s2v7vo
1. DATE MARCANTE IN VIATA POETULUI
· 1821- iulie Se naste la Bacau Vasile Alecsandri, fiul medelnicerului - devenit mai tarziu vornic - Vasile Alecsandri, din lasi, si al Elenei, fiica pitarului Dumitrache Cozoni, din Targu-Ocna.
· 1824 - 1828 incepe sa invete carte acasa cu vreun dascal grec si calugarul Gherman Vida, care da lectii si altor copii, intre care si Mihail Kogalniceanu.
· 1828 - 1834 Internat la pensionul francez al lui Victor Cuénim, unde i se preda trei limbi si discipline umanistice. Il are colegi pe Matei Millo, Mihail Kogalniceanu.
· 1834 august Capata primul rang de boierie, fiind facut comis.
· august Pleaca la studii, la Paris, sub ingrijirea lui Filip Furnaraki, impreuna cu Alexandru I. Cuza, Nicolae Docan, Panait Radu, I. Negulici.
· 1834 - 1835 la lectii cu profesorul Cotte, isi trece bacalaureatul „ès lettres".
· 1836 Se pregateste in laboratorul profesorului Gaultier de Claubry pentru a intra la medicina. Il indupleca pe tatal sau, venit la Paris, sa-i ingaduie sa urmeze dreptul.
· noiembrie - 14 aprilie 1837 inscris la Facultatea de Drept.
· 1837 - 1838 Paraseste dreptul spre a se prepara cu Bonin pentru bacalaureatul in stiinte, la care este respins. Isi completeaza studiile umanistice sub conducerea lui Cotte. Scrie prima poezie in limba franceza, La jeunne fille. In anii petrecuti la Paris (1834 - 1839) il cunoaste pe Ion Ghica, Costache Negri si alti munteni si moldoveni.
· 1839 Primavara Porneste spre tara, vizitand Italia cu C. Negri si N. Docan. De la Viena vine pe Dunare la Galati.
· 1839 august 31 Este numit sef de masa la serviciul scutelnicilor si al pensiilor.
· 1840 ianuarie Mihail Kogalniceanu, Costache Negruzzi si Vasile Alecsandri fondeaza Dacia literara; in primul numar poetul publica Buchetiena de la Florenta.
· primavara Cunoaste pe Elena Negri la mosia Pribesti.
· mai (pana in februarie 1842) Alecsandri este numit director al teatrului romanesc si francez din Iasi.
· noiembrie 16 Se joaca piesa Farmazonul din Harlau.
· 1841 Publica in Le Glaneur moldo-valaque primele poezii in limba franceza : Le Causaque, La jeunne fille.
· iulie 2 Ridicat la rangul de spatar.
· 1842 februarie Moare Elena Alecsandri, mama poetului.
· februarie - martie Pleaca bolnav, insotit de doctorul Varnov, la Viena.
· 1843 Excursii in munti, primul contact cu poezia populara.
· 1843 - 1844 Publica poezii in Calendarul pentru poporul romanesc, de Kogalniceanu, si in Albina lui Gh. Asachi.
· 1844 ianuarie Apare Propasirea, redactata de V. Alecsandri, M. Kogalniceanu, Panait Bals, si Ion Ghica, dar cu titlul impus de cenzura Foaie stiintifica si literara. Poetul publica proza si opt doine. Revista e suspendata in octombrie aceluiasi an.
· ianuarie 18 Se Joaca pieso lui Alecsandri Iorgu de la Sadagura.
· 1845 Intalnirile dintre munteni si moldoveni la mosia Manjina a lui C. Negri; unde il cunoaste pe N. Balcescu. Inceputul idilei cu Elena Negri.
· august Face o calatorie in Orient: Constantinopol, insula Prinkipo.
· 1846 ianuarie 28 Calatorie in Tara Romaneasca; intalnire cu membrii „Societatii literare”.
· iunie Face a doua calatorie la Constantinopol;
· septembrie O intalneste pe Elena Negri la Trieste, se stabilesc la Venetia. Scrie seria poeziilor venetiene.
· 1847 ianuarie Boala Elenei Negri se agraveaza, pleaca la Neapole, apoi impreuna cu N. Balcescu, se stabilesc la Palermo. Scrie Piatra din casa.
· aprilie Pleaca spre tara. Elena Negri moare pe vapor, in apropiere de Constantinopole, si este inmormantata in cimitirul bisericii grecesti din Pera.
· 6 mai Poetul soseste la Galati.
· iulie-august Face o cura la Balta Alba.
· 1848 februarie 3 Se joaca piesa lui Alecsandri, Nunta taraneasca.
· martie Are loc miscarea revolutionara din Moldova. Alecsandri scrisese Desteptarea Romaniei.
· aprilie Dupa esecul miscarii revolutionare se refugiaza la Brasov, unde redacteaza Protestatie in numele Moldovei, a omenirii sl a lui Dumnezeu si Printipiile noastre pentru reformarea patriei. Scrie Sentinela romana.
· iunie Alecsandri si alti revolutionari moldoveni se aduna la Cernauti in jurul familiei Hurmuzaki. Se pun bazele revistei Bucovina in care va publica si poetul.
· septembrie Alecsandri pleaca la Paris.
· octombrie 13 Admis membru al societatii „Societé orientale de France", recomandat de Billecocq si Vaillant; incepe propaganda pentru cauza Principatelor.
· 1849 aprilie Pleaca la Constantinopol. Este propus membru al comitetului revolutionar unic.
· iulie Se reintoarce la Paris. Scrie Romanii si poezia lor, publicata in Bucovina.
· decembrie Revine in tara.
· 1850 Numit arhivist al statului. Publica balade si se joaca Chirita in Iasi.
· 1851 aprilie-mai Face o calatorie in Franta, Germania si Anglia.
· 1851 - 1852 Prima incercare de a scoate revista Romania literara.
· 1852 Publica Poezii poporale. Balade. Partea I, lasi.
· 1853 Apare Partea a II-a a Baladelor.
· 1852 - 1853 Scrie primele poezii din ciclul Margaritarele. Publica la Paris volumul Doine si lacramioare. Apare traducerea lui I.E. Voiculescu : Les Doines, poesies moldaves de V. Alecsandri.
· aprilie-decembrie Face o calatorie in sudul Frantei, Africa si Spania. Petrece iarna la Paris. Scrie poezii exotice.
· 1854 iunie - iulie Pleaca in Anglia, Belgia si Germania.
· septembrie Se intoarce in tara, dupa moartea tatalui sau. Ii dezrobeste pe tiganii de la Mircesti.
· 1855 ianuarie 1 Apare Romania literara. Poetul publica versuri si proza. Se publica la Paris traducerea in limba franceza a Baladelor, facuta de Alecsandri, cu o prefata de A. Ubicini.
· octombrie - decembrie Pleaca la Constantinopol, de acolo cu Baligot de Beyne in Crimeea. Scrie La Sevastopol.
· 1857 Scrie Hora Unirii. care se publica in Steaua Dunarii. Compune Insira-te Margarite.
· 1857 august Pleaca in Franta, bolnav.
· 1857 Se naste fiica sa, Maria.
· 1858 octombrie 25 Alecsandri numit secretor de stat.
· 1859 ianuarie 3 Candidat la domnie, renunta in favoarea lui C. Negri, apoi a lui Alexandru I. Cuza. Dupa Unire, numit ministru al afacerilor straine in Moldova.
· februarie-iunie Pleaca in misiuni diplomatice pentru recunoasterea Unirii, la imparatul Napoleon al III-lea, in Anglia si in Italia, urmareste desfasurarea razboiului de eliberare a Piemontului.
· octombrie-mai 1860 Ministru al afacerilor straine in Muntenia.
· 1860 Scrie piese de teatru, in care critica viata politica: Lipitorile Statului, Satul lui Cremene.
· 1861 - 1863 nai Pleaca in strainatate; inlocuieste pe fratele sau, Iancu la Agentia romana din Paris. Colaboreaza la Revista romana. Redacteaza Istoria misiilor mele politice. Publica Grammaire de la langue roumaine sub numele V. Mircesco, cu o prefata de A. Ubicini.
· 1863 vara Se stabileste la Mircesti, impreuna cu Paulina Lucasiewicz .
· 1863 - 1866 Scrie numeroase „cantece comice". Apare Doine si Lacramioare, editia a II-a.
· 1865 - 1869 Colaboreaza la revista Foaia Societatii pentru literatura si cultura romana in Bucovina.
· 1866 decembrie Pleaca spre Paris; se opreste si este sarbatorit la Cernauti.
· 1866 - 1871 Scrie comedii de moravuri.
· 1867 august Ales membru al Societatii Academice.
· septembrie Incepe sa publice in Convorbiri literare: Tanara creola, Stan Covrigarul.
· octombrie Pleaca la Paris pentru a-o conduce pe fiica sa, Maria, in pension particular.
· 1868 ianuarie Ales deputat de Roman, refuza mandatul.
· 1869 martie Ales din nou deputat.
· 1871 august Participa la sarbatorirea de la Putna, pentru care scrie Imnul lui Stefan cel Mare.
· 1872 Face o calatorie la Paris prin Viena si Elvetia. Incepe sa scrie legende, citeste la „Junimea" Dumbrava rosie.
· 1873 - 1874 Face mai multe calatorii in Franta.
· 1874 Se Joaca la Iasi piesa Boieri si ciocoi; va fi tiparita in revista Convorbiri literare.
· 1875 -; 1876 Incepe publicarea la Coces a Operelor complete.
· 1876 Se casatoreste cu Paulina Lucasiewicz. Se intoarce definitiv in tara cu fiica sa Maria, casatorita in octombrie 1877 cu Dimitrie Catargi.
· 1877 august incepe razboiul Independentei. Compune poeziile din ciclul Ostasii nostri, care se publica in aprilie 1878.
· 1878 mai-iunie Participa la concursul de la Montpellier cu poezia Ginta latina; este premiat acolo si sarbatorit in tara.
· 1879 septembrie Se joaca la Bucuresti Despot-voda.
· 1880 incepe in Convorbiri literare schimbul de scrisori literare cu Ion Ghica.
· 1880 - 1881 Scrie piese de teatru Sanziana si Pepelea, Sfredelul dracului.
· 1882 aprilie-iunie Face o calatorie in Proventa. Ii cunoaste pe Frédéric Mistral si pe alti poeti; este premiat la concursul literar de la Forcalquier.
· 1883 martie 22 Se joaca la Teatrul National din Bucuresti piesa Fantana Blanduziei.
· octombrie 14 Tine la Ateneu conferinta in folosul lui Eminescu, la care citeste din Fantana Blanduziei.
· 1884 octombrie-decembrie Scrie si se reprezinta piesa Ovidiu.
· noiembrie Ales senator, participa la lucrarile Senatului.
· 1885 - 1890 Numit ministru plenipotentiar la Paris; in stranse relatii cu Ion Ghica, ministru la Londra.
· 1886 Atacat de critici. Titu Maiorescu scrie articolul Poeti si critici, in apararea poetului.
· 1887 Primele simptome ale bolii care ii va provoca moartea.
· 1888 Scrie poezia Unor critici.
· 1890 mai Se intoarce la Mircesti, bolnav.
· 1890 august 22 Moare in varsta de 69 de ani, bolnav de cancer la plamani si ficat. Este inmormantat in parcul casei de la Mircesti.
2. OPERA
Alecsandri pleca lasand, in urma o uriasa truda, desfasurata timp de jumatate de secol, cu o rara darnicie si abnegatie.

"Si-acel rege-al poeziei, vesnic tanar si ferice,
Ce din frunze iti doineste, ce cu fluierul iti zice
Ce cu basmul povesteste - veselul Alecsandri,
Ce-nsorind margaritare pe a stelei blonda raza,
Acum scolii strabate, o minune luminoasa,
Acum rade printre lacrimi cand o canta pe Dridri… "(M. Eminescu)
Dupa cum el insusi recunostea, scria fara greutate, cu usurinta, inceputul fiind cel mai dificil. Odata pornita insa scriitura, ea putea, din punctul lui de vedere, sa continue oricat. Nu avea nimic din tulburare dramatica, deseori tragica a scrisului la romantici. „Scrisul este, pentru mentalitatea sa de fermier, spunea E. Simion o recolta pregatita devreme. Daca nu intervine ceva (timpul rau), recolta este, in general buna”.
De aceea, Alecsandri pare sa nu fi avut o constiinta a scrisului, cel putin din punctul nostru de vedere, modern. Observa si N. Manolescu: ,,Acum un veac, criteriul poeticului e altul, nu prea diferit de al exprimarii uzuale, pe care se marginea s-o ornamenteze cu figuri de stil, dar n-o ataca in esenta”. Si de aceea reactia critica moderna nu i-a fost prea favorabila lui Alecsandri.
Pentru a sugera dinamica exercitiului scriitoricesc la V. Alecsandri redam succint anii mai importanti ai acesteia:
1810 - debut in „Dacia literara" cu Buchetiera de la Florenta; joaca adaptarea Farmazonul din Harlau;
1842 - scrie primele poezii in limba romana, sub influenta poeziei populare;
1850 - i se reprezinta Chirita in lasi; incepe seria "cantecelelor comice";
1852 - ii apare la lasi o brosura cu culegeri de poezii populare;
1855 - la Paris apare, in traducerea sa, culegerea de poezii populare;
1852 - scrie Istoria misiilor mele diplomatice;
1863 - publica la lasi editia a doua a volumului Doine si lacramioare, imbogatite cu ciclul Margaritarile;
1866 - la lasi ii apare editia a doua din Poezii populare ale romanilor;
1868 - incepe publicarea Pastelurilor
1875 - apar volumele I - VIII ale editiei „opere complete" (patru de teatru si trei de poezii);
1876 - in aceeasi serie apare volumul de Proza;
1877 - Balcanul si Carpatul inaugureaza ciclul Ostasii nostri;
1878 - volumul Ostasii nostri;
1879 - se joaca Despot - Voda;
1880 - apare ultimul volum din seria „opere complete" cu Legende noua si Ostasii nostri; scrie feeria nationala Sanziana si Pepelea;
1883 - scrie Fantana Blanduziei.
2.1 Alecsandri si poezia populara.
Patima lui folclorica i-a fost stimulata de A. Russo si o descopera plimbandu-se prin munti, la Piatra, unde aude: „cantecul cel mai frumos, cei mai jalnic, cel mai de suflet... pe lume: doina de la munte, acea melodie curat romaneasca, in care odata inima omului se talmaceste prin suspine puternice si prin note dulci si duioase, doina jalnica, care face pe roman sa ofteze fara voie si care cuprinde in sanul ei un dor tainic dupa o fericire pierduta".
Sub influenta poeziei populare paraseste compunerile in limba franceza si „improvizeaza” poezii de inspiratie populara, numite in saloanele iesene „poezii de coliba” (dupa S. Cioculescu). In aceasta directie este incurajat si de Elena Negri: „Continua cum ai inceput; cel mai frumos titlu de glorie la care trebuie sa ravneasca un poet e acela de poet national si popular”, ii scria aceasta. Un astfel de ideal venea si din redactia „Daciei literare". Acest important compartiment al artei sale debuteaza cu poezia Doina (1842) scrisa impreuna cu Strunga si Baba Cloanta si pe care le va aseza, in 1853, in fruntea volumului Doine si lacramioare. considerate „cele mai bune poezii ale mele". In 1849 Alecsandri va publica un studiu, Romanii si poezia lor, pentru ca in 1852 sa faca sa apara volumul Balade - Adunate si indreptate de V. Alecsandri, partea I, Iasi.
Poeziile populare erai „adunate si indreptate” de V. Alecsandri deci „indreptarile” fiind esentiale si-i confera drept de „proprietate literara”. „Proprietatea" priveste mai ales forma, nu si continutul. Prin gestul sau Alecsandri a generat in literatura de specialitate o intreaga discutie. Daca nu a intentionat opera stiintifica, folcloristica, nu a insemnat nici interventie grosolana, ceea ce a determinat ca ulterior acestea sa circule in popor tocmai cu haina data de Alecsandri: Miorita, Mesterul Manole, Toma Alimos, Miu Copilul.
Corect cu ceilalti, autorul mentioneaza fragmentele ce-i apartin in intregime, compuse de el „in stilul cantecelor batranesti": Dragos, Hora Unirii.
Multe din poeziile acestei tinereti sufera de o abundenta a diminutivelor: doinita, pusculita, mandrulita, copilita etc. Aglomerarea diminutivelor, credea S. Cioculescu, „nu poate fi privita numai ca o eroare estetica, ci trebuie inteleasa si ca un indiciu asupra viziunii limitative si optimiste a poetului. Daca doina, cantec de jale si vitejie, e redusa la "doinita", nu e de mirare ca si pusca voinicului se preface-n «pusculita» si barda in «bardita», termeni prin care Alecsandri crede a fi gasit expresia cea mai justa o atasamentului dintre om si unealta de lupta".
2.2 Poezia de dragoste
Ciclul al doilea din Doine si lacramioare (1853) cuprinde 22 de poezii legate de experienta autobiografica cu Elena Negri. Primele 4 versuri din Steluta sunt considerate, de multi, cele mai bune din creatia sa, ele aducandu-i reputatia de „poet al dragostei”. ,,Este aproape imposibil de a descoperi in erotica lui Alecsandri figura speciala a spiritului, o atitudine care sa implice mai profund sensibilitatea lui", scrie E. Simion, iar G. Calinescu o gasea "senzuala si zaharisita", dupa cum S. Cioculescu „inecata in dulcegarie" etc., Alecsandri dovedindu-se in erotica un liric fara imaginatie.
La celalalt capat al Stelutei, ca durere ce se izbaveste in poezie prin poezie, se afla idila, unde V. Alecsandri este mult mai sincer, Rodica fiind si arhetipul eroticii sale.
Dragostea la V. Alecsandri are trasaturii oricarui fenomen natural, putand atat bucura, cat si intrista. Astfel Alecsandri face trecerea de la poezia lui Conachi la cea eminesciana. Importanta lor este asadar strict de istorie literara si nu tine de criterii estetice.
2.3 Poezia sociala si patriotica.
Ciclul Suvenire, partea a treia a volumului Doine si lacramioare, se leaga direct de evenimentele socio-politice contemporane lui, cum ar fi 1848 (Adio Moldove!) ori Desrobirea tiganilor. De circumstante istorice sunt poeziile N. Balcescu murind, La Sevastopol, Anul 1855, Moldova in 1857, Hora Unirii etc.
Patruzecisioptist, ca si Gr. Alexandrescu ori D. Bolintineanu, si Alecsandri evoca trecutul istoric in Dragos, Visul lui Petru Rares ori Dumbrava Rosie, Altarul Minastirii Putna si Movila lui Burcel inspirate din O sama de cuvinte de I. Neculce.
Daca Dan, capitan de plai, poema homerica, se afla la interferenta intre inspiratia istorica si cea populara, Legenda Ciocarliei si Legenda Lacramioarei sunt de inspiratie folclorica, unele dintre acestea fiind incluse in ciclul Legende (17 poezii scrise intre 1864 si 1875, majoritatea publicate in Convorbiri literare). „Legendele" lui V. Alecsandri au fost apropiate catre Ch. Drouchet si G. Calinescu de Poezia lui V. Hugo, cu Legenda secolelor.
Tot G. Calinescu le aprecia ca reprezentand „o etapa hotaratoare in poezia romana", fie prin cateva idei democratice fundamentale promovate cum ar fi: oroarea de crima (Grui-Sanger), tiranul sangeros (Vlad Tepes, Murad Pasa), admiratia pentru eroii nationali (Stefan, Mihai Viteazul) etc. fie prin rezistenta valorica. Piesa cea mai reusita este considerata Pohod na Sybir, „romanta funebra si declamatorie" a deportarilor polonezilor in Siberia in timpul absolutismului tarist.
Desi au avut un enorm ecou in sufletul cititorilor prin faptul ca popularizau prin versuri simple ideea patriotica, ciclul Ostasii nostri a fost drastic sanctionat de G. Calinescu, care vedea in el un excelent material didactic in scolile primare, dar „artisticeste ridicol, prezentand un razboi de opereta".
2.4 Pastelurile
Pastelurile reprezinta pentru majoritatea criticilor partea cea mai rezistenta a poeziei sale. V. Alecsandri le intelegea drept o poezie descriptiva. Le scrie la maturitate, cand avea aproximativ 45-50 de ani; incepe in iarna lui 1867/1868 si continua elaborarea lor in tot cursul anului 1868. Cand le va publica, in volum, ordinea va fi calendaristica, impusa de material, nu de sentiment, fantezie etc.; de iarna -; primavara - vara. Toamna aproape ca lipseste ca anotimp, iar atunci cand apare, ea face trecerea catre iarna (Sfarsit de toamna).
Mult timp pastelurile au fost interpretate in sensul lui Alecsandri drept poezie despre Natura, o natura bine localizata. Interpretarea si sensibilitatea moderna a vazut nu numai Natura prin ea insasi, ci si o idee morala despre natura. Asadar, nu impresii directe ale contemplarii, cu tot ce poate insemna aceasta, acceptari , respingere, iubire etc., ci o idee mai generala, cu valoare alegorica decurgand de aici.
Pentru oricine citeste pastelurile ii este clar ca Alecsandri n-a iubit decat in felul lui natura. Nu i-a placut frigul, dar nici contactul direct cu natura, ca la impresionistii cu care a fost comparat deseori. In al doilea rand, ca patruzecisioptist, vede in fenomenele naturii mai de graba simboluri, alegorii cu semnificatii generoase. Trezirea la viata a naturii ii sugereaza, de exemplu, trezirea la vita a tarii.
Oricum, pastelurile creeaza un profund sentiment de stabilitate, a universului si o stabilitate in relatiile dintre universul exterior si spiritul ce il observa ... Un echilibru perfect intre „subiect si obiect” - zicea E. Simion. „Fondul poeziei lui Alecsandri este mai curand moral decat sentimental: tema este o idee": Iarna, Gerul, Seceratorii etc. „Luate in total, comenta si G. Calinescu, pastelurile reprezinta o lirica a linistii si a fericirii morale(...). Pentru intaia oara se canta la noi intimitatea recluziunea poetului, meditatia la masa de scris, fantasmele desprinzandu-se din fumul tigarii, somnolarea in fata sobei cu catelul in poala".
Figurile de stil sunt minime. Alecsandri nu cunostea inca valoare metaforei. ca intreaga epoca, de fapt. Epitetul este de aceea preponderent ornant, apreciativ iar metaforele tocite, neimaginative.
Un astfel de limbaj este total opus ideii de poeticitate, de aceea este usor de tradus in proza, fara ca textul sa sufere prea mult. Altfel va fi interpretata „economia mijloacelor" in poezia lui Eminescu.
O problema iarasi mult discutata despre poezia lui Alecsandri a fost acea a preponderentei vizualului, mai ales in pasteluri. E. Papu in Clasicii nostri il considera pentru acest motiv impresionist si ca a ajuns la aceasta tehnica prin redescoperirea artei extremului orient. In realitate elementul vizual este prea simplificat pentru a vorbi de impresionism. Ori la Alecsandri campul este verde, cerul albastru si asa mai departe. Contrar asteptarilor ori observatiilor intuitive solarul si senzorialul nu sunt la Alecsandri chiar atat de preponderente cum ne-am astepta.
„Camera de luat vederi” a lui Alecsandri este purtata astfel de un grup decorativ la altul, realizand o succesiune de tablouri, miscare lenta si ampla favorizata si de masura de 15 - 16 silabe si ritmul trohaic al majoritatii pastelurilor. Versul lung nu presupune insa si propozitii ori fraze ample: dimpotriva, de cele mai multe ori acestea sunt scurte in contrast evident cu lungimea versului. Pentru ca si contemplatia e mai ales exclamativa, de aici si abundenta acestui tip de propozitie. Tot astfel explicam si suprasolicitarea, ca figura, a hiperbolei, exclamatia fiind o revarsare a prea-plinului constatativ. Oricum s-ar numi pastelul, Iarna, Miezul iernii, Malul Siretului etc., toate se circumscriu acestor observatii interpretative cu caracter generalizator.
3. SCRISORI ALE ALTOR SCRIITORI CATRE ALECSANDRI
3.1 Cuvinte de imbarbatare dupa moartea Elenei
Din Paris, Nicolae Balcescu catre Alecsandri:

1 octombrie 1847: "Am suferit de durerea ta ca si de a mea... Stiam si stiu ca rana unei asemenea pierderi este adanca si inveninata si nu se poate lesne vindeca. Cred insa ca n-ar trebui sa ne lasam a fi biruiti de durere, dar, pastrand necurmat in noi vie aducerea-aminte a prietenei ce plangem, sa cautam a ne purta barbateste, a trai astfel ca si cum ea ar fi de fata a ne privi... Pentru aceea, ca sa fiu vrednic de prietena mea, voi ca durerea mea pentru pierderea ei s-o prefac in dragoste catre tara mea".
29 noiembrie 1847: "Este mare si frumoasa ideea ta de a cauta a-ti incalzi inima trudita si inghetata de suferintele intime la vatra nationala... pentru ce sa nu intoarcem dragostea noastra toata asupra unui obiect mare si nepieritor? Si ce este mai mare pentru un om decat tara sa? Sa nu ne mai trudim dar, iubite Vasile, a alerga dupa fericirea intima, o nalucire ce tu vei mai putea gasi, ce eu n-am gasit niciodata si pe care e multa vreme de cand n-o mai caut. Sa intoarcem ceea ce ne-a mai ramas din dragostea noastra, s-o intoarcem catre tara noastra.".
4. REFERINTE CRITICE
· T. MAIORESCU : „In fruntea noii miscari e drept sa punem pe Vasile Alecsandri. Cap al poeziei noastre literare in generatia trecuta, poetul Doinelor si Lacramioarelor, culegatorul cantecelor populare paruse a-si fi terminat chemarea literara. Si nici atentia publicului nu mai este indreptata spre poezie; o agitare stearpa preocupa toate spiretele. Deodata, dupa o lunga tacere, din mijlocul iernii grele ce o petrecuse in izolare la Mircesti, si iernii mult mai grele ce petrecea izolat in literatura tarii sale, poetul nostru reinviat ne surprinse cu publicarea Pastelurilor (...) Pastelurile sunt un sir de poezii, cele mai multe lirice, de regula descrieri, cateva idile toate insufletite de o simtire asa de curata si de puternica a naturii, inscrise intr-o limba asa de frumoasa incat au dovedit fara cumpatare cea mai mare podoaba a poeziei lui Alecsandri, o podoaba a literaturii romane indeobste”.
(Directia noua in poezia si proza romana)

· G. IBRAILEANU: „In pasteluri e clasic, iar pastelurile sunt ca cele mai bune poezii ale sale. Si in adevar, aici in sfarsit vorbeste natura lui intima. In Legende, inca romantic, e totusi mult mai obiectiv ca si modelul pe care il imiteaza, La Légende des Siècles, care are asemanari cu poezia parnasiana. In proza, ca si poeziile din aceasta vreme, Alecsandri nu mai are aproape deloc elemente romantice.
Acum, daca am analiza in detaliu opera sa, am ajunge la concluzia ca paginile superioare sunt acele unde a vorbit natura sa intima, natura sa de clasic (...)
Poeziile lui de iubire sunt slabe, pentru ca poezia erotica nu poate fi produsul unei naturi echilibrate ca a lui Alecsandri. Poezio lirica, de rare exceptii, este romantica. Ea nu infloreste decat in epocele romantice. Lirismul si romantismul sunt notiuni aproape identice.
O alta cauza pentru care poezia lui Alecsandri nu poate placea, este Eminescu si Cosbuc.
Poezia intima a lui Alecsandri a fost eclipsata de Eminescu. Cea cu caracter national si social, de Cosbuc. Afara de pasteluri, abia daca mai pot pluti, la suprafata, ici si colo, cateva strofe, ajutate si incurajate de bunavointa noastra respectuoasa si nostalgica”.
(Scriitori romani)
· G. CALINESCU : „Dupa varsta de 40 de ani, cand incepu sa simta cu tarie voluptatea trandaviei, Alecsandri incepe sa dea in Pasteluri o poezie noua, in care tehnica picturala predomina. Luate in total pastelurile reprezinta o lirica a linistii si a fericirii rurale, un horatianism. Pentru intaia oara se canta la noi intimitatea recluziunea poetului, meditatia la masa de scris, fantasmele desprinzandu-se din fumul tigarii, somnolarea in fata sobei cu catelusul in poala (...)
De fapt, pastelurile lui Alecsandri sunt un calendar al spatului rural si al muncilor campenesti respective (toamna, iarna, primavara, vara). Virgil in Georgice, prin James Thomson, Saint-Lambert si Delille isi gasesc un imitator in Principatele Unite. S-a observat si s-a osandit, nu fara dreptate, idilismul exagerat al vietii satesti, eludarea completa a conflictului de clasa atat de acut atunci. Taranii lui Alecsandri traiesc in euforie ca Paul si Virginie in Ile de France. Cu toate acestea intentia lui V. Alecsandri era onorabila (...)
Teroarea de fenomenul boreal i-a prilejuit lui Alecsandri cateva strofe ce sunt mici capodopere (...)
Atitudinea poetului fata de natura nu este contemplativa, ci practic hedonica. Natura, in cuprinsul unui an, iar in chip simbolic in cuprinsul unei vieti omenesti, se infatiseaza sub doua aspecte antitetice: unul stimulator al vitalitatii (vara, tineretea) altul paralizant (iarna, batranetea). Poetul nu masoara cu ochiul, ci cu criteriul practic. Iarna nu-i place, fiindca e. «mult cumplita» (...) Stand in casa, Alecsandri viseaza venirea primaverii, apoi o «cadana», «frumoasa, alba, juna", cu «sanul dulce val» zane scaldandu-se in faptul zilei(...). Lui Alecsandri i se mai pare ca peisajul nu are pret artistic in sine. De aceea cauta sa-1 poetizeze, interiorizandu-l, ridicandu-l la expresia unei valori psihice”.
(Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent)

· E. SIMION : „Sunt, in fapt, mai multe planuri (spatii) care se concureaza in Pastelurile lui Alecsandri (cele mai reusite, sub raportul compozitiei). Cel dintai este spatiul caminului: refugiu, loc de caustratie comoda, spatiu securizat. Este, apoi, spatiul inchipuirii («vad insule frumoase si mari necunoscute si splendide orase si lacuri de smarald»), spatiu deschis, spatiu drag, dulce si lin, acela ce satisface integral «dulcele farmec al vietii calatoare». El sugereaza o promisiune de libertate (...).
Literatura ia nastere, asadar, in spatiul protejat al caminului spatiul de intalnire si conciliere intre o reverie (o evaziune esuata) si o agresiune materiala. Scriitura, despre care Alecsandri nu face nici o referire exacta, reprezinta impacare dintre cele doua elemente (spatii) aflate la extremitatile sensibilitatii poetice. Versul domoleste agresiunea iernii si da oarecare consistenta visului a...i.
Alecsandri nu iubeste un singur peisaj. Nu mizeaza pe un singur tablou. Muntele, lacul, marea, valea, lunca, plaiul, campia intra ca forme sensibile de acceptare sau refuz, in peisajul sau a...i.
In Pasteluri (poeme de maturitate), Alecsandri face insa efortul de a da o anumita substanta si coerenta acestei geografii sacre. Imaginatia revine pe pamant si, pe cat este posibil, se incorporeaza in materie. Cum semnalam la inceput: pastelurile sunt scrise intr-un loc bine ocrotit si cu un sentiment neascuns de ostilitate fata de asprimile naturii...”
(Dimineata poetilor)

· N. MANOLESCU : „In Serile la Mircesti (...) Alecsandri evoca pe mai pe fata ca oriunde, intimitatea domestica, euforia la gura sobei, meditatia la masa de scris. Elemente ale linistii si fericire rurala ? Desigur. Dar mai important mi se pare alt lucru si anume sugerarea, de la inceput, a unei rupturi intre spatiul naturii si spatiul imaginatiei (...). Cinismul pastelurilor provine din emotia recluziunii, nicidecum din contemplarea naturii.”
(Poezia recluziunii)

5. BIBLIOGRAFIE
· Vasile Alecsandri -; Pasteluri si alte poezii, Editura Porto -; Franco, Galati, 1993
· Internet
6. REZUMAT

1. Date marcante in viata poetului 2
2. Opera 5
2.1 Alecsandri si poezia populara. 5
2.2 Poezia de dragoste 6
2.3 Poezia sociala si patriotica. 6
2.4 Pastelurile 7
3. Scrisori ale altor scriitori catre Alecsandri 8
3.1 Cuvinte de imbarbatare dupa moartea Elenei 8
4. Referinte critice 8
5. Bibliografie 10
6. Rezumat 10