y6q19qv

-procedee, motive, modalitati actioneaza simultan a)comic al situatiilor-rezultat din fapte neprevazute si din prezenta unor grupe insolite
-C. foloseste scheme tipice, cum ar fi: incurcatura, confuzia, coincidenta, substituirea, echivocul...
-la C.predominanta este o situatie comica in care sunt implicate pers. comice, avand idei sI un limbaj comic b)comic al intentiilor-reiese din atitudinea scriitorului fata de evenimente sI oameni
-C. este un scriitor obiectiv, dar nu indiferent=>este ingaduitor fata de personaje, dar nu iarta hazaturile care-i fac ridicoli=>ii hoteaza cu ironie, umor; situatiile absurde c)comic al caracterelor-in comedia clasica caracterele comice sunt: avarul, fanfaranul, orgulizul, gelosul, prostul...
-C. creeaza sI el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna numeroase elemente care-i particularizeaza
-C. sustine: “natura nu lucreaza dupa tipare, ci-l toarna pe fiecare dupa calapod deosebit; unul e sucit intr-un fel, altul intr-un alt fel; fiecare in felul lui, incat nu te mai saturi sa-i vezi sI sa-ti faci hazele ei” d)comic de limbaj-comicul de acest nivel este provocat de:
1)prezenta numeroaselor greseli de vocabular: deformarile apar prin: pronuntie gresita(“famelie”), etimologie populara(“scrofilosi”, “capitalisti”), sau prin lipsa de proprietate a termenilor(liber-schinulist<=>elastic in conceptii)

2)incalcarea regulilor gramatice sI a logicii:
-abateri: polisemia(“ne-am ratacit impreuna”), contradictia in termeni(“12 trecute fix”), asociatiile incompatibile, nonsensul, truismele-adevarurile evidente, expresiile tantologice(“intrigi pucaste”), constructiile prolixe
3)repetitia care deplaseaza atentia de la fondul comunicarii la forma ei
4)nepotrivirea rezultata din interferenta stilulilor
-multe personaje folosesc un stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului
-consecintele sunt comice, pt. ca se simte nepotrivirea e)comic de nume, de o savoare inimitabila
-primul: G. Alecsndri-numindu-si eroii transparent
-C. alege nume care sa sugereze dominanta de caracter a personajului, originea sau rolul lui in desf. evenimentelor

-G. Calinescu: “Umorul lui C. e inefabil, ca si lirismul eminescian, constand in cariagialism, adica intr-o maniera proprie de a vorbi”