z9u19up
Din grupul de la Vieata noua, M. Cruceanu se remarca printr-o delicata tehnica poantilista, prin care infatisa mari de rubin cu vapoare albe, incarcate cu flamanzi, cetati edenice cu porti de arama, paduri arctice si cetoase:
Ca-n visuri nebuloase padurea e de gheata,
Giganticele-i trunchiuri in palida splendoare
Adorm invaluite in fumul alb de ceata...
N. Budurescu creiona cu fineta interiorul modern, salonul impo dobit cu vase de Gallé incarcate de crizanteme uriase, cu pianul in penumbra la care canta o “frumoasa aratare”. I. M. Rascu a evocat
(simbolist statornic) provincia, barierele, duminecele, iar acuma, catolic practicat si rigid, este poetul recluziunii melancolice, al sfintelor bucurii bucolice ingaduite fiintelor neprihanite, si intra cucernic in salonul de tara al copilariei, depunand la usa marea lui “geanta cu volume prafuite”:

In salonul vechi de tara am pasit ca-ntr-un altar,
Sfiicios, copilaria ma privea de prin unghere.
Prins de zid, acelasi ornic urca-al timpului calvar
Si aceleasi bibelouri dorm pe-nguste etajere...
In acest salon de tara cu miros uscat de cimbru
Ce nepotrivite-s ale traiului cerinti moderne!...
In tacerea ce-l apasa sorb al veacurilor timbru
Si-ale ornicului clipe rabdatoare par eterne.
Am lasat la usa geanta cu volume prafuite,
Cu muncite file pline de trunchiate insemnari,
Ca sa fiu din nou copilul cu privirile-nsorite,
Cand nestiutor de toate alergam spre larg de zari.