Capodopera a lui Liviu Rebreanu, „Ion” este considerat primul roman 
  modern din literatura romana pentru ca aduce in fata cititorilorun 
  personaj credibil insiprat din zbuciumata viata a satului ardelenesc. Este un 
  roman social, de inspirasie rurala, realist si obiectiv, publicat in 1920. j6i6ij
  In romanul realist este prezentata lumea in toata complexitatea 
  ei, creandu-se iluzia unei viati obiective. Naratorul obiectiv.omniscient, 
  cu acces la toate mecanismele vietii sociale si la intimitatea vietii afective 
  este elementul prin care se reda complexitatea societatii descrise.
  Tema romanului este lupta taranului ardelean pentru avere, intr-o societate 
  in care clasele sociale sunt clar delimitate si care este stapanita 
  de mentalitatea intiderilor de pamant.
  Mesajul operei are o mare incarcatura de valori etice, ideea de baza consituind-o 
  dezintegrarea morala a persoanei, provocata de dorinta avida de pamant 
  si implicit de dorinta de a face parte din clasa sociala inalta, a oamenilor 
  instariti.
  In incipitul romanului apare imaginea drumului spre satul Pripas, imagine 
  prin care cititorul este introdus in spatiul in care se va desfasura 
  actiunea operei.
  Romanul prezinta trei planuri narative, care alterneaza intre ele, urmarind 
  cu atentie evolutia pesonajelor.
  Planul narativ principal prezinta lupta interioara a lui Ion, lupta care se 
  da intre glasul pamantului si glasul iubirii, cele doua forte interioare 
  care il mistuie pe flacau pe tot parcursul romanului. Ion se apropie totusi 
  de Ana, hotarat fiind sa capete pamanturile lui Vasile Baciu si 
  isi reprima iubirea pentru Florica. Dupa ce intra in posesia pamanturilor, 
  Ion este invins de glasul iubirii, care il va conduce spre moarte.
  Intr-un al doilea plan se urmaresc evenimentele petrecute in casa 
  invatatorului Herdelea. Laura, fiica mai mare a invatatorului, se 
  casatoreste cu George Pintea, in ciuda pornirilor inimii ei. Invatatorul, 
  capul familiei, lupta din freu pentru a face fata dificultatilor materiale cu 
  care se confrunta familia sa precum si cu ingratitudinile autoritatilor unguresti.
  Al treilea plan urmareste intreaga comunitate a satului Pripas, in 
  relatiile cu sistemul administrativ austro-ungar, care inabusa constiinta 
  asupririi nationale.
  Dupa evenimente petrecute, satul isi reia cursul firesc al vietii, romanul 
  sfarsindu-se cu descrierea hramului bisericii, la care participa toti 
  satenii.
  Romanul are o constructie circulara, idee sustinuta de prezenta atat in 
  incipitul cat si in finalul romanului a imaginii drumului spre Pripas 
  si a podului peste Jidovita, ca simbol al trecerii.
  „Ion” este, de altfel, o monografie a satului ardelenesc la inceputul 
  secolului XX. Conflictele romanului sunt generate de batalia pentru avere, intr-o 
  societate in care statutul social al unei persoane este determinat numai 
  de pamantul pe care il poseda. De aceea ion se casatoreste cu Ana, 
  o fata bogata, desi nu o iubeste, Florica se casatoreste cu George pentru ca 
  are pamant, iar Laura se marita cu Pintea nu din dragoste, ci pentru ca 
  nu are zestre.
  Mentalitatea lumii satului face ca respectul sa se indrepte doar catre 
  oamenii instariti, ceaa ce face ca relatiile dintre membrii celor doua 
  clase sociale sa fie tensionate, ducand deseori la conflicte violente. 
  Un astfel de conflict se declanseaza la hora satului, intre Ion si Vasile 
  Baciu, care are la baza dorinta lui Ion de a lua pe Ana pentru pamantul 
  sau si dorinta lui Vasile Baciu de o casatori pe aceasta cu George.
  Insa conflictul principal, cl in jurul careia se cladeste intreaga 
  actiune a operei este lupta care se duce in interiorul personajului principal, 
  intre dorinta de a fi unul dintre oamenii instariti din sat si iubirea 
  patimasa pentru Florica. In prima faza, averea si statutul social reusesc 
  sa reprime sentimentul iubirii, insa in final acesta se dovedeste 
  mai puternic si il face pe tanarul taran sa-si piarda ratiunea si 
  sa se indrepte spre drumul pieirii. 
  Romanul realist are ca sursa de inspiratie lumea de zi cu zi, pe care autorul 
  o recreeaza in societatea descrisa. Liviu Rebreanu a folosit, ca sursa 
  de inspiratie, in cazul romanului „Ion” , lumea satului ardelenesc 
  de la inceputul secolului al XX-lea si relatiile sociale din acea perioada. 
  In marturisirile autorului apar trei momente reale care au constituit 
  sursa de inspiratie a romanului: „ ... am zarit un taran, imbracat 
  in straie de sarbatoare ... deodata s-a aplecat si a sarutat pamantul 
  ... l-a sarutat ca pe o ibovnica” ; „ ... un taran vaduv, dintre 
  cei mai bogati, si-a batut unica fata intr-un hal ingrozitor ... 
  taranul nu stiu de la cine se zicea ca ar fi aflat ca Rdovica lui i-a daruit 
  fecioria celui mai becisnic flacau din tot satul ”; „ am stat mult 
  de vorba cu un flacau din vecini, voinic, harnic, muncitor si foarte sarac. 
  Il chema Ion Boldijar al Glanetasului ... pronunta cuvantul pamant 
  cu atata sete,cu atata lacomie si pasiune, parca ar fi fost vorba de o 
  fiinta vie si adorata”.
  Rebreanu modifica realitatea, insa pastreaza elementele pe care se bazeaza 
  actiunea romanului, dorinta arzatoare pentru pamant, grupele sociale bine 
  separate, obiceiuri, traditii, ritualuri specifice lumii taranesti.
 
Romanul este impartit in doua volume: “Glasul pamantului” 
  si “Glasul iubirii”, ne transpune in lumea satului ardelean 
  de la sfarsitul secolului trecut si inceputul secolului nostru. 
  Avem in fata o fresca vasta, cuprinzand, pe langa viata taranimii, 
  si pe cea a intelectualitatii satelor, cu unele reflexe din pulsatia nationala 
  a Transilvaniei. Firul principal al actiunii se tese in jurul eroului 
  scrierii, flacaul chipes, voinic, inteligent si vrednic, dar sarac, Ion al Glanetasului, 
  care, din setea de a se imbogati, isi sacrifica iubirea pentru Florica, 
  o fata frumoasa, insa saraca, asemenea lui, si se casatoreste cu Ana, 
  fata uratica si prizarita, fiica unui bogatas al satului, Vasile Baciu, 
  care a consimtit sa i-o dea de sotie, numai dupa ce a aflat ca Ion o sedusese 
  si ca, in consecinta, gandul lui de a o marita cu George Bulbuc, 
  cel mai bogat flacau din sat, nu se mai poate implini. Aceasta este actiunea 
  primului volum. In continuare, romanul urmareste, pe firul principal al 
  dezvoltarii lui, tribulatiile lui Ion, care, dupa casatoria cu Ana, dobandeste, 
  in sfarsit, pamantul visat, are si un copil, dar noi complicatii 
  i se precipita in cale, caci Ana, complet nefericita, se spanzura, 
  odrasla plapanda ii moare, el insusi revenit spre Florica, maritata 
  intre timp cu George Bulbuc, este surprins de acesta intr-o noapte 
  in fata casei si omorat cu sapa. George merge la inchisoare, 
  pamanturile lui Vasile Baciu sunt donate bisericii, iar viata satului 
  Pripas, agitata mai intens pentru o clipa, isi reia cursul tihnit. Astfel 
  se termina volumul al doilea si, o data cu el, romanul.
  Atitudinea scriitorului fata de lumea prezentata, fata de personajele carora 
  le da viata se detaseaza cu usurinta, mai ales din comentariul lui asupra faptelor, 
  evenimentelor sau comportamentului personajelor. Obiectivitatea discursului 
  narativ este, de asemenea, asigurata de prezenta personajului alterego, in 
  persoana lui Titu Herdelea.
  Romanul “Ion” ramane una dintre operele care descrie cu maiestrie 
  societatea rurala romaneasca, mentalitatea oamenilor de la sate, traditiile 
  si obiceiurile populare.