutorul diverselor mijloace „care accentueaza sau minimalizeaza unei actiuni, calitati, insusirile unui obiect...”
aGh. Coltun, 2001, p. 53i
Aceste mijloace expresive sunt clasificate, in lucrarea mentionata mai sus, in patru grupuri:
1. semantic (epitetul, metafora, comparatia, sinecdoca)
2. lexical (repetitiile , sinonimele, antonimele)
3. gramatical (inversatia , elipsa)
4. eufonic (aliteratia si rima).
Deci, trasaturile esentiale ale frazeologismelor sunt emotivitatea si expresivitatea. Elementele emotivitatii servesc pentru a exprima diferite sentimente si emotii umane. „Emotivitatea frazeologismelor se manifesta prin capacitatea lor de a exprima diferite nuante emotionale, atitudinea celui care vorbeste sau scrie fata de denotat, adica de acel element al lumii obiective la care se refera frazeologismul.”
aGh. Coltun, 2001, p. 53i.
Al treilea criteriu de clasificare a frazeologismelor este cel structural.
III. Structural
Dupa structura frazeologismele pot fi clasificate in urmatoarele tipuri: a) frazeologismele asemanatoare dupa structura cu frazele : fuge de-i sfiriie calciile, a se intinde cit il (tine) ajunge plapuma, s.a. „Asta-i o treaba foarte grea si mare lucru ca s-o putem mai scoate la capat.” (I. Creanga) b) frazeologisme asemanatoare dupa structura cu imbinarile de cuvinte : vorbe de claca, nici cit virful acului, in amurgul vietii, s.a. „Dar tu stii ca eu dorm iepureste...” (I. Creanga); c) frazeologisme asemanatoare dupa structura cu propozitiile : a-i fugi pamintul de sub picioare, a-i cinta gaina in casa , i-a sosit Ignatul s.a. „dar acum apucase a cinta gaina la casa lui , si cucosul nu mai avea nici o trecere ... ” (I. Creanga) d) frazeologismele construite dupa modelul frazelor (putine la numar): a se amesteca unde nu-i fierbe oala, s.a.

„Sunt aceleasi vorbe , insa e un intreg nou, in care se simte sufletul nostru pina in adincimea istoriei, sunt aceleasi elemente de traditie si basm, insa fixate in cristali nemuritori pe pietre rare. ”
(M. Sadoveanu)

Capitolul II
Problemele frazeologiei
in traducere

Probleme frazeologismelor si problema generala a imbinarii diferite a cuvintelor in diferite limbi sunt extrem de importante, atit pentru practica, cit si pentru teoria traducerii. Ele deseori prezinta dificultati practice si provoaca un mare interes teoretic, deoarece sunt legate cu diferite functii semantice si stilistice, indeplinite in limbi diferite, de cuvinte cu sens asemanator dar deosebite de imbinarile in care intra aceste cuvinte in limbi diferite. Se poate spune ca anume la traducere se descopera specificul imbinarilor proprii limbii date , care in alte conditii poate nici sa nu fie observat.
Pentru o traducere buna traducatorul trebuie sa cunoasca specificul frazeologismelor si sa stie cum sunt clasificate.
V. Fiodorov autorul lucrarii „?????? ????? ?????? ????????” se bazeaza pe clasificarea lui B. A. Larin , care o socoate mai adecvata, decit celelalte (a lui Vinogradov, Bally), deoarece o socoate mai adecvata, mai ales pentru teoria traducerii aFiodorov , p. 160i.
Aceasta clasificare are trei rubrici (in ordinea crescindei contopiri):
1) imbinarile variabile in care intra si imbinarile frazeologice stabile (dupa terminologia lui Vinogradov);
2) imbinarile stabile metaforice, clar evidentiindu-se prin prezenta stereotipica , traditionala si metaforica a sensului nou, departarea de sensul initial, prin folosirea sensului figurat, inca pe deplin inteles de vorbitorii limbii contemporane ;
3) idiomele , deosebindu-se de celelalte de mai sus printr-o imbinare mai prescurtata, mai indepartata decit cea initiala (lexical si gramatical) si printr-o slabire evidentiata a acelei articulatii semantice, care conditioneaza sensul metaforic aLarini, cu alte cuvinte, motivarea sensului aici se perimeaza . A doua si a treia rubrica corespund indeaproape cu unitatile frazeologice si expresiilor idiomatice din clasificarea lui Vinogradov.

„Pentru teoria traducerii aceste trei clasificari , care in multe privinte se intretaie sau coincid partial , prezinta interes deosebit, fiindca au un caracter lingvistic asemanator si se sprijina , in temei, pe criteriul semantic astfel , pot fi intrebuintate la un cerc larg de limbi spre deosebire de alte conceptii si clasificari. ”
aFiodorov , p. 161i
Din punctul de vedere al traducerii sunt importante astfel de trasaturi ale expresiilor frazeologice, cum ar fi gradul semantic de „sudare” sau separarea elementelor lor, gradul de claritate sau neclaritate a motivatiei , nuanta stilistica.

§ 1. TRADUCEREA CA ACTIVITATE LINGVISTICA

Activitatea de traducere are vechi traditii. Sa ne amintim chiar de faimoasa situatie de la turnul Babel, neinteleasa pina astazi, care a generat necesitatea aparitiei traducerii pentru a facilita comunicarea intre oameni.
Inca din vechime oamenii au simtit nevoia de a traduce, deoarece un om care vorbea o limba straina , neinteleasa pentru ceilalti, era privit cu suspiciune si chiar cu dusmanie.
Barierele lingvistice au generat si genereaza totdeauna multiple dificultati si ele erau mai greu inlaturate , decit cele naturale sau cele administrative. Aceste bariere puteau fi inlaturate numai prin ceea ce numim astazi activitatea de traducere. Deci, traducerea are menirea de a face posibila comunicarea dintre oameni care poseda limbi diferite, dar si culturi si moduri de gindire diferite.
Dezvoltindu-se societatea umana a simtit tot mai mult necesitatea traducerilor . Caci, circulatia valorilor umane a fost doar posibile prin traducere. Realizarile stiintifice, conceptiile marilor filosofi , literatura multor popoare sunt cunoscute astazi numai datorita traducerii. Deci, traducerea contribuie la circularea informatiilor prin inlaturarea barierelor lingvistice.
In secolele trecute traducerea era, mai ales , o activitate culturala. Primele traduceri tin de cult, se traduc texte cu caracter religios, Biblia, mai apoi au inceput sa fie traduse diferite calendare, zodiace, texte hagiografice s.a. O mare circulatie au inceput sa aiba traducerea romanelor populare (un autor foarte tradus era Florian). Caracterul moralizator , didactic, cognitiv al acestor romane a dus la aceea ca ele sa fie mobilul traducerii .
In prezent , traducerea a devenit mai mult o activitate economica, avind un rol important in viata sociala, „dar care se preteaza cu greu unor statistice riguroase ”. aCondreai
Traducerea se va mentine atita timp cit in lume vor exista idiomuri si culturi diferite, deoarece ea are functia de mediere lingvistica, de puncte de legatura intre culturi , popoare si epoci.
aCondrea, p. 8i
Prin urmare, traducerea este o activitate lingvistica foarte importanta, de care avem nevoie aproape zilnic, mai ales in tarile unde traiesc mai multe minoritati nationale, de exemplu, chiar la noi in republica, si care faciliteaza comunicarea intre persoane ce poseda limbi, culturi si gindiri diferite.

§ 2 . EXPRESIVITATEA SI PROBLEME DE
TRADUCERE

Menirea traducerii este de a face posibila comunicarea intre persoane care poseda limbi diferite, intre etnii cu culturi diferite.
Daca luam termenul in sens larg, traducerea „poate fi considerata ca procesul transformarii unui mesaj emis intr-o limba, in acelasi mesaj ,dar formulat in alta limba cu conditia ca sunt pastrate toate (sau relativ toate) calitatile mesajului initial .”
aCondrea, p. 9i
Intr-o conceptie simplista se crede ca traducerea inseamna a gasi pentru cuvintele unei limbi cuvinte -; echivalente in alta limba, idee de cele mai multe ori gresita, deoarece traducind doar prin „etichete” ale obiectelor, fenomenelor, actiunilor, calitatilor, etc. se poate ajunge la un fel de schimb de „etichete”, ce este gresit si textul nu este tradus conform mesajului sau . De exemplu, pentru expresia ruseasca ?? ?? ? ????? ??????? tradusa prin cuvinte etichete vom obtine expresia in limba romana el nu-i in farfuria sa, expresie total gresita. Pentru o traducere adecvata a mesajului trebuie sa gasim o asemenea expresie in limba romana care sa corespunda mesajului si sa fie cunoscuta vorbitorilor acestei limbi. Deci, pentru exemplul de mai sus vom utiliza expresia a nu fi in apele sale si nu in farfuria sa care este gresita.
Prin urmare, schimbul de „etichete” nu este suficient ca un text sa fie considerat o traducere si , dupa cum am vazut mai sus, nu totdeauna este redat mesajul adecvat. Deci, un text tradus suporta multe transformari gramatical semantice si stilistice. Dar oricare ar fi operatiile la care s-ar recurge in procesul transpunerii dintr-o limba in alta „traducerea trebuie sa aiba asupra cititorului alolingv , acelasi efect ca si originalul, deci ea trebuie sa posede aceleasi calitati si chiar dificiente . ”
aI. Condrea, p. 20i.
In procesul activitatii de traducere , cel care traduce intilneste foarte multe greutati. O problema constituie sensurile cuvintelor, deoarece din punct de vedere semantic orice cuvint este o unitate complexa, alcatuita din mai multe nuante de sens. Acestea pot fi dezvaluite in cadrul cimpurilor lexicale . Exista trei trepte de stabilire a gradului de generalizare a sensurilor : a) sens denotativ , adica „direct”, si este sensul fixat in dictionare la N1, de exemplu, cuvintul monolog are trei sensuri, sensul denotativ , aflat la numarul unu in dictionarul explicativ este : „scena dintr-o lucrare dramatica in care un personaj vorbeste cu el insusi”; sens „continut logic interior, inteles,” pe linga aceasta mai are inca cinci sensuri; b) sensul referintial -; lexemele, care sunt ,de obicei, cuvinte monosemantice din stilul administrativ -; juridic, etc. ; c) sensul conotativ -; valoarea suplimentara expresiva pe care o capata cuvintul intr-o limba concreta. Conotatiile ne apar si ele la rindul lor de mai multe tipuri : conotatii asociative -; ele apar in diferite limbi pentru felurite obiecte, de obicei, sunt niste metafore, de exemplu : magar in limba romana are sensul conotativ de „needucat” , in rusa tot acest cuvint ne apare cu sensul „incapatinat, indaratnic”; conotatii simbolice - sunt de factura nationale si sunt absolut specifice culturii si limbii date . DE exemplu, cind despre cineva se spune ca este ca un brad vorbitorii romani inteleg ca el este inalt, ceea ce nu vom intilni in rusa, de exemplu ; conotatii -; expresiv stilistice, conotatii legate de traditii si altele.
O alta problema in cadrul traducerii o constituie problema „realiilor” -; cuvinte ce redau notiuni specifice ce tin de cultura materiala si spirituala a unui popor. Obstacolul cel mai mare il constituie nu cuvintele ca atare, pentru care nu se pot gasi echivalente , ci realitatile la care acestea se refera. De exemplu, francezii au 50 de cuvinte diverse pentru mai multe varietati de piine ; echimosii mai multi termeni pentru a denumi zapada s.a.m.d.
Intilnind astfel de obstacole au fost formulate mai multe intrebari , ramase inca actuale :
- cum traducem zapada acolo unde nu s-a vazut asa ceva ?;
- cum traducem vin, unde nu este cunoscuta cultura vitei de vie?
- cum sa traducem desert in regiunile tropicale ale Amazoniei? s.a.

Traducerea se confrunta cu mari dificultati , care apar de la trecerea de la o lume etnografica la alta, de la cultura la alta. Asemenea cuvinte sunt strins legate de specificul national si local al vietii vorbitorilor au capatat diferite denumiri: etnografisme, ladisme , barbarisme, lexic fara echivalent, realii s.a. De exemplu, cuvintele romanesti dor , doina, colind nu au echivalente in alte limbi , sau cele rusesti: matrioska, ceastusca s.a.
Pentru termenul realie autorii lucrarii „Intraductibilul in traducere”, Vlahov S. si S. Florin ne dau o definiti esentiala: „Realiile sunt cuvintele (sau imbinarea de cuvinte), care denumesc obiecte, caracteristice pentru modul de viata (felul de viata, cultura, dezvoltarea istorica si sociala) a unui popor si strain altui; fiind purtatorii coloritului national sau istoric, ele , de regula, nu au corespondent exact (echivalent) in alte limbi si deci, nu se supun traducerii, in linii generale, necesita o tratare deosebita.”
aVlahov, Florin, p. 47i
Tot acesti autori dau pentru realii o clasificare ampla, impartite in mai multe compartimente. Vom mentiona cele mai principale : realii geografice cu mai multe compartimente : pirog, iurta, hora, babie leto, bumerang , troica, gondola s.a.; realii social -; politice cuprind denumiri ce se refera la unitati administrativ -; teritoriale , tipuri de asezari, organe ale puterii, viata social - politica s.a. , de exemplu : duma, senat, catun, mila (unitate de masura) s.a.
In procesul traducerii dintr-o limba in alta cuvintele specifice din limba -; sursa trebuie depistate si , in primul rind, bine intelese si numai daca contextul este clar, se vor putea gasi solutii pentru redarea lor in limba -; tinta.
O alta problema pentru traducatori sunt asa numitele cuvintele falsi -; prieteni ai traducatorului , sau falsele echivalente . Acestea sunt cuvinte care coincid total , sau aproape total, ca aspect sonor, cu cuvintul din limba -; sursa, dar care are alt sens decit acesta . Astfel de cuvinte mai sunt numite si omonime bilingve, de exemplu, in romana librarie inseamna „,magazin de carti ”, iar in engleza library inseamna „biblioteca”, in spaniola largo are sensul de lung nu de larg, s.a.
Exista o serie de omonime bilingve, intilnite mai ales la vorbitorii basarabeni , unde se simte influenta limbii ruse . Acestea sunt cuvinte rusesti folosite de vorbitorii basarabeni nu cu sensul lor corespunzator in limba romana, de ex. figura in rusa are sensul de silueta, corp, sens care e total gresit in limba rusa. Figura in romana inseamna chip, fata. Sunt inca foarte multe exemple de acest fel.
Deseori traducatorul se ciocneste de asa numitul lexic intraductibil. Exista in limbi diferite cuvinte care denumesc notiuni , obiecte , situatii, ce nu exista in experienta si in viata de toate zilele a persoanelor care poseda o alta limba. Dar lipsa de echivalente inca nu inseamna ca traducerea este imposibila. Ea poate fi efectuata, doar ca ea se pierde unele nuante specifice, totusi sensul general poate fi pastrat. „Intraductibilitatea nu trebuie privita ca un mister sau ca o sperietoare. Ea este o notiune statistica” afirma J. Mounin, autorul unei lucrari de mare rasunet in teoria traducerii.
acitat dupa I. Condrea p.49i
Una dintre cele mai mari dificultati care apare la redarea dintr-o limba in alta o prezinta expresiile frazeologice . Specificul frazeologismelor consta in faptul ca sensul lor nu rezulta din suma sensurilor cuvintelor care o alcatuiesc, iar acestea la prima vedere, nu pot trezi suspiciuni unui vorbitor de alta limba, de ex. a minca moarea cuiva. Cuvintele acestei expresii pot fi utilizate in aceeasi ordine si cu sensul lor direct, dar pentru a identifica frazeologismul trebuie sa luam contextul : „... si apoi tu nu stii cine-i maninca , n-ai mincat niciodata moarea ei (I. Creanga)”. La fel putem sa explicam urmatorul exemplu: „Mai stii de unde sare iepurele? mai ales ca barbatu-sau nu este aici. ”(I. Creanga). Cuvintele subliniate luate aparte , in afara de context, vor avea cu totul alta semnificatie.
Intilnim multe cazuri dificile in traducerea unor categorii de frazeologisme figurate specifice limbii respective, care nu-si gasesc echivalent in alte limbi. In asemenea cazuri traducatorii aplica asa-zisa „metoda calchierii creatoare”. aSoloviov, p. 10i. De ex. : frica pazeste bostanaria -; ????? ????? ,a scoate capra din gradina -; ??????? ???? ? ?????? s.a. aexemplele dupa Soloviov, p 11i
Expresiile frazeologice sunt indisolubil, legate de limba si mediul in care au aparut , de aceea in limbi diferite una si aceeasi semnificatie este redata in mod diferit. De ex. expresia ruseasca ?????? ? ???? ? ????? ????????? (a merge la Tula cu samovarul sau -; oras vestit prin traditia fabricarii samovoarelor ) este aproape identica cu ca sens cu expresia din engleza carry coals to New-Castle (a cara carbune la New-Castle oras vestit prin extractia carbunelui). Sau pentru semnificatia „a umbla fara rost, a nu face nimic ” in diferite limbi sunt frazeologisme care arata aceasta actiune absurda, inutila, fiecare interpretind-o in felul sau, de ex. in romana a bate apa in piua, a taia frunze la ciini , in rusa , ???? ??????? (a bate betioare); in franceza : toundre un oeuf (a tunde oul); peigne la girafe (a pieptana girafa)s.a.
Deci, pentru reda mesajul adecvat si a mentine expresivitatea frazeologismului traducatorul trebuie sa cunoasca tezaurul frazeologic atit al limbii -; surse, cit si cel al limbii -; tinte. Dar pentru a cunoaste tezaurul frazeologic cel care traduce trebuie sa fie familiarizat cu cultura si modul de viata a vorbitorilor limbii in care traduce. Pe linga aceasta redarea frazeologismelor in traducere necesita multe cunostinte si abilitati in minuirea mijloacelor de exprimare.
„Inainte de a se apuca de traducerea unui oarecare autor strain , traducatorul trebuie sa stabileasca pentru sine stilul acestui autor, sistemul lui de imagini, ritmica. ”
aCiucovskii C., p. 146i.

§ 3. READAREA FRAZEOLOGISMELOR
IN TRADUCERE

In practica traducerii expresiile frazeologice ocupa primul loc dupa gradul de dificultate pe care il prezinta la transpunerea de la o limba in alta.
„La „scara intraductibil” sau „greu de tradus” frazeologismele sau expresiile frazeologice ocupa aproape primul loc.”
aVlahov, Florin, p. 228i
Specificul frazeologismelor consta in faptul ca sensul lor reiese din suma sensurilor elementelor componente . Iar aceste cuvinte care la inceput parca sunt cunoscute, luate intr-o expresie frazeologica majoritatea isi pierd din sensul lor , capatind un singur sens doar luate impreuna fara a le schimba locul . De aici si vine greutatea de a traduce expresiile frazeologice dintr-o limba in alta.
Traducatorul trebuie sa cunoasca problemele fundamentale ale teoriei frazeologismelor , sa poata sa evidentieze expresiile frazeologice , sa descopere sensul lor si sa redea in traducere functiile lor expresiv -; stilistice.
Pentru a rezolva problema traducerii frazeologismelor autorii lucrarii mentionate mai sus ne propun urmatoarele : 1) traducatorul trebuie sa aiba cunostinte in domeniul frazeologismelor ; 2) sa gaseasca in text aceste frazeologisme si greutatile intilnite la aceasta etapa; 3) traducerea propriu-zisa , care necesita transmiterea nu numai a sensului dar a functiei expresiv -; stilistice ale frazeologismului.
aVlahov, Florin, p. 229i
Pentru a gasi solutii pentru traducere cit mai adecvate , este bine sa se porneasca de la o clasificare tipologica a frazeologismelor . Incadrarea expresiei intr-un grup sau altul va facilita si gasirea solutiei la traducere. Astfel putem identifica urmatoarele grupe de imbinari „sudate” din punct de vedere semantic:
· imbinari stabile de cuvinte si locutiuni: bagare de seama, a sta la vorba, a-si aduce aminte, cot la cot, etc. ;
· imbinari stabile de cuvinte cu caracter metaforic: a-i ride inima de bucurie, a cerca marea cu degetul, a-si pune miinele in cap, a cauta saminta de vorba, etc. ;
·expresii idiomatice; specifice unei limbi aparte , care de cele mai multe ori are un fapt istoric la origine si sensul lor nu poate fi dedus din suma „sensurilor” cuvintelor ce intra in componenta lor: a-si aprinde paie in cap, a se apropia funia la par, a se face mort in papusoi, a se face oale si ulcioare , etc. ;
·cuvinte inaripate si expresii „calatoare” -; frazeologisme provenite din mitologia antica sau crestina, citate celebre : alma mater, a trece Rubiconul, calul troian, a purta de la Ana la Caiafa , a fi sau a nu fi , etc. ;
· sloganuri, clisee gazetaresti, perifraze , intilnite in special in limbajul publicistic : aur negru (carbunele, petrol), Casa Alba (Guvernul S.U.A.), fabrica viselor (Hollywood), ciuma secolului XX- lea (Sida) . adupa I. Condrea, p. 59-60i
Expresiile frazeologice sunt indisolubil legate de limba si mediul in care au aparut, de aceea una si aceeasi semnificatie in limbi diferite este redata prin procedee diverse . Marea majoritate a expresiilor frazeologice poate fi „descifrata” si astfel se poate vedea mai mult sau mai putin situatia reala pe care o reflecta, scotind in evidenta foarte clar „invatamintele ascunse in dosul cuvintelor”.
Frazeologismele care se refera la situatii identice sau asemanatoare creeaza un intreg cimp de analogii frazeologice. De exemplu, pentru a numi situatia cind cineva este norocos diferite limbi utilizeaza mijloace expresiv -; metaforice : in romana (si nu numai) s-a nascut sub o stea norocoasa ; in rusa ??????? ? ??????? (a se naste in camasa); in franceza : etre né cioffé (nascut in coafura, pieptanat) s.a.
Metaforele pe care se bazeaza expresiile frazeologice sunt de multe ori diferite , dar continutul lor este analogic. De ex. pentru a reda ideea de „niciodata, ceva care nu va avea loc nicicind” diferite limbi recurg la mijloace diferite deosebit de expresive: in romana la pastele cailor, la sfintu -; asteapta , s.a. ; in rusa ????? ??? ?? ???? ???????? (cind racul va suiera in virful dealului) sau ????? ???? ?????? (cind pestele va cinta) s.a.
Intilnim si asa -; numitele paralexeme regionale , adica expresii ce se intilnesc in mai multe limbi. De ex. a fi cu ochii in patru exista intr-o forma identica in cinci limbi balcanice : romana, aromana, albaneza, neogreaca si bulgara ; si alte expresii de acest fel.
Pentru redarea frazeologismelor dintr-o limba in alta exista mai multe procedee, care, insa, trebuie aplicate cu discernamint, caci o traducere mecanica sau o calchiere nereusita poate genera confuzii regretabile in textul din limba -; tinta.
Expresiile frazeologice pot fi traduse printr-un frazeologism sau prin alte procedee (in lipsa echivalentelor frazeologice sau analogii ) -; traducere nefrazeologica .
aVlahov, Florin, p. 233 i.
Traducerea frazeologica presupune utilizarea in textul traducerii expresii stabile cu grade diferite de apropiere dintre unitatile limbii -; surse si unitatile corespunzatoare ale limbii -; tinta, de la echivalentul absolut pina la frazeologismul potrivit. Iar traducerea nefrazeologica , dupa cum ne spune insusi termenul, reproduce expresia frazeologica cu ajutorul procedeelor lexicale nu frazeologice. La acest procedeu se recurge cind intr-o situatie concreta nu se poate gasi echivalentul sau nu se poate gasi procedeul frazeologic. Aceasta traducere avind in vedere chiar si posibilitatile compensatorii ale contextului, rar cind este de valoare : intotdeauna sunt unele pierderi (conotatie, ex